Să nu uiţi că sunt

să nu uiţi să rascolesti prin ploaia de ieri
ma gasesti ascunsa intr-un mugur din urma
ti-as fi ramas tie pe buze inainte de sfarsit
daca iti lasai raza iubirii sa ma cuprinda.

să nu uiţi că voi inflori in ploaia din vara
sau pe marginea toamnei
cand bruma isi infige coltii in frantura ramasa in sloiuri
dorminde in acelasi iatac
unde numai noi doi am gustat nectarul nestins al iubirii.

as curge necontenit, de tu ai fi pamantul.
si m-as prelinge usor prin venele tale
sa-ti pot stapani tremurul adanc
sa adorm la radacina iubirii noastre.

să nu uiţi să ma cauti in causul palmei
ce inca mai prinde stropii rebeli cazuti din neant.
sunt la radacina inimii unei picaturi
încolţind din samanta unei priviri uitate.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă nebun

cuprinde-maă cu maiinile, făptură
si strange-mi trupul moale lang-al tau
saruta-mi sanii dezmierdandu-i
inalta-ma pe al iubirii curcubeu.

lasa-te sedus de buzele cu vraja
si-n ochii mei ramai cat ma iubesti
strange-mi ploaia de pe coapsele nebune
si hai sa nu mai stim ce sunt, ce esti.

iubeşte-mă nebun ca intr-un vis de vara
si teama de iubire sa imi frangi necontenit
aluneca-mi usor cu gura ta flamanda
cat inca visul nu va fi sfarsit.

uita-ma iubite, in bratele-ti vanjoase
spune-mi ca ma vrei desi dorinta-ti sunt
azi sunt femeia ce-n soapta te iubeste
si maine iar te voi iubi soptit in gand.

strange-ma iubite sa devenim doar unul
lasa-ma sa-ti simt rasuflul greu
dulceata ce-mi prelinge sa-ti potoleasca setea
de dragoste nebuna, de tot ce insemn eu.

iubeste-ma cum nu am fost iubita niciodata
iubeste-ma cat ploaia inca ne va fi
saruta-mi si talpile si toata inc-o data
sa-ti fiu trezirea dintr-un vis eu cea cu ochii vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă nebun

cuprinde-ma cu maiinile, faptura
si strange-mi trupul moale lang-al tau
saruta-mi sanii dezmierdandu-i
inalta-ma pe al iubirii curcubeu.

lasa-te sedus de buzele cu vraja
si-n ochii mei ramai cat ma iubesti
strange-mi ploaia de pe coapsele nebune
si hai sa nu mai stim ce sunt, ce esti.

iubeşte-mă nebun ca într-un vis de vara
si teama de iubire sa imi frangi necontenit
aluneca-mi usor cu gura ta flamanda
cat inca visul nu va fi sfarsit.

uita-ma iubite, in bratele-ti vanjoase
spune-mi ca ma vrei desi dorinta-ti sunt
azi sunt femeia ce-n soapta te iubeste
si maine iar te voi iubi soptit in gand.

strange-ma iubite sa devenim doar unul
lasa-ma sa-ti simt rasuflul greu
dulceata ce-mi prelinge sa-ti potoleasca setea
de dragoste nebuna, de tot ce insemn eu.

iubeste-ma cum nu am fost iubita niciodata
iubeste-ma cat ploaia inca ne va fi
saruta-mi si talpile si toata inc-o data
sa-ti fiu trezirea dintr-un vis eu cea cu ochii vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi sa-ti scriu

De-ar fi sa-ti scriu din nou iubite,
as da culoare unui gand,
de-ar fi sa-ti povestesc vreo clipa
te-as scrie doar pe tine-n rand.

ti-as cere doar s-asculti tacerea
si linistea dintre noi doi,
n-as spune ca mi-e dor sau despre mine
as vrea sa-ti amintesti de noi.

sa-ntorci o foaie, poate doua
din timpul, vezi? e alb si stins
sa cauti prin rugini ramase
fiorul ce-a ramas aprins.

si sa mai rasfoiesti brosuri uitate
mai stii? ascunse-n neguri adormiti
am scris acolo despre timpul
cand nu voi fi, sa nu ma uiti.

te-oi scrie poate si pe maine
sau pe o zi oricare-ar fi
pe rataciri, poate si-n palma,
si-n ochii lunii pamantii.

sa lasi scrisoarea intr-o noapte
intre coperti de ploi tarzii
sa-ti las un semn, un rand de mine
privind spre noi de n-om mai fi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uiţi de noi

ascultă clinchetul de ploaie
şi să te temi de zgomotul sticlos
să nu mai ştii zăbava celor duse
să nu mai ştii iubirea dac-a fost.

ascultă linistea ranita de uitare
şi toţi salcamii cum se cearta inflorind
să uiţi de noi, de mine si ce doare
să plângi când rana mea o vezi curgând.

ascultă fumul din cuvinte vechi, ramase
si neuitand de glasul ce-ti pulseaza-n gand
sa taci privind la venele umflate de manie
taindu-mi amintirea chipului razand.

asculta-ncet cum zgomotul se-noada
din soaptele ramase-n ochii mei
sa strangi din pumn cand iti apar aevea
sa ma ucizi calcand cu ura pe alei.

asculta de ma vei chema vreodata
si mana-mi vei simti usor trecand
sa nu-mi mai spui iubito!, la fel ca altadata
sunt doar un vis ce l-ai trait, iubind.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem o singură inimă

te-am văzut sfasiind dimineata
aveai ochii tristi privindu-ma
ai ascuns si ultimul licar de lumina
sa-ti raman eu, trezirea inimii.

trupu-mi fierbinte iti simtea atingerea de roua
a degetelor timide,
lasandu-si un freamat usor sa rasune
asemeni clapelor de pian
mangaiate cu firul vantului nebun.

îţi sunt peste vreme din viata
în care ne-am pierdut cautandu-ne.
acum ne suntem acelasi glas
ce se sfarma in fiecare noapte iubindu-ne.
suntem o inima ce bate in ritmul iubirii
ce noi i-am dat viata sa fim.

ofranda templului, lasam tristetea
ce-n zbucium ramasa-i de-atunci,
cu tampla pe-o raza ce ne invesmanta trupurile.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu

e prea devreme să îţi spun adio
şi prea tarziu sa-ti spun ca te iubesc
scrisori ramase cu soapte ce nu-s spuse
scrisori cu ce-as fi vrut sa-ti povestesc.

e prea târziu sa te mai chem in noapte
sau inca sa te caut prin multimi
citind pe caldaram vreo urma dupa tine
e prea tarziu sa-ti scriu mi-e dor sa ma alinti.

ţi-aş cere sa-mi trimiti o telegrama
sau sa-mi raspunzi cand inca nu ti-am scris
sa stiu de-ti este dor, ti-as scrie pe lumina
sa ma citesti de cate ori iti sunt in vis.

ţi-aş spune sa ramai sau sa mai vii incoace
pe-acelasi colt de strada-ntamplator
să cred ca ne-ntalnim intaia oara
să-ţi scriu imaginar cu ochii ca mi-e dor.

e prea târziu, un ultim rand pe foaie
ce nu-l mai stiu, ti-as cere tu sa-l scrii
ţi-am spus adio poate prea devreme
în rândul care iti ceream să vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi sub ploaie... licurici în priviri...

Hai să fugim, iubito, prin ploaia aşteptării,
privind la norii grei cu inima deschisă,
bobiţele sunt faguri din taina cuvântării
şi mierea în celule-i cu-aromă de caisă.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia bucuriei,
tinându-te de brâu să simt că înfloresc,
cu ochii languroşi să-i ceri copilăriei
culori din curcubeu şi cuget păstoresc.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia mulţumirii
uitând de vântul rece şi şoapta sa rebelă
cu sângele albastru să închinăm iertării
cele mai dulci poeme în sfânta ta capelă.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia bunătăţii,
învăluiţi de gânduri ce ne-au legat etern,
din palme să sorbim sărutul voluptăţii,
este nectarul sacru al dorului matern.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia dăruirii,
suspinul nopţii este pe talpa unei frici,
ţii minte, dulcea mea, în clipa înfloririi
cum liniştea privea cu ochi de licurici.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia mărturiei,
până când cerul gri va fi din nou senin,
cu slovele să-i ardem plăcerile furiei,
spovăduind iubirii cu sufletul blajin.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia libertăţii,
lanul de grâu şi drumul au karma ca şi noi,
deschis să cerem timpului valorile dreptăţii
şi cugetul Iubirii să-l plăsmuim în doi.

poezie de Luiza-Elizabetta Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-aduci aminte?

Ti-aduci aminte de plimbarea-n doi?
In serile de vara, sclipind de luna plina
Pe cand eram si-am vrut sa fim noi doi
Si-n dragoste sa prindem radacina.

Si cand desculti prin ploaie alergam
Si cand voit uitam de toti si toate,
Cuvantul simplu; daca-l mai rosteam
Satui fiind de-acea banalitate.

Si din iubirea de odinioara
Gasit-am azi decat un scrum de fum,
Nu pot lasa chiar totul sa dispara
Chiar de-a fost numai inceput de drum.

Sunt amintiri ce nu le vreau uitate
Sunt clipe ce acum nu vor dispare
De ne-am vorbi; poate mi-ai da dreptate
Caci dragostea a fost si va fi mare.

Eu inca mai strabat acel tirst drum
Unde facut-am mii de juraminte
Dar nu mai pot sa schimb nimic acum
Ti-aduci aminte?

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp fara nume

vor inflori zapezi pe trupul meu de ceara
si nu voi sti vreodata ce anotimp am fost
dar voi gusta cu sete povesti de-odinioara
si s-or rasfrange-n tample fara nici-un rost.

si poate primavara se va duce nevenita
si printre nuferii albastri din nou v-a adormi
or rasari doar fulgi cazuti din clipa asfintita
din ochii mei de papadii purtati de unicorni.

unghere imbracate de lumina noptii
pierdute in faclii ce inca mai mocnesc
s-or teme ca si mine de tropotele tortei
ce ard in sloiuri priviri ce asfintesc.

vor inflori si astrii toti pe caldaram in urme
si toti copacii-n jur vor vrea a inflori
in anotimpul cu zapezi ce-i fara nume
pe trupul meu de ceara si n-am sa stiu de eu voi fi.

o margine de iarna pe-o margine de lume
ce-si strange cu nesat ninsori ce nu vor fi
si macii imbatati ce-i poarta vantu-n turme
cu umbrele in trena brumelor tarzii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul pe deget

culorile toamnei se frâng în nimicuri
şi fura deodata, si-ascund ce-am avut,
o clipă de vraja-n baletul iubirii
o viaţă pe deget, intr-un sarut.

si mana ti-o prind, si mie dor de iubire
din vant mai culeg doar un gand,
aevea se stinge si soapta pe-o frunza
şi noi ne oprim din iubire pe rand

privindu-ne-n ochi, ce eterni vor ramane!..
flamanzi si in linisti ne pierdem tacut,
nici tu nu mai esti, iar eu, - amintire
ramanem in toamna doar inceput..

mai ramai sa-mi mai fii, mai stai inc-o ploaie
si ploaia sa curga in vesnicul vis,
visarea s-o facem din lutul din mine
si din sarutul de pe buze promis.

alunga si zorii, si roua ce tace,
alunga si cantul din tample albind
culorile moarte strapunge-le toate
cu sarutul pe deget, doua inimi vibrand.

mai lasa amurguri, in urma si-n graba
sfarama in pumn secunda din timp
si lasa-mi doar mie o toamna in salba
si-n rugina din noapte sarutul la schimb.

nu-i clipa ucisă, strapunsa de sabii
nu-i bruma sa arda in mine adanc
doar jarul din umbre ce gandul le-ascunde
În ochii prea goi de chemari ce se frang

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vara si inca una

Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine ca-ntr-o gara.
Mai stii peronul de-odinioara
din vara fara de sfarsit?

Si ploua des, marunt si rece
prin mintea mea fiorul trece
si lasa sant adanc, profund.
M-ascult gemand,
ma vad plangand
cum trec.

In paru-mi ploaia-si face drum
si lasa-n urma mari regrete.
Stau pe peronul unde atunci
noi ne dictam porunci
cu sete:

- tu sa m-astepti ca am sa vin,
cand vara va lasa in urma
seninul si-o sa-ncepi sa-ngani
al nostru cant, o doina.

Ajung spre seara, sa m-astepti,
cobor din mers si-o sa te iau
in brate si-o sa-ti spun glumet:
prostuto, credeai ca te las?

Eu iti spuneam cu glas de jar
c-am sa te-astept iara si iar.
Ma voi uita in zare fredonand
al nostru cant, o doina

Trecut-au doua veri sau trei,
poate sunt zece de atunci,
cand vara lasa-n urma tei
si doine dulci, si urme adanci

Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine cantr-o gara.
Sunt cantece ce nu se-aud,
in zare trenul suierand
ma cheama.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar enigma

sunt doar amanta inimii din tine
şi prizoniera ochilor tacuti
când rauri de iubire ma scufunda
mă las sedusa de soaptele fierbinti.

sunt doar tacerea pe buzele-ti flamande
şi in fior ma pierd cand ma privesti
aş vrea sa-ti fiu eterna ce te-ascunde
în dorul greu si-atunci cand ma iubesti.

o sclavă de n-as fi trairilor nebune
ce te cuprind asa cu gand nebun,
aş rupe legaminte si cutume
cu mâinile legate si-n tine sa m-adun.

sunt doar rebela inchisa-n fericire
ce cant iubirii ce zace in blestem
in temnita ce noaptea ma poarta spre pieire
cu glasul sugrumat de-al inimii indemn.

sunt doar enigma dulce ce-ţi otraveste visul
cu mainile-adancite in ranile de vremi
sunt doar in gandul lacom ce iti starneste plansul
cu bratele in juru-mi, iti sunt şi tot mă chemi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem începutul iubirii

opreşte-te din drumul tau fara zambet
opreşte-te sa zambim amandoi
opreste-te pentru o clipa de iubire
ce-am strâns-o din roua intalnita in calea mea
căutându-te
stai! în vremea ce-am oprit-o pentru a te gasi.
da-mi mâna să ingradim lumea
cu fiorul din palmele noastre
şi-apoi sa sadim universul in fiecare licar pamantean.
vrei?
vrei să fim iubire pentru a ramane?
vrei să fim inceputul unei lumi?
dincolo de cantecul necunoscutului infinit,
rămâi să fim noi pictand bolta cu soapta ce se zbate
în orizontul fara sfarsit.
prinde zborul de fluturi ce saruta noaptea
viselor dintre cele două continente inlantuite de iubire.
eu, apă, tu pamant,
eu zâmbet, tu fior,
eu, femeia
tu, capătul cautarilor noastre.
opreste-te pe buzele mele
opreste lumea sa ne-auda spunand
suntem începutul iubirii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de mai

am muşcat din gerul cumplit.
pana ieri am fost doar tăcere.
mă alint fara teama şi zburd
prin vantul ce leagana balade
mintindu-mă ca voi ramane eterna.

sting nopţile cu firavul gand
pana voi avea glasul unui vulcan,
sting diminetile cu mine
si reaprind obrajii fecioarelor.

mă sting în magia staminelor imbracate în întuneric.
simt moartea cum se apropie incet
si-mi soarbe culoarea vietii de-o zi.

sunt rosul aprins ce ma pierd,
sunt iubirea fara seaman in petala unui mac singuratic
sunt eu, floarea de mai neinceput
cu palmele pline de secunde de foc.

ard, ard in flacara iubirii ce-mi saruta buzele
ranindu-ma cu jarul nestins de dorinta.
flacara inca se prelinge pe trupul meu imbracat in sange
cu sanii fluturand în vraja zorilor.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş face ram

aş spune rugaciune fara teama
şi muntelui pustiu i-as inchina
ofrandă, zeii toti din ceruri
şi zborul soimilor l-as invata.

m-aş duce in nesomnul pietrei "nalte
şi piatra de m-as face, n-as muri
să cant cu glasul ierbii si tacerii
m-aş face grai de stanca dac-ar fi.

să pot sa ma strecor printre izvoare
să pot canta in susur verde lin
să fiu dulcele gust pe buzele amare
să fiu parfum salbatic de alb crin.

m-aş face ram sa fiu iubirii umbra
m-aş face umbra sufletului tau
şi mana, scut in clipa ce ma cauti
şi duh de-as fi, n-ar fi atat de rau.

aş fi pamant dar poate-i prea devreme
aş fi uitare peste simtamant
închisa intr-o colivie in adanc de mare
să nu mai stii de-am fost sau de mai sunt.

aş duce sus pamantul si cerul l-as intoarce
şi zbor prin ape, stelele-as indemna
şi orizontu-n asfintit cu ochii mei l-as sparge
să fie alta lume-n ceruri, sa fie lumea mea si-a ta.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarăşi

şi iarăşi curg ploi fara fluturi
viorile-s triste si plang
şi iarăşi te-alung fara teama
şi flutur esarfa cu saruturi in parg.

te cert şi-ti mai spun doar adio
cu mana iti fac doar un semn
dar lasa-ti doar umbra in urma
să-mi vii de poate te chem.

şi iarăşi ma ninge si-n tample
aud doar un murmur incet
o nota ramasa pe-o coarda-i straina
suspinul rasuna in scancet.

şi du-te, si vino, ramai doar un timp
cat ploaia de fluturi ma cheama-napoi
sa picuri in zboru-i cernindu-mi tarziu
cat timpul esti tu, suntem amandoi.

şi iarăşi se-aduna-n gramada si stropii
prin muguri grabiti ca si noi
tu du-te incet inspre mine cand ploaia-i pustie
şi ramai doar un flutur in zbor pentru doi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să nu uiţi,
să mai treci într-o zi să-mi aduci din iubire
şi muguri, şi sloi, şi zăpezi înflorind
şi-o lumină culeasă cu strigăt tăcând.
să mai vii să mă vezi, de-ţi mai sunt amintire.
să mai vii poate o clipă, cu-n gând şi zâmbind
să-mi aduci ce-a rămas neatins şi nespus
dintr-o lampă pustie ce-a rămas tremurând.
îmbrăcată-n omăt, câte şoapte ne-am spus.
să mai vii că te-aştept în veranda de lemn
unde noi ne-am iubit prin ninsoarea căzând
să mai vii să-mi aduci mâna caldă de-atunci
şi strânsoarea cu tine să-mi aduci neuitând.
să mai treci într-o zi să-mi ţii tâmpla în palmă
şi să-mi mângâi şi ochii, şi umerii reci
să nu uiţi să-mi aduci din iubire fărâma
ce-ţi şopteşte "mi-e dor, să nu uiţi să mai treci..."

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apogeul iubirii casnice: să te uiţi înduioşat în ochii iubitei prin aburul delicios al unei ciorbe.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonata Lunii

Mirabila samanta nu poate fi distrusa definitiv de al iernii frig.
Ea germineaza ireversibil, inclvata in maternitatea terestra.
O lume noua incepe, un alt timp parca, imi vine din tot sufletul sa strig:
"Ce mister profund, ce magica fertilitate si ce primavara fiastra!"

Cand samanta germineaza, ea patrunde in pamant prin radacini adeseori,
Acele brate despicate ale radacinilor in sol ascunzandu-se,
Copacii inalti au nevoie de radacini adanci, de ramuri, de fructe si flori,
In timp ce pamantul se umple de verde viu, natura la viata trezindu-se.

Cand lumina in sine aluneca din mana divina in mana umana,
Radacina umana se-ascunde tot mai adanc pentru a razbi in furtuna,
Iar trupul uman cu trunchiul copacului si ramura verde se-aseamana,
Iar viata devine o sonata a lunii pentru copac si om impreuna.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jarul Inimii

Se mai pastreaza azi o flacara in vine
E forta dragostei, ce arde neincetat
Vazindu-te acolo, stiind ca iti e bine
As vrea sa-ti spun ca te iubesc curat.

Privesc si astazi chipul tau
Din marginea ferestrei
Te-ai dus, te-ai scurs ca un ecou
Printre tacute trestii.

Straini intr-un pustiu decor
Ne-am despartit cu un sarut
Si inimi ce plingeau de dor
Ce s-au iubit si au durut.

Din jarul inimii-au ramas
Taciunii stinsi de lacrimi
Iar eu am doar tristete-n glas
Si-n suflet numai patimi.

Astept din nou sa-mi aprind jarul
Iubirii care vine
Dar n-am sa pot strica altarul
Dragostei pentru tine.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!