Cu drag
Am fost, iubita mea, cuprins de spaime
la gândul că la mine-ai să te-ntorci
ca nervii ce-au rămas să mi-i mai storci
cu bănuieli că am iubiri și taine
Dădeam din colț în colț prin mintea-mi vie
și mă loveam, adesea, de un gând,
dar fii tu liniștită!- din cel blând,
de-acela gen: cum ar putea să fie?
Acum sunt împăcat; privesc un prag
pe care l-ai trecut de multă vreme
doar într-un sens, iar sufletul îmi geme
ca scârțâitul unei uși de fag
pe care aș fixa, cumva, cu cleme,
anunțul: "Am plecat! Hai, pa! Cu drag."
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre iubire
- poezii despre gânduri
- citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre gânduri
- poezii despre suflet
- citate de Daniel Vișan-Dimitriu despre suflet
- poezii despre spaimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Umbre
A fost odată... Mai putea să fie
De n-ar fi apărut o gelozie
Și-un gând ascuns ori un secret, ceva
Ce te-a îndepărtat, iubita mea.
Ai reușit cu-acele vorbe, șapte,
Să îmi arunci iubirea într-o noapte
În care s-a pierdut ca un sfârșit
Al unei stele care-a strălucit.
Au mai rămas doar semne de-ntrebare
Prin gânduri străbătute cu mirare,
Și vorbe nerostite ce-ar durea
De s-ar putea rosti. De s-ar putea!
Și, dincolo de toate astea, eu,
Te mai gândesc, mai ești în gândul meu,
Dar nu cum îmi erai, nu cum ai fost
Când îți aveai la mine-n suflet rost.
Îmi vei lăsa noi urme prin ruine
Rămase-acolo,-n gândul meu cu tine,
Iar dacă, uneori, te voi urma,
Voi face-o ca o umbră-n umbra ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stele, poezii despre sfârșit, poezii despre secrete, poezii despre noapte sau poezii despre gelozie
Mirarea unui gând stingher
Tu, suflet rătăcit, cum nu știi, oare,
Că n-am plecat și nu ne-am despărțit?
Sunt încă-n tine, viu, căci o plecare
Ar însemna pustiul de sfârșit.
Nu simți privirea mea cum îți măsoară
Plăcerea-n jocul noului sărut?
Nu știi că te cunosc și mă-nfioară
Toți pașii tăi prin timpul ce-a trecut?
Nu te sfii de-acum! Din întâmplare,
Te mai privesc și eu, la fel ca tine,
Dar nu cum te priveam, cu-nflăcărare;
Cred că-i dorința mea să-ți fie bine.
Sunt doar un gând acum, ca o mirare
Prin gândul tău Dar știi. Oi știi, tu, oare?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre jocuri, poezii despre dorințe sau poezii despre cunoaștere
Gânduri caudine
În fața mea, doar pantele abrupte
și stânci, bucăți de clipe ce-au căzut
din timpul meu, din tot ce n-am putut
să mai salvez din paginile rupte.
Cum au ajuns deasupra mea esențe
din tot ce-a fost, încerc să deslușesc
urcând, pășind pe gânduri ce rănesc
și îmi transformă sufletul în zdrențe.
Privesc în jos, dar norii-mi sunt cortine,
iar ce-i în jur îmi e nedefinit
pe calea ce mai aspră îmi devine.
Continui mersul către un sfârșit
al drumului pe care merg silit,
trecând prin gânduri aspre, caudine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre salvare, poezii despre promisiuni sau poezii despre devenire
Din lumea apelor
-Tu, care ești din fostele amoruri?
De ce îmi vii și-acum să mă privești?
Cum, ai uitat? Eu nu mai știu de doruri:
Iubiri sunt doar în vechile povești.
-Crăiasa mea, sunt primul dintre-aceia!
Nu vreau să te privesc, vreau să te rog:
Vrăjește-mă, din nou, căci tu ești zeia
Ce poate îmblânzi un inorog.
Tu poți să mă prefaci în prințul care
S-a-ndrăgostit de tine în trecut,
Dar te-a trădat greșeala lui cea mare-
Iar tu l-ai transformat... cum ai știut.
Te-ai răzbunat apoi, și-n lumi de ape
Ai mai trimis atât de mulți iubiți,
Încât acest tărâm nu-i mai încape,
Iar ei se simt prea aspru pedepsiți.
De m-ai iubit, mă iartă și mă scoate,
Puterea de-o mai ai ca altădat',
Din lumea-n care sunt acum și, poate,
Mă vei iubi cum m-ai iubit odat'.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre unicorni, poezii despre trădare, poezii despre trecut, poezii despre iertare, poezii despre greșeli sau poezii despre dor
Vara copilăriei
Mergeam la Tata-Mare, "la țară", în vacanță,
În fiecare vară, cuprins de nerăbdare;
El ne primea: "Hai, taică!", iar apoi, cu mirare,
Privind spre noi c-un zâmbet, mergând mai la distanță:
"Dar voi cine mai sunteți, ce mi-ați făcut nepoții?
Că nu erau atâta, eu am pe uși măsura,
Și nici atât de scoabe, să-nțepe bătătura,
Ia să mi-i dați acuma, de voi îmi sunteți hoții!"
Venea, din urmă, Maica: "Ia lasă, bre, copiii!
Hai, gata, dezbrăcarea, spălat pe mâini, la masă!"
Și ne ducea, grămadă, pe scări, la ei în casă;
Ce tropăit, ce râset! Fugeam ca bidiviii,
Dădeam ocol prin casă, ne mai uitam prin "Sală"
Sclipea în ochi plăcerea, zburdam cu voie-bună,
Ne aruncam pe paturi, chiar și-n "Odaia bună",
Și ne jucam întruna, uitând de oboseală.
Acea copilărie, acea uitată "țară"
Răsare-acum din minte c-un strigăt de plăcere,
Și uit pe loc și grija sau teama de durere.
Privesc cu drag în urmă și văd... alt fel de vară.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre plăcere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vacanță
- poezii despre sat
- poezii despre râs
- poezii despre mâini
- poezii despre frică
- poezii despre durere
Clipa gândului hoinar
S-a-ntipărit bizara întâmplare
În mintea lui, în trupul său bolnav,
Prin amintirea-ceea ce-i apare
Și-i îngrozește sufletul firav,
Căci vis nu este, nu e un coșmar
Ce-l chinuie în starea de visare
E-o revenire-a unui gând hoinar
Ce-i readuce clipa care doare.
Iar clipa-ceea nu a fost, o știe!
Nu poate înțelege: cum se poate
Un lucru care n-ar putea să fie,
Să-i tulbure convingerile, toate.
Cum să-și explice zbaterea nebună
Din ziua-n care ceru-a devenit
Pe jumătate-ntunecat, cu Lună,
Cealaltă - zori născuți din asfințit?
Ce-a fost: o zi, o noapte de iubire?
Cum ar putea, acum, să-i dea de rost
Acelui gând ce-aduce-o amintire
A unei întâmplări ce nu a fost?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trup și suflet, poezii despre noapte de dragoste sau poezii despre naștere
Poteci alunecoase
Ești doar o frunză neajutorată
Purtată prin curenții unui râu,
Lovită, zdrențuită, resemnată,
Târâtă în al valului desfrâu.
Tânjești, privind spre mal, spre acalmie,
Să ieși întreagă din acest tumult,
Să intri-n lumea ta, să fii iar vie,
De s-ar putea, cum ai mai fost demult.
Când ai căzut, în vântul cel de toamnă,
Lovindu-te de ramurile reci,
Ai ascultat doar gândul ce te-ndeamnă
Să te salvezi cumva, chiar de-ai să treci
Din lumea ta, în alta, ce nu-nsemnă
Nimic, dar tu ai hotărât să pleci.
Te-ai dus, rostogolindu-te, în lume
Privind, întâi cu teamă, împrejur,
Ți-ai potrivit cuvintele antume
În solul nou, mai umed, mai obscur.
A fost o amânare, o himeră,
Acea alunecare pe poteci;
Tu nu erai o aventurieră,
Dar ai murit atunci. Acum doar treci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre râuri, poezii despre frunze, poezii despre desfrânare sau poezii despre cuvinte
Gândul inimii
Prin față, un gând jucăuș
Îmi trece și pare că vrea
Să simt ce îmi place mai mult:
Cum inima ta mi-ar bătea
În brațe făcute căuș.
Îl prind cu o plasă de dor
În brațele-ntinse ușor,
Iar sângele-mi poartă,-n tumult,
Pe note din inima mea,
Cântarea ce-n brațe-mi pulsa.
Ești tu, ori e gândul ghiduș
Ce știe neliniștea mea?
Dar ea, cea pe care o-ascult?
De nu-i, oare cum aș putea
Să-i simt mângâierea pluș?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre muzică
Pașii amintirilor
E-același loc. Ce faci, te-ntorci, acum?
Nu, nu-i același! Iarăși mi se pare
c-apusul este răsărit de soare
iar pașii tăi se-aud pe vechiul drum.
Am și uitat de ce-ai plecat, dar știu
cum mergi și cum respiri, îți știu privirea,
deși ți-am șters, adesea, amintirea
din sufletul ce-a devenit pustiu.
Nu-s pașii tăi și, sigur, îi confund.
Sunt alții, mult mai siguri, hotărâți,
ce visurilor mele corespund.
Nu poți fi tu, nu-s pașii coborâți
din lumea-n care nu pot să pătrund.
Încerc, prin amintiri, să te ascund.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre uitare sau poezii despre Soare
Descărcări de suflet
Sărutul nostru-i altfel, e-o trăire
pe care-o știm demult, căci a mai fost
în alte lumi, de care n-avem știre
-secretul e al sufletului nost-
E o-ntâlnire dincolo de fire,
în care nu-i prezent și nici trecut,
ci doar atingerea în regăsire
a celor ce, o vreme, s-au pierdut.
Se manifestă ca o descărcare
a tot ce niciodată nu vom ști,
căci doar iubirea este-aceea care
decide cărui suflet va vorbi.
Iubita mea, hai să le dăm o șansă
și, printre buze, lucruri din trecut
să povestim în minunata transă
a sufletelor noastre, prin sărut!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre vorbire sau poezii despre prezent
Sonetul nostru
De-ar fi să îți descriu un fir de dor,
sau forma și culoarea unui gând,
aș face-o cu plăcere, ca și când
eu însumi aș fi dor, sau gând, sau zbor,
Dar dacă-mi ceri descrierea s-o fac
la ce simt pentru tine, mi-ar fi greu,
căci nu pot, dintre noi, să rup un eu
cu care să încerc să-ți fac pe plac.
Nu-mi cere, așadar, să îți pictez
iubirea mea, sau sufletul, în vers
și cere-mi doar un gând să creionez.
Iar dorul, aș putea să-l desenez
ca un ecou îndepărtat și șters,
departe, într-un colț de Univers.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu (7 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre pictură
Sufletul pădurii
Mă adâncesc în lumea de mister,
Prin locuri necălcate niciodată,
Luându-mi numai gânduri ca reper
Și-ncrederea, demult verificată.
De liniște, nu pot să mă-nspăimânt,
Iar tot ce văd e plin de frumusețe
Ce mă pătrunde-asemeni unui cânt
În catedrala plină de tristețe.
Iar cântul mă inundă, fredonez:
Mi-e greu să cred, dar eu, ca prin minune,
Am voce, mă pricep și... nu visez,
Iar mintea, să continui îmi impune.
Îmi văd de drum cântând. Sunt fericit
În lumea care nu mă înfioară,
Ci mă atrage, într-un fel tacit,
Spre locuri neștiute în afară.
Ajung la un izvor și mă opresc,
Iar tot ce-aud acum e doar un clipot
Al apei cristaline ce-o privesc
Scurgându-se la vale într-un șipot.
Privesc în jur, e totul ca un vis
Puțin neclar, dar, unele-amănunte
Îmi dau senzația de nedescris
Că locu'-n care sunt e doar o punte
Prin care pot pătrunde, dac-aș vrea
Spre sufletul pădurii seculare
De unde, nu sunt sigur, s-ar putea
Să-mi deslușesc trăiri imaginare
Sau să-mi explic de ce, atunci când cânt
Îmi pare că o voce mă susține,
Iar frunzele pădurii, fără vânt,
Îmi șuieră acordurile fine
Pe care îmi așez perfect un vers
Din cele care-mi sunt, cumva, dictate.
Deși nu am făcut niciun demers,
Sunt prea ne-singur în singurătate.
Mă simt privit de peste tot, ciudat,
În jurul meu, apar la suprafață
Atâtea lucruri noi. Da, am aflat:
Pădurea are suflet. Este viață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre văi, poezii despre voce, poezii despre viață sau poezii despre tristețe
Sonetul nostru
De-ar fi să îți descriu un fir de dor
sau forma și culoarea unui gând,
aș face-o cu plăcere, ca și când
eu însumi aș fi dor sau gând sau zbor,
Dar dacă-mi ceri descrierea s-o fac
la ce simt pentru tine, mi-ar fi greu,
căci nu pot, dintre noi, să rup un eu
cu care să încerc să-ți fac pe plac.
Nu-mi cere, așadar, să îți pictez
iubirea mea sau sufletul, în vers;
poți cere doar un gând să creionez,
iar dorul aș putea să-l desenez
ca un ecou îndepărtat și șters,
departe, într-un colț de Univers.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul sărut
Iubite mai demult plecate
în suflet se întorc pe rând
din locul cel mai tainic, stând,
cu plânsete defragmentate
se tânguie la mine-n gând.
Îmi cer să le primesc în casă,
cu-ntregul lor trecut ocult,
cum o făceam cândva, demult,
dar azi de ele nu îmi pasă,
n-aș mai putea să le ascult...!
De-aceea le îndemn să iasă
și câte una-, n mod discret,
din gândul meu să plece-ncet
că-n mine ele oricum lasă
nescrisul lor trecut secret.
Dar ele sunt nehotărâte,
tot zăbovesc la mine-n gând
și nu le văd nicicum plecând
ci-n locul lor, mai abătute,
rămân în inimă-mi plângând.
Ah, nu mai plângeți dezolate,
c-o să vă-mpac ca în trecut,
vă dau întregul meu avut
iubiri din viața mea plecate,
mi-a mai rămas doar un sărut!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative
Darul
La colț de stradă, poate o răscruce
în viața ce credea că a învins-o,
mi se părea că mâna ce-a întins-o
s-a smuls din cuiul ce-o fixa pe cruce
a hoțului ce vrea acum pomană
eliberarea dintr-un jalnic trai
-pe care n-ai dori nicicând să-l ai-
nesimțitor la reguli sau dojană.
Priveam spre cerșetor cu ne-ndurare
când, spre rușinea mea, s-a întâmplat
un lucru-atât de trist și, cu mirare,
am asistat la scena următoare:
Un copilaș i-a dăruit o floare,
iar el... a lăcrimat și a plecat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre rușine, poezii despre flori, poezii despre crucificare sau poezii despre cruce
A ramas doar...
Ai crezut
că viața a uitat,
pe colțul mesei,
sufletul meu,
dar pentru tine.
Absent,
l-ai luat în palme.
Miez rămas
din felia de pâine
elegant tăiată,
ovală chiar,
pentru ospățul
indiferenței...
L-ai modelat rotund,
uitând
de finețea mișcărilor.
Nepriceput,
l-ai sfărâmat pierzând,
firimitura
nespusei iubiri.
Privești acum,
în vidul de trăiri.
Mă cauți...
Am plecat de mult.
Inutil gest
rămas suspendat,
între două drumuri...
Vezi!
Poate găsești
fărâma de prietenie
agățată timid,
de trecut.
Mai amară,
mai rece,
mucegaiul cuvintelor
golite de sensurile,
adevăratei iubiri.
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre prietenie, poezii despre mișcare sau poezii despre indiferență
Vulcanul înghețat
E frigul, oare, care mă pătrunde,
sau doar fiorul zilei reci de toamnă
ce mă privește blând și mă îndeamnă
să-mi scot din suflet dorul ce se-ascunde.
E-atât de frig acum, atât de rece,
în sângele ce ieri ardea prin vene
ca lava ce se scurge în ravene
și umple orice gol, pe unde trece.
Să-mi fi rămas, cumva, un gol în care
a tot crescut răceala și uitarea,
ce-au construit acolo închisoarea
și-mi țin un dor ascuns în nepăsare?
De-ar fi așa, cum știu că el rezistă
și că vulcanul va erupe iară?
Sunt sigur că va fi curând afară
și toamna va-nceta să fie tristă
E frig acum și-aștept, oricât ar ține,
ceva să se întâmple: o fisură
în grotă, suflet, teamă sau natură
și-atunci va fi iar cald, și va fi bine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani sau poezii despre sânge
În altă viață am fost un râu
în altă viață am fost un râu
iubita mea era o salcie
cu dragostea despletită
câteodată frunzele ei
îmi acopereau trupul
câteodată se închidea în sine și plângea
adesea o mângâiam unduitor
într-o zi iubita mea a plecat
în căruța unui lemnar
în locul ei
pe un ciot
se odihnea adesea
o codobatură
eram furios și pentru o vreme
n-am mai privit malurile
până când o femeie necunoscută
privind prin mine pietrele
a vrut să afle rostul pământului
și s-a lăsat să cadă
ca o pană de codobatură
ca o frunză de salcie
a plutit o vreme
cât m-au ținut brațele
apoi am sărutat-o
și a rămas în voia mării
deseori iubita mea cântă
la miez de noapte
vrăjește pescarii
iar eu întind degetele
prin siajul bărcilor
poezie de Ionuț Caragea din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reîncarnare, poezii despre pescuit sau poezii despre miezul nopții
Întrebarea toamnei sângelui de foc
E un loc pe care anii ce-au trecut
L-au lăsat să fie cum era atunci
Când acela care astăzi ți-e pierdut
Te-ntreba: "Vrei, timpul, chiar aici, s-arunci?"
Ar fi vrut ca râul să-l primească-n unde
Și să-l ducă-n lumea veșnicei câmpii
Care, nesfârșită, l-ar putea ascunde
Printre ierburi moarte sau păduri pustii.
L-ai privit mirată: "Cum s-arunc un timp
Când în zi de toamnă îmi aduce soare
Și înflăcărarea altui anotimp?
Vreau să-mi fie-același data viitoare!"
Nu a fost. El, timpul, pe neașteptate,
A-ncetat doar pentru ce-l ce nu-l voia
Și, cuprins cu totul de eternitate,
Ți-a lăsat, în gânduri, întrebarea sa.
Ce-ai răspunde astăzi, în același loc
Năpădit de toamna care-ți înverzește
Amintiri din vremea sângelui de foc
Și, prin timp, o umbră care te iubește?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre moarte
Mărul
Privesc o poză: "Mărul pe zăpadă",
și parcă văd și urmele de dinți,
atât de bine că îmi ies din minți,
căci nu știu cui putea, mușcat, să-i cadă.
Să fie măr, să fie-o făcătură
în Photoshop sau într-un editor
din cele care, pe-un calculator,
te fac și miss, dar și caricatură?
Să fie din povestea cu piticii
și-o albă care a mușcat din el?
Păi, în poveste nu era defel
zăpadă - doar copaci și ăia micii! -
Să fie cel mușcat, cu care Raiul
a fost definitiv pierdut? Și cât
din el să fi mușcat, de-a stat în gât
doar lui Adam? Cu Eva, care-i baiul?
Ajunge! Gata! Ce-i, filozofie?
Cum o întorc, ajung tot la femei,
că-n toate-s ele na, că o spusei! -
... și nu-i decât un măr, fir-ar să fie!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre minciună, poezii despre fotografie, poezii despre filozofie, poezii despre femei, poezii despre dinți sau poezii despre copaci