Unde Universul aşterne Eternitatea

Când iubirea e poezie,
se strămută clipele
unde locuiesc toate visele
catifelate şi curate
de orice impurităţi acumulate...
Când iubirea e poezie,
se parfumează sensurile,
se anemiază trecerile
de la un surâs la o căutare
de caldă senzualitate aninătoare...
Când poezia e strălucirea privirii
din ochii iubirii,
nu se zăboveşte a aştepta sărutări
ci cu ardoare se-nlesnesc
dominantele întâlniri peste mări
ale inimilor în extaz,
acolo unde, pe-un albastru talaz,
Universul aşterne Eternitatea.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea ca un zbor lung
Plutind pe cerul senin,
În spaţii ce nu-i ajung
În sufletul parcă prea plin.

Iubirea aduce adieri
Peste gingaşele narcise,
Ieşite din primăveri
Cu petalele deschise.

Iubirea, zâmbete noi,
A sufletului încins,
Mătasea buzelor moi
Sensibile de nedescris.

Iubirea, o rază lină,
Cu puteri nemăsurate,
Care pune în lumină
Aureola inimilor curate.

Lăsaţi iubirea să curgă
În inimă de orice vârstă!
Căci tristeţea o alungă
Atunci când iubirea există.

poezie de Mihai Leonte (august 1964)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie, poezie

Poezie, poezie,
Deşi sunt femei o mie
Eu îţi dau iubirea ţie
Ca pe o bijuterie.

Poezie, poezie,
Eşti frumoasă şi zglobie
Te sărut cu bucurie,
Cea mai bună terapie!

Poezie, poezie,
Este limpede, se ştie
Am face-o mare prostie
Să nu fim soţ şi soţie.

Poezie, poezie,
Nu ne leagă o hârtie,
Când iubeşti cu-aşa tărie
Eşti unit pe veşnicie.

poezie de Octavian Cocoş (29 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căutaţi semne ale iubirii acolo unde ele nu sunt... Iubirea se cere exprimată, se cere strigată, se vrea aratată, iubirea este generoasă, acolo unde un om iubeşte nu poate exista niciun semn de orgoliu... Iubirea îngenunchează orgolii şi leagă la ochi..., dar ah, ce minunată este lumea pe care o vezi cu ochii sufletului, ce miraj, ce unic moment de divinitate...

Narci Anca în Picata Din Cer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incursiune în suflu poetic

e poezie atunci când doi îndrăgostiţi
umplu universul cu săruturi tandre
e poezie atunci când fluturi fericiţi
dansează cu florile în sublime cadre.

e poezie când marea îmbrăţişează ţărmul
când arborii se fericesc sub ploaia deasă
când copii învaţă să păstreze ritmul
armoniilor vieţii ce-n suflete se lasă.

e poezie între munţi şi susur de izvoare
care se strecoară vesel prin propria matcă
e poezie când roua scaldă petale de floare
şi ademeneşte vântul timpul să-l petreacă.

e poezie curată de la lumini stelare
când luna veghetoare peste pământ se-apleacă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iubirea Poeziei (sonet iubirii poetice)

DE IUBIREA POEZIEI
(sonet iubirii poetice)

Se scurge roua gândurilor mele
În condei, cu a inimii cerneală
Şi nefericirea clipei mi-o spală,
Când mă inundă o ploaie de stele.

Dar mă înalţ pe-a versului spirală,
Cu pana gândului s-ating astrele,
De dor împletit pe şirag de perle;
Năzuind o iubire ideală.

Din lacrimi stelare, scurse în cuvânt,
Transpare a poeziei lumină
Şi magia ce dăinuie în descânt.

De iubirea poezie suspină
Tristeţi în umbra destinului înfrânt,
Când moartea pe chip coboară cortină.

Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei

poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu în noapte...

când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară paşii, Iubirea mea, uşor, printre file de gând...
măsoară-ţi în mine în tihnă, întinderi de suspine şi dor...
aşterne iubirea încet peste suflet-mi flămând...
acolo unde, în spatele stelelor nopţii,
ca o blândă candelă aprinsă...
tu sălăşluieşti...
Cu şoapta inimii tale potoleşte-mi setea...
Şi goală şi tăcută fiind,
îmbracă-mă în tine... în tine... în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund în mine la umbra lor...
şi-acolo să rămâi pentru veşnicie...
împletiţi amândoi în aceeaşi tulpină...
ca un vrej fermecat de lumină sfântă ce urcă spre Cer...
Ia-mă de mânuţă şi poartă-mi lin paşii pe treptele spre înalt din Înaltul Iubirii...
acolo unde tu cu dor mereu m-aştepţi...
să mă înveşmântezi în El,
cu cântări şi psalmi de iubire,
prefăcând în Rai,
clipe de tăceri şi nopţi târzii de dor...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pun în ramă, poezie

E static astăzi tot pământul,
Doar gândul zboară fără aripi,
Luăm din icoane doar cuvântul,
Ca scut în ale noastre patimi.

Ca scut în ale noastre patimi
Ne este astăzi poezia,
Şirag de doruri şi de lacrimi,
În gol se-apleacă terezia.

În gol se-apleacă terezia,
Cu greu ne ţinem echilibrul,
Salvarea ne e poezia,
E sarea vieţii şi piperul.

E sarea vieţii şi piperul
Spreanta albă din iubire,
Să o păstrăm cu binişorul,
Te pun în ramă poezie.

Te pun în ramă poezie,
Genunchuil îmi aplec sfioasă,
Speranţa-n mine-i încă vie,
Stau lângă crucea mea, acasă.

Stau lângă crucea mea, acasă,
Las poezia să-mi vorbească,
Azima eu o pun pe masă,
Visând la ziua fără mască.

Visând la ziua fără mască,
Văd zorii noi la o fereastră,
O lacrimă îmi cade-n pască
Şi-apare o pasăre măiastră.

Şi-apare o pasăre măiastră
Pe creul albastru, fără nori,
Nutriţi suntem toţi cu colastră,
Versul e-n noi, iubirea din flori.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată şi inima mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi cânt iubirea

Îţi cânt iubirea pe-o aripă de vânt,
Pe curcubeul ce se vede-n zare,
Şi am s-o cânt cât voi fi pe pământ
Căci e iubire pură-nălţătoare.

Îţi cânt iubirea prin jocul fulgilor de nea
Care brodează-n iarnă voal alb, imaculat,
Şi printre florile multicolore din grădina mea,
Pe zborul păsărilor ce-n toamnă au plecat.

Îţi cânt iubirea printe valurile înspumate
Ce scaldă plaja-ntinsă, netedă şi aurie
Sau printre poezii încă neterminate
Ce-aşteaptă a iubirii dulce poezie.

Îţi cânt iubirea zi şi noapte,
Căci m-a vrăjit şi nu o pot uita.
Ecoul cântecului ei, ca nişte şoapte
Se-ntipăreşte adânc în mintea mea.

Îţi cânt iubirea pe-un nor,
Prin viaţa încărcată cu poveşti,
Şi îţi trimit vibraţia în zbor
Spre strălucirea aştrilor cereşti.

Şi printre stele-ţi voi cânta iubirea
Când eu voi fi o mică stea,
Şi cât va fi să ţină veşnicia
Eu am să-ţi cânt mereu iubirea ta.

poezie de Lucia Marin
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e în tine. A fost tot timpul acolo şi e singurul loc unde va fi. Şi atunci când nu simţi iubire e pentru că ţi-ai acoperit iubirea din tine cu gunoaiele existenţei de zi cu zi şi doar de tine depinde să îţi mişti fundul şi să începi să faci curat printre gunoaie până când vei face iubirea din tine să strălucească din nou. Iubirea e în tine atunci când citeşti o carte care îţi place, când te uiţi la filmul sau serialul preferat, când mergi în excursie şi eşti în mijlocul naturii trăgând pe nas aerul oxigenat al pădurii sau cel sărat al mării şi toate problemele de acasă par departe. Când asculţi muzica preferată, când eşti cu prietenii din copilărie şi râdeti de toate amintirile. Iubirea e în tine atunci când îţi spune: "Devino maxim din ceea ce poţi să devii." Iubirea e când alergi pe bandă sau pe stradă sau tragi de fiare la sală sau faci orice sport, pentru că iubirea îţi spune: "Iubeşte-te! Vreau să ai un corp frumos şi sănătos." Iubirea e în tine când te duci să mângâi un câine sau o pisică. Iubirea e în tine atunci când ştii că meriţi tot ce e mai bun în viaţa asta şi iubirea e în tine când faci ceva cu pasiune şi uiţi cum trece timpul. Iubirea e în tine când îţi îmbrăţişezi părinţii şi bunicii şi îi ierţi pentru toate greşelile pe care le-au făcut faţă de tine, pentru că atât au ştiut la vremea lor. Iubirea e în tine când te uiţi în ochii persoanei pe care o iubeşti şi îi spui: "Te iubesc" fără să îţi pese de reacţia ei şi fără să ai nevoie de ceva în schimb.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă a nu plânge...

Încearcă a nu plânge, când zorii dimineţii
Nu vor putea să-mbrace în purpură poeţii,
Şi tu, nu plânge dacă ei nu mai pot să scrie,
De dragoste de viaţă o altă poezie.

E un sfârşit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toţi poeţii au fost şi-or să mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,

Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Şi ea le este muză, în veci nemuritoare,
Aşadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să îşi pună în vers aripi de Cruce,

El ştie că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el ştie că nu-i va fi sfârşitul
Acolo unde Crucea-i aşteaptă răsăritul...

poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e o substanţă...

poezia e o substanţă în toate stările de agregare
uneori intru în ţinutul ei de piatră
atât de profund
ca într-un somn adânc
alteori îmi vorbeşte în limba mării
şi am gustul sărat
trec prin alb şi mă înec în polen de silabe
când iubirea mă-mbată în forme fierbinţi
se aude glas de psalmi când trec prin codri verzi
sunt flăcări vii şi freamăte-n astral
fragment de poezie e-n creanga de copac
şi multe muze apar şi apoi dispar pe ape şi în vânt
pe aripă de cânt
şi-n gol de cuvinte respir poezie
între cer şi pământ

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merită să trăieşti pentru orice poezie care îţi schimbă viaţa, sensurile ei, principiile; merită să trăieşti propria ta poezie întru simplitate, speranţă şi firesc!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e în tine. A fost tot timpul acolo şi e singurul loc unde va fi. Atunci când nu simţi iubire e pentru că ţi-ai acoperit iubirea din tine cu gunoaiele existenţei de zi cu zi şi doar de tine depinde să îţi mişti fundul şi să începi să faci curat printre gunoaie până când vei face iubirea din tine să strălucească din nou.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate şi iubire

Ce dulce e iubirea la-nceput
Atunci când te alegi cu un sărut.
Când inimile împreună oftează,
Iar nodul este strâns şi nu cedează.
Dar nu uita, când curte faci cuiva
Iubirea-i fericire, dar şi inimă rea.
Când unii râd, tu poţi să-ţi pierzi iubirea
Când alţii plâng, tu poţi să-ţi uiţi trăirea.
Fiindcă iubirea vine ori mai zăboveşte
Aşa cum soarta noastră o doreşte.
Ea stă mai mult când este dojenită
Râde şi pleacă când e mulţumită.
Tu fă ca marea să devină calmă,
Şi fă ca crinul să miroasă-n palmă,
Şi fă ca plopul să nu mai tresară
Şi fă iubirea să nu mai dispară.
Iubirea e un foc ce dă să fie stins
Cu frumuseţe nouă el trebui reaprins.
Ale iubirii aripi în colivie pier
Numai în libertate se-nalţă pân' la cer.
Căci poţi opri albina să nu rătăcească
Şi guguştiucu-n ramuri să nu gângurească?
Aşa şi cu iubirea, în lanţuri încetează
Atunci când nodu-i strâns şi nu cedează.

poezie de Thomas Campbell, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi renega iubirea

Nu mă îndurera,
în mine ca şi-n tine
trăieşte Dumnezeu,
coroană de iubire.
Ca El noi pătimim
căci poate e firesc,
aşa mai mult să ştim
iubirea, din pocale de cristal, să o sorbim.
Nu-ţi renega iubirea,
nu o închide în cămări obscure
căci sufletul rămâne
inert fără de hrana din prescure.
Că nu mai poţi iubi,
să spui, e nedreptate,
eşti însăşi tu iubirea,
acum şi peste moarte.
El e mereu în tine
n-ai dreptul a-l nega,
trăieşti căci El e si va exista
neancetat în inima ta.
Dezamăgiţi,
de lacrimi şi dureri înfrânţi,
acolo unde iubire nu e
ci doar raţiune probăm,
în imaginar ne refugiem.
Dezleagă iubirea,
primeşte-o, împarte-o,
nu uita că şi El
pe cruce iertarea noastră a dat,
pe bolta cerului lumină a purtat
căci doar iubirea,
destinul lumii a salvat.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zic şi eu

Ce multe versuri, ah! ce multe versuri
Şi totuşi ce puţină poezie!
Unde te uiţi podoabe, panglici, dresuri,
Nicio revoltă, nicio bucurie.
O secetă imensă peste toate.
Emoţii false, măşti şi platitudini.
Poetu-şi face locul dând din coate
Şi-n templu poze ia, nu atitudini.
...
Unde sunt timpii când feream urechea
De ritmuri încâlcite şi vulgare,
Când şlefuiam imaginea, străvechea,
Cu noi oglinzi albastre, sublunare?
Pe-atuncea poezia, în fiinţă
Şoptită tainic, ca o rugăciune,
Era o profesiune de credinţă.
Astăzi credinţa e o profesiune.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parte sunt din Univers

Pierdută-n tăcere într-un unghi din Univers,
o rază de stea îmi luminează sufletul imers
fără de voie în adâncul neştiinţei, pervers.

Sunt doar un simplu vers dintr-o poezie
în continuă expansiune, grevată de fantezie,
unde întreg Universul vibrează de frenezie.

E totul mişcare deşi pare un static moment,
viitor căutăm, plecaţi fiind din trecutul ardent,
în galop călărim secunde din al nostru prezent.

Sunt cuvântul ales din versul de-acces
către poezia ce viaţa a scris cu succes,
umilă aştept sentinţa ultimului proces.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Târziu în noapte,
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară paşii uşor printre file de gând...
măsoară-ti în mine în tihnă, intinderi de patimă şi dor..
aşterne iubirea încet peste sufletu-mi flamand..
acolo unde, în spatele stelelor nopţii,
ca o blanda candelă aprinsă...
tu, sălăşluieşti...
Şi goala şi tacuta fiind
îmbracă-mă în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund in mine la umbra lor...
şi-acolo să rămâi pentru totdeauna...
Să ne împletim amândoi în aceeaşi tulpina...
ca un vrej fermecat ce urcă spre cer...
cu şoapta inimii tale potoleşte-mi setea...
Ia-maă de mâna şi poarta-mi lin paşii pe treptele spre zorii albei dimineti
acolo unde tu cu dor mereu m-aştepţi...
si mă înveşmântezi in soare
Din lacrima, în psalm de iubire,
prefacându-mă...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima ta găseşti poezia

Prin ochi sunt reflectate
pe foaie aruncate
cuvinte fără sens
arse de sentimentul dens.
Ce poţi să scrii
când totul pare inutil?
Notiţe orişiunde,
versuri ca şi fluturi speriaţi
de vântul ce suflă prin munţii Carpaţi
precum simţirea ce târâie poeţii
din orice timp şi-n orice loc
căci ea e arborele vieţii, este sacrul foc.
Palpabilă, îndrăzneala găseşte
în cele din urmă calea,
mâna începe să scrie,
abandonată fumegă ţigarea
şi afli a ta poezie
izvorâtă din inima ta purpurie.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!