Un fulg şi o bătaie

Trăind după teoriile altora
Sau după a filosofilor
Nu facem decât să fim umbre de reflexii
A unor idei ce a fost visuri
Rămase doar înscrisuri
Din neputinţa celor ce le-au visat
De a-şi trăi ce îşi doresc
Nu ce învaţă şi ţin minte
Prin subliminarea ce ţi-o impune
Cel ce a fost înainte
Cu alte decoruri, clipe, culori
Vrând frumuseţea unor curcubeie apuse
Şi povestite
Nerăsărind pe cele ce mor în noi
Din increderea că fericirea celuilat
E mai frumoasă decât cea a noastră
Ce rămâne in umbre în suflet
Uitând cu desăvârşire
Că ea fericirea
Nu are unitate de măsură
Culoare specifică, orare
E întotdeauna în păpădia inimii
Asteptând o adiere
A simţirii unice
Ce o are fiecare dintre noi
Căci nici doi fulgi nu seamnă
D-apoi două bătăi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din noi

fulgi în bătăi
cad inimii
când nu iubim
şi-ncet ne topim

in nimic lăsat
muiat în nisip
vieţii în noroi
de noi pentru noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre de curcubeie

Versuri curg de printre nouri
Recitând în refren, doruri..
Nu ai vrea să mi le uiţi
Alergând prin ele, desculţi,

Şi cu talpa cu iz de ambrozie
Să le aprinzi-n curcubeie
Păşind aidoma unei zeie
Prelinsă-n rouă, tandru, femeie!

Că pe o ruginită cheie
Fredonându-şi doina de fier,
Pe crucile din cer de fulger!
Ce mi-s umbre de curcubeie..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutăm fericirea, dar nu înţelegem cu ea se află în fericirea celor de lângă noi. Frustrarea este primul inamic al fericirii, apoi închistarea în norme palpabile, după care orbirea spiritelor ce gravitează în jurul unor idei fixe. Fericirea o găsim în lumină, în cânturi şi flori, în ziua ce se arată – răsărit şi apus, dar înainte de toate o găsim în zâmbetul şi liniştea pe care o emană semenii noştri – acea energie pozitivă ce ne încarcă spiritual.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul se învârte în jurul fiecărui suflet. Ochii văd straturile de pământ depuse, cu dioptriile la care au muncit toată viaţa, mult prea personal. Fiecăruia dintre noi i se refuză câteodată felul doi sau desertul. Fiecare îşi strânge lacrima pe obraji, ca şi cum n-ar mai exista mări sărate pe lume, în atâtea suflete. Fiecare crede că nu există cruce mai grea decât cea pe care o poartă atunci când, în luptă, nu câştigă podiumul, după prima lovitură. Uităm prea des că există oameni în afara cutiei în care ne zăvorâm credinţa. Uităm de mâna întinsă, de războiul din fiecare suflet, de neputinţa întinsă pe stradă, lângă canal, ca să fie cald. Îmbrăţişăm rar, uitând de cei care nu au mâini pentru îmbrăţişare. Sărutăm din tic, uitând de cei care nu au pe cine să sărute. Existăm doar în universul nostru..... Ne luptăm. Cu noi înşine. Nu contează ce e în afară. Milităm pentru dreptul nostru, uitând de cei care nu au nici a zecea parte din ce ni s-a dat nouă, fără să cerem...... Fii om! Dăruieşte! Iubeşte! Crede! Şi nu uita niciodată de cei care n-au avut timp să crească.

citat din Gabriela Chişcari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

Aici v-a rămâne întuneric
Căci pământul, nu e veşnic.
Cum nu e oricare astru...

Prin praf de stele rătăciţi
Că am trecut pe aici, va şti...
Cineva? Ce după noi va fi.

Sau tot noi,.. de prin găuri negre
Adunaţi şi din nou frământaţi
Vom fi la nesfârşit prin stele
aruncaţi..

Şi ni se va pare cunoscut
Totul la fiecare început
În întrebarea...
De ce ne-am născut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafiri de cuvinte

Să mă dojenesti
Dacă fac zgomot
Când păşesc în inima ta
Nu vreau a lăsa
Umbre ce le am lăsate
De alte tălpi de cuvinte
In morminte
In inima mea
Unde esti..
O sakura printre
Armăsare bătăi
Răsfirându-le coamele
In focuri ambre
De tămâi nepământene
Căzute in galopul bătăilor
Şi răsărite pe acele morminte
In trandafiri de cuvinte
Ce invăluie marmurele
Cuvintelor ce-au fost înainte
Dăltuite cu umbre în inima mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini amoroase

[lui Alexandar cu dragoste]

din iubiri de vis şi de poveste
am decupat imagini cu noi doi
doi visători sub zâmbete celeste
născuţi din curcubeie după ploi.

suntem doi miri într-o vie legendă
contemporani cu amorul nebun
fericirea zilnică trecută în agendă
pe fiecare ne formează tribun.

ca doi luceferi ne scăldăm în mare
îmbrăţişaţi de valuri de smarald
perle din adâncuri vuiesc a chemare
spuma marii ne strânge sub fald.

noi nu vom aduna momentele amare
vom trăi cu stelele sublimă animare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

De noi depinde fericirea...
Nu vrem a alerga, desprinde
Pe drumuri noi, necunoscute
Temându-ne de amăgirea

Găsită in trecuturile
Rămase in lanţurile
De prin amintirile... noastre
În iluzia zilei de mâine...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de început şi după sfârşit

De vrei nemurire
pe tărâmul filei
scrie ce e înainte de primul cuvânt
şi ce e după final
după punct
căci ce e între ele două
e doar nisipul prins în clepsidră
in care curgem ne zbatem ne ucidem
şi cineva a încercat vreodată
să vadă
între inceput şi sfârşit
să o spargă..
Ce-o fi in afară de ea...
Eu acum privesc din clepsidra călimarei
Şi mă ingrozesc
Şi minunez..
Din dorinţa noastră de a săruta lumina
Şi a însela intunericul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uciderea a şase milioane de oameni este cea mai mare crimă comisă în istorie împotriva unui popor lipsit de mijloace de apărare. Aceasta nu se poate ascunde sau uita. Cu tot respectul pentru sensibilitatea unora sau altora, trebuie să povestim în fiecare zi şi cu orice ocazie despre sistemul de ucidere în masă a deţinuţilor de la Auschwitz şi din alte lagăre. A tăcea înseamnă a aproba, a trata cu indiferenţă, a ierta. Nu se poate, stimaţi cititori, nici să aprobăm, nici să înţelegem şi cu atât mai puţin să iertăm. Am fost victimele unui masacru cumplit. Istoria trecută, prezentă sau viitoare trebuie să ia act şi să spună răspicat celor de acum şi celor ce vin după noi, că Holocaustul este o pată de ruşine pe obrazul unui veac, care se declara civilizat, şi ea nu va putea fi spălată niciodată, în ciuda trecerii timpului sau a negaţioniştilor, care răsar din tenebre, luând apărarea unor criminali de cea mai joasă speţă.

Harry Ross în Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A şaptea culoare

din ochii tăi lipseşte o culoare
vinovat cerul şi-a tatuat cicatricea
cu albastru violet

(gest în care începusem să cred)

acum e linişte o linişte lungă
din care aştept să ieşi
chiar dacă rămâne un gol
vino pe genunchii visului
o singură noapte să fim doar noi
aceeaşi culoare pentru fiecare zi

tot ce ai putea să tulburi
e doar o curiozitate cu
foarte multe imagini
dar asta nu înseamnă
că nu pot să îţi explic
despre experimentele genetice
sau despre ceasul care
măsoară golul dintre noi

întotdeauna egal până
la cea dintâi atingere

încearcă să înţelegi

albastrul lipit de cer
nu-i întotdeauna o culoare

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poduri

Dintre toate pe care omul le ridică şi le construieşte din necesitatea
de a trăi, nimic, în ochii mei, nu este mai valoros decât podurile.
Ele sunt mai importante decât casele, mai sacre decât templele.

Aparţinând tuturor şi fiind imparţiale cu toţi, utile, întotdeauna
construite cu un rost, în locul unde se încrucişează cele mai multe
nevoi omeneşti, ele sunt mai durabile decât alte construcţii
şi nu servesc în folosul unor scopuri secrete sau rele.

poezie clasică de Ivo Andric din Semne pe marginea drumului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până şi spaţiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi şi ne-au luat
cuvintele
am rămas muţi, vorbesc doar ecranele

ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roşie de sângele celor care mor
legile nu mai funcţionează

telefonul sună a întuneric, când plăteşti
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul şi-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel

copii stau pe net şi afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoşi
soarele a dispărut din obrajii lor

bună dragă, soţul sau ea îţi spune
tu nici nu tresari, eşti tot acolo
parcă şi după serviciu, şeful te întreabă
când e gata?

noaptea spaţiul dintre noi s-a mărit
salteua şi patul au fost prea scumpe
şi trebuie să ne odihnim
dimineaţa plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

De noi cu noi din noi

Tăcerea dărâmă pieptul
Să ne răsară cuvântul
Vrând a dorului părere
Ce sacrificiu-şi cere..

Căci in orice război
Purtat de noi cu noi din noi
Nu putem fi niste eroi
Făr umezeală şi noroi

Spărgând coaste ghimpate
Cu şoapte-ncurajate
De inima ce-mi bate
Ca artileria in salve

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alea jacta est

Am plecat...
Necunoscutul mi-a zis: "Vino, te-astept".
Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare
Şi-am păşit cu majestatea ultimului înţelept
Pragul vechilor legende
Mâzgălite la-ntâmplare
Pe un colt de pergament!...

Paznicii nemărginirii mi-au deschis negrele porţi
Şi-astăzi rătăcesc în golul dintre soare şi pământ...
Şi ce-ncet mă duce vântul -
Parcă-ar duce la mormânt
Cel din urmă mort al lumii,
Cel mai singur dintre morţi.

Mă-nfăşor în atmosfera cimitirilor din haos...
Câte sunt...?
Nu le ştiu decât noctambulii
Şi poeţii -
Cei ce n-au avut nici minte,
Nici credinţă,
Nici repaos,
Nici răbdarea să-şi aştepte termenul obştesc al vieţii.
Mă-nfăşor în rozul-verde,
În albastrul-violet,
Şi în aurul din soare,
Şi-ntr-o clipă mă preschimb
Într-un nimb enorm -
Un nimb
Preursit să-mbrace fruntea primului Anahoret.
Mă topesc cu amintirea unei vieţi trăite-n somn,
Mă-ntregesc cu nostalgia primelor îmbrăţişări,
Şi din cele două forme -
Cea de azi
Şi cea de ieri -
Mă-ntrupez în al veciei şi-al imensităţii Domn!...

Da...
Sunt Domnul celor veşnic plutitoare-n infinit -
Celor ce plutesc pe mare,
Celor ce plutesc pe vânt,
Celor ce plutesc în versuri,
În coloare
Şi în cânt,
Celor ce plutesc de-a pururi după cum le-a fost ursit...
Da...
Sunt Domnul celor veşnic plutitoare-n infinit.

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O veşnicie a existat înainte de noi, iar alta va exista după noi. Dar nouă ni se pare că rămâne mai mult după noi şi că cea trecută a fost mai puţină.

citat din Derenic Demircian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o noapte

Clipă galbenă efemeră
Ceară de inimă amorul, speră
Focul ielelor ne împresoară
Şi în lacrimi bătăi omoară

Şi cine le mai şi întelege
Praful din el se poate alege
Ele coboară după iubire
Dată de mult pe amăgire

Şi crezând că o pară iar
Le poate da lumină în amar
Uitând că iubirea nu-i o noapte
Plină de măşti şi false şoapte

E un infinit prea nedefinit
De demoni şi albi îngeri
E făcută să râzi şi suferi
Căci noaptea are şi vid finit

Intre stelele priviri în amor
Ce răsare mai senină-n zor
Nu ia seamă de arse comete
Ce luminează o clipă-n noapte

Pleacând, lăsând negru mai departe
Asteptând in iaduri prea moarte
Doar să simti amăgirea-n noapte
Cu foc de iele-n clipe deşarte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Larvă cu noi

In flori de tei îmbăiat
Ca un trântore îmbătat,
Să mor aş vrea în zâmbet
Regină cu sărut stilet.

Ce-n scorbura inimii
Roieşti bătăi patimii...
De a mă lăsa-njunghiat
De dorul ce te-a-lungat.

In roi de vise interzise
Lăsând in viespii promise...
Faguri inimii prea goi
De larva iubirii-ntre noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ador

Te port mereu, unde nu ştii...
Pe umăr, deasupra inimii.
Noaptea te ascund in ea
Să-i naşti vise, draga mea...

Ziua urci in bătăi... uşor
In adiere, tâmplei... de dor
Să te ador, până am să mor
In poezia noastră... a inimilor...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!