Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marilena Tiugan

Nopții îi urmează dimineața

descopăr zilei aceeași stare
pentru că prea tânjește să afle ce simt
îi voi îngădui numai cât să nu se simtă în surghiun
peste ceva timp
ea însăși se va strecura tiptil tiptil în noapte
și atunci nu va mai fi chip să ascundă
că face parte din ea
dispărând vor veni zile mai istovitoare decât
aceasta ce e numai curioasă
voi sta de multe ori cu inima strânsă
deși știu că pe pământ
nopții îi urmează dimineața

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nume

Mă duc, stăpână, de-acum și nu știu de-oi mai veni.
Ah, ascultă, -ți grăiesc, până n-apuc a muri
Răbdare îți zic faci și răbdând să nu urăști,
Inima care ți-am dat numai tu s-o stăpânești.
Ori în ce stare voi fi, să știu că m-or îngropa
Amanet cu viața mea numai la dragostea ta.
Rob desăvârșit al tău fiind dat prin giurământ,
A mă preface nu-i chip până ce-oi intra-n pământ.

acrostih de din (acrostih: MARIOARA)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu voi veni...

Eu voi veni la tine-n vis
Voi desfăta a ta făptură,
Cu vraja trupului învins,
Ce arde-ncet sub a mea gură.
Eu voi veni ca somnul lin
Și voi întra tiptil în tine,
In orice fibră, - -mi alin,
Iubirea clocotindă-n mine.
Eu voi veni în al tău gând,
voi prelinge prin ființă,
Voi urmări surâsu-ți blând
Și-ți voi jura pe veci credință.
Eu voi veni, te voi striga,
Te voi chema în altă lume,
Cu sfere noi te-oi intriga
Și universuri fără nume.
În lumea ce te voi chema,
Va fi mereu numai a noastră
Prin constelații vom zbura,
Tinzând spre zariștea albastră.
Eu voi veni, nu va fi vis,
Va fi poveste-adevărată,
Tu m-aștepți și-necuprins

Ne vom topi ca altă dată.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De câte ori

De câte ori să îți mai spun
Că te iubesc ca un nebun
De câte ori să mai cerșesc
Iubirea ta ca dar ceresc

De câte ori să mai adorm
Ca visez de tine-n somn
Și umbra ta s-o strâng la piept
De-atâtea ori am te iert

Atâta timp cât voi trăi
Te voi iubi fără știi
Chiar și atunci când am fiu
În lanuri verzi sau în pustiu

De multe ori n-ai mă crezi
Sau poate n-ai mai vezi
Eu te privesc în zi și noapte
Mă rog de bine ai parte

De atâtea ori când o privesc
Mă văd cu ea într-un duet
Și nu mai vreau irosesc
Doar simple versuri de poet

De câte ori ai s-o mai vezi
Tu trecătorule celest
Să-i spui am jurat pe veci
Numai pe ea să o iubesc

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Mă aștepți

simt mare suferință, tu, iubita mea viață
cred simt atârnat, ca de un fir de ață

simt cum inima sufletul și gândul mă doar
cred că nu știi, eu nu mai am mult timp și zbor

simt așa mai demult de un timp încoace
iubesc și inima nu-mi mai stă cu pace

simt că tu ești acolo, în tramvai, în parc sau pe-o bancă
cred stai cu o carte-n mână și gându-ți citește-n viață

simt că mă astepți, așa senină, că voi veni la tine
cred timpul a fost deajuns și va face o minune

simt că voi veni șivoi așeza, liniștit și cuminte lângă tine
și cred împreună cartea vieții vom citi-o fără cuvinte

poezie de (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine sunt eu

Cine sunt eu? Eu sunt un om!
Un om cu suflet (dăruit mai mult altora decât mie însămi);
cu ochi (mai mult pentru cei din jurul meu decât pentru mine);
cu mâini muncite zi și noapte
(mai cu spor pentru ceilalți oameni, decât pentru mine)...
Cu nume concret, strădui, viabil (mie și celorlalți oameni),
pentru ca ceilalți oameni știe asta de-aici și de oriunde,
cea de-acum și dintotdeauna, am fost, sunt și voi rămâne, eu!!

Cine sunt eu? Eu sunt asta de-aici, care n-a putut rezista, niciodată,
dorințelor celor din jur! Și, fiindcă n-a rezistat și, acum trei mii de ani,
când, câțiva oameni au vrut-o îndrăgostită de un poet,
ea s-a" îndrăgostit"... de poet!
Apoi, ei au vrut ca ea să-i dedice versuri poetului și să devină poetă!
Și ea i-a dedicat versuri poetului și a devenit poetă! Poetă adevărată!

Cine sunt eu? Eu sunt un om care și-a pus inima pe tavă,
pentru ca oamenii facă din ea, ce vor...
Și apoi facă parte din tot ce eu, cea care sunt,
voi fi putut agonisi efemerității:
deznădăjduire și speranță, durere și bucurie suferință și iubire!

Poate a venit vremea -mi iau inima înapoi (cât va mai fi rămas din ea),
cu ei cu tot, cei care vor face parte din dreptul meu la eternitate!
S-o iau înapoi, acum când sunt aici, pentru atunci, când nu voi mai fi, aici!

Cine sunt eu, cine ești tu, cine e dânsul... Oare ce mai contează?
Până la urmă, nu mai contează!
Dar contează ne bucurăm de o clipă, de o zi, de o șansă!
De lumina zilei și de întunericul nopții;
de albastru cerului și de scânteierea stelelor;
de luceafărul dimineții și de luna înserării!
De iubire! De fericire! De ceilalți oameni!
De bucuria de a fi pe Pământ!

Pentru aveți un chip, un nume, un suflet;
pentru că sunteți sănătoși, frumoși, buni;
pentru că puteți dori, dărui, iubi;
pentru toate acestea, bucurați-vă..., prieteni...!

poezie de (20 aprilie 2015)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, soare balcanic, revărsat peste văile și dealurile moldave, o, acele iubiri scurte, scânteietoare, istovitoare, cât de mult aduceți voi în scurta noastră trecere pe acest pământ, și cât de mult luați cu voi pentru a nu le mai întoarce niciodată...

citat din romanul Frunze de dor de (1957)
Adăugat de IllySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balada celor cinci motanasi" de Ion Druță este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.

Părul

m-am întors la țară, stau de vorbă
cu părul mai bătrân decât tata,
el știe îndure suferința mută
pe care n-o înțeleg nicicum,
deși mă locuiește de ani

n-a mai avut nimeni grijă de grădină,
e năpădită de buruieni uscate,
la vară n-o mai văd dintre ele,
voi vorbi singur ascuns,
garantează durerea că voi fi tot aici

încă mă mai pot mira
de cât de puțin e între casă și grădină,
încă mi-e frică de cât de multe
s-au întâmplat în spațiul ăsta
cât o celulă larg deschisă

am reușit iert câțiva oameni,
știu că vor veni alții la rând,
acum nu mai aștept multe,
doar mă ierte și pe mine cineva,
poate părul atunci când îl voi tăia

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Ceva s-a-ntâmplat

cândva
voi cârpi cortina cerului spartă în prea multe locuri –
stelele-s doar găurele prin care răzbate Soarele
.
voi dormi pe un cub de gheață în așternuturi înalte și oarbe
acolo toți suntem despuiați de nume și patimi
ni se dă doar un petic de gol în marele gol
-l umplem apoi cu adevărata așteptare
.
degeaba mai murim dacă nu vedem în aceasta un rost
vor pune irig răsaduri de sunete
sau repar păsări demontate în joacă de copiii ploii
am grijă să nu se brânzească niciun strop
din Calea Lactee
.
într-un târziu definit altfel acolo
arhitecții absurdului îmi vor cere justific
fiecare secundă pierdută în viața de om
și abia atunci îmi voi da seama
de fapt doar aici pe Pământ ceva s-a-ntâmplat
.
și tot întâmplatul mi-l vor da înapoi cu dobândă -
numai dacă Enormul va da vreo amnistie ceva
nu voi mai fi pus iarăși în nume și patimi
ci doar fiu ucenicul unui sunet mai înalt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-am numărat fericirea

N-am numărat niciodată pașii pe care i-am făcut
Pe calea către Puritate...
Și nu știu dacă vor fi fost suficienți!
Dar am avut grijă ca, fiecare din ei ocolească noroiul!
Nici numărul treptelor pe care le-am urcat
Pentru adorarea Supremației, nu m-a interesat...
E posibil, să nu fi zăbovit, îndeajuns!
Dar știu că, pe fiecare din ele, am lăsat o fărâmă din mine!

N-am numărat niciodată slovele pe care le-am găsit
În căutarea Luminii...
Probabil, nu voi ajunge niciodată la înțelepțire!
Dar știu precis , niciun gând nu mi-a rămas în întuneric!
Nici vorbelor pe care le voi fi rostit
În contul Frumuseții nu le voi fi ținut seama...
Poate le-am spus de prea puține ori!
Dar știu că, pe cele mai bune, nu le-am rostit încă!

N-am numărat niciodată zâmbetele pe care le-am dăruit
Pentru împlinirea iubirii...
Unele nu vor fi fost reușite, din cauza propriei dureri!
Dar știu că, pe cele mai convingătoare, nu le-am dăruit, încă!
Nici drumurile pe care le voi fi străbătut
De dragul Dreptății și Binelui, nu le voi fi memorat...
Poate voi fi mers prea repede, ori prea încet!
Dar pe ultimul, musai alerg, ca ajung la timp!

N-am numărat niciodată răsăriturile, diminețile, amiezile
Din călătoria mea pe Pământ...
Sigur, am irosit mult mai multe decât am putut agonisi!
Dar vreau ca, apusul mă găsească în tumultul trudei!
Nici de numărul zilelor în care am îngenunchiat
Pentru a mulțumi Fericirii, nu m-am învrednicit...
Poate Spațiul și Timpul nu-mi vor fi fost îndeajuns!
Dar în fiece noapte slăvesc cerul, dăruit de Tatăl Însuși!

poezie de (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Renașteri

De câte ori ani voi renaște,
Voi trece totul în replay;
Ca timp, ce vrea uitat caște,
nu-mi ia nici ușori, nici grei...

Să-mi refac pline amintiri;
Să le-am bagaj de zile negre,
Când vor diminua priviri...
Și gândurile or fi tenebre.

De câte orivoi renaște,
Voi prețui umanitate;
Cu știința, misticism de moaște,
voi ruga în pietate...

... Să mi se lase încă loc,
Un timp, pe crusta înflorită;
S-o simt sub talpă, mă joc
De-a viața, încă neoprită!

De câte orivoi renaște,
O plâng tot ce-a dispărut;
Că nici Crăciun, An Nou, nici Paște,
Nu mai m-au... Toate s-au trecut!

Să-mi fac, oricum ar fi, senin
Din zile, nopți am cu vise!
Plecat, fiu un pelerin,
Să mă reîntorc prin uși închise.

De câte orivoi renaște
Voi sta cu mine, tot mai mult,
Atât de drag, de-a mă cunoaște;
Doar eu cu gândul, ce-mi ascult...

Să-mi pun din inimă pe jar,
Să-i gust vechile sentimente
Și din pupile fac far;
Sa-mi dea lumini... incandescente.

... De atâtea ori, mă voi renaște
Ca văd suflete întâlnite;
Ce-n minte, ascunse, mă vor paște
Pe veci... Și-n oasele împietrite...

poezie de (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Maximala stare

Am scris din inimă/ fără contra-puncte,
până
m-a durut verbul din cuvinte.
Nu știu cum -ți scriu mă-nțelegi/
Iubesc inima ta infinită
și cad peste ea istovită/
fără glas
(am uitat punctuația),
unde punctul să fi rămas?

În locul punctului, îmi zic,
ar durea mai puțin
trei puncte.
Punctul,
când -l pun, cum și unde?
Adevăratul punct
relevă,
ori ascunde?

Să pun trei puncte, mă piardă în posibil,
sau
punct?
Oh, ce cuvânt imposibil!
Or nu este cuvânt, nu știu, poate numai pare,
însă,
Punct,
știu,
e maximala stare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

În toamnă îngerii zboară peste tot

ce și cât știu eu despre lumea din care m-am născut
știu tot atât cât știu despre cea în care trăiesc
mai puțin decât știu stelele despre cerurile gri
și mai puțin decât știu îngerii despre zborul lor

în întunericul nopții o dată am auzit un foșnet
alb-alb era ceva și mi-a părut după formă
un fluture enorm fâlfâindu-și aripile iluzie la geamul spart în bucăți
ori era o singură aripă care plutea mai ușor fără înger

ce știi tu despre lumea în care se nasc îngeri
ai văzut cumva locul în care se nasc și mor stelele?
Cel Ce a văzut-o a venit și neîntrebat a povestit
iar eu mă mulțumesc cred că în toamnă îngerii zboară peste tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Antonescu

se publice structura orașelor pentru ca vadă și țara cât era de compromisă și de amenințată viața economică și dezvoltarea spirituală din cauza ticăloșiei politicianiste iudeo-masonice a căror exponenți erau partidele "naționaliste" din Transilvania și Regat. Dacă voi lăsa moștenitorilor regimului aceeași situație, voi face și regimul meu părtaș la această crimă. Voi trece peste toți și peste orice greutate pentru a purifica nația de această neghină. Voi înfiera la timp pe toți acei care au venit – ultimul dl. Maniu – și vor veni să mă împiedice a răspunde dorinței majorității imense a acestei nații... Să se publice integral această rezoluție a mea odată cu publicarea statisticei și memoriului de față.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu știu..

... eu știu că v-a veni o zi de toamnă, poate
sau zi de primăvară timpurie
și-n mine totul v-a cădea în toate
și vor porni încet spre veșnicie

și-ncă mai știu că-n ziua sorocită
tot biologicul din mine, instabil
v-a curge cum curg apele prin sită
și prin dârmoane cânepa, tiptil

mai știu c-am revin iar la esență
și-ncă mai știu că iar voi fi trimis
prin alte lumi scot din decadentă
subtilul rătăcit și compromis...

poezie de (20 septembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tiptil

vin două mâini catifelate
mângâie tot ce apucă
vii în
halat cu sânii ieșiți la înaintare
sunt vârfurile tale de a
tac și înghit în sec tiptil
ne a
propiem unul de altul
prea frumoasă pentru ochii mei albaștri
a
cum să nu mângâi (?!) pe furiș
un corp divin în
cât îmi dai bat poliția (?!)
o
mângâiere ceva sau alt
ceva să mă mulțumească

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un mic secret

Dimineață, pe străduță
Am văzut o pisicuță:
Tare-ncet mai mieuna,
Cred o durea ceva.

– Pisicuță, draga mea!
De vrei, lapte îți voi da
Și în brațe te voi ține
Dacă vii, acum, cu mine!

Ne vom strecura ușor,
Drept la mine-n dormitor,
O te mai las și-n pat,
Acum, te-am adoptat.

Doar ceva te voi ruga,
Un secret poți păstra:
nu afle lumea toată
Cât sunt de dezordonată!

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intrebarile de ce?" de Simona Epure este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 20.99 lei.
Adrian Păpăruz

Dimineața ești tristă

Îmi spun încă nu te-ai trezit.
Cuvintele stau în ibricul albastru.
Îți pun două cești.
Ninge de câteva eternități.
Bach curge printre cărămizi.
Am dat zăpada de pe inima ta.
Atât cât am putut.
Sunt treaz iubito.
Prea treaz să nu îmi pese.
Fericirea ta nu-i la mine.
Am cautat-o în fiecare noapte.
După ce ai adormit.
Cu visurile pe pieptul meu.
Nu ți-am spus.
Nici nu o voi face.
Cafeaua are gust de mâine.
Și ieri a avut gust de azi.
Amară.
Ochii tăi au rămas atât de dulci.
Îi amestec în ceașca mea.
Tu nu zici nimic.
Eu nu mai am brațe.
Câteva secunde mucegăite cad.
Chiar pe moșul de mușama.
Ceasul nostru are o gaură.
La fel și inima mea.
Acolo încap o mulțime de oameni.
Când se va umple va exploda.
Ești și tu acolo.
Ai un apartament matrimonial.
Nu am reușit îl mobilez complet.
Iartă-mă.
Am multe iertări pe care încă nu le cunosc.
Nu le voi lua cu mine atunci.
Niciodată.
Vor rămâne în punga de cafea.
Dimineața vor face parte din trezire.
Trezirea ta.
Uite.
Am încetat ning.
Dacă aș putea te sărut m-ai mai iubi?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E oare viața atât de prețioasă ori pacea atât de dulce încât merite a fi obținute prin lanțuri și sclavie? O, Doamne, nu îngădui așa ceva! Căci nu știu ceilalți ce drum vor alege, dar cât despre mine voi alege ori libertatea ori moartea.

în Virginia Convention (23 martie 1775)
Adăugat de Irina SimionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Mioara Anastasiu

Așteptare

voi face cămașa ce-o porți,
Și postava în care frămânți
Pâinea jalei pe care-o mănânci,
Insomnia pe care-o suporți.

Cu genunchii la gură voi sta
Și cu brațele moi atârnând,
Furișată tiptil într-un gând,
Într-o altă poveste, cândva.

Peregrin levantin pe pământ,
Înspre Marea cea Moartă pornesc,
Să învăluie ea în firesc
Trupul meu de tăcere înfrânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Dincolo de cuvinte

fluturi zboară în versuri
insomnia mea dansează
doamne cum o -i țin minte
parcă aș păși într-un vals
în curând sosește dimineața
îi voi întâlni în grădină
de dincolo de cuvinte
au luat cu ei tot ce era necesar
până la urmă
ziua de azi e norocoasă
ceva a mai rămas
pentru noaptea ce vine
îngerii cuvântului
vor sosi iar le facă loc
într-un poem
la care voi renunța

poezie de din Odisee în zigzag
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook