Ea nu putea...
Ea nu putea pluti
fără mine, iar eu
eram imobil fără ea.
Noi formam magia
acelei mări. Împreună.
Am fost corabia ei,
iar ea era vela care
ne împingea pe-amândoi
acasă.
poezie de JmStorm, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre marină sau poezii despre acasă
Citate similare
Corabie în deșert
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău.
umbrele noastre dansează noapte de noapte în catedrala iubirii
călcând peste florile aruncate de anotimpurile tinereții fără sfârșit.
urletul oceanului nu se aude, rafalele furtunii nu mă mișcă din brațele tale,
și zeii plâng însingurați numărând mângâierile,
mereu numărând.
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău,
o lume întreagă încearcă să ne închidă dragostea într-o stea de nisip.
de aceea trebuie să murim departe de lume
mințindu-ne sângele că am fost cu adevărat fericiți.
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău,
eu navighez în sângele tău căutând fericirea.
tu te acoperi cu mine,
ca să uiți să trăiești...
poezie de Eduard Dorneanu (3 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre fericire
- poezii despre deșert
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sânge
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Noi doi
Tu ai putea să fii și fără mine,
Însă nu poți să fii și fără noi,
Fără iubirea ce ne curge-n vine
Și ne menține-n viață pe-amândoi.
Eu aș putea să fiu un singuratic,
Dar singur, doar cu tine vreau să fiu,
Să ne iubim cu patos și sălbatic,
Apoi să te iubesc așa cum știu.
Eu îmi doresc să-ți fiu orice dorință,
Nu trebuie decât ca tu să vrei,
Mă lasă să-ți alin din suferință,
Iubire să-ți ofer și tu s-o iei.
Tu m-ai făcut să fiu ce nu-s cu tine,
Un visător ce scrie fericit,
Iubirea ta m-a vindecat pe mine
Și tu-n a mea din nou te-ai regăsit.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dorințe, poezii despre visare, poezii despre suferință, poezii despre singurătate sau poezii despre declarații de dragoste
Ceaiul luat la Palaz of Hoon
Nu se-întâmplă doar fiindcă-am filtrat în violet
Ziua de ieri prin ceea ce tu ai numit
Un aer nespus de singuratic: eu n-am fost mai puțin.
Ce fel de parfumuri mi-au dezmierdat părul?
Ce-a fost cu-acele imnuri care mi-au răsunat lângă ureche?
Ce mare și-a împins prin mine talazurile până aici?
Parfumul cel scump a fost eliberat de mintea mea
Și urechile mele au iscat imnurile care s-au auzit.
Eu însumi am fost compasul magnetic al acelei mări:
Eu eram lumea prin care am trecut, iar ceea ce am văzut
Sau auzit, sau am simțit, a venit numai din lăuntru-mi ;
Și acolo m-am aflat pe mine, mai adevărat și mai străin.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre imn, poezii despre păr, poezii despre magnetism, poezii despre ceai, poezii despre aer sau poezii despre adevăr
Mama era o femeie simplă și foarte modestă, însă o ființă extraordinară, fascinată de cultură în general. În Rusia postbelică, unde apele erau încă tulburi, acest om minunat era deschis față de orice tip de artă. O interesa să vadă o sută de oameni cântând pe plajă sau orice spectacol de teatru, chiar dacă era în limba letonă, și mă lua și pe mine cu ea, pentru că nu putea să mă lase singur acasă. Iar eu o rugam să-mi explice ce se întâmplă pe scenă, vorbeam prea tare în sala de teatru, rușii se uitau la mine și eu nu înțelegeam de ce! Mă ducea la operă, la concerte ale Filarmonicii și într-o zi am ajuns la balet. Nu era un simplu spectacol, era un spectacol în care dansau copii alături de adulți, pe scenă, în decor... A fost ca un cutremur pentru mine. A fost o experiență extraordinară să văd cum toate artele se combină într-o clipă. Și i-am zis mamei că vreau să fiu și eu ca ei. Iar la grădiniță dansam. Făceam dansuri populare și îmi plăcea la nebunie. Am aflat apoi că există școli speciale la care trebuie să mergi ca să ajungi profesionist. Fără să știe mama și tata, m-am dus la o audiție. Apoi m-am întors acasă și i-am anunțat că eu o să merg la o școală de balet și coregrafie. Acesta a fost începutul carierei mele de dansator.
Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre dans
- citate despre școală
- citate despre mamă
- citate despre artă
- citate despre Rusia
- citate despre început
- citate despre teatru
- citate despre tată
- citate despre plajă
Iubirea noastră
Tu ai putea să fii și fără mine,
Însă nu poți să fii și fără noi,
Fără iubirea ce ne curge-n vine
Și ne menține-n viață pe-amândoi.
Eu aș putea să fiu un singuratic,
Dar singur doar cu tine vreau să fiu,
Să ne iubim cu patos și sălbatic,
Apoi să te iubesc așa cum știu.
Eu îmi doresc să-ți fiu orice dorință,
Nu trebuie decât ca tu să vrei,
Mă lasă să-ți alin din suferință,
Iubire să-ți ofer și tu s-o iei.
Tu m-ai făcut să fiu ce nu-s cu tine,
Un visător ce scrie fericit,
Iubirea ta m-a vindecat pe mine
Și tu-n a mea din nou te-ai regăsit.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucius Atherton
Când mustața mi se răsucise
Și părul meu era negru,
Și purtam pantaloni strâmți,
Și aveam un buton cu diamant,
Eram admiratul valet de cupă și pe multe am păcălit.
Dar când au început să-mi apară fire albe,
Iată, fetele noii generații
Au râs de mine fără să le fie teamă,
Iar aventurile galante s-au sfârșit.
Eram tot eu, însă ținta unui diavol fără inimă,
Ocupat numai cu treburi amărâte, încălzit doar de aventurile
Altor zile și altor oameni.
Și a venit vremea când locuiam
La restaurantul lui Mayer
Onorând comenzi pentru acasă,
Un Don Juan sur, îngălat, fără dinți, discreditat...
Acum, văd aici un spectru atotcuprinzătoar cântând
Despre una numita Berenice;
Și mai văd că forța care l-a înălțat pe el atât de sus,
M-a redus pe mine la zdrențe de viață.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre râs, poezii despre păcăleli sau poezii despre negru
Scriam și eram plin de mândrie: eram un Dumnezeu care făcea ce voia, prefăcea realitatea, o modela așa cum dorea; amesteca adevărul și minciuna indisolubil împreună, nu mai era adevăr și minciună: era un aluat moale pe care îl frământam și îl modelam după cum îmi dicta fantezia, fără a cere încuviințarea nimănui.
Nikos Kazantzakis în Raport către El Greco
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre minciună, citate despre adevăr, citate despre adevăr și minciună, citate despre religie, citate despre realitate, citate despre mândrie, citate despre dorințe sau citate despre Dumnezeu
Melodia noastră
Eram deja demult în gândul tău
Iar tu erai zeiță pentru mine
Nu ne-ntrecea iubirea niciun hău
Sau cele mai înalte culmi alpine.
Eram sedus, eram îndrăgostit,
Eram cum alții n-ar putea-nțelege,
Eram și cucerit și fericit,
Eram deasupra de uman sau lege.
Priveam în jur ca de pe-un ring de dans
În care noi dansam o melodie,
Iar viața noastră, dulcele balans,
Era doar pas în doi și armonie,
A fost atunci și nu s-a terminat
Căci melodia noastră e eternă,
Revine în surdină, repetat,
În variantă nouă, mai modernă.
În noaptea ce-a trecut, iar am dansat
Ca într-un ritual, ca-ntr-o poveste
În care eu, ca prinț, te-am invitat,
Privind în ochii-ți cu luciri celeste.
Pluteam cu tine-n brațe și-mi doream
Ca țărmul să rămână-n depărtare,
Se terminase dansul, dar păream
Sub vraja unui răsărit, la mare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre dans, poezii despre înălțime, poezii despre trecut, poezii despre superlative sau poezii despre seducție
Corabia viselor
Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.
Plutesc în derivă, curentul mă duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
și-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.
Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.
Un gând îmi străbate prin minte și visuri,
ieșind în lumină din vechi amintiri,
șoptește în pânze, adie înscrisuri
și-alege cărarea mai vechii iubiri.
Corabia viselor mele mă poartă
spre soare-apune-ntr-un mers liniștit,
sunt singur pe drumul ce nu e pe hartă,
lumina m-atrage spre țărmul iubit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre verde sau poezii despre sărut
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert
Am fost odată în deșert,
Era căldura de pe lume
Iar eu uscat, prăjit și fiert
Eram ca Steaua fără nume.
epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Cele 10 porunci - dare de seamă la Judecata de Apoi (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre stele sau epigrame despre deșert
TRECUT, PREZENT... DAR VIITOR?
De-o viață suntem amici,
Încă de la grădiniță;
Citeam,, ARICI-POGONICI'',
Mai ciupeam câte-o fetiță,
În pauze când ieșeam
Mai spărgeam cu mingea geamuri,
Iar tâmplarul ne-njura
De mamă și alte neamuri.
La școală când am intrat,
Nu știu de-a fost întâmplare,
În aceeași bancă-am stat,
Chiar lângă învățătoare.
Să nu credeți că eram
Cuminți, ca sfinții-ntr-o frescă,
Mai degrabă eram clowni
De comedie burlescă.
Că așa-i când suntem mici,
Viața noastră-i tot o glumă,
Dar la carte, eram,, brici''
Nu eram noi cei din urmă;
Fără falsă modestie,
N-aveam pe nimeni în față,
Prindeam lecția din clasă,
Că acasă... cine-nvață?!
Și nu vreau ca să mă laud,
(Să-l citez pe Eminescu,
și pe care îl aplaud),
Numai eu, și X-ulescu
Rezolvam orice problemă,
Și aproape toți colegii
Copiau,, cu sârg'' în clasă,
Iar noi, îi lăsam, ca blegii.
Dar când te scotea la tablă,
Nu aveai ce să mai faci;
Doar că tabla era rablă,
Iar noi, niște pui de draci,
O săltam puțin de-o parte
Și cădea grămadă jos,
Iar pâna chema tâmplarul,
Noi jucam un,, lapte-gros''.
Însă timpu-a trecut iute,
Și ne-am trezit pionieri;
Nu c-ar fi fost vreo virtute,
Dar așa credeam noi,, ieri''.
Căci viața nu-i programată,
S-o trăiești când dorești tu,
Toți trăim prezentul nostru.
Asta este,, deja vu''!
Astăzi, când democrația
Ne-a luat pe nepusă masă
Și când s-a-ntețit hoția,
Ba chiar și lupta de clasă,
Vrem să judecăm trecutul.
El a fost prezentul nostru,
L-am trăit cum ne-a fost dat.
Acum, e prezentul vostru,
Liberal și democrat!
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre învățători, poezii despre școală, poezii despre viitor, poezii despre umor, poezii despre prietenie, poezii despre modestie sau lecții de engleză
Tânăr
Acum o sută de uși
când eram un copil însingurat
într-o casă mare cu patru
garaje și când era vară
pâna unde îmi pot aminti,
stăteam pe iarbă noaptea,
trifoiul își scutura zulufii peste mine,
stele înțelepte se aplecau peste mine,
fereastra mamei era o pâlnie
prin care se revărsau în curte aburi galbeni,
fereastra tatei, jumătate închisă,
era ochiul prin care se strecurau somnoroșii,
iar scândurile casei erau netede și albe ca spermanțetul,
și probabil că un milion de frunze
au navigat cândva pe ramurile care vor fi fost,
în vreme ce greierii se adunau în tarafuri,
iar eu, în trupul meu nou nouț,
care încă nu era al unei femei,
le adresam stelelor întrebările mele
și credeam că Dumnezeu chiar putea vedea
căldura și lumina aceea parcă prelinsă din lună,
coatele, genunchii, visele, noapte bună.
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre noapte, poezii despre înțelepciune, poezii despre tată sau poezii despre somn
Robert Langdon: Istoria arată că Iisus a fost un om extraordinar, o sursă de inspirație pentru oameni. Atâta tot! Acestea sunt toate dovezile necesare. Dar... când eram copil... când eram în acel puț despre care ți-a povestit Teabing, credeam că voi muri, Sophie! Ceea ce am făcut, a fost să mă rog. M-am rugat la Iisus să mă țină în viață ca să îmi pot vedea părinții iar, să pot merge iar la școală, să mă pot juca iar cu câinele meu. Câteodată mă întreb dacă eram singur acolo jos. De ce Iisus nu putea fi tată, dar să și facă toate acele miracole?
replică din filmul artistic Codul lui Da Vinci, după Dan Brown
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre moarte, citate despre jocuri, citate despre istorie, citate despre câini, citate despre creștinism sau citate despre copilărie
Eram plecat din gânduri
Când noaptea mă locuia la mansardă
și desfășurarea timpului era înrudită cu neantul
eram plecat din gânduri,
lumea nu mă știa în niciun fel
sau mă neglija.
Mă scăldam într-o apă curgătoare cu maluri abrupte,
nu-mi dădeam seama de pericole,
iar moartea nici n-o luam în considerare,
așa am petrecut o vreme
fără nicio temere
de care azi mă lovesc la fiecare pas.
Am fost neastâmpărat și mândru,
dezbrăcat de mine însu-mi,
să descoper lumea
în care m-am pierdut mai târziu,
vagabond în jumătatea de veac
alungată din cuvinte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vagabondaj, poezii despre pericole, poezii despre nuditate, poezii despre mândrie, poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
Microscop
Stăteam într-o grădină fără gard,
dar după gard stătea un virtuoz.
Cînta din carnea mea și dintr-o
ură pentru femeia care nu cînta
într-o grădină care nu era a mea.
Sărbătorea ceva ciudat, decesul
său. Era demult uitat și din uitare
trăgea pe gură ultimul cuvînt
c-a fost pe lume o grădină-așa
încăpătoare, pînă cînd măceșul
mi-a zis că ar putea fi tatăl meu,
dar nu putea, știu eu că sunt
copilul vrăjitorului din oz cu ochii
roz și trupul din cianură și-astept
nervoasă viața dintr-o floare,
dintr-o grădină care nu era decît
o carte citită azi la Iași într-un
troleu, iar lumea din troleu urla
la mine să tac, sau să cobor,
sau chiar să mor. Urlam și eu la ei
să mă omoare și-am coborît în
stația Mereu. Eram cu tata care
mă-ntreba dacă mai reușim
să mergem la muzeu. Era o zi
cu îngeri în sobor și demoni
cognoscibili de sistem și căutam,
de fapt, grădina aia cu celule stem
în care nicio rană nu mai doare.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre îngeri, poezii despre troleibuze, poezii despre roz sau poezii despre ochi
Fiind latini, opresiunea era mai mare la noi față de țările slave, mai apropiate de ruși. Noi eram mai rebeli, mai indisciplinați. De aceea opresiunea a fost mai puternică la noi. Iar asta a făcut ca schimbarea din '89 să se facă cu o baie de sânge, lucru care nu s-a petrecut în alte țări. Asta pentru că ceilalți au putut să o rezolve altfel. Iar aici nu s-a putut. Și a explodat totul.
citat clasic din Mihai I al României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre sânge, citate despre schimbare sau citate despre latini
Iubire cuantică
Noi ne-am iubit când eram slavă,
Mister și taine printre stele.
Eu din particule rebele,
Iar tu materie suavă
Noi ne-am iubit o veșnicie,
Chiar dinainte de-a fi viață.
Precum a fost lăsat să fie,
Tu profunzimi, eu suprafață.
Noi ne-am iubit pe când Lumina,
Era doar cuantică iubire,
Pe când voința și nevina
Erau Cuvânt și nu vorbire.
Și ne-am iubit adu-ți aminte
Pe fiecare stea din noapte
Ca două inimi fără minte,
Două intenții fără fapte.
Noi ne-am iubit de când e lumea,
Chiar dinainte de-a ne naște.
Eu întâmplarea, tu minunea
Ce într-o zi se vor cunoaște.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre particule, poezii despre naștere, poezii despre inimă sau poezii despre cuvinte
Pentru mine...
*
Ai fost vioară-n toamna mea, ce imi cânta,
Mă linistea, când era furtună si trăznea
Chiar de avea o coarda ruptă si- ncet se-auzea...
.
Ai fost liniștea venită când totul striga,
Raza de lumină când nu îmi era bine
Si atunci, flori de salcâm, înfloreau la mine.
.
Ai fost povestea mea frumoasă, dar și tristă,
Ca un fluture, printre flori, doar cu o aripă....
Fără să știu, că așa ceva mai și exista.
.
Ai fost si ești copacul neclintit, ce uimea,
Câte frunze, an de an, fără efort, avea,
Si spre înalt pe toate le ducea, iar toamna
*
Ele-l lăsau!... Dar pe niciuna nu o regreta.
Și le uita, cum uită timpul întoarcerea...
*
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre frumusețe sau poezii despre fluturi
Îmi amintesc
Mă plimb prin zăpadă
Și-mi amintesc de vremurile de odinioară,
Când aveam derdeluș în ogradă
Și alunecam cu sania a nu știu câta oară.
Era spectaculos de frumos
Să te bați cu bulgări de zăpadă
Și apoi ne făceam albi ca un moș,
Iar mama, așa nu voia să ne vadă.
Eram sănătoși fără prea multe boli
Eram liniștiți și fără mult stres,
Dar azi viața noastră ne-o răscoli,
Cei care așa vor, sau au un interes.
poezie de Eugenia Calancea (25 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sănătate, poezii despre săniuș, poezii despre stres, poezii despre plimbare, poezii despre medicină sau poezii despre mamă
Diana: Ah, cred că nu te-am înțeles niciodată; nici acum nu reușesc să te înțeleg... De ce n-ai încercat să-ți refaci viața?
Traian: Ce-ar mai fi fost de refăcut, după ce mi-ai distrus-o tu?!
Diana: Încă ți-o poți reface și acum, doar n-ai nimic de pierdut, nu e deloc târziu; ești tânăr... N-ai decât 39 de ani, ești director, chipeș, înstărit... Ce aștepți?
Traian: Chiar n-ai înțeles nimic! Niciodată... Cum crezi că aș putea manifesta interes pentru vreo altă femeie? N-ai priceput că tu ai fost totul pentru mine?
Diana: Traian, eram niște copii pe atunci; mult prea tineri pentru a înțelege unele lucruri. Îți puteai însă întemeia o familie, mai târziu...
Traian: Fără tine? Crezi că ar fi fost posibil?
Diana: Da; de ce nu? Meriți să fii fericit.
Traian: Dar n-aș putea, pricepe odată!
Diana: Nu, nu pricep; ce te reține?
Traian: Tu... Mă doare amintirea ta, răul pe care mi l-ai făcut... Cum crezi că aș mai putea avea vreodată încredere oarbă într-o altă ființă gingașă, cu chip înșelător?! Ai ucis în mine totul! L-ai preferat pe blondul acela, cu care încă ești și acum...
Diana: Da, l-am preferat, pentru că-l iubeam și încă îl iubesc. Eu eram prea mică, iar el... Era pentru mine omul ideal, mai mare, cu o situație stabilă; îmi putea oferi siguranța materială și liniștea unui cămin. Avea un serviciu bun, stabil...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe, citate despre încredere, citate despre timp, citate despre siguranță, citate despre posibilitate, citate despre iubire, citate despre idealuri sau citate despre fericire