Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Iulie, cu briză sărată de răsărit ți-am prins de un picior fericirea. Când se așterne tăcerea peste aglomerația surdă de suflete goale, tu să te adăpostești în surâs de visuri senine. Zorii cu vibrația intensă și amintiri nepătrunse de toamna uitării îți vor înveli silueta firavă în ispită. Te-ai îmbrăcat atât de frumos. Cu ie albă, împletită din fir de stele și taine nespuse de freamătul mării. Au gust de vară șoaptele tale și buzele roșii iți seamănă cu rod copt de cireș.

(1 iulie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Primul zâmbet al răsăritului de martie, prins în fir împletit de taine nespuse îi strângeau inima mică în căușul razelor leneșe. Dimineața, cu genele lungi, sărutate de umbra proaspătă a zorilor încărcați pe alocuri cu glas de văzhuh nesfârșit iși picta visele în nuanțe calde de lumină. Timpul îi răsărea din priviri și gândul mut, fraged în trăiri se contopea cu întunericul din adâncuri nepătrunse, duale și cumva ispititoare prin dorință și necunoscut.

(15 martie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ianuarie cu gust de fragedă răcoare îmi stătea înghesuit în suflet. Aglomerația clipelor efemere și bruma străvezie împletită cu surâsul vag al timpului ascuns în ghirlande de amintiri mă îmbrățișa. Mirosea a brad și a oameni plini de șoapte cu doruri nespuse. Întunericul cobora în ecouri de lumină palidă și orașul îmi părea o întindere nesfârșită din care răsăreau cuminti destine furate la începutul zorilor. Oamenii le culegeau în palme și apoi le aruncau în grabă, ascunzându-le prin bagajele pline cu vise. Unii plecau în călătorii și altii așteptau încă trenul pierdut. Poate așa era viața. Plină de moartea uitării și de noi începuturi care aduceau mereu primăvara vieții, într-un suflet hoinar.

(4 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înfericit

M-aș așterne la un somn
Însoțit de sufletul tău
Așa cum un călător
Are iluzia noaptea
Că e însoțit de lună.

M-aș înveli cu tine,
Cu părul tău din parfum de soc,
Cu buza ta cu un gust
Ce nu îl voi uita vreodată,
Cu amintirile noastre
De oameni frumoși și
Copți pentru a ne iubi...

Tu te-ai așterne cu mine?
Și când va fi deschid ochii
Luminat de zorii din vis,
Să mi te văd alături
Împărțind o pernă de catifea,
În care tu ești catifeaua,
Iar eu amintitorul
Ce dă cu mâna peste ea
Pentru a mai găsi urmele
Făpturii tale care, nu de mult,
Mă înfericea peste orice măsură...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când oamenii pe care îi iubim, cu toată suflarea intensă, aritmică și mereu firavă, atribuită lumii interioare aleg plece sau inevitabil sunt smulși dintr-un vis comun, rămânem goi și cu un grăunte de amintire mai săraci. Mergem și noi în tăcere, la adăpostul umbrelor și al mândriei, dincolo de orice prejudecată. Împreună, ca o bătaie de inimă clară, în sincrom perfect, aproape întotdeauna simțindu-ne tacit dorurile. Avem timp ne cerem iertare, ne îmbrățișăm, clipim toate răsăriturile proaspete. Cât încă e rost de pășit cu tălpile goale pe țărm de viață avem timp ne strângem în palme brăzdate de ani, șoaptele nespuse.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi te-ai ascuns într-o adiere sărată de răsărit. S-a oprit timpul scurs agale în vâltoarea clipelor și țărmul sărutat de valuri înspumate se oglindește într-o fărâmă de șoaptă. Algele moarte îmi zgârie sufletul, murdar de toamna tăcerilor. Miros a uitare și a dorințe îmbrățișate cu patos, când genele ating priviri însetate. Mi-e foame de tine, de tălpi mici care lasă urme pe cerul mării nesfârșite. Te-aș sorbi egoist și tandru până în adâncuri de suflet, -mi lași urme neșterse de apus, pe trupul gol, într-un dulce preludiu. Ți-aș smulge tainele, strânse cu grijă în palmele albe, ispitite de zorii proaspeți. Aș face din flori legături nepătrunse. Nu cumva să-ți răpească timpul povestea și bruma de libertate. Cu cine mi-aș împărți graiul surd pe digurile mute? Cu cine aș porni într-o aventură, desculță, plină de poftă și entuziasm? Cine mi-ar plânge pe umerii arsi de soare nestins și nebunie?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rătăcești în pribegia gândurilor mele cu mâinile pline de praful ispitelor. Mă îmbăt cu șoaptele tale și nopțile adună lacom mireama umbrelor, într-o liniște surdă de abis. Atingerea ta ma-nfioară și tulbură adâncul misterelor pierdute în deșertul sufletului. Iți sărut tainele și mă răcorește infinitul lor. Aș fugi descultă prin noaptea atingerilor fierbinți. Dar unde mă ascund de dorintă?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă-nchipuiam câteodată timid, la adăpostul gândurilor sărace, cuibărindu-mă la tine în suflet. Pentru un ceas prelung de visuri fragede, o clipă de apus veșted devenea inspir molcom de răsărit. Lumina regăsirii pătrundea în grăunte de lut, înăltându-se lacom peste amintiri. Îți miroseau pașii a flori de toamnă, pe tărâm de șoapte. Am strănutat iubire. Pesemne eram bolnavă de adânc dor și leacurile acestei lumi, pământii, efemere ne erau aninate pe brațe de Cer. Dacă m-ai strânge la piept cu ardoare... ți-aș da freamătul vieții cules în pumnii mici, fericiri care nu se ofilesc niciodată. Ți-aș da visuri la schimb și senin de privire odihnită în rugăciune. Ne-am trăi cu recunoștință la fiecare margine de zori proaspeți. Te-aș iubi o șoaptă de efemer, un codru de viață și-un surâs. Te-aș iubi nestins o veșnicie și încă puțin...(


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gust de toamna

Dacă tăcerea ar putea cuprinde, pe-o geană de suspine și de umbre
Atingeri ce-nfiripă răsăritul, la țărm de agonii absurde
M-aș alipi cu sufletul hoinar, înfrigurat de gânduri și duios
Cu talpa vântului tomnatic, strivindu-ți amintirea fără rost.

Dacă tăcerea ar putea fure, surâs de-orgolii, lumi și păpădii
Ți-aș face un buchet din șoapte, ne cuprindă noaptea-n fantezii
Poate-am muri pe rând de-atâtea doruri, sau poate-altminteri ne-am reîncarna
Și degustând în liniște extazul mi-ar fi concis că nu te pot uita...

Dacă tăcerea ne-ar mai păsui, am împărți pe dată visuri scrum
Ne-am odihni de clipe și străini, îmbrățișați sub ramuri de salcâm.
Să plouă peste noi cu zgomot, cu soare blând, septembrie și Cer
La țărm apus de ispitire, la adăpost de gânduri care pier.

Dacă tăcerea ne-ar fi hrană promit de dorul tău m-aș sătura.
Nu vrei când vara-i nostalgie fii tu, toamna mea?

poezie de
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Erau suflete care aruncau păcate într-o fărâmă de Rai. Și dintr-o dată visele străbăteau goale furtuna gândurilor tăinuite într-o șoaptă de rouă. Timpul desena amintiri. Erau suflete în care liniștea curgea lin ca o boare de vânt răcoros. Unde era fericirea?

(17 octombrie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era frumoasă pentru că mă iubea. Și câteodată îi hoinăream prin suflet semeț, purtând în umbra zâmbetelor târzii toată agoniseala iubirilor apuse, împletită frumos în buchetul timpului. Era a mea. Poate încă de când o dezbrăcasem prima oară de mistere, sărutându-i cu grijă chipul învelit în șoapte de dor și vise nestinse în lumina zorilor. Când o priveam, clipele se opreau din freamăt și trupul scăldat într-o dulce ispită mă trezea din moartea uitării. O rugasem plece cu vocea mândriei, înainte ca viața -mi scoată inima rece din robia ei.

(15 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eram sigură ca doar tu mi-ai fi înțeles tăcerea. Zgomotul murdărea și oricum ce căutam exprim era dincolo de marginea acelor gânduri vulnerabile, ca un abis surd, fascinant, exploziv. Să stau așa pe vârfurile prea multor dorințe îmbătându-mă cu șoaptele tale. Doar lași pericolul mă pătrundă, adânc, întrerupt de brațe, fiori și geamăt. Te iau cu mine. În suflet și-n trupuri goale de trecut, flămânde, lacome. Să nu știe nimeni din lumea asta hâdă, scindată definitiv, fără culori, vise și visuri


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmbrățișează-mi sufletul cu atingerile dorului efemer. Sărută-mi ploapele ude și soarbe din gene tăcerea amintirilor, tăinuite într-o rațiune umbrită de orgolii. Lasă-mă văd apusul soarelui în privirea ta senină ca o noapte de vară și să gust roua dimineților calde de pe buzele tale. Învață-mă să te iert, lupt și să cred în sentimente pierdute. Și dacă vreodată voi vrea plec, nu încerca să te opui. Doar sarută-mă și îmbrățișează-mi inima cu iubirea ta...

(23 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-aș fi lipit haina inimii de inima lui. Să nu-i fie frig niciodată și să nu rămână flămând de iubiri netrăite. Ca nu cumva murdărească cuvintele goale, trăirea aceasta intensă, febrilă și neobosită, am aruncat într-o valiză veche tot amalgamul de vise. Când ți-e dor de inifintul frumos din tine strângi în pumnii mici vârtejul emoțiilor. Asta-i lumea noastră mică, compactă, uneori de nedeslușit. Nici noi nu eram capabili -i întelegem farmecul și freamătul.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au gust

Au gust diminețile de vară
Când mă săruți la răsărit.
Au gust buzele a scorțisoară
Și-ntr-o iubire s-au contopit.

Au gust serile frumoase, târzii
Când ne plimbăm de mână.
Au gust sutele de poezii
Când le reciți sub clar de lună.

poezie de (10 august 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trăiri intense și visuri frânte pe alocuri de orgoliu pueril se topeau în freamătul clipei molcom, respirând sporadic suspinul timpului. Firul proaspăt de verde stins cu grijă în senin si rouă proaspătă, săruta urmele pașilor pe drumul șerpuit, presărat cu argilă rece și umedă. Era în sine un contrast vag de lumini și umbre fade într-o palmă de răsărit lacom. Păcatele mari și mici clocoteau înăltându-si fumul fierbinte în cercuri de abis. Le trezeau din surâs de prezent ispitele, fără prevenție și milă de suflet flămând. Hrană vie le era șoapta uitării, rostită adesea în ropot de ani amestecați în valiza timpului, ca o explozie rece de cuvinte pline de tăceri și confuzie.

(20 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât din tine sunt eu? O clipă, un murmur de gând pribeag sau poate o amintire în care stau înghesuite visele. Destul cât să te caut în definiții nescrise și să-mi pierd în sine contrastul orb. Destul cât -mi fie timpul vâltoare și răsărit firav, șoptit ușor la urechea nopții, în amurg. Unde te pierd și unde mă caut? În vorbe nespuse, orgolii și vidul tăcerii nepătrunse, în fiorul dorului și revolta crâncenă a nepăsării. În străinul din tine, neînțeles, a cărui taine le-a prins viața în pulberea vremii, aruncându-le în taina mea. Nu vreau ne-mpărțim puținul. Sunt egoistă și încă am pe buze gustul dezamăgirii. Tu-mi semeni și te-alung negreșit, fără temeri și explicații. Tu-mi ești atât de diferit în toate și mă-ntâlnesc iar într-o doară sorbindu-ți suspinul infatuat. Mă domini. Mai curând prin absență și regăsire, prin sfidare și cutezanță. Prin binele ascuns, nevăzut, avid de liniște și aparență. Și eu mă lupt cu mine, cât nu mă-nfrâng. Stranie războirea cu singurătatea într-o aglomerație istovitoare de suflete. Tu simți la fel?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât din tine sunt eu? O clipă, un murmur de gând pribeag sau poate o amintire în care stau înghesuite visele. Destul cât să te caut în definiții nescrise și să-mi pierd în sine contrastul orb. Destul cât -mi fie timpul vâltoare și răsărit firav, șoptit ușor la urechea nopții, în amurg. Unde te pierd și unde mă caut? În vorbe nespuse, orgolii și vidul tăcerii nepătrunse, în fiorul dorului și revolta crâncenă a nepăsării. În străinul din tine, neînțeles, a cărui taine le-a prins viața în pulberea vremii, aruncându-le în taina mea. Nu vreau ne-mpărțim puținul. Sunt egoistă și încă am pe buze gustul dezamăgirii. Tu-mi semeni și te-alung negreșit, fără temeri și explicații. Tu-mi ești atât de diferit în toate și mă-ntâlnesc iar într-o doară sorbindu-ți suspinul infatuat. Mă domini. Mai curând prin absență și regăsire, prin sfidare și cutezanță. Prin binele ascuns, nevăzut, avid de liniște și aparență. Și eu mă lupt cu mine, cât nu mă-nfrâng. Stranie războirea cu singurătatea într-o aglomerație istovitoare de suflete. Tu simți la fel?

(18 iunie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce-ar fi dacă pentru o fărâmă de clipă te-aș elibera din frâiele rațiunii, lăsându-te pradă dorințelor? Ți-ar sfâșia lent orgoliile, isipitele nesupuse, amintirile mute lăsând adânc impregnat pe trupul de lut urme de extaz. Lent ne-ar sorbi întunericul șubred amestecând instincte, fericire și agonii. Dezinhibat si intens, cu iubiri mocnind in suflete flămânde de moartea uitării la
margine de apus tardiv. Te-aș lăsa -mi domini fricile, încercările eșuate, șoaptele latente, până dincolo de compromis. Și dacă am fi alcătuiti din gânduri imperfecte, forme abstacte și efemer ți-aș pune piedică la mijloc de iulie. Să răsari în adânc de sine cu vară și valuri de cer albastru. Să furăm timp. Vrei?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântă-mă în acorduri mute, estompate de șoaptele timpului. Sărută-mi notele schițate lent cu arcusul aspru care, retezat pe alocuri de rugina timpului, tremură în bătaia clipelor. Cântă-mă frumos, ritmic, șovăitor în tăceri și regrete, alipindu-mi trupul gol de freamătul mângâierilor. Vibrează-mi simțurile cu atingerea delicată a razelor palide care îți picură din genele lungi, la umbra sufletelor pereche, dezbrăcându-mă de amintiri trăite în grabă, printre străini și contradicții. Iubește-mă mult, neoprit între extaz și agonie. Fără limite impuse, până ce viața își va seca izvorul trăirilor și vom deveni frenezie și zgomot plăcut alocat fericirii. Trăiește-mă în adâncuri de văzduh, păcat și biruință. Câte puțin din toate, fără excese, într-o dependență surdă a ispitelor. Să-ți fie inima mică, ring de dans și eu -l calc ușor, cu picioarele goale, mereu stângace în povești netrăite. O crească muguri de pace, pe urmele pașilor și noaptea am să-i anin de o taină, adulmecând în sine primăvară.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strânge-mă la piept cu fiecare umbră firavă de apus. Și o adiere sărată împletită cu văzduh albastru răsară din priviri amestecate cu freamăt de clipă și agonii. Ispitește-mă tandru pe sub gene lungi de veșnicie acolo unde hazardul e geamăn amintirilor. Nu spune nimic. Lumea-i colțul nostru mic de Rai unde luna îngână visurile în doina timpului. Mușc din iubire și păcate, sfios dar lacom, hrănindu-mă nestingherit cu atingeri. Oare am gustat din viată în lipsa șoaptelor care odihnesc în adânc de suflet?

(9 mai 2019)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook