Sus fruntea
Sus fruntea înalt in munte Române
Rupe lantul ce crud mi te răpune
Legat de gât de acest roșu tăciune
Saprofit pe codru si legi străbune
Ce din in grai în grai curaj ne spune
Precum Mihai Iancu și tu Ștefane
Ce nu v-ați închinat sfinte icoane
De onoare la zalele dușmane
Căci nu am mai fi aici existat
Cum e aromânul ce-ncet dispare
Cum e bucovineanul încleștat
De bolșevici si cucu-i moare
Cum e basarabeanul în Siberii
Lăsat să se roage disperării
Sus căci nația in mâna lor ne moare
Fără educație și sănătate
Fără legi cu onoare dreptății
Fără armată să apere granițe
Pândite crud de ura jivinității
Să ne fure pământul în banițe
Cu ai noștri mârșavi, hoți stăpâni!
Comunisti mascați in dihori haini
Să sugă sângele sfânt al ăstei nații
Să umple cu corupție cu avuții
Ce vor fi plătite in lagăr Române
Și ei vor fugi fără cinste și rusine
Lăsându-ne hrană pentru hiene
Ce ne vor fără grai, tradiții străbune
Grădina Maicii Domnului să dispară
Din cea mai frumoasă in lume, țară
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre înălțime
- poezii despre tradiții
- poezii despre sănătate
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
- poezii despre roșu
- poezii despre păduri
Citate similare
Ridică-ți, române, fruntea
Ridică-ți curajul din pământ, române
În flacără de lumânări străbune
Dacii nu s-au închinat pentru un colț de pâine..
O viată de vrei să stai legat
Gândește-te dacă se merită
Să mănânci zoi de străini aruncat
În lingușiri de falsă politică...
De a sta îngenuncheat
La conducerea ce ne-a înfierat,
Pentru a lor bunăstare de neiertat
Din seva pământului sfânt
Unde a curs sânge mult
Să fim noi stăpâni...
Nu... în lanțuri câini!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre pâine, poezii despre politică, poezii despre mâncare, poezii despre lumânări, poezii despre foc sau poezii despre câini
Ciumate mumificații
In clipa când se sărută zile
Apar ielele cântând sibile
Văzute peste ani, veacuri
Cu români purtând iar lanturi...
Si ochii-mi cad in călimară
Căutând un vers arzând în flacără
Să trezesc acest neam Românesc
Cu, care, oriunde mă mândresc!
In lumea privindu-mă ciudat
Căci de slove sunt aici-nsemnat
Legat de catargul cu tricolor
Pentru acest milos și sfânt popor
Orbiți de vorba ce le pare
Că dă nației viitoru-i mare
Săpând prin spate înmormântare
Doinei ce-n zări străine moare
Cu bătrâni privind tristi-n zare
Când totul aici e de vânzare
Si munte și pădure și mare
Si traditia ca praful dispare
Asezat pe sate cu fantome
Asteptând aruncate fărâme
De mișei ce n-au mamă și nume
Ce-n cripte vor lume să scurme
Să fure și trecutul Române
Să uiti mâine ori poimâine
Legat cu lesă precum un câine
Gustul dulce de izvor și pâine
Prin lume fără tară si nume
Cum mor a valului-n pietre, spume
Clădite in soclu altor nații
In a pramatiilor ovații
Incântându-te cu declarații
Printre ciumate mumificații
Ucigând tot ce ating Române
C-un colț aruncat ție de pâine
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre România
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
O să fiți blestemați
Sfântă Țară Românească
Crud vor să-ți risipească!
Copiilor ce-or să ne fie
Urmași pe această glie.
Codrii ce fostu-au-ți scut
Hoardelor ce mi-au vrut..
Să dispari pe acest Pământ
Să te facă un fad mormânt!
Cum în lume multe-mi sunt
Cu nații pierdute în vânt
Ce acum răsfiră un cânt!
Murmur celor ce nu mai sunt,
Rădăcini de străbuni
Stejari, falnici goruni
Ce se aude printre cruci
De cioate fără cucii
Bucovinei,... din Carpați.
Apusenilor măi frați!
Ce cu mâini-n sân îmi stați...
Ce vă spun să nu uitați!
O să fiți blestemați
De copii și de nepoți
Când stăm și privim la hoți
Cum ne fură aerul la toți
Și ne ciumează izvoare
Ucigând lupii căprioare
Măcinând munți in zare
Sfintei noastre Țărișoare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stejari, poezii despre vânt, poezii despre munți, poezii despre lupi, poezii despre cruce sau poezii despre copilărie
Domnia Lui Hristos
Când în slava Lui cerească Domnul Isus va veni
El își va întinde mâna și totul va înnoi
curăța-va tot pământul de păcat nelegiuire
și toți oamenii cei răi vor fi dați doar la pieire
Domnul va-nnoi pământul și fața-i va transforma
căci doar El crease totul și a Lui este puterea
și toți oamenii-or să fie de Hristos dar îmbrăcați
prin a Lui lumină sfântă o să fie transformați
vor trăi aici viața cum copacii din pădure
căci nu va fi aici nimeni mintea lor ca să o fure
doar Satan va fi legat și în temniță închis
astfel că pământu-ntreg va fi atunci un Paradis
nici un rău nu se va face pe tot muntele cel sfânt
căci Isus își va impune omenirii al Lui Cuvânt
și va fi o nouă eră omul cum n-a mai văzut
căci viața va fi-ntreagă sub al Domnului Sfânt scut
împreună atunci cu mielul lupul blând va locui
și cu vitele-ngrășate leul se va zbengui
cu ursoaica la pășune vaca se va desfăta
pe pământ chiar nici un rău loc aici nu va avea
o pace fără hotar va fi iarăși peste tot
împlinindu-se Cuvântul Celui Sfânt și Savaot
copilașul cel micuț cu năpârci se va juca
nici un rău nu se va face și nimic nu va avea
tot pământul va fi plin de lumina Lui Hristos
și rău nu va exista pe pământ aicea jos
iată Domnul dar ce zice al vieții Creator
Eu fac ceruri noi pentru omul muritor
și-atunci vă veți bucura tresăltând de bucurie
căci trăi-veți dar viața iată până-n veșnicie
și întreg Ierusalimul piatră scumpă atunci va fi
căci peste întreg pământul Hristos doar va stăpâni
oamenii vor înflori ca și cedrii din Liban
îndreptându-și dar viața înspre-al fericirii lan
a lor muncă pe pământ în zadar nu va mai fi
vor avea atunci de toate sute de ani vor trăi
iată Domnul ce vorbește și El Însuși azi ne spune
atunci va fi o nouă viață și va fi o nouă lume
oamenii nu vor avea copii ca să îi înmormânteze
ci ca plini de bucurie pe brațe să îi așeze
Hristos le va fi lumina și de toate le va da
să trăiască-n bună stare fericită având viața
iată dar ce se va face oamenii cum vor trăi
când peste întreg pământul Hristos Însuși va domni
îmbrăcată-n fericire planeta va fi lumină
omenirea atunci întreagă va trăi fără de vină
prea puțini înspre păcat ochii își vor îndrepta
și vor fi toți pedepsiți doar stăpân va fi Mesia
astfel că-n neprihănire omu viața-și va trăi
ce-a râvnit atâta vreme iată el va dobândi
Raiul Raiul cel pierdut îi va fi iar locuința
numai pentru că Hristos îi oferă biruința
glorie dar Lui Hristos slavă Celui Prea Înalt
Raiul cel plin de miresme iarăși omului l-a dat
Tată scump și Sfânt din cer noi o iată-ți mulțumim
pentru Noul Paradis în care ne-ai dat să fim
slavă cinste și onoare acum iată ți-am adus
te slăvim o scumpe Tată și-l cinstim azi pe Isus
poezie de Ioan Daniel Bălan (30 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre lumină, poezii despre fericire, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre rai sau poezii despre cuvinte
Române!
Române, niciodată nu uita patria ta,
Oriunde-n lume te-ai afla,
În Europa, Asia ori America
Fii mereu mândru că prin tine curge
Sânge de viță veche, de arian,
De trac și de geto-dac.
Române, vorbește-n limba păcii,
Căci așa tu vei trezi rațiunea și
Pacea din cei ce vor să te supună,
Cum de milenii mulți au încercat,
Să stârpească nația străbună.
Române, în apărarea ta, a neamului român,
Graiul dulce al doinei și-al Baladei Miorița,
Să-ți fie scut pe oriunde te vei duce
Să răsune n lume și să trâmbițeze
Biruința câștigată-n lupte grele.
Române, fii dârz și drept ca bradul
Că ești înrudit încă din vremuri bune
Cu multe nații, cu care cândva ai trăit ca frații,
Prieteni buni iarăși să-ți devină
Și-n horă planetară să dați mână cu mână.
Române, nu uita că în universul durerii
Te-ai călit precum oțelul din sabia
Lui Voievod Ștefan și alte săbii,
Ce-au spulberat fără zăbavă,
Dorința-nversunată și atroce
A celor care vrând să te supună
Și vasal să fii și să rămâi.
Române, ridică steagul pe catarg, cât mai sus,
Să fluture semeț și o lume-ntreagă să știe
Că i țara ta în care te-ai născut, crescut
Și-o aperi cu a ta ființă, cu destoinicie,
În rolul tău de ambasador în lume,
La rangul cel de sus, Tu s-o aduci.
Române, nu uita vreodată că-n
Straie românești cu ii, ițari, opinci
Țăranii, de la munte și câmpie se îmbracă,
Ei să demonstreze încă o dată,
Că talpa lor amprente multe lasă
Pe moșia noastră strămosească.
.
Române, ridică fruntea sus și nu te injosi,
C-ai apărat cu prețul vieții și cu ai tăi fii,
Cu cutezanță și credința-ți neînvinsă,
Glia ce de la geto -daci o moștenim,
Iar de gloria-ți măreață, noi, toți românii, ne mândrim,
Și cu lauri te slăvim și răsplătim.
poezie de Georgeta Ganea (3 septembrie 2019)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apărare, poezii despre pace, poezii despre mândrie, poezii despre țări, poezii despre țărani sau poezii despre sat
Tradiții la Înălțarea Domnului
TRADIȚII LA ÎNĂLȚAREA DOMNULUI
După patruzeci de zile
de la Sfânta Înviere,
Înălțarea-i prăznuire,
dintr-un răstimp cu mistere.
De-acum, Hristos Își încheie
menirea sfântă pe Pământ,
cinstindu-I prin tradiție,
Înălțarea cu Duhul Sfânt.
De la Paști la Înălțare,
se spune că Ceru-i deschis,
iar cel ce-n acest timp moare,
sufletul în Rai e trimis.
Înălțarea e numită
Sărbătoarea Eroilor
și în hram e prăznuită
de sufletele morților.
Pentru morți se dă pomană
cu lumină și prescură,
lângă porția de hrană
și pahar de băutură.
După tradiție sfântă,
precum strămoșii ne-au lăsat,
credincioșii se salută,
spunând "Hristos s-a înălțat!"
Prin obiceiuri creștine,
ouă în roșu se vopsesc.
"Hristos s-a-nălțat!" se spune
de credincioși, când le ciocnesc.
După datine străbune
se încheie semănatul.
De-acum, sămânța rămâne
seacă, îngrășând pământul.
Caii ce au fost blestemați,
de Înălțare sau Ispas,
hrănindu-i, vor fi săturați
pentru o vreme de un ceas.
Printr-o zicală din popor,
vis nesperat se-mplinește
doar la "Paștele Cailor",
pecetluit de poveste.
*Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești"
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri romanești / Editura Paideia - 2008 (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre suflet sau poezii despre cai
Colind
Doamne, Tu ești blând și bun,
Fă să ningă de Crăciun:
Un Crăciun fără zăpadă
E ca vulpea fără coadă,
E ca pușca fără glonț
Și ca barza fără clonț,
E ca țuica fără grade,
Ca mândruța fără bade,
Ca un bal fără toasturi,
Ca Fuego fără nasturi,
Ca stejarul fără ghinde,
Hrușcă fără de colinde,
Ca nisipul fără dune
Și ca prunul fără prune,
Cum e cerul fără stele,
Guță fără de manele,
Ca mașina fără roți
Și ca banca fără hoți,
Ca pisica fără mâț,
Ca Johannis fără câț,
Cum e, fără roade, sacu,
PSD fără Ciolacu,
Cum e porcul fără troacă,
RTV fără Șoșoacă,
E ca strada fără stop
Și ca Leșe fără clop,
Ca turistul fără ghid,
Orban fără de partid,
Calul fără de căruță,
Badea fără de măsuță,
E ca starul fără fani
Și ca omul fără bani...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre zăpadă, poezii despre turism, poezii despre stele, poezii despre social-democrație, poezii despre porci, poezii despre pisici sau poezii despre partide
Străjerul vieții... luna
De ce să pleci când n-ai habar
Că viața e prea dură?
De ce să pleci când e-n zadar
Pe drumul fără lună?
Căci viața e un sentiment
Nu e o faptă-n sine,
Iar gândurile toate reci
Le uiți când vin la tine.
Chiar dacă sari peste greșeli
Sau treci direct prin ele
Din viața asta făr' de legi
Tu chiar acuma poți să pleci,
Iar luna va rămâne.
Și tot așa, privind în jos
Să mergi în alte locuri
Crezi oare că e mai frumos?
Că alți-ți vor norocul?
Privește-n sus și stai mai drept
Căci luna e deasupra
Și lupt-acum,
Și stai pe veci
În viața asta fără legi
Și fără de nimic.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Anabella Eliza Cotovanu despre viață, citate de Anabella Eliza Cotovanu despre timp, poezii despre noroc, poezii despre legi, poezii despre gânduri, citate de Anabella Eliza Cotovanu despre gânduri, poezii despre greșeli sau poezii despre frumusețe
În grai românesc
ÎN GRAI ROMÂNESC
În vatră de români m-am născut,
Iubită mamă - Românie!
Pe plai mioritic am crescut,
Cu munte, mare și câmpie.
Din graiul românesc port nume,
Că-n el am rostit primul cuvânt.
Am învățat să-i cânt renume
Țării-mamă ca Rai pe Pământ.
La școală mi-a fost temelie,
Alfabetul cu buchea cărții,
Să cultiv dragostea de glie
Și spiritul românității.
În grai românesc m-am înălțat
Pe-a moralei creștine scară
Și în demnitate am învățat
Că leagăn sfânt e mama-țară.
Pe grai românesc plânge condei,
Spre cinstirea Limbii române.
Că-n ploaie de gânduri și idei,
Lacrimă din gându-mi rămâne.
Cu Limba română în cuvânt
Și gânduri așezate-n carte,
Din românescul meu pământ
Duc sufletu-n eternitate.
*31 August - Ziua Limbii Române
*Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre limba română, poezii despre iubire, poezii despre cărți, poezii despre învățătură, poezii despre școală sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Stindard de mir
Pe un braț de apă s-au copt
Trei mere Roșu Galben și Albastru
Maica Domnului strângându-le-n poală
Au stârnit in lume invidie ș boală
Și-n hoarde s-au repezit
Căte unul să fie rupt
Din copacul cu adiere de lup
Si-n felii să fie împărtite
Cu gusturi aurii, de codru, de miere
Si cum tăiau felia mai tare răsărea România
Intr-un paner de munți cu codrii mulți
Pe care cerul la sfințit
In grădina Maicii Domnului
Ce umblă pe aici printre noi
Infăsurată in trei culori
Albastrul cerul
Galben din aurul sufletului
Roșu din puterea inimii
Ce-au fost tinute de o opincă
Prin noroi săbii pe stâncă
Cu stindard neasemuit
Tricolorul românului, sfânt
Mir de limbă pe acest pământ
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drapel, poezii despre albastru sau poezii despre stânci
O lume fără reprezentarea trecutului e o lume imbecilă, o lume fără onoare, o lume fără valoare. E o lume inexorabil sortită să dispară.
Alexandru Paleologu în Despre lucruri cu adevărat importante
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre trecut sau citate despre onoare
Fara mine
Fără mine, lumea va fi mult mai frumoasă.
Fără mine, lumea va fi mult mai bună.
Fără mine, lumea va fi așa cum
Este ea, nu cum este acum
Fără mine, se vor întâmpla multe: iată
Nu îndrăznesc ce anume, să spun
Fără mine, lumea va fi minunată
Așa cum este ea, nu acum
Fără mine, pe lume va fi mult mai bine,
Fiți siguri, fiți așa cum
Visați să fie lumea fără de voi, așa cum
Lumea, cu mine, nu este acum
poezie de Liviu Florian Jianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare
România, pământ sfânt
Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Și copiii, și nevasta.
Se vor stăpâni peste țara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar și apa de băut.
Acuma vor și pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În țara lui este străin.
Chiar dacă îl dați vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul țării
Că-i primit cu testament.
Străbunii noștri-au apărat
Cu viața, brazda de pământ.
În brazda lui i-am îngropat
Că le e leagăn și mormânt.
Auzim cum crește iarba,
Auzim cum bate vântul.
Aici ne albește barba
Până ne-înghite pământul.
Dacă vrem să fim stăpâni,
Hai să facem legământ!
Să-i alungăm pe-acei păgâni
De pe pământul nostru sfânt.
România-i pământ sfânt.
E țara românilor.
Să păstrăm acest pământ,
De-a-lungul veacurilor.
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cereale, poezii despre testament sau poezii despre soție
Ultima bătălie
Evenghelia astăzi ne spune
despre viața ce va fi în noua lume
și Cuvântul ne arată că oamenii vor trăi
ani cu sutele-n viață și că fericiți vor fi
când domni-va chiar Hristos aici jos pe acest pământ
El iubirea sfântă și al Tatălui Cuvânt
omenirea-n fericire întreagă se va scălda
căci Isus Hristos Mesia va schimba toată planeta
și va fi belșug de pâine și va fi belșug de lapte
și pe munții cei înalți vor crește atunci bucate
iar Domnul Isus Hristos de săraci se va-ngriji
și El Însuși pe pământ iată îi va ocroti
și va fi belșug de pace luna pân" va asfinți
nici un rău ne se va face nicăieri pe acest pământ
căci stăpân aici va fi al vieții sfânt Cuvânt
și-mpletiți în fericire oamenii s-or bucura
sub domnia Celui care se numește azi Mesia
și lumina fericrii omenirea va gusta
căci Hristos chiar din belșug aici iat-o va turna
însă aproape spre sfârșit Satan va fi dezlegat
și va-ncepe o nouă rundă pe pământ în lung și-n lat
va începe ispitirea și păcatu va-nflori
până acolo c-omenirea iată se va răzvlăti
împotriva Lui Hristos ce iată i-a dăruit
omului în astă lume să trăiască fericit
nu-nțeleg și nu pricep cum atâți din omenire
vor călca-Adevăru Sfânt furați doar de răzvlătire
când atâta vreme iată toți au fost doar fericiți
cum se vor lăsa o Doamne atâția ademeniți
căci Satan iată va strânge oștire nenumărată
ca cetatea preaiubită să fie asediată
oștile atunci vor curge și întreg Ierusalimul
va fi iată asediat însă-n el va fi chiar Domnul
Cel ce marea a creat chiar și pașii și umblarea
și chiar El atunci Mesia le va făuri salvarea
celor ce vor fi-năuntru și atât de asediați
căci oștenii fără număr până-n dinți vor fi-narmați
și vor curge atunci șiroaie cetatea să o atace
nu va mai fi atunci lumină cum a fost odată pace
din cer Domnu Dumnezeu un foc iată a trimis
și oștirile vrășmașe pe de-ntregul le-a cuprins
mistuind pe toți oștenii la atac ce au pornit
și toată oștirea mare chiar în flăcări a pierit
n-au mai trebuit soldați ca să apere cetatea
Domnul Cel din veșnicie și-a făcut deplină partea
glorie dar Lui Hristos slavă cinste și onoare
căci doar El este Viața și a celui sfânt salvare
Tată drag din cerul sfânt noi o iată-ți mulțumim
căci ne-au dat iarăși viața prin Fiu-Ți ce îl iubim
poezie de Ioan Daniel Bălan (1 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare
Dușman prieten
Am auzit pe cineva...
Pe mine mă iubeste,
Oare? Intreaga lume
Din răsărit și apus
Din inalt și de aici
Dusmani-mi par mici
Am prea mulți amici.
Câteodată un dușman
Are curajul ce nu-l are
Un fals sau bun prieten
Să-ți spună cu tărie
Adevărul ce doare...
Mai bine iubit puțin
Cu incredere și onoare
Decât adulat morgan
Pentru câștig, interese.
Mă inchin in fața...
Ta.. reverent dușmane...
De-mi spui realul și ai...
Cinste și onoare.
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre onoare, poezii despre dușmănie, poezii despre curaj sau poezii despre adevăr
Poem
Am să te cânt până
se vor termina cuvintele
și tot voi căuta altele
în găuri de vierme și stele
să-ți se închine muzele
văzând cum săruți cu șoaptele
poemele de albastru
cu grai măiastru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre viermi
Centenar de Infinit
Să țineți minte onorând-o
Cu patriotism si cinste
Pe tine România Sfânto
Ce ne-ai primit in brațe...
Că pe acest pământ
Tării ca tine nu vor mai fi sau sunt
Si onoarea de ne naște aici
E una la un infinit Române
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patriotism, poezii despre naștere sau poezii despre infinit
Ne-a făcut să fim o rouă
Nici n-a fost și nu va fi
Nimenea ca și Isus
Să trăiască cum trăi
Domnul sfânt venit de sus
El a fost pururi curat
Fără pată fără vină
Omului cum nu s-a dat
Să trăisacă în lumină
Doar Isus a împletit
Adevărul cu lumina
Căci a fost desăvâșit
Și iubire-ntodeauna
Numai El este viața
Creatorul în mărire
Ce ne spală-n rouă fața
Și ne-mbracă în iubire
Plin de Duhul Sfânt era
Și în milă și-n răbdare
Pentru oameni El trăia
A vieții vii cărare
El era Lumina lumii
Ce pe om îl luminează
De pe căile minciunii
Pe stâncă El îl așează
Și-l tranmsformă-ntr-o lumină
El însuși să lumineze
O viața mai deplină
În sine el să creeze
Reazim sfânt și sprijin dulce
Pentru om Domnul a fost
În lumina-i ce străluce
Ne-a dat viață ne-a dat rost
Pe cărarea Lui Divină
Pe atâți Domnul ne-a luat
Ne-a spălat și fără vină
Pe stâncă ne-a așezat
Ne-a făcut să fim o rouă
Pentru a Sa împărăție
De e soare ori de plouă
Mire veșnic să ne fie
Glorie dar Lui Mesia
Slavă cinste și onoare
Căci ne arată veșnicia
El fiindu-ne salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (31 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre rouă
Odă limbii române (sonet aniversar)
ODĂ LIBII ROMÂNE
(sonet aniversar)
În veșminte românești, ca o zână
Vine Limba Română, cu suav grai
Să cânte baladă în pitoresc plai,
Când păstorii mioarelor o-ngână.
Cu flori pe glie te întâmpin, să stai
O veșnicie ca apa-n fântână,
Frumoasă și dulce Limbă Română,
Să te slăvească rapsozii în alai!
Din armonia ta te-aș ruga să-mi dai
Buchet de idei pe-a gândului strună,
Pentru cântare la cimpoi și la nai!
Originală prin vremuri rămână
Maternala limbă, venită din Rai,
Pe strămoșescul grai a fi stăpână!
* 31 august - Ziua Limbii Române
La mulți ani limbii române și fraților români!
*Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2020)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre muzică sau poezii despre idei
Ziua Limbii Române
În fiecare zi e ziua Limbii mele,
O văd însângerată, strivită și scuipată
Înghesuită-n colțuri, supusă-n cazne grele
Legată-n lanțuri, ruptă, nu poate să se zbată...
În fiece secundă, în granițe, în lume
E cineva ce-o bate și o batjocorește
E subiect de bârfă, e subiect de glume
Tot timpul e vreunul ce o tot murdărește.
La bacalaureate, din doi - unul nu trece
Cum s-a ajuns la asta, pe profi să-i întrebați
Învățământul Țării e-n agonie, rece,
La doi pași de un colaps... gata să-l înhumați!
Poporul fără școală, fără cultură, moare
Și asta se dorește, nimeni nu se opune!
Politica-i jegoasă, coruptă, o tumoare,
Până când rabzi acestea? Deșteaptă-te române!
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 31 august 2020 (31 august 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre secunde sau poezii despre murdărie