Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cobor la malul mării

Dimineața cobor la malul mării
unde, după un anumit orar, valurile
se rostogolesc spre țărm sau spre larg.
Spun, oh, sunt atât de nefericită,
ce trebuie –
ce-ar trebui să fac? Iar marea-mi răspunde
cu glasul ei fermecător:
Iartă-mă, am mulțime de treburi de făcut.

poezie de din O mie de dimineți, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Red Bird Paperback" de Mary Oliver este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 41.39 lei.

Citate similare

Con invers

o fereastră a mării pătrunde
printre jaluzele
oamenii fac opțiuni irevocabile
trei dus-întors una
doar dus
iar unde se întâlnesc
putem ne vedem pe noi

acolo unde
zidurile sunt împovărate de
apăsare
greutate care face toate ceasurile
meargă

spune-mi
de ce nu părăsesc camera asta
de ce
tu ești așa reală și eu un biet poem învechit
spune-mi de ce cobor spre salonul 3
spre camera rotundă
spune-mi de ce surâsurile trec la
o oră distanță dincolo de
suferință

gaudi nu face asemenea promenade

poezie de
Adăugat de Ina CarlanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Cuzum

Glezna rănită

În umblet pe țărm
s-a rănit glezna în cioburi de scoici.
Apa se-ndură și-i alină durerea
în dantelă de spumă.
Ce trup și ce viață se târăște la marginea mării?
De ce-s mute cuvintele pictate-n nisipurile fine?
Cărarea-i prea strâmtă
vezi clar între lumi,
e mult prea îngustă.
Îngrozit te frângi de trădări,
nici nu vrei privești,
prea mult ai fost înșelat.
Naivitatea copilului din tine,
atinsă dureros,
tânjește după ce n-a fost fie.
În fântână adâncă-i căzut
copilul din tine.
De te iubești, lasă-l lupte,
să se salveze
prin rugă spre binele tău.
Despuiat de candoare,
te-ai făcut mare acum.
Știi oare
la ce-ar trebui să fii mai atent?
Ce-ar trebui să iei în considerare?
Din glezna rănită o iubire stă -nflorească!
Așteaptă doar o privire!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis... la malul mării...

Răsare-n ochi
speranța
unui zbor
în visul
nemuririi...

Cu degete subțiri
atingem versuri
înșirate-n
cărți eterne...

Și gândul
zboară
spre liniștea
cuvântului
șoptit
la malul mării...

poezie de (3 februarie 2016)
Adăugat de VivSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce mă trezesc devreme

Te salut, soare care-mi luminezi fața.
Te salut, pe tine care faci dimineața
și o desfășori pe câmpii,
și peste petalele lalelelor,
și peste zorelele ațipite,
și luminezi ferestrele, chiar și pe ale celor
răutăcioși sau nemernici –

îți spun ție, care știi te rogi cel mai bine,
steaua mea dragă, aflată
acolo unde te afli în univers
pentru a ne păzi de noaptea beznei veșnice,
pentru a ne mângâia cu lumina ta caldă,
pentru a ne îmbrățișa cu razele luminii –
bună dimineața, bună dimineața, bună dimineața.

Privește- cum îmi încep ziua –
Binevoitoare, plină de fericire.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frânturi

Cobor la malul mării.
O, cum sclipesc toate-n lumina zorilor!
Cochiliile melcilor de mare, sertarele sparte-ale stridiilor,
turcoazul midiilor desfăcute,
melcii lună cu rozul lor pal, cicatricile lipitorilor marine –
nimic, dar nimic, întreg sau ferecat, toate zdrențuite, crăpate,
lepădate de pescăruși pe pietrele-înnegrite, toate uscate.
Parcă-ar fi clădirea unei școli
de mici cuvinte...
mii de cuvinte.
Mai întâi încerci -înțelegi semnificația fiecăruia,
zuruitul, frunzele saschiului, scoicile
încă pline de lumina lunii.

Apoi, încetișor, începi citești întreaga poveste.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tărâm de vis

Sub razele lunii,
Pe malul mării
În tainele iubirii,
În mijlocul fericirii.

Iubirea a-nceput
Cu primul tău sărut
Cu prima ta îmbrățișare,
C-un zâmbet ca un soare!

Valurile se izbesc de țărm,
În crâncena furtună...
Noi suntem împreună;
Doi visători... plini de dor.

O aripă de înger ne-a îmbrățișat
Pentru-o clipă, eterna-nsuflețire,
Am simțit pasiune, nu iubire.
Cum a venit așa-a plecat.

Iar noi ne avântăm în larg,
Purtați de valuri ce se sparg!
La orizont;încet, departe,
Ochii noștri se îmbată de culori în noapte.

poezie de
Adăugat de Anamaria FofiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Sbuciumare (pe digul de la farul din Constanța)

încântat de acel farmec
Ce-l dă liniștea-nserării,
Rătăceam pe malul mării
Legănându- molatic.

Valurile ei, la țărmuri,
Se izbeau cu grea furie
Iar o dungă purpurie
O-ncingea la orizonturi.

Și din pieptul ei, un urlet
Se tot sbuciuma prin valuri
Se-nălța în sus spre maluri
Ca-ntr-al tunetului umblet.

Ea voia să se reverse
Peste dig să se repeadă;
Ci iar trebuia cadă
Valurile sale dese.
......................
O, la fel și truda noastră
De-a ne ridica mai sus
Decât Dumnezeu ne-a pus,
E zadarnică și proastă.

poezie clasică de din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lucrurile n-ar trebui să fie atât de grele

O viață trebuie să lase
semne adânci:
urmele pe unde ea
s-a dus și de unde s-a întors
ridicându-și corespondența
sau mutând furtunul
în grădină;
unde stătea
în fața chiuvetei,
un loc uzat, bătătorit;
sub mâna ei, clanța ușii
de-atâta frecat
a devenit albicioasă;
tivul pe care ea
obișnuia -l pipăie
în întuneric
aproape a dispărut.
Lucrurile trebuie
-i păstreze amintirea.
Drumul
unei vieți trebuie să
rămână marcat;
trebuie să poarte cicatrice.
Și când viața se oprește,
un anumit spațiu –
nu contează cât de mic –
trebuie să rămână zgârâiat
în urma marei parade
cauzatoare de pagube.
... Lucrurile n-ar trebui să fie atât de grele.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Erratic Facts Paperback" de Kay Ryan este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Eterna căutare

Sunt liniștea din marea-mi frământare,
Sunt cer albastru-n volbură de nori,
Furtună sunt și țărm în alinare,
Sunt fulgerul din ochi mângâietori.

Mă risipesc, în nopți cu lună nouă,
În lumea ne'mplinitelor dorinți
Și preling, în scurgere de rouă,
Din ochii triști ai stelelor fierbinți.

Sunt inima închisă într-o stâncă
Desprinsă dintr-un munte de-un destin
Ce-o vrea ferită în tăcere-adâncă
În altă lume, pe un țărm străin.

În liniștea din marea-mi frământare,
Sunt suflet... în eternă căutare.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Autoarei romanului "Pe malul mării"

Ajuns la marginea răbdării,
Aș vrea -ți spun părerea mea:
Decât scrii "Pe malul mării",
Mai bine te-aruncai în ea!

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Pillat

Glasul sirenei din nou

Mă strigă valul mării și dorul tău leagă:
Am sânul de femeie și trupul de delfin.
Trirema-naintează și ape noi dezleagă,
Iar cornul lunii palid se-apleacă în declin.

Mă strigă valul mării și Echo trist răspunde,
Și scoicile sonore din zări în zări se frâng...
Aruncă-ți iar, străine, cântarea ta pe unde,
Sa nu aud talazul și apele ce plâng.

Mai cântă, ca sirena sa fie iar femeie!
Căci iată se înalță cu murmur milenar
Lung marea să-și recheme puternic a ei zeie...
O, tu, ce stai pe proră, ridică glasul iar!

poezie celebră de din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 15.99 lei.
Marius Robu

Doi pași

Eu n-am făcut un pas spre tine,
Tu n-ai făcut un pas spre mine;
Rămas-au doi
Pași între noi.

De-aș fi făcut un pas spre tine,
Și-ai fi făcut un pas spre mine,
N-ar mai fi doi
Pași între noi.

Iar dacă fac un pas spre tine,
Dar tu nu faci un pas spre mine,
Nu mai sunt doi
Pași între noi.

Tu, dacă faci un pas spre mine,
Iar eu nu fac un pas spre tine,
Tot n-ar fi doi
Pași între noi.

De fac un pas, dar nu spre tine,
Și faci un pas, dar nu spre mine,
Iar nu sunt doi
Pași între noi.

De-aș fi făcut un singur pas,
Un singur pas ar fi rămas
De pus, nu doi
Pași, între noi.

Eu, primul pas dacă-l făceam,
Un singur pas doar mai aveam
Pus între noi,
Nu doi, nu doi.

poezie de (9 septembrie 2021)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Kingsley

Trei pescari

Trei pescari au ieșit în larg, deși-n ziua-aceea n-ar prea fi vrut,
Navigând spre vest, în vremea ce soarele-apunea;
Fiecare se gândea la femeia care l-a iubit mai mult,
Iar copiii i-au urmărit pe valuri până-a răsărit întâia stea:
Pentru că bărbații trebuie să muncească, iar femeile plângă,
Și la câștigul mic la masă multe guri or să se strâng㠖
Chiar dacă valurile la bara portului neîncetat suspină.

Trei soții stăteau în turnul farului privind în depărtare,
Ele-au aprins fitilul lămpilor în seara prevestind dezastre,
Au văzut cum se-întărește vântul și cum vine ploaia în rafale,
Cum se rostogolesc norii vineți, spintecați de fugere albastre.
Dar bărbații trebuie să muncească, iar femeile plângă,
Deși furtunile-s imprevizibile, iar apele adânci și noaptea lung㠖
Iar valurile la bara portului neîncetat suspină.

Trei leșuri zăceau pe plajă în nisipul strălucind sub soare
La ora mareei joase, în dimineața tânără ca o mireasă;
Iar femeile-și frângeau mâinile bocind cu lacrimi amare
Pe cei plecați, pe cei care nu se vor mai întoarce-acasă;
Pentru că bărbații trebuie să muncească, iar femeile plângă,
Și-apoi vine uitarea, și cu uitarea somn bun pe partea stângă;
Și-apoi adio, tu, bară a portului și, voi, suspine lungi.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Water Babies" de Charles Kingsley este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -35.00- 10.99 lei.

Nu vreau doar vizitez lumea, vreau spun că fac parte din ea.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carl Sandburg

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătișează țărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
și ultima stea, dimineața, deasupra culcușurilor de stridii,
și bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâșie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea șansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării și-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărțit, odată, un pește fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea știe mai multe despre ei decât ar putea ști vreodată ei înșiși.
Ei știu doar cum îmbrățișează marea și că nu-ți mai dă drumul niciodată.

Marea este întinsă.
Marea trebuie să știe mult mai multe lucruri decât oricare din noi.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Chicago Poems: Unabridged Paperback" de Carl Sandburg este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.

Pe malul mării

Stau pe malul mării, valurile ascult
Mă-ncălzesc la soare, însă vreau mai mult
Cerul e albastru, pescărușii zboară
Roiuri de albine acum -nconjoară
Briza răcoroasă spulberă nisipul
Văd și două stele ce-și arată chipul
Pacea cuprinde, cerul sus se ține
Dar cât de plăcut e când te văd pe tine.

Fiindcă ceru-albastru pare că pălește
Când a mea privire ochii-ți întâlnește
Și deși e soare toată dimineața
Eu prefer plouă, dar îți văd fața
Ce încerc spun cu mintea haihui
E că îmi doresc ca tu rămâi
Mare, soare, stele, roiuri de albine
Eu renunț la toate, dar nu și la tine.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Promisiuni

E-o vreme potrivită de visare
la tot ce-a fost sau, poate, va veni
atunci când voi putea călători
privind, lipsit de griji, departe-n zare.

Nu mai e mult, iar timpul îndeamnă
vreau să se întâmple ca în vis,
tot ce, în zi, consider interzis,
cu tot ce îmi aduce sau înseamnă.

Te chem să mă ajuți, să fac traseul
spre locuri ce-am visat sau am dorit
când tot priveam, tăcut, spre șemineul

ce corpurile noastre-a încălzit,
iar gându-mi se-ntrecea cu alizeul...
Iubito, iartă-, am adormit!

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aceasta e muzica a doua: cea a mării, a valurilor care se nasc în larg și se avântă fără experiență spre țărm. Dar țărmul le spulberă visurile și speranțele, căci se izbesc de stâncile reci, și pier bătrâne pe plaja din aur brun, roșiatic.


Adăugat de Francesca ButaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul mării

Marea-l va izbi mereu cu valurile,
dar coastele lui albe de piatră spălată
călărind pe pânzele spumei
sau pe hula de fund, sau pe talazurile
cu-albatroși

sunt ale unui om încăpățânat.
El cheamă furtuna, el
trăiește din ea! Instinct
cu temeri care nu sunt temeri,
ci ghimpii extazului,
o licoare secretă, un foc
care-i inflamează sângele
până când acesta devine-atât de rece
încât stâncile par sară în mare,
și nu marea să le îmbrățișeze. Ele se-avântă
spre larg pentru a prinde navele
sau chiar cerul care
se apleacă spre-a fi sfâșiat.
Acestora el le strigă,
acesta sunt eu! Eu sunt aceste stânci!
În lipsa mea nimic nu poate râde.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doctor Stories: Compiled by Robert Coles Paperback" de William Carlos Williams este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.

Luna și valurile

De unde vin și încotro se tot duc în spume,
Valurile mării, niciun om n-ar putea spune.
Descântul lunii, fermecător,
Toarce în pantofii lor,
Necontenind încoace și-încolo le-îndrume.

Legile ei decid care vieți vor fi condamnate,
Ce nave și ce mărfuri scufundate,
Iar valurile se supun fără echivoc
Acelui crud joc,
Fără a lua-n seamă țărmurile-înspăimântate.

"Cei care coboară la mare în corăbii,"* duși de val,
Și corali cresc pe buzele lor de coral.....
Și luna în tot acest timp
Cu un vampir, apelor călăreți,
Beau nectarul din sângele propriei vieți.

* Psalmul 106/23-24
"Cei care coboară la mare în corăbii, și-și fac lucrarea lor pe ape mari,
Aceia au văzut lucrurile Domnului și minunile Lui din adâncuri."

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook