Viaţa fără gară

Vino la mare, hai cu mine,
Alungă umbra din privire
Vom innota in valuri.

Un soare sus ne va zâmbi
Si pescarusi se vor roti
Deasupra noastră.

Vor trece veri si ierni pe rând
Ne vor găsi la fel râzând
Cu inima in palmă.

Tu pentru mine astăzi esti
Ca in frumoasele povesti
O viaţă fără gară.

poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arc peste timp

hai.. vino cu mine, fă arc peste timp
pune-n panere toţi anii de-argint
şi lasă-i acolo în depărtare
tu vino cu mine in luncă la soare

intrăm unde apa în limpede cerc
învârte sub poduri inele de cer
tu vino cu mine în apa cea rece
se scutură macii în vântul ce trece

tu prinde petale... aruncă-le-n val
vor duce spre mare pornind de la mal
tot roşul de foc... apusul de soare
privirea ta caldă şi muta mirare

poţi învia iubirea pierdută
ascunsă de vreme sub piatra tăcută
cu-n zâmbet şi macul cel roşu în floare
hai... vino cu mine... priveşte spre soare

apune şi el... la fel ca şi tine...
îi tremură glasul... tu vino cu mine
ursita mi-a spus... nu-ţi trebuie bani
întoarce-te-n luncă... fă arc peste ani.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino

hai, vino-i dimineaţă, trec clipe peste prag
afară-i frig şi ceaţă la mine-i ceaiul cald

hai, vino, nu te teme, trec zilele pe rând
pământul negru geme scăldat de ploi şi vânt

la mine e doar soare în ochii mei căprui
hai, vino şi-i sărută, nu spune nimănui

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mea

aş vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie...
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie

aş vrea să fii zăpada mea..
ne vom topi în primăvară
şi-un soare cald ne va scălda
în unda râului uşoară!

topiţi de dor... topiţi de soare..
ca doi romantici vom zâmbi
şi în a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi...

vom fi departe-n timp şi spaţiu..
vom reveni paranormal
în vocea caldă a unei şoapte
în ierni... în fiecare an!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mea

aş vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie

aş vrea să fii zăpada mea
ne vom topi in primăvară
şi-un soare cald ne va scălda
în unda râului uşoară

topiţi de dor, topiţi de soare
ca doi romantici vom zâmbi
şi in a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi

vom fi departe-n timp şi spaţiu
vom reveni, paranormal
în vocea caldă a unei şoapte
în ierni... în fiecare an!!!!!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom urî, ne vom ierta şi vom uita...

Au trecut anii peste noi, străino...
Şi, deşi credem că te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...

Au trecut anii, şi-au trecut degeaba,
Cu investiţii ce nu-şi aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.

Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Şi vor mai trece şi-alţii, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Şi nu ne vom putea adăposti...

Vor trece ani punându-ne în faţă,
Tot ce a prins, urât, viaţa din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranţă!

Vor trece ani şi nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul şi nici prostul.
Vor trece ani şi îşi vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta şi vom uita...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub soare, după o sesiune de supraestimare, urmează un duş rece, dar şi asta va trece; se vor topi cuburile de gheaţă, dar îţi vei pune masca pe faţă şi inima va zâmbi celor ce realmente alături de tine vor fi şi te vor iubi.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp cernit

vino cu mine
rău să nu-ţi pară
vino cu mine
izvoare ne cheamă
si gânduri săpate
în stânca cea rece
cu mâini le-om desprinde
când râul vom trece
departe de lume
departe de tot
tu vino cu mine
şi poartă-mi noroc

nu ştiu şi nu văd
portiţe deschise
nu pot să mai ţin
visele-nchise
să-mi văd dimineata
chip pustiit
de timpul în ani
de timpul cernit

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu iubesc

Tot ce am dau.
Nu am nevoie de nimic
de iubesc.
Pe sub mine se vor întâmpla toate.
Pe sub mine vor trece anii.
O să spui despre mine, un alt nebun,
un alt patinator.
Dar întreabă-l pe fratele Zaheu
care din cauza scunzimii nu vedea,
mai nimic...
Şi dintr-o dată
Sicomorul în care s-a căţărat
a stăpânit lumea.
Tot cei ai, împarte.
Cu aceea rămâi în veacuri.
Pe sub mine se vor întâmpla toate.
Pe sub mine vor trece anii.
Nu sunt nimic
de nu iubesc.

poezie de Costin Tănăsescu Ştefăneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vor îngropa adânc

Când vom muri ne vor îngropa adânc, nespus
De-adânc, şi iarba va acoperi mormântul de îndată,
Iar noi vom auzi: undeva, deasupra noastră, sus,
O ploaie trecătoare alintând pământul, delicată.

Apoi, nu vom mai dori nimic, nopţii tovarăşi,
Şi treziţi dintr-un vis, vom gândi astfel:
Dacă afară-i linişte – e toamnă iarăşi,
Dacă-i zgomot – e primăvară-n orăşel.

E plăcut că sentimentele noastre somnoroase
Nu vor mai fi învolburate de suferinţe, bucurii, nevoi:
Ale despărţirii sau iubirii complicaţii dureroase
Nu mai pot pătrunde prin sicriu până la noi.

Suntem acasă, am găsit ceea ce toţi oamenii speră
Să găsească. Aici, în sfârşit, noi ne vom face-o părere
În ce fel o viaţă minerală, fără sentimente, diferă
De-o viaţă sensibilă, sensibilă până la durere.

poezie de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In amurgul astei veri...

In adancurile noptii
Lacrimi grele-mi curg,
Ducandu-se in departare
Al nostru verii amurg.

In al verii amurg
Eram asa de sus,
Dar acum toamna mi te-a luat,
Departe mi te-a dus.

Asa cum floarea are nevoie,
De raza cea de Soare,
Tot astfel am si eu nevoie,
De tine ca de mare.

Soarelui ii e dor de tine,
Iar marii de noi doi,
Curand ne vom revedea iubire,
Si vom fi numai noi.

Vara si toamna le-am pacalit cu tine,
Acum sunt singur langa foc,
Dar nu mai esti cu mine.

Poate eu am fost de vina,
De tu deodata te-ai dus,
Toamna mi te-a luat deodata,
Si departe mi te-a dus.

Acum e toamna,
Iar langa mine,
Acum tu nu mai esti,
Si-astept acum sa ne revedem,
Sa imi mai spui povesti.

In noptile de vara/toamna,
Noi ne iubeam cu amor,
Iar acum eu sunt singur,
Si mor de al tau dor.

Si atunci cand ai mei ochi,
Din nou o sa te vada,
Mi se vor lumina,
Precum o zi calda de vara.

poezie de Adrian Cătălin Munteanu (20 decembrie 2009)
Adăugat de Adrian Cătălin Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

vino cu mine
ploaia-mi şopteşte
câmpul ne-aşteaptă
şi frunza de vie
pădurea tresare
se leagănă toată
tu vino cu mine
să vezi ce ne leagă

şiroaie de ape
grăbite s-alerge
şi soarele cald
ce norii-mi goneşte
mirosuri de plante
la despărţire...
tu vino cu mine

te ud la picioare
şi mare vei creşte
pe tălpile goale
pământ ce rodeşte.
şi urme de paşi
rămân împlântate
pe unde tu calci
nimeni nu ştie...
tu vino cu mine!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentele timpului

Trecut-au multe primăveri
Şi vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.

Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.

Cu iernile ne vom lupta
Fără să ştim cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Şi peste noi, ele vor ninge.

În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.

Primăveri, ne-au înflorit,
Verile ne-au ofilit,
Toamnele ne-au cărunţit,
Iernile ne-au zăpezit.
Sufletul a obosit,
Corpul a îmbătrânit,
Ajunge cât am trăit.
Timpul nostru s-a sfârşit.

poezie de Dumitru Delcă (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri pe diguri

E vară în mine, e vară în noi
Mâine focul se va stinge
Cu o magie de nedescris.
Dacă inimile noastre nu vor mai bătea
Se vor îndrepta spre miracolul mării
Valuri desprinse de întinsele diguri
Cer minunat, steag arborat.
Se va unge cu uleiul de cocos
Şi buzele se vor lipi cu blândeţe de obraji
Mingea va atinge lumina cuvântului,
Alungând norii de zăpada.
Vino, să ne trezim la viaţa!
Magia iubirii ne va face mai buni
Ni se vor lumina ochii,
Dincolo de frumuseţea universului.

poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îngerul...

Când îngerul va bate cu aripa-i în
cer
iubirea ce o simţi va fi cu mult
mai mare,
visurile- ţi sterpe şi gândul
efemer
vor fi corabii bete ce se îneaca-n
mare.
Aripa-i divină e doar un clopot
vechi
ce- anunţă în cadenţă cu glasul
raguşit
dezintegrarea vieţi-n atomi şi
molecule
şi incadescenţa stinsă-n infinit.
Stelele atuncea hora lor vor rupe
vor naşte din milenii aştri ce s-au
stins
şi vor roti aiura. Luminile lor
frante
vor izvorâ legende intr-un
mileniu-ncins.
Pământul, preafrumosul va arde
în ură
iar flăcări topite din pături astrale
în mări năvăli-vor fără măsură,
turna-vor, în fine, în inimi
metale.
Sânge va curge din umedul
soare.
Scheletici şi laşi şi răi vom fugi
spre Marea Absurdă.
Transfigurare
a speciei noastre pierdută-n
Tării.
Luminile albe vor plânge în ceaţă
iar ceaţa va curge-n nămol
clocotit ;
scuipa-vom funingini şi flăcări
de gheaţă,
ochi-mpietriţi ne vor plânge
distinct.
În spumele vremii se va-neca
pamântul.
Atunci din alte valuri vor apărea
alţi zori,
clipa va renaşte cum spune
Cuvântul
într-un vis frumos de Cântec şi
Culori.

poezie de Alin Mercasi (2008)
Adăugat de Alin Mercasi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept lângă o şină

Te-aştept să vii, iubito, la marea întâlnire,
Te-aştept lângă o şină de tren provincial,
O să ne recunoaştem, pesemne, din privire,
Printr-un instinct anume din regnul animal.

Şi-n plus faţă de-aceasta, vom fi doar noi acolo.
Atâta – eu cu tine. De când nu ne-am văzut?
Sau poate niciodată şi-o să vorbim tremólo
Despre-o copilărie ce doar ni s-a părut.

Nu cred c-o să te superi dac-o vom lua pe şină
Ţinându-ne de mână ca doi copii maturi;
Vei fi într-o rochiţă uşoară şi senină,
Voi fi într-o cămaşă, vom fi aproape puri.

Va mirosi catranul a nişte căi ferate,
Noi doi, desculţi pe şine, râzând ne-om depărta,
Sălbaticele brize prin plete ni s-or zbate,
Prin noi vor trece trenuri şi nu ne va păsa.

Lăsa-vom şuieraturi de locuri şi motive,
În urma noastră toate cădea-vor sub rambleu,
Iar noi, hoinarii lumii, sub falnice ogive
De brazi şi de foioase vom rătăci mereu.

Vor fi acele trenuri sau poate doar drezine
Din când în când în spate ce ne vor fluiera;
Cinstiţi cu viaţa noastră, vom fi desculţi pe şine,
Vor trece mii de trenuri, noi nu ne vom urca...

poezie de Dragoş Niculescu din Săniile adâncului
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii desculţi

Murmură in jur pădurea
Este plină de viaţă
Spre a cerului lumină
Pinii falnici se inalţă

Azi din turnul meu de fildeş
Mă cobor in vis la tine
Vom culege albăstrele
Vom fugi inspre câmpie

In meandrele vieţii
Un destin va găsi cale
Să-mpletim in doi iubirea
Unei zile trecătoare

Si-alte zile cer să vină
Luminând cărări in doi
Eu tinându-te de mână
Tu făcându-mi dar din flori

Si-n fâşiile de soare
Vor sclipi ca doi bănuţi
Ochii mei fără de lacrimi
Paşii timpului desculţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gothic 17

stai lângă mine,
vin valurile să ne despartă nefericirea în părţi inegale,
stai lângă mine.

nu te întrista,
anotimpurile îţi vor mutila faţa cu zile mohorâte.
apocalipsa e încă departe de coliba noastră,
întâi vor veni să ne fure visele profeţii mincinoşi,
apoi ne vom vinde copiii nenăscuţi unor ursitoare de sticlă.
stai lângă mine,
vin vânturile să ne dezbrace pomii de lumină,
stai lângă mine.

nu dispera,
culorile se amestecă
pe petecul de cer rămas nepângărit.
vom alerga goi printre focurile aprinse de centauri
mă vei simţi în tine ca pe o a treia inimă
bătăile ei îţi vor schimba numele, sângele, viaţa.
stai lângă mine,
vin cei morţi să ne citească din cartea durerii,
stai lângă mine.

eşti aceeaşi şi niciodată tu...
stai lângă mine...

poezie de Eduard Dorneanu (30 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă ca timp uimit

vom scutura frunzele de gheaţă
pentru căldura din umbra lor,
tu vei purta bucuria iernii ca pe-un fular.
nu-ţi trebuie mult să asculţi
tainele din spatele lucrurilor,
câteva clipe ce smulgi vanităţii
şi dorinţa de-a sta locului
doar de dragul împăcării cu alt ritm al respiraţiei.

tot nebuni vor părea şi mâine şi-altădată
cei ce nu vor primi lanţurile de aur ale timpului,
cei ce nu-şi vor vinde zilele la târgul de mărunţişuri
şi da, nebuni vor părea aceia rămaşi în urmă
să scuture frunzele de gheaţă
pentru a găsi neaşteptata căldură
din umbra lor.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâi te vor înjura. Pe urmă vor râde de tine. Apoi, te vor declara nebun. După aceea vor încerca să te compromită. Într-un târziu, vor face tot posibilul să te lichideze. Dacă scapi cu viaţă din toate acestea, vei fi un om mare.

atribuit lui Mahatma Gandhi
Adăugat de Mihai Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodna

Vrei tu să fii pămîntul meu
Cu semănături, cu vii, cu heleşteu,
Cu păduri, cu izvoare, cu jivini?

Vacile ne vor aduce ugerii plini
Şi vor mugi la poarta noastră
De salcîmi cu floare albastră.

Nevăstuicile se vor juca în oglindă
Cu purceii şi cu raţele, grămadă.

Puii de borangic
Vor număra meiul cu bobul mic
Şi vor fugări ţînţarii.

În faţă prispei vor tremura arţarii
Pestriţi şi va cîntă cocoşul.

Vom aduce florile cu coşul.
Din nuiele de răchită
Vom face împreună zestre împletită.

Şi din lînă oilor,
Culcuşul pisoilor.

Vrei tu să fii grădina mea,
De iarbă - mare şi de catifea?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!