Ești zâna mea
Ești zâna mea, dulce ispită,
Mătasea trupului din stele,
Speranța blândă și-mplinită,
Prințesa lacrimilor mele.
Ai apărut dinspre uitare,
Din valuri plânse-n răsărit,
Retorică și-ntrebătoare,
Caldă... ca un cuvânt șoptit.
Învață-mă să zbor cu tine
Cuprins de vraja unui dor,
Alintă-mă cu-n mărăcine
Și-ntinde-mă... lângă izvor.
Tu vii cu visele-nspre vale,
Rătăcitoare-nspre destin,
Când inorogi îți ies în cale
Din matca timpului... puțin.
Ne-aruncă umbre în cărare
Luna vicleană... și păgână,
Tot așteptând o-mbrățișare
Iubita mea, frumoasă zână.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre văi
- poezii despre unicorni
- poezii despre uitare
- poezii despre stele
- poezii despre oratorie
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Steaua mea nemuritoare
Iubita mea, cu ochi mari, albaștri,
Steluța cea mai caldă dintre astre,
Iubita mea cu buzele subțiri,
Ești o paletă scumpă de-amintiri.
De tine, zi și noapte-mi este dor,
Frumoasă ești ca pasărea în zbor,
Care se înalță tot mai sus spre soare.
Ești steaua mea în veci nemuritoare!
poezie de Vladimir Potlog (19 octombrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre superlative, poezii despre păsări, poezii despre dor, poezii despre astre sau poezii despre albastru
Iubita mea
Iubita mea, cu ochi ca două stele,
Care răsar pe cer și strălucesc,
Tu ești a mea dulce mângâiere
Eu pe tine te iubesc.
Tu ești un înger care te-ai
Coborât din rai, cu păr bălai.
Și cu gura ta frumoasă, buzele ca de trandafir,
Fii a mea mireasă, iubita mea cu ochi dulci de zefir.
poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre trandafiri, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre păr blond, poezii despre păr sau poezii despre nuntă
Cupa de dor
Zâmbea lumina mea uimirii tale
ținută în privirea-mi caldă strâns,
cu grijă ca pe-a lacrimilor cale,
să șteargă urma ultimului plâns.
Și ți-am zâmbit de-atunci, trecând prin vreme
și-ți mai zâmbesc și azi, iubita mea,
când îți pictez iubirea-mi în poeme
și-ngenunchez, umil, naintea ta.
Ca și atunci, privirea mea revarsă,
în unduiri din faldurile ei,
o flacără ce curge și se varsă
asupra ta c-o mare de scântei.
De vrei nectarul zeilor să bei,
fă-ți buzele o cupă, iar izvor
îți voi fi eu, turnând, prin ochii mei,
tot ce am strâns în clipele de dor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zâmbet
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre pictură
- poezii despre ochi
- poezii despre foc
Marie
Că te iubesc, îmi cer să fiu iertat
Dar viața mea mi-o pun ofrandă ție;
Frumoasă ești, cum alta nu-i, Marie!
Întreci și alba ziuă și cerul înstelat!
Mă iartă că în cale îți ies topit de dor
Când tu alergi pe umăr cu cofița,
Ca trupul să-ți dezmierd și ochii și gurița
De dragul tău preface-m-aș izvor.
Mlădie când te-nvârți în roata horii
Și când cu-n zâmbet larg îți umpli fața
Și blândă și frumoasă îmi pare dimineața.
Să fii a mea ucide-aș toți feciorii!
Lipici le-aș pune opincilor ce porți
Oriunde ai pleca, la mine să te-ntorci!
poezie de Florica Iacob (mai 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre viață, poezii despre gură sau poezii despre dimineață
Iubita mea
Iubita mea, sărută-mă pe vise!
Mă înfășoară-n brațe și-n cuvânt,
Închide-acum ferestrele deschise,
Și-aruncă tandru!... ultimul veșmânt.
Deschide-te și mi-te dăruiește!
Dezbracă-mă și-nvață-mă să zbor,
Chiar dacă luna, încă, mai bârfește,
Iubește-mă... la margini de izvor.
Dă-mi buzele și sânii ca de piatră!
Să îi frământ și să le dau putere,
Neliniști de mai sunt, acum, le iartă,
Iubește-mă!... când inima ți-o cere.
Iubita mea... sărută-mă pe clipe!
Și pe ascunzișuri care mă-nfioară,
Când visele încep să prind-aripe
Și trupul meu... în trupul tău coboară
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sâni, poezii despre inimă, poezii despre cuvinte sau poezii despre cadouri
Ești superbă, ești o perlă
Lumina privirii tale
m-a uimit cu strălucirea.
Tot mai des îți ies în cale
să primesc și eu iubirea.
Tu ești mai strălucitoare
decât luna de pe cer.
Chiar și razele de soare,
când apari, pălesc și pier.
Ești superbă, ești o perlă.
Întruchipezi frumusețea.
Tu ești cântecul de mierlă
care cântă tinerețea.
Nici cea mai frumoasă zână
lângă tine nu rezistă.
Peste toate ești stăpână.
Ca tine, nu mai există.
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre tinerețe, poezii despre perle sau poezii despre existență
Pe prispa timpului
Pe prispa timpului stau eu,
Un gând îngândurat mereu,
Din când în când, când mai doresc,
Mă mai ridic și mai pândesc,
Pândesc cuprins de-o teamă-n vânt
La primul gest, primul cuvânt,
La prima undă de amor
Și până se sfârșeste-n dor...
Culcuș din valuri de vise
Mi-aștern pe clipe ucise,
M-apuc de lucru-n catrene
Florilor mele obscene,
Nu dau, nici nu iau, doar mă lupt
Cu-n nor ce din mine e rupt,
Și-aștept cu nădejde-un trofeu
Pe prispa timpului... ce-s eu!
poezie de Vasile Zamolxeanu (23 iunie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre gânduri, poezii despre flori sau poezii despre dorințe
Îngerul din vis
Eu te aștept s-apari și-n astă seară,
Din nou, la geamul casei mele
Să te arăți ca și-altădată,
Frumoasa, gândurilor mele.
Nu pot s-adorm fără să văd,
Sub clar de lună chipul tău
Încununat cu mii de stele,
Ești îngerul zilelor mele.
Ce trist stăteam pe prispa casei,
Când prima oară te-am văzut
Și-ai apărut tu înger bun,
Sufletul să mi-l mângâi.
Când ai șopti, am tresărit,
Credeam că luna mi-a vorbit,
Să-ntorc privirea către stele
Să-mi văd surioarele mele.
Cu ele timpu-mi petreceam,
În fiecare seară.
Cu drag și dulce le vorbeam,
Ce triste sunt zilele mele.
Nu știam atunci ce imi lipsește
În sufletul meu trist,
Era privirea ce-mi sclipește
În fiecare vis.
Acum sunt fericit să stiu,
Că tu ești pentru mine,
Un înger drag cu chip bălai
Ce-n suflet va ramâne.
Aștept cu nerăbdare seara,
Lumina să se-aprindă.
Pe cer din stele sclipitoare,
Și să te-astept în tindă.
Mereu tresar când reapari,
Tot timpul mai frumoasă
Și mă intreb cât va dura
Să fi a mea mireasă.
Aș vrea ca tu să nu mai pleci,
În zori de dimineață
Șă poți să stai mereu aici,
Iubirea mea frumoasă.
Dar știu că asta nu se poate,
Nici când să se-mplinească
Sunt om de rând, sunt muritor,
Iar tu ești o crăiasă.
Aș vrea să te răpesc acum,
Dar luna nu mă lasă
E sora ta cu suflet bun
Ce te-a adus în casă
De ce nici astăzi nu apari?
Oare ce-o fi cu tine?
De zile-ntregi eu nu am somn,
Ci mă gândesc la tine
Ce sa-ntâmplat? Ce ti-am făcut?
De nu mai vi la mine?
Nici azi, nici ieri n-ai apărut,
Și sufletu-mi suspină
Mi-e dor de serile cu noi,
Ce dulce ne priveam
Și sora lună dănțuia
Ce fericiti eram
Acum nici stele nu sclipesc,
Nici luna nu apare
Și ceru-i trist bietul de el
Că ingerul n-apare.
În bezna noptii te aștept,
Eu nu imi pierd speranța
Că într-o zi să te-ntâlnesc
Din nou în fața porții.
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre zile, poezii despre tristețe sau poezii despre suflet
Luna de pe cer
Îți promit că ies la noapte, sus pe cer
Să caut luna, ce se ascunde-n nori
Și, dintre mii de aștri călători
O să ți-o aduc, golită de mister.
Din razele pe care le va geme
O să îți țes o scară fermecată
Pe care să te urci, frumoasă fată,
Spre alte înălțimi ce-or să te cheme
De va fi timp, pe-acolo prin înalt
Îți voi culege și un buchet de stele
Să înțelegi, uitându-te la ele,
Că ești de necuprins, că ești de neuitat
Din luna de pe cer, și stele, și comete
Luminei care ești o să-i aduc lumină
Și poate că atunci, firească și deplină,
Iubirea mea va ști o clipă să te-mbete
poezie de Constantin Cucu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre promisiuni, poezii despre nori sau poezii despre noapte
Enigmatică mișcare
Poți a fi doar lângă mine
Nebunie... și ispită,
Clipa care veșnic vine,
Slova... încă... necitită.
Poți a fi... când te atinge
Palma tremurând a dor,
Cerul care stă... a ninge,
Visul... înspre care... zbor.
Poți a fi... strălucitoare,
Cu priviri dumnezeiești,
Enigmatică mișcare,
Trupul... de mi-l întâlnești.
Poți a fi... chemarea blândă
Și sărutul plin de foc,
Luna care stă la pândă,
Rătăcire... sau noroc.
Poți a fi doar lângă mine
Și tu știi că nu greșesc,
Zâna nopților divine,
De mă lași... să te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre noroc, poezii despre ninsoare, poezii despre nebunie sau poezii despre mișcare
Iubita mea cu vise interzise
Iubita mea... cu vise interzise,
Cu păr de cer și stele călătoare,
Păcatele de azi îți sunt prescrise
Și dorurile-s toate în ulcioare.
Iubita mea, te voi iubi oriunde,
Cu frenezia clipei... de tumult,
Când pasiunea-n inimă pătrunde
Și șoapta dulce-a iernilor... ascult.
Iubita mea, cu tainice smaralde
Ascunse în dulceața unui gând,
Când patimile nu pot a fi calde,
Mă-mbrățișază tandru... peste rând.
Și mă-nvelește-n coala de hârtie,
În inocența pașilor târzii,
În clipa de amor și de beție
Când bate ceasul înspre erezii.
Iubita mea... cu vise interzise,
Cu păr de cer și stele călătoare,
Păcatele demult îți sunt prescrise
Și dorurile-s toate în ulcioare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre interdicții sau poezii despre inocență
Iubita mea...
ți-aș da o floare la sfârșit de an
și-o dulce sărutare,
și-o creangă ruptă dintr-un ram,
cu boabe dulci și-amare
dulceața când ne împăcăm,
amarul când ne ceartă,
frumos mă simt când ne iertăm,
urât mai sunt în ceață
ți-aș da un drum să știi să vii,
mereu, mereu la mine
și dulce aș fi și te-aș iubi,
pe tine, doar pe tine
iubita mea cu ochi căprui,
căpruiul tău mă doare,
aș vrea să fie al nimănui,
al meu să-mi fie floare
căci floarea inimii îmi ești,
și simt cum bati în mine,
te strâng să nu îmi ieși din piept,
să nu mă rupi de tine
m-ai amețit cu un cuvânt
și amorțit mi-e visul,
beția ta m-a tot cuprins,
și-mi place asfințitul
și-mi place râsul tău nebun,
și când mă cerți îmi place,
mă vreau cu tine peste fum,
mă vreau cu vino-ncoace
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre sfârșit, poezii despre râs sau poezii despre ochi căprui
Am pus în tine
Am pus în tine-atâta dor
Și-atingeri făr-asemănare,
Ce te făceau să strigi ușor
Arzândă-n răsărit de soare.
Am pus în tine... nemurire,
Sfințindu-te cu-a mea putere
Și-nfășurându-te-n iubire,
Când ultimul luceafăr... piere.
Am pus în tine... efemerul,
Dorințe, patimi, rugăminți,
Dulceața buzelor... misterul
Și vraja clipelor... fierbinți.
Am pus în tine sfânt... uleiul,
Din candela-mplinirii noastre
Și floarea galbenă din teiul
Ce curge-n dimineți albastre.
Am pus în tine... legănare,
Fantasme... și epuizări,
Îmbrățișări unduitoare
Și șoapta magicei... chemări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre galben
Frumoasă ești
Frumoasă ești iubita mea
Cum e lumina-n zori de zi,
Când soarele sărută marea
În cântec lin de ciocârlii.
Frumoasă ești precum e valul,
Împodobit ca o mireasă,
Ce furios sărută malul,
Când noaptea umbrele-și revarsă,
Frumoasă ești precum e floarea
De liliac în primăvară,
Când cu mirosul ei te-mbată,
Chemându-te să iubești iară.
Frumoasă ești precum e zborul
Cocorilor ce-au revenit
Purtând pe aripi bucuria
Iubirilor fără sfârșit.
Frumoasă ești precum e bolta
Ce-n noapte-mbracă mii de stele,
Frumoasă ești precum e Luna
Când rătăcește printre ele.
Frumoasă ești precum e vara
Când flori revarsă pe câmpii,
Frumoasă ești precum e iarna
Când cerne fulgii săi zglobii.
Frumoasă ești cum nu e nimeni
Sau cum sunt toate la un loc,
Frumoasă ești, și îmi ești mie,
Iubita mea cu ochi de foc.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară
Uneori iubita mea
Am să-ți mai scriu din când în când
Să nu te superi, doar în gând
Doar despre cum ne-am cunoscut
Despre imagini ce-au trecut
Sunt clipe ce-au părut un vis
Sunt amintiri de care-am scris
Ai apărut în viața mea ca din senin
Nu mă-ntreba de ce tu ești al meu destin
Aș vrea să știu ce îți dorești
Să ne vedem doar să vorbim
De întâmplări ce le-am trăit să ne amintim
Sau vrei să-mi spui că mă iubești
Stau și mă gândesc dacă e vis sau realitate
Atunci când tare inima îmi bate
Când totul se petrece cu multă voluptate
Cred că trăim o altă realitate
Iar uneori când mă mai bănuiești
Din nu știu ce motive
Că viața ce cu mine o trăiești
Ar îmbrăca și forme mai fictive
Nu vreau să fi un martor trist
În fața unui acatist
Ce-l dau în mod eufemist
În jurământul meu pe Crist
Vezi tu iubita mea
Atât de dor îmi e de tine
Și nu mă pot doar lamenta
Te vreau aici, chiar lângă mine
În clipele când te tot strig
De disperare și de frig
Chiar dacă este vară-afară
Trăiesc în lipsa ta, o vreme glaciară
Mai ține-mă în brațe strâns
Te rog nu mă lăsa în plâns
De mine să întrebi cândva
Când îți faci timp sau poate,
Uneori iubita mea
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre trecut, poezii despre supărare sau poezii despre senzualitate
Iubita mea
Iubita mea, m-ai îmbătat
Ca aroma vinului de Busuioacă,
Acum, cu dulce sărutat,
Alintă-mă și o să-mi treacă.
Ca vița fragedă m-ai încorsetat
Îmbrățișarea ta cum să nu-mi placă?
Când toate farmecele s-au dezlegat
La mine, iubirea să se-ntoarcă.
Iubita mea n-am obosit
Gândindu-mă la tine,
Dar mă simt mai fericit,
De viața clipele-mi sunt pline.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin sau poezii despre fericire
Iubita mea, vin ploi...
vin ploi, iubita mea, vin ploi
și se așează peste noi
și nu vom ști de suntem doi,
și nu vom ști de amândoi
vin valuri, draga mea, vin valuri,
vom fi în larg de două maluri
și sus pe cer micuții grauri,
vor ciripi cărându-și daruri
vin stelele, sunt multe stele,
iubita mea, nu-s ale mele,
ești orișiunde printre ele,
pe constelați cu inele
vin norii noștri, pufăind
ești prinsă de un vânt profund,
ești prinsă între foi arzând
un vers îți scriu, îmi este gând
vin amintiri rămase-n urmă,
de-acum pe noi ploua și tună,
vin visele pe lângă lună,
dar ele nu ne mai adună
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre versuri
Glossă pentru bunica mea (celei mai bune bunici)
Oh, nici nu știu să-ți spun ce-mi ești!
Zâna cea blândă din povesti,
Zână din stele întrupată...
Cu mâna ta catifelată,
În mângâieri unduitoare,
Cu ochii strălucind în soare,
Surâs cu pletele de nea,
Te-ai zămislit, bunica mea.
Oh, nici nu știu să-ți spun ce-mi ești...
Din ce tărâmuri îngerești
Te-ai coborât?! Blândă bunică,
Prin tine pruncul se ridică,
Nădejdea brațului tău drept.
M-ai învățat saă râd, să iert,
Mi-ai arătat cu-nțelepciune
Alaiul lucrurilor bune.
Zâna cea blândă din povești,
Din ceruri astăzi mă privești.
Ce sfântă zi! Ce lacrimi calde!
Timpul în timpuri se desparte,
Lăsând un gol uitat în zare...
Azi, eu ți-am pus o lumânare!
Și-mi plânge sufletul de dor
Bunico! Îngeri cântă-n cor...
Zână din stele întrupată...
Și toate-au fost, au fost odată!
Când adormeam, bunica mea,
Plângând, cu fruntea-n mana ta.
Din ochii-ți, curg mărgăritare,
Sunt albii fluturi de ninsoare.
E-un vis în suflet încrustat...
Bunico, vezi, nu te-am uitat!
Cu mâna ta catifelată
Prindeai argintul sub broboadă.
Și anii-n cute-adânc săpate,
Îți mai furau câte o noapte.
Ierni aspre ți-au crescut la tâmplă
Bunica mea, bunică scumpă.
Acum, în muguri de lumină
Te-ntorci și mă privesti străină.
În mângâieri unduitoare
Îți simt prezența la icoane,
În rugăciuni, în miez de noapte...
Și parc-aud a tale șoapte.
Suspin... E-o poză... A rămas
Veghind al morții tale ceas.
Și lacrimi curg... la crucea ta,
Vin iar cu flori, bunica mea.
Cu ochii strălucind în soare
Te văd... și-atât de rău îmi pare
Că nu mai sunt copil... Cărunt
Mi-e părul și încep să uit.
Poate că-i vremea de a fi
Și eu bunică într-o zi
Și-mi e din ce în ce mai greu
Și plâng și plâng și plâng mereu!
Surâs cu pletele de nea,
Cât te iubesc, bunica mea!
Și dac-a nins la tâmple iar
Eu am tot sufletul de jar.
Sunt ca o mare pe furtună,
Cu grijă scoicile-și adună
Și în adâncuri de cleștar
Le-ngroapă iar și iar și iar.
Te-ai zămislit bunica mea,
Parcă din ierni de catifea
Și îngeri tâmplele ți-au nins,
Povestea mea de dor și vis.
Se scutur' florile de tei
În lacrimă, din ochii mei
Și sufletu-mi - un clopot, bate.
Bunico, ești așa departe!
Te-ai zămislit bunica mea,
Surâs cu pletele de nea,
Cu ochii strălucind în soare
În mângâieri unduitoare,
Cu mâna ta catifelată...
Zână din ceruri întrupată,
Zâna cea blândă din povești,
Oh, nici nu știu să spun ce-mi ești!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre învățătură
În rochie albă de mireasă
În rochie albă de mireasă
Te-am visat, iubita mea,
Ești a inimii mele aleasă,
Ești o floare de nu-mă-uita.
Privirea ta fermecătoare,
Glasul tău melodios
Sunt ca o rază de soare
Care încălzește sufletul meu prea-păcătos.
Pe altarul iubirii am jurat în doi să fim
Și sub steaua fericirii
Toată viața cu dragoste să trăim.
Dar m-am trezit din a mea visare
Și întuneric în jurul meu era,
Inima îmi batea tot mai tare,
Pentru tine iubrea mea.
Căci tu dormeai lângă mine
Somn dulce și ușor
Și eu, parcă să nu audă nimeni,
Ți-am șoptit, iubito: te ador.
poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre somn sau poezii despre rochii
NUNTĂ ÎN CER
(Soției mele, Aurelia)
Iubita mea îți cer, acum, aripa,
Ce ne unește pe vecie clipa;
Vom poposi în zbor, să-ți pun cunună,
Din stele, pe o margine de Lună,
Să ne putem lua, de-acolo, zborul,
Spre Raiul unde-și țin, acum, soborul,
Frumoasele grădinilor, din care,
Ai răsărit în viața mea, ca floare.
Petalele-ți sunt aripi neștiute;
Eu nu am aripi, însă, nevăzute,
Purta-te-vor, doar versurile mele,
În zborul către cerul plin de stele,
În faeton, făcut din Carul Mare,
Ferindu-te, cu-al meu sărut, de Soare,
Până ajungem la Lumina Vieții,
Ce cheamă la-nviere și poeții.
Și-acolo-n Cer, iubita mea,-n nuntire,
Uita-vom că există și murire,
Și tineri vom rămâne-n veșnicie,
Cât dragostea nu moare-n Poezie!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi