Stele
Le-am văzut pierind atâtea stele!
Dar, deși mor și cad de pe propria elipsă,
Pe întregul cer spuzit de stele
Nu-i nici un singur astru lipsă.
Trudesc toate care sunt pe lume, însă
Nu-îndreaptă cu nimic primordiala vină;
Mereu plouă peste marea-întinsă,
Însă apa mării rămâne tot salină.
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre stele, poezii despre ploaie, poezii despre moarte, poezii despre astre sau poezii despre apă
Citate similare
Pe malul mării
Stau pe malul mării, valurile ascult
Mă-ncălzesc la soare, însă vreau mai mult
Cerul e albastru, pescărușii zboară
Roiuri de albine acum mă-nconjoară
Briza răcoroasă spulberă nisipul
Văd și două stele ce-și arată chipul
Pacea mă cuprinde, cerul sus se ține
Dar cât de plăcut e când te văd pe tine.
Fiindcă ceru-albastru pare că pălește
Când a mea privire ochii-ți întâlnește
Și deși e soare toată dimineața
Eu prefer să plouă, dar să îți văd fața
Ce încerc să spun cu mintea haihui
E că îmi doresc ca tu să rămâi
Mare, soare, stele, roiuri de albine
Eu renunț la toate, dar nu și la tine.
poezie de L. Kimberley Simpson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre pace, poezii despre nisip, poezii despre dorințe, poezii despre dimineață, poezii despre briză sau poezii despre apicultură
Aniversarea
Toate lucrurile trudesc întru propria distrugere,
Dar iubirea noastră nu cunoaște uzura și nici minciuna;
Nu locuiește-n mâine,-n ieri și-îmbracă mereu haine noi.
Deși aleargă mult, nu se depărtează de noi
Rămâne tânără ca-în ziua dintâi, de azi, dintotdeuna.
poezie clasică de John Donne din Cântece și sonete, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre vestimentație
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre prezent
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre aniversare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cântec risipit
e-atâta risipire de cuvinte,
atâtea puncte cad în infinit,
înfipt în stele stă al nopții dinte
de dragoste și ură definit.
e-atâta risipire de dreptate,
atâtea plăgi rod trunchiul de copac,
piatra adună într-o cavitate
culoarea gri a unui cer opac.
e-atâta risipire de țărână,
atâtea ore zac în ceas pe sfert,
atâtea porți jelesc într-o țâțână,
atâtea ploi se sting într-un deșert.
este o risipire al vremii glod
rostogolit ca soarele-n apus.
pescari de stele într-un mic zăvod
avem povești pe care nu le-am spus.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre pescuit, poezii despre ore, poezii despre noapte, poezii despre muzică, poezii despre infinit sau poezii despre dreptate
Cad perseide
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se știe...
Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheț, peste căldură...
Și-or mai cădea steluțe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,
Dar ca și visele deșarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la țintă nu ajung...
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se știe...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre gheață, poezii despre generozitate sau poezii despre fericire
Am ăncercat
Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.
Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.
Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înțelept
Să mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.
Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început să țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.
Și din adânca mea simțire
Adesea, când mă emoționez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă rușinez.
Am râs și-am plâns și am iubit
Profund, fierbinte și curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...
Din vise am creat realitate
Și în realitate am visat!
Știu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!
Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care și-o dorea orice bărbat,
Tu ți-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.
Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumusețe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...
poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre înțelepciune, poezii despre început, poezii despre viață sau poezii despre versuri
Amintirea este probabil o casă de zăpadă
A venit, iarăși, toamna, iar eu am inima descoperită și dreaptă,
îmi spuneai că sunt băietul unchilor mei
și nu cad pe
genunchi
decât atunci când picioarele mele se înmoaie
pentru aceea pe care o așteptam, de foarte mult timp,
să vie,
să steie,
descoprit este umărul ei, căci taina nu este a nimicului,
căci toate, odată, se află, sub ceruri,
și pentru că toate se află, ai mei întârzie mult, nu mai îmi cumpără ceaiuri și ierburi,
nu mai îmi cumpără viață,
și, mereu, este brumă în lume, toamnele nu se sfârșesc niciodată,
dar nici via nu cade la pământ,
dar se usucă.
și se umple de alb.
ca și oamenii.
Însă, semințele nu se sfârșesc niciodată, pentru că anii curg astfel,
pentru sănătatea ierburilor
și pentru cerbi;
și
atunci... apari dumneata și îmi spui că toamna vine oricum,
pentru că
toamna e o catedrală
a vinului bun, și a bărbaților care își dau viața, fără să cunoască regrete,
poate doar frică și alte spaime mai mari.
Și, deși sfârșitul trage frunzele după el, deși sfârșiturile năucesc toate frunzele,
vai, oda mea,
vai, draga mea, cea îndrăgostită de iarnă,
îți spun:
pădurea de brazi e nesfârșit de frumoasă!
cetina este nemuritoare și verde, îl vestește pe Domnul meu!
Supt de teamă, și ars, tresar, căci pentru ea nu vor plânge stelele în noaptea aceasta,
dar ea va înmărmuri pentru fiecare stea nemuritoare, a ei,
iar eu
cumva am așteptat steaua aceeea
s-o văd,
până târziu, să apară pe cer.
În toate lucrurile subzistă câte o taină ascunsă,
oamenii ajung, după ce mor, undeva dedesubt de stele
dar, undeva, deasupra tuturor brazilor.
În curând se va lăsa o iarnă frumoasă,
nemaipomenita ninsoare se va umple de stele, steluțele cad, dar nu mor,
ninisoarea și steaua ei albă e taina nemorții.
așadar, renii și câinii de pază vor rămânea unde e cel mai rece, anul acesta...
îmi este frică de stranietatea răspunsurilor mele
pentru că stelele-steluțele pământului 'nost
sunt doar o imitație, iarna, a Cerului-viu.
Îmi pare că, acum, cunosc toate tainele și ele mă cunosc, pe deplin, pe mine,
dar pe ea, doar a trecut pe lângă mine, era toamnă și frig,
ca acum...
toamna cred să fi trecut foarte repede,
am tras-o înspre mine și ea a început să surâdă, cu îmbobociri de zăpadă.
Pentru că toate sunt ale noastre:
zăpezile, hornurile murdare, casele și zăpezile care cad peste noi;
și cad peste noi; amintirea este o casă de zăpadă.
iar acela Cer-viu
e plin de tot felul de îndepărtări necunoscute,
acolo sus sunt, încă, stelele care m-au privit, curioase, într-o zi,
căci pe ea am iubit-o altfel.
Ne cuprinde o frică foarte firească despre tot,
până când
norii le acoperă pe toate, și peste noi cad zăpezi.
Nu ne este frică, însă, de zăpada care cade peste noi.
Să îmi construiți o mansardă frumoasă
imi este frig și o să treacă peste mine licori calde neîngăduite
să mă lase în viață și să mă vindec!
la iarnă
nu o să tai bradul din pădure prea repede, dar nici prea târziu,
vine EA?
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre brazi, poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre păduri, poezii despre iarnă sau poezii despre frică
Hiperglossă
Lui Mihai EMINESCU
Toate trec pe dinainte
în auz îmi sună toate
însă cine ține minte
că nimic nu se poate
În auz îmi sună toate
câte-n lună câte stele
să meargă ca pe roate
tragi cortina între ele
Câte-n lună câte stele
cine însă ține minte
personajele rebele
tragă lumea înainte
În auz îmi sună toate
dar nimic nu se poate
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Costel Zăgan despre timp, citate de Costel Zăgan despre stele, poezii despre Mihail sau poezii despre Mihai Eminescu
Mai sunt două constelații circumpolare, dar acestea sunt formate din stele foarte mici. Astfel, între Casiopeia și Ursa Mare se află Girafa, care ocupă un loc foarte mare pe cer, populat însă numai de stele dintre cari cele mai mari sunt de mărimea 4.5-5. Tot acolo se află și Linxul.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre superlative
- citate de Victor Anestin despre superlative
- citate despre stele
- citate de Victor Anestin despre stele
- citate despre populație
- citate despre girafe
- citate despre constelații
- citate de Victor Anestin despre constelații
Ultima scrisoare
cuvinte reci mi-au scrijelit tăcerea
și am urlat în noapte a întrebare
dureri sunt peste tot
dar unde suntem toți
muream pe coala goală
tot căutând o rimă milenară
au răsturnat pe mine
cuvinte urâte, grele
eu căutam prin stele o ultimă idee
mă întorceam în noapte
și întrebam retoric
de ce să cer un cer
apocalipsa-i gata
voi muritori lumești
războaie-s peste tot
mă ascundeam de oameni
treceam prin trecători, trecând mereu trecutul
mă apasă veșnicia
cer pentru om un suflet
iar pe pridvorul sorții
eu joc la cacealma cu morții
plouă în gând, tună afară
de-aș fi putut să rup din calendar trei ceasuri goale
să fug, să fug de toate
dar viața e un perete strâmb
cărarea am pierdut-o
privesc cum se scufundă lumea noastră
m-am săturat să plâng în noaptea minții mele
mi-e frig și mor pe o pagină nescrisă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre scrisori, poezii despre poezie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Primele stele din Taurul, pe cari le vedem la începutul toamnei sunt Pleiadele. Cine nu cunoaște Cloșca cu Pui? E o îngrămădire de stele mici, cari sclipesc ca adevărate diamante și cari îți produc o impresie neștearsă. Din ce se ridică mai sus, cu atâta vezi mai multe stele în Pleiade. Sunt mulți cari nu văd decât șase stele, alții șapte; sunt însă destui cari văd 10-11 stele, ba chiar și mai multe. Cu un binoclu vezi însă zeci de stele, cu o lunetă și mai multe, iar fotografia ți-arată un număr foarte mare.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre toamnă, citate despre tauri, citate despre numere, citate despre lunetă, citate despre fotografie, citate despre diamante sau citate despre cunoaștere
Gânduri de Crăciun
Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se așează peste muguri
De tăceri care îngân
E doar liniște, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.
Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzlețe și sunt toate
Ale mele și-au văpăi.
Cad așa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus și sunt departe,
Cad arzând și-apoi se sting.
Caut prin casă și cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.
Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre somn, poezii despre mâini sau poezii despre muguri
Amintirea e probabil o casă de zăpadă
A venit iarăși toamna iar eu am inima descoperită și dreaptă
îmi spuneai
că sunt băietul unchilor mei
și nu cad pe
genunchi
decât atunci când picioarele mele se înmoaie
pentru cea pe care o așteptam de foarte de mult timp
să vie
să steie
descoprit este umărul ei, căci taina nu este a nimicului,
căci toate, odată, se află,
și pentru că toate se află,
ai mei întârzie mult, nu mai îmi cumpără ceaiuri și ierburi,
și mereu este brumă în lume, toamnele nu se sfârșesc niciodată,
dar nici via nu cade la pământ;
semințele nu se sfârșesc niciodată, pentru că anii curg astfel,
pentru sănătatea ierburilor
și pentru cerbi;
și
atunci
... apari dumneata și îmi spui că toamna vine oricum,
pentru că
toamna e o catedrală
a vinului bun, și a bărbaților care își dau viața fără să cunoască regret,
poate doar frică și alte spaime mai mari. ca la oricare.
Deși sfârșitul trage frunzele după el, deși năucește toate frunzele,
vai, oda mea, îndrăgostită de iarnă,
îți spun:
pădurea de brazi e nesfârșit de frumoasă,
cetina e nemuritoare și îl vestește pe Domnul meu.
Sunt supt de teamă, tresar, căci pentru ea nu vor plânge stelele în noaptea aceasta,
dar ea va înmărmuri pentru fiecare stea nemuritoare, iar eu
cumva am așteptat-o
s-o văd
până târziu, să apară pe cer.
În toate lucrurile subzistă câte o taină ascunsă,
oamenii ajung, după ce mor, undeva dedesubt de stele
dar
undeva deasupra tuturor brazilor...
În curând se va lăsa o iarnă frumoasă,
nemaipomenita ninsoare se va umple de stele
- ca întreg cerul -
steluțele cad, dar nu mor,
ninisoarea și steaua ei albă
e taina nemorții.
Renii și câinii de pază vor rămânea unde este cel mai rece, anul acesta,
îmi e frică de stranietatea răspunsurilor mele
pentru că stelele pământului 'nost
sunt doar o imitație, iarna, a cerului viu.
Îmi pare, acum, cred că cunosc toate tainele și ele mă cunosc, pe deplin, pe mine, cum sunt -
dar pe ea, doar a trecut pe lângă mine, era toamnă și frig, ca acum -
toamna cred să fi trecut foarte repede,
am tras-o înspre mine și ea a început să surâdă,
cu îmbobociri de zăpadă.
Pentru că toate sunt ale noastre
zăpezile
hornurile murdare
casele
și zăpezile care cad peste noi;
și cad peste noi; amintirea este o casă de zăpadă.
iar acela cer viu,
e plin de tot felul de îndepărtări necunoscute,
acolo sus sunt, încă, stelele care m-au privit, curioase, într-o zi
căci pe ea am iubit-o altfel.
Ne cuprinde o frică foarte firească de tot, până când norii,
le acoperă pe toate, și peste noi cad zăpezi.
Nu ne e frică de zăpada care cade peste noi...
Să îmi construiți o mansardă frumoasă
imi este frig și o să treacă peste mine licori calde neîngăduite
să mă lase în viață și să mă vindec!
la iarnă
nu o să tai bradul din pădure prea repede, dar nici prea târziu,
vine EA?
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un mărțișor! (1 Martie)
Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.
Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.
Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.
Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Mărțișor, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Nu mai știu
Nici nu mai știu de ce, în seara când
Am stat cu tine-n brațele din gând,
Făcusem foc înalt la ceas târziu,
Căci nu era nici frig și nici pustiu.
Erau atâtea stele peste noi
Și peste cortul nostru din zăvoi,
Atâția greieri într-un singur cânt,
De mă credeam în Rai, nu pe Pământ.
Mă-ntreb și-acum de n-o fi fost un vis
Ce mi-a rămas adânc în minte-nscris,
Dar nu mai știu nici dacă ne-am iubit
Sub stele,-n cort, și nici cum am dormit.
Ce știu cu siguranță, e că eu,
Te văd tot mai frumoasă,-n visul meu,
Și îți aștept sosirea cu nesaț
În nopțile când îmi adormi pe braț.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre siguranță, poezii despre seară, poezii despre religie sau poezii despre rai
Lacustră de intervenție
Putrezit-a soarele pe cer
domnule Bacovia ce să fac
plouă nu-i nici un mister
și-n acest debut de veac
Domnule Bacovia ce să fac
rană sunt dar și medicament
plânsul tău e însă fără leac
crește-n mine ca un monument
Rană sunt dar și medicament
plouă nu-i nici o rușine
plâng și eu dar totuși mai atent
să nu putrezească soarele din mine
Și măcar o dată-n veac
să recit Lacustră fără trac
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre rușine, poezii despre monumente, poezii despre medicamente, poezii despre debut, poezii despre Soare sau poezii despre George Bacovia
Sunt atâtea...
Sunt atâtea stele,
Pe Ceru-nalt și Sfânt,
Și toate poartă nume,
Ca omul pe pământ.
Sunt atâtea ape,
Cu trainicele punți,
Și cărări ce duce,
Prin păduri și munți.
Sunt atâtea-n lume,
Încă de-nvățat,
Învățături bune,
Ce-n cărți s-au păstrat.
poezie de Stelian Daniel
Adăugat de Stelian Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre munți sau poezii despre cărți
N-am nimic...
N-am nimic cu-americanii,
Însă simt, clar, românește
Și de-aceea mă-ngrozește
Că-i tot copiem, cu anii.
N-am nimic cu Valentin,
Însă sunt atâtea fete
Ce-l iubesc pe Dragobete,
Iar în fața lor mă-nclin.
N-am nimic cu... împrumutul,
Însă vă declar, deschis,
Că decât faimosul "kiss"
Parcă-i mai frumos sărutul.
N-am nimic cu toți străinii,
Însă să ne lase-n pace
Pentru că noi știm a face
Să-nflorească gustul pâinii.
Nu-s bolnav, nu am pelagră,
Dar îmi sunt aproape frații
Și iubesc prea mult Carpații,
Dunărea și Marea Neagră.
Și pentru că... n-am nimic
Vă invit, păstrând mândria
De stăpâni în România,
Ca să medităm un pic!
poezie de Constantin Moldovan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre sărut, poezii despre pâine, poezii despre negru, poezii despre mândrie sau poezii despre frumusețe
Nu le știm pe toate
Au fost momente când aș fi crezut
Că le-am aflat pe toate-n astă viață
Dar întorcând un lucru pe-altă față
Găseam mereu ceva necunoscut
În caravana vieții am urcat
Și m-am hrănit cu aparențe oarbe
Fără să simt cum timpul mă tot soarbe
Într-un nimic tăcut, dar colorat.
Avut-au mulți destul curaj să vrea
O picătură plină de păcate
Crezând ca mine, că le știu pe toate
Au spart ulciorul ce le-a dat să bea
Doar stele ce mai ieri le-am adorat
Sădeau dezamăgiri pe ai mei umeri
Și de n-am vrut ca tu să mi le numeri
E pentru că n-am vrut să ai păcat.
Să nu mai crezi nici tu că cineva
Le poate ști vreodată chiar pe toate
Când scris ne-a fost, pe drum viața ne scoate
Apa ne-aduce... vântul ne va lua...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre curaj sau poezii despre culori
Hiperglosă
Toate-mi trec pe dinainte
în auz îmi sună toate
însă cine ține minte
că nimic nu se mai poate
În auz îmi sună toate
câte-n lună câte-n stele
când să meargă ca pe roate
trag(i) cortina între ele
Câte-n lună câte-n stele
cine însă ține minte
personajele rebele
care trag lumea 'nainte
În auz păstrez(i) ceva
totul sau etcaetera
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cand ploaia cade pe sub stele
Când ploaia cade pe sub stele
Și picuri reci ne ard căzând,
Tu plângi atunci, eu plâng cu tine -
În gând... să nu mă vezi plângând.
Iar dacă ploaia încetează,
Surâsu-ntrezărit pe chipul tău
Alungă norii și din stele
Dispar ades părerile de rău;
Cu genele-obosite de tăcere,
Cu ochii ațintiți mereu în carte,
Cu gândul amorțit în regăsire,
Eu sunt aici, tu însă tot departe.
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre nori