Narghileaua violetă
Ieri am plâns ca o zăludă,
Mi s-a înecat și arca,
Dumnezeu să mă audă
Și să îmi salveze barca.
Și am scris ca o nebună
De-of și inimă albastră
Câte-n stele și în lună
Tot privind înspre fereastră.
Parcă așteptam furtuna
Să mă ia cu ea în lună,
Să plec pentru totdeauna
C-așa cerul ne adună.
Înspre seară-a mai stat ploaia,
Mi-am șters ochii c-o batistă;
Era timpul să-ntorc foaia,
Să-ncetez să mai fiu tristă.
Cookie se uita mirată:
A-nțeles că nu-i a bună
Și scâncea cu mine-odată
Și lătra timid la lună.
Ei, și stând așa cuminte,
Urmărind un film de groază,
Adormii, eu înainte.
Cookie, încă găinează.
Și visam că sunt pe mare
Într-un vas de croazieră
Și cântam nevoie mare
Dansând ca o baiaderă.
Sună telefonul sună,
Sar din pat, nedumerită,
Iau în fugă-n gură-o prună:
Alo, cine mă irită,
La o oră-așa târzie
Și mă scoate din poveste?
Cin' să fie, cin' să fie?
-Vio, Miorița este.
-Doamne, ce faci, tu femeie,
Unde ești la ora asta?
-Haide ia cu tine-o cheie
Și coboară iute, basta!
Și cobor, bezmeticită:
-La mulți ani, fată frumoasă!
-Doamne, mare zăpăcită,
Haide să urcăm în casă!
-Stai, că nu-s cu mâna goală
Ți-am adus în dar o floare
Și o fată specială.
Și Rodica-n față-mi sare.
Bucuria mă îmbată
Și mai tare, ce surpriză!
De emoții îmbibată
Mă apucă iar o criză.
Bate inima cam tare
Și mă-nvârt în loc, ca duda,
Am și-un țol pe mine care
Seamănă cu papapruda.
Și urcăm în casă iute,
Cookie scoală întreg blocul.
Trei prietene limbute
Nu-și găsesc prin casă locul.
Și mai mare e beleaua
Când, Rodica, pe blat scoate
Din sacoșă narghileaua
Și eu cad buluc pe spate.
Naghileaua violetă
Mă privește cu tandrețe,
Elegantă și cochetă
M-a orbit cu-a ei finețe.
Aromată și dulceagă
Fumegă ca o țigare.
Doamne, mi-e atât de dragă!
Și răcnesc în gura mare.
Noaptea stă și ne privește,
Pufăim care de care.
Cum să plâng, când mă iubește
Lumea, cât este de mare?
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre inimă
- poezii despre vorbire
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre telefon
- poezii despre surprize
- poezii despre salvare
Citate similare
De Sf. Gheorghe
Sunteți prea mulți să vă urez la fiecare
Mulți ani și să vă dăruiesc o floare.
Așa că, sper, că nu va fi cu supărare,
De vă urez la toți, la mic, la mare
Să aveți parte de ce vă doriți
Și măcar azi să fiți mai fericiți!
Să prăznuiți în liniște și pace
Cu cin' vi-e drag, cu cine rău nu face,
Să fie soare, cer senin și voie bună
Și să vă veseliți cu toții împreună!
Iar voi, bărbații, mai ușor cu vinul,
Că v-amețește rău, acum, pelinul.
Luați-o mai ușor cu băutura,
C-o să vă ia pe dinainte gura.
Și nu-i frumos ca-n zi de sărbătoare
Să fiți chiar voi, cu gura cea mai mare.
S-aveți de toate azi, pe sfânta masă
Și bucuria să domnească-n casă!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dorințe
- poezii despre vin
- poezii despre urări
- poezii despre sărbători
- poezii despre supărare
- poezii despre superlative
- poezii despre sfinți
- poezii despre prezent
Haz de necaz (tare-i rău să fii singur, când ești bolnav!)
M-a pălit o gripă dură
Cu dureri de cap și gât
Și o tuse de-anvergură
La pământ m-a doborât.
Nu mi-a trebuit mâncare,
Nici țigare, nici cafea
Și aveam și febră mare
Și spinarea mă durea.
Singură, ca vai de mine
Mi-am dorit să mor subit.
Mi-ar fi fost cu mult mai bine
Moartea dac-ar fi venit.
Dar, mi-era de poezie
Și de Cookie, că le las
Și mi-am tras una-n chelie
Și azi am făcut un pas.
Mai târâș, în patru labe
M-am urnit și-am scos-o-afar'
Cum oi fi ajuns în casă,
Nu prea știu și n-am habar.
Am mîncat și o lămâie,
Că nu pot să mânc nimic
Și din cap până-n călcâie
Mă zgâlțâie-un drac de frig.
Sper să nu mă duc de-acuma
La loc cu verdeață, zic.
Pentru lume e totuna,
De mai sunt sau nu-s nimic.
Da' mai vreau s-apuc o vară,
Să mă mut lângă copil.
Și să mai trag o țigară
Și s-ajung și la azil...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre umor, poezii despre poezie, poezii despre mâncare, poezii despre haz de necaz, poezii despre fumat, poezii despre durere sau poezii despre draci
Să râdem lună de lună - Iulie
Luna asta-i luna-n care
Cei mai mulți pleacă la mare,
Eu am vrut să fiu mai tare
Și-am plecat la... "mama mare"!
epigramă de Gheorghe Gurău (februarie 2008)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre timp, citate de Gheorghe Gurău despre timp, epigrame despre râs, citate de Gheorghe Gurău despre râs sau epigrame despre mamă
Plec, dar fără rădăcină...
Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viața, înc-o dată, din grădina ei, afară.
Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colț din casă.
Ce-aș rămâne-acasă, Doamne, însă viața nu mă lasă!
Ce să iau din toată viața, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puține.
Mult voi bântui lăcașul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost și nu mai este.
Și mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, să le fie
Lor, dușmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
Să bârfească pe la colțuri, și veninul să îl verse,
Să se-nece în minciuna ce le curge în averse.
Casa mea, ca o grădină, să nu mă încarci cu vină,
Că te las pe mâini străine. Plec, dar fără rădăcină.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre toamnă, poezii despre sărut sau poezii despre sânge
După Auschwitz
Furia,
incisivă ca o cange,
pune stăpânire pe mine.
Zilnic,
fiecare nazist,
ia, la ora 8:00 A. M., un copil
și îl prăjește pentru micul dejun
la tigaie.
Iar moartea, obișnuită cu aș ceva, privește impasibilă
și își curăța mizeria de sub unghii.
Omul este esența răutății,
spun asta în gura mare.
Omul este o buruiană
care trebuie arsă,
spun asta în gura mare.
Omul
este o pasăre plină de mâl,
spun asta în gura mare.
Iar moartea, obișnuită cu aș ceva, privește impasibilă
și se scarpină în cur.
Omul cu degete roze la picioare,
cu uimitoarele lui degete de la mâini
nu este un templu,
ci o magherniță,
spun asta în gura mare.
Fie ca omul să nu mai ridice niciodată ceașca lui de ceai.
Fie ca omul să nu mai scrie niciodată o carte.
Fie ca omul să nu-și mai încalțe niciodată pantofii.
Fie ca omul să nu-și mai poată ridica niciodată privirea
într-o noapte blândă de iulie.
Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată.
Rostesc aceste lucruri în gura mare.
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre trandafiri, poezii despre răutate, poezii despre roz, poezii despre păsări, poezii despre picioare, poezii despre ore sau poezii despre noapte
Tu ești, Doamne...
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.
Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...
poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre creștere, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre tată, poezii despre suflet, poezii despre stele sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Durere
Nu sunt bolnavă!
Dar inima mă doare,
Că ai plecat de tot,
Și m-ai lăsat, în lumea asta mare,
Și tare greu, îmi este fără tine,
Măi, omule! Unde te-ai dus,
Îți merge bine?
Nu-ți este dor, să fii,
Din nou cu mine?
Plumburiu e cerul
Și plouă tare afară,
În casă, liniștea-i apăsătoare,
Privesc tabloul nostru, pe perete,
Mă uit la poze,
Că mi-e dor de tine,
Și sufletul, tare mă doare,
Că nu ești lângă mine.
Mi-e tare foame, și-aș mânca,
Dar n-am cu cine împărți mâncarea,
Și mi se pune iarăși,
Noduri mari în gât,
Și plâng cu mult amar,
Fulgerătoarea ta plecare.
Căci, fără tine, viața e pustie,
În casă, lipsește gălăgia ta,
Copiii îmi vorbesc mereu de tine,
Și mie, mi se frânge inima.
Ce scurtă-i viața, și nu o prețuim,
Ce scurtă-i fericirea,
Și câți, de ea au parte?
Ce minunat era, când eram toți,
Și câtă tăcere după a ta moarte.
Acum plutește în casă,
Liniștea, și umbra amintirilor,
Cu vise, încerc să m-amăgesc,
Și false stări de bine.
poezie de Valeria Mahok (15 iunie 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre tăcere
Amintiri din laguna albastră
vara a plecat, palmieri somnoroși
se leagănă în vântul calm și domol
țărmul e amprentat de albatroși
care au în lume un romantic rol.
valuri de smarald se sparg la mal
au adus din mare nisipul auriu
timpul iubirilor este monumental
m-a transformat incurabil candriu.
deja îmi este dor de laguna albastră
unde am visat că aripi mi-au crescut
unde am zburat ca pasărea măiastră
zile de poveste prin mine au trecut.
ploaia îmi pictează aripi pe fereastră
cu miros de mare oniric, plăcut.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre somn, poezii despre romantism sau poezii despre pictură
Grijă mare la votare!
În țara noastră, frățioare
Iată-i rostul de schimbare!
Poporul fiind batjocorit
Mulți în stradă au ieșit
Și-au strigat în gura mare
Asta nu e guvernare,
Vrem schimbare!
Tineri mulți și-au pierdut viața
Supărarea umplând piața
Că-i guvernul prea corupt
Și paharul s-a umplut.
Pe fond de haos evident,
Iar apare un accident
Jos guvernul incompetent!
Durerea fiind așa de mare
Schimbarea-i cu justificare
Dar să vezi de-acuma vere
Toți avem câte o părere.
Fiind lipsuri se tot cere
Câte-n lună și în stele
Opoziția se vrea... la putere!
Mulți doresc câte-un ciolan
Și de-ar fi cât mai băban
Pentru asta dau din coate
Lupta-i pe viață și moarte
Detractorii-s puși pe treabă
Să vezi cum se dau în stambă
Vrem puterea în mare grabă!
Ciolanul de-i greu de prins
Și-un oscior este de ajuns,
Funcționar pe nu știu unde
În sistem de va pătrunde.
Ăsta-i vis de parvenire
Demnitar în devenire
De asta vor mulți primenire!
Dacă mergi acum în piață
Poți să iei și-un pumn în față!
Să n-atragi o mare ură
Ai grijă ce spui din gură
Și pe cine vei susține
Sau mai bine te-ai abține
Dacă-l vor pe.... nu știu cine!
Lumea strigă acolo în stradă
Și pe net e mare sfadă
Nu mai e pic de răbdare
Și-i o mare încordare
Guvernu-i vinovat de toate
E prea multă nedreptate
Și așa nu se mai poate!
În stradă nevoile-s multe
N-are cine să le asculte
Când e criză și durere,
Se ascund cei de la putere
Însă apar de nu știu unde
Mulți cu interese oculte
Jos partidele corupte!
Unii îl vor pe nu știu cine
Dar la UE nu dă bine
Alții vor pe nu știu care
Însă e pătat cam tare
Toți am vrea prosperitate
Ni se dă... austeritate
Jos corupții, vrem dreptate!
Vreau să spun că nu e bine
Să mă cert eu și cu tine
De la puterea ce vine.
Cine vine-i pentru sine!
Dacă ar fi cinstiți măi frate
Și-ar avea și demnitate
N-ar dori imunitate!
Doamne, vezi de tineret
Că-s folosiți, nu-i un secret
Calea lor le luminează
Și să-i ai mereu în pază.
De-i nevoie de schimbare
S-avem bună guvernare
Dă-ne minte la votare!
poezie de Ionel Popa (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre corupție, poezii despre gură, poezii despre imunitate parlamentară, poezii despre țări, poezii despre încordare sau poezii despre votare
Cerul de smarald
Va multumesc din suftet frumos
Astăzi marea va salută caldă bună
Prieteni ai sufletului subscriu duios
In numar mare suntem împreună
Si lumea sufletului toată este bună
Ma îmbrac acum de mare sarbatoare
Imi cumpăr rochie lungă din lună
Pantofi lucitori din stele în picioare
Si inima îmi bate ritmul ca o nebună
Iubitul meu lipseste dar va veni o zi
O muzică de iubire la ureche imi sună
Te astept sa vii in fiecare clipa din zi
Un soare blând pe cerul de smarald
Aruncă spre mine o priviret ușoară
Săgeți lucesc cu fire lungi de cobalt
Obrazu-mi sărută să-l vizitez deseară
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre urechi, poezii despre rochii sau poezii despre ritm
Tatălui meu (care azi ar fi împlinit optzeci de ani)
De acolo sus, de unde ești
Știu că veghezi la mine
Mai știu că încă mă iubești,
Și vrei să-mi fie bine.
Dar oare care-i steaua ta
Din miile de stele?!
Că-n fiecare noapte stau,
Și tot privesc la ele...
Și încă nu m-am dumirit
Dar tare mult aș vrea
Să știu de jos, de unde sunt
Cam, cum arată ea...
Eu cred că-i mare, luminoasă
Ca și inima ta.
C-așa a fost de când te știu
Când mic copil fiind,
Îmi aduceai bomboane-n pungi
Ce le-auzeam foșnind,
Prin buzunarul de la haină
Ce o purtai mereu.
Mi-e tare dor de tine tată
Și tare-mi este greu...
Te-ai dus de tânăr ș-ai lăsat
În urmă doar durere,
Ce n-as fi dat să-mi fii alături
Dar totu-i doar... tăcere...
poezie de Mariana Simionescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre tinerețe
Și parcă-am prevestit momentul, de ieri, cu lipsa mea de chef...
Azi, inima mi-a dat de veste că am supus-o la canoane
Nu am simțit-o cam demult ca și cum nici n-o mai aveam
A stat cuminte, suportând din partea mea atâtea toane
Și cum aveam o ne-mplinire, sau un necaz, în ea dădeam...
Nu că aș fi ales din mine, s-o pedepsesc pe ea din toate,
Ce-alcătuiesc adâncul vieții din trupul meu ce-a mai rămas.
Dar, cine simte-ntâi durerea și lacrimile înnodate,
Dacă nu ea, care aude amărăciunea fără glas?
Mi-a dat vreo două trei cuțite și s-a oprit pentru o clipă,
A vrut să fugă pe trahee, ca să mai poată respira,
Că-n locul unde-și avea cuibul se instalase-un un fel de frică
Și sângele închis de valve, nici nu pleca, nici nu intra...
Am stat de ziduri rezemată, cu ceața grea pe ochi și minte,
Nu mă gândeam decât la Cookie că se va pierde-n cartier.
Și-atunci am înălțat spre cer la Dumnezeu o rugăminte,
Să aibă grijă s-o adopte un om de suflet, dacă pier...
De mine nu-mi păsa, ba calmul ce m-a cuprins parcă vestea
Că pân-aici mi-a fost tot drumul și liniștită așteptam
Să cad ușor, dar poezia m-a zgâlțâit... inima mea
A început din nou să bată și că atât a fost, speram...
Eram chiar lângă farmacie și două fete sufletiste
M-au așezat, să prind putere, cu apă rece m-au stropit
O nitro mi-au administrat sub limbă ( am observat cât sunt de triste)
Când drept în ochii mei albaștri, cu empatie m-au privit...
Acuma sunt din nou acasă, în mediul meu și se impune
Să nu mai ies deloc afară, atâta cât va mai fi cald,
Deși, să stau încă o lună între pereți mă indispune
Dar, bine că am poezia și-n ea am voie să mă scald.
Și mă voi bucura de prieteni și pe facebook voi fi prezentă
Cu versul optimist pe care, recomandat de Anatol
Nu-l voi abandona-n gustarul, din care azi am fost absentă
Dar, am avut motiv, prieteni, și am crezut că pic în gol...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre trup și suflet
Lumini și nelumini
Nu știu dacă trebuie să mai spunem ceva
poate ar trebui să tăcem ani infiniți începând de astăzi
infinitul, știi. încape și într-o ghindă.
Molecular
și mai
jos
de atom
În rații multiple.
Apoi, cum să nu-l țină în apa în care mă joc acum cu picioarele, nepăsătoare și liberă
infinituri sunt peste tot, îmi spui tu
și al tău este foarte frumos și adânc sub un ochi de demult care încă privește
dintr-o religie veche
probabil acel ochi să mă păzească și pe mine - îți zic
și mă întorc fericită în mare, să mă joc din nou, cu picioarele obosite în ea.
E o mare frumoasă,
bate soarele cu mâinile lui pline de afini și de afine în ea.
Și nimic nu
pare să mă doară mai tare văzându-mă de jos sau de sus
odată cu păsările care trec pe deasupra ca niște evantaie
ale Domnului.
Doamne, de departe se iscă furtuna de noapte și cu carul cel mare să mă ia la dânsu-n lumină, și n-o să te mai găsesc nicăieri... dinspre o chilie care pe nicăieri nu pare să existe
pe care doar am visat-o
plină
de ceară și ceruri, unde bat încă stele, dacă trupul meu nu e de fapt decât o statuie frumoasă, de lemn.
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre frumusețe, poezii despre sculptură sau poezii despre religie
Privește cerul
Te-ai supărat pe mine tare
Suntem suflete în pereche
Te ascunzi aidoma și fugi
Mă voi întoarce printre fulgi
Zbor ușor ca pana de cocor
De două ori acum eu mor
Și simt cum inima se zbate
Eu nu am o singură moarte
Căci am iubit ca o nebună
Am inventat o lume bună
Ce a fost rău în lumea asta
Cu-n zâmbet trec și balta
Am vrut să fie ca o glumă
Liniștea îmi adun din lună
Și o pun ușor pe chipul tău
Să fim apropiați tot mereu
Îți mulțumesc c-ai răsărit
Mulțumesc, zilnic am iubit
Îți spun ca ultimă strigare
Privește cerul și pe mare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zâmbet sau poezii despre mulțumire
Ultima pagină
pe țărmul tăcerii cuvintele's goale
știu că am greșit și asta mă doare
mi-e frică să strig și glasul e mut
ora a curs
inutil, ireal
mai este timp, oare destul
uneori scriu, când nu plâng
ochii coboară alene pe-o rimă
o să vină și rima odată
poate am îmbătrânit pe o silabă uitată
târziu, prea târziu am înțeles
că nu era nimic de înțeles
eram doar un biet muritor în lumea asta mare
dorința nebună țipă și doare
furios mă întorc către mare
dar marea mai este o mare
știu, va veni și mâine o zi
atunci când eu nu voi mai fi
decât o lumânare arsă pe-o masă
ce-ți pasă ție, femeie
eu mor pe o pagină goală
la capăt de mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre uitare sau poezii despre ochi
Inerție de april
ridică puțin vraja
vezi dacă timpul mai tulbură
păsări pe crengi de adio
nisipuri uitate
în plete de sare
deschide orizontul cu un ochi
de jad
înspre mine
cu celălalt spre mare
privește amurgul de aur
firav de april
sau
caută-mă într-o genune
pe o altă planetă
vremea în adâncul sufletului
este rouă de nemurire
când copacii nu vorbesc
cu nimeni
propriul trup se volatilizează
pe drumul pierzaniei
înspre tine
sau înspre răsărit
o comoară de aer
cu chip de femeie
cu visele care nu mai mor niciodată
de pe cerul meu
pe umerii tăi
ca o mantie
se transformă într-o lună albastră
așteptarea mea
a ta
într-o inerție
absolută
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre păr
Hiperglosă
Toate-mi trec pe dinainte
în auz îmi sună toate
însă cine ține minte
că nimic nu se mai poate
În auz îmi sună toate
câte-n lună câte-n stele
când să meargă ca pe roate
trag(i) cortina între ele
Câte-n lună câte-n stele
cine însă ține minte
personajele rebele
care trag lumea 'nainte
În auz păstrez(i) ceva
totul sau etcaetera
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Vânătorilor
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii,
Matinal, când mijesc zorii,
Ceata crește tot mai mare.
Este- o cruntă adunare,
Împrejur se simt fiorii,
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii.
Ucid cerbi și căprioare,
Nu stârpesc doar răpitorii,
Lovesc ținte aleatorii,
Iar conștiința nu îi doare.
Sună cornul tot mai tare.
rondel de Ioan Friciu (31 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare sau poezii despre conștiință
Aici se aruncă zaruri
Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă așa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.
Poate nu chiar atât de singur,
dacă ține strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,
care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neștiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzește,
dar care strălucește în inima lui
și în inima mea, totuna
și focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viață
și care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
și tineri bărbați cu iarba în dinți
le poartă pe brațe până în inima casei.
Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă așa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică ușor din vioara omului singur
și zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară sau poezii despre zaruri
Întâmplarea
Furios nevoie mare,
Se gândește la-ntâmplare
Și nu poate să-nțeleagă
Cum, nevasta lui cea dragă
Poate să i-o facă-așa
Lui, de parcă n-ar avea
Intuiția la ea.
Cu trei zile-n urmă-a spus
- Iar el nu i s-a opus
Că mătușa ei bătrână
E bolnavă. "Să rămână
În tot weekendul cu ea
Dacă-i liberă și vrea
Cât de cât a o-ajuta".
Și-a plecat! Iar el, "cuminte",
Doar din câteva cuvinte
S-a-nțeles, a rezervat
Și la mare a plecat
Iute cu amanta. Da,
S-o-ngrijească de! că ea
N-are pe altcineva.
Toate bune... până-n seară
Când ah! inima să-i sară
Când, pe-o ușă din hotel
Au intrat și Ea, și El,
Ea nevasta lui, vezi bine!
El vecinul. Ah, Mărine,
Tare-mi pare rău de tine!
Na! că are-o grijă nouă:
Lasă că v-arăt eu vouă!
Cum adică, eu, mințit?
Chiar credeai că m-ai prostit?
Cum să-mi spui așa ceva
Când mai simplu îți era:
"Dragă, plec la mama, pa!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre soție, poezii despre seară, poezii despre mamă, poezii despre libertate, poezii despre intuiție, poezii despre furie sau poezii despre căsătorie