Perenitate

de ceva vreme
am căpătat un obicei ciudat
îmi place să mă ascund
în diverse stări
ale unor lucruri anume
cum ar fi nişte scorburi
sau înşelătoare gânduri
din pieitoare spume de stea

în fapt
am fugit în venele unei pietre
să fiu una cu fulgerul ce despică
dincolo de cumpăna simţurilor
colbul luminii

n-a curs picătură de sânge
nimic n-a curs din vena cavă
a pietrei inerte

şi am fugit să mă ascund
în braţele ierbii
într-o lume ce clipoceşte peren

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e un curs!

Viaţa e un curs!
Curs de timp!
Curs de apă!
Curs de lume!
Curs de viaţă!
Curs de multe!
Un singur curs!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaima

nu mi-am dorit nimic
din toate ce sunt şi rămân
doar obiecte

mi-aş fi dorit o casă
cât miezul unui ou
în care să fug
de pe un perete pe altul
să mă ascund
să mă ascund
în tavanul înalt
ca floarea de colţ
în lungi uitări
făr' a răni
ochii mijiţi ai zorilor
într-o banală zi de toamnă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Safta (serioasă): A curs mult sânge?
Baciul (pune fluierul înapoi la chimir): Sânge n-a prea curs... Puţin. Pe la nunţi, şi numai din nas! Dar au fost multe îmbrânceli, blesteme şi multă ocară. (Trist.) Anul trecut, alde Gârjoabă a prins vierul nostru la scroafele lui. Închipuie-ţi că l-a castrat, porcul dracului!

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ce să-nţeleagă vulpea
când totu-n jur e alb
nimic nu miroase a sânge

de ce-ar ieşi din cuib?

de ce lupii atacă
turme de oi?

ce să-nţeleagă de la noi
cei care purtăm haine
din blana milei lor?

de ce atacă ursoaica
la margine de codru?

de ce suntem străpunşi
de ghearele lor
când toată planeta
militează pentru pace?

de ce mi-e frig şi foame
când port în spate
blănuri străpunse de gloanţe?

de ce nu pot să mor şi eu
lângă o stea?

de ce nu pot să fiu
o altă viaţă-n moartea mea?

fugit irreparabile tempus

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu nu cunosc
o altfel de sete
decât burniţa ce cade
când totul arde
scântei încrustate
în colbul luminii
eu îmi doresc să beau
din setea pietrelor
altă lumină
e vară sau iarnă
habar nu am
căci mă dezic de ispită

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să nu-mi spui nimic
despre cer
păsările sunt în derivă
mama sfântă zâmbeşte
când eu mă ascund
în penele însângerate
ale misticelor păsări
mi-e frică de înălţimi
şi-mi caut febril
un alt i
în coada unei comete

mie să nu-mi spui nimic
despre zbor

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul pietrei

din cer căzu
o stâncă în mare

se prăbuşi chiar acum
în mii de lumini violete

cu picioare şi tâmple
ochi înstelaţi
de cel mai crud verde
simţit vreodată
în cel mai negru străfund
ajunse şi căzu

îi rămaseră doar nişte lopeţi
şi-o inimă învăluită în alge

veni unul şi zise
revendic ultima picătură de sânge
din trupul inert

şi mai veniră şi alţii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă poţi
dansează cu mine
până la capăt
chiar de faţa-mi va fi
câmpul brăzdat
de şrapnele
iar braţele crengi
doar cioturi vinete şi reci
pe scena libertăţii promise
dansează cu mine
aproape
la cumpăna simţurilor
dincolo de zăpezi
flori născute din vânt
muguri de piatră
fii partenerul meu de dans
acum şi atunci
când nu voi mai şti cine sunt
să duci dansul nostru
cu mult mai departe

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

sărutul ierbii dimineaţa
umbra lunii lăsată
ca o perdea sub care mă ascund
să joc şotronul sau să bat ţurca
pe roua ochilor tăi
pe toate ţi le dăruiesc şi mă rog
mai umple doamne cupa
căci vreau să beau clipa aceasta
să uit

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (solemn): Populus! În venele tale curge sânge roman!
Populus (privindu-şi venele): Sânge roman? Ai dreptate! Mama,... fosta mea mamă... mi-a mărturisit,... sunt fiul unui investitor din Roma!
Poporan: Bârfe ale opoziţiei!
Populus (mândru): Tată, eu sunt o investiţie italiană! Una din primele, înregistrate în ţara noastră!...
Poporan (aspru): Populus! Tatăl tău sunt eu! Iar fosta ta mamă a fost o paraşută!
Populus: De ce ai părăsit-o pe fosta mea mamă?
Poporan: Pentru că n-a înţeles nimic din fostele idealuri ale revoluţiei! Avea o gândire îmbătrânită, monotonă, rectilinie şi uniformă...
Populus: Adevărat! Ultima ta soţie... actuala mea mamă... este de vârsta mea...
Poporan: Fiule! Eu am mare încredere în generaţia voastră...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fugit...

Am fugit ades de mine,
Fără să mai iau în calcul
Că nu ştiu unde mă duc...
Lovindu-mă iar cu capul
De propria goliciune!

Am fugit mereu de lume,
Chiar dacă nu am putut
S-o evit, cum am sperat,
Dar măcar am început
De ea, a nu mă mai teme!

Am fugit mereu de tine,
Cel ce ştii atât de multe!
Mai puţin esenţa vieţii...
Ştii tu? Lucrurile sfinte –
Cele care-ţi sunt străine!

Am fugit de toţi şi toate,
Mai puţin de slăbiciuni...
Am fugit, dar nu mai fug –
Nu mă mai tem de minuni,
Nu mai fug de realitate!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (13 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nu vrea să schimbi lucruri care nu pot, sau nu mai pot fi schimbate, este una dintre sursele sigure ale echilibrului nostru mental. Orice înverşunare pentru a da un alt curs unor evenimente deja decise este un pas sigur spre neantul interior.

Juliana Mallart în Despre arta de-a nu avea regrete
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lămâi amare

Pe-o insulă-a lămâilor amare
Unde frigurile lunii reci ard
În globurie întunecate ale fructelor,

Iar sub picioare iarba uscată
Tortureaza memoria şi reînvie
Deprinderi moarte de-o jumătate de viaţă,

Lasă mai bine să doarmă tot ce n-a fost încă spus,
Frumuseţea, întunericul, vehemenţa.
Lasă infirmierele mării străvechi

Să le comemoreze somnul,
Iar capul cârlionţat al mărilor greceşti
Să-şi păstreze calmul, ca pe nişte lacrimi care n-au curs.

Să-şi păstreze calmul, ca pe nişte lacrimi care n-au curs.

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţie

eu nu urăsc nimic
iubesc verdele crud
umilul fulg ce cade
peste înşelătoare linişti
sub plapuma visului
iubesc pânza ţesută de şoareci
din iarbă
roşul aprins al macilor singuri
chiar şi otrava rămasă
în sarea visului neagră
a lunii ce despică o brazdă
pune hotar pe pământ
între virtute şi rază
iubesc ceea ce sunt

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor studenţi "studioşi"

Că-s pregătiţi probează-n fapte
Şi nu-nţeleg de ce n-ar fi:
La facultate - curs de zi
Şi-apoi, la baruri - curs de noapte!

epigramă de Taisia Puşcaşu din De la croşetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vise uitate

Visează-mă ca şi cum aş fi un nor,
Un material eteric, transparent,
Ca şi cum aş fi fost un izvor de apă curată,
Care-şi depăşeşte cursul conştient.

Gândeşte-te la mine ca la o rebelă,
Ca fulgerul orbitor al ploii
Care din senin umezeşte respiraţia vântului.
Mângâie-mă ca pe o petală de flori,
Catifelată şi umedă de rouă, parfumată,
Într-o zi strălucitoare care aprinde o lume neînăscută.

Ajută-mă să-mi văd visele uitate,
Vise cu vele îngheţate într-o mare lividă
Care a fugit de iarnă.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsă

când basmul se va opri
în setea pietrelor
ţinutul acesta va deveni
un loc al nimănui
al depărtării de rădăcini
din colbul luminii
se vor auzi tăcerile
şi o negură albă va coborî
peste cei adormiţi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea

Când îmi anunţ trezirea,
E forfotă si spaimă-
În pomi îmi încolţeşte
Din muguri veche faimă.

Ci eu, de câte ori,
La un dejun cu mine,
Din spaimă mi-am creat
Poemul ce m-obţine...

Ci eu ca nimeni alta
De faimă am fugit
Şi într- o primavară
Frumoasă am venit-

Era ceva măreţ,
Să fiu admiratoare,
Şi s-a răsfrânt în suflet,
O zi -
Privighetoare.

Că nici o faimă-n lume
Şi nici o remuşcare
Nu te mai recunoaşte
A fi şi tu valoare.

Şi naltul ciocârliei,
Şi marea pescărită,
Nu se pretează ţie
A fi sau nu urâte.

Ci ele din frumos
Şi din urât fac zestre-
Abia când mă trezesc,
Mă ştiu...
Ceva mai este...

poezie de Lilia Manole (29 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carter Webb: De ceva timp tot încerc să scriu o astfel de scrisoare, una cum mi-ai spus că nu ai primit niciodată. Una pe care mă străduiesc să o scriu de o viaţă întreagă. Îmi aduc aminte că aveam 13 ani şi stăteam în camera mea, ascultând aceeaşi melodie la nesfârşit. Credeam că, dacă aş putea scrie ceva frumos, ceva din suflet, astfel aş putea să fac pe cineva să mă iubească. Am crezut că mi se cuvin multe lucruri. Niciodată nu m-am străduit prea tare, am fugit mereu de responsabilităţi. Am venit aici pentru că încercam să fug, pentru că vroiam să fiu singur. În schimb, te-am întâlnit pe tine, iar tu nu iei nimic de-a gata. Sper să ai parte de toate lucrurile pe care le meriţi. Sper că te vei întoarce la New York, la muzeul Metropolitan şi că te vei duce în sala unde e tabloul cu râul Hudson şi mai sper că o vei lua şi pe Lucy cu tine, sunt sigur că o să-i placă. Îmi pare rău că ţi-am complicat viaţa. Îmi pare rău pentru multe lucruri, dar cel mai mult regret că nu ţi-am putut spune că, indiferent ce se va întâmpla, îţi sunt recunoscător pentru momentele petrecute alături de tine. Şi chiar dacă mă tot chinui să găsesc cuvintele potrivite, tot ce vroiam să-ţi spun este, de fapt, mulţumesc.

replică din filmul artistic Pe tărâmul femeilor, scenariu de Jon Kasdan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începutul

Pe deasupra ierbii plutea
Iar copacii se închideau în scorburi ochioase
Cerbii
Îşi duceau pereţii în coarne
Prin poieni
Luminoase.
Stea cu stea vâna trecutul.
Ce vânăt lumina-şi vâna!
Din sânge un râset se prindea printre oase.
Rânjea şi plângea
Sfârşind începutul.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!