Caii Mariei
Măria-i o femeie de la țară
Ce s-a ajuns, și știe-acum tot satul
C-o duce bine, chiar și cu bărbatul,
De când și-a tras în casă cârciumioară.
Dar simte, de o vreme,-o mare lipsă,
Că n-are și ea un Merțan la scară,
Iar gândul ăsta parcă o omoară,
E-un nod în gât, e o apocalipsă.
Așa nu se mai poate! C-o vecină,
O ia ușor-ușor să prindă rata,
Că, la oraș, deja, o-așteaptă fata,
Cu banii pregătiți, să ia mașină.
Salonu'- auto pare să-i ofere
Ce își dorea: ceva să strălucească;
Un tânăr vru să o ademenească
Spre un model vestit în cai putere.
-La prețul ăsta? Știi, mai bine lasă!
Ia nu mai fă, cu mine, pe nebunul!
Măgarul e mai bun, iar eu am unul.
E bun și ăla, iar de el... nu-mi pasă!
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre cai
- poezii despre vecini
- poezii despre tinerețe
- poezii despre oraș
- poezii despre nebunie
- poezii despre măgari
- poezii despre gânduri
- poezii despre femei și bărbați
Citate similare
Da
Era doar una la părinți,
Iar el - un terchea-berchea
Ce-ntruna se ruga la sfinți
Să-i fie ea perechea,
Căci tatăl ei era primar
În satul de sub coastă;
În rest, nu prea avea habar
De ce-o vrea de nevastă.
Se pare că s-a-nduioșat
De ruga lui prea-sfântul,
Iar fata s-a amorezat
Și... gata legământul!
Primarul n-a avut de-ales,
Le-a dat chiar și bolidul,
Dar a lăsat de înțeles
Că n-ar prea vrea partidul,
Că este cam recalcitrant
Și-i ține în blesteme,
Ba chiar că e intolerant,
i-njură pe-orice vreme,
Dar dacă membru s-ar făcea,
Ar fi un om de bază
Și-orice partid pe loc l-ar vrea,
Căci pe-alții-anihilează.
Și ar mai fi cum ar mai fi,
Ar trece ei și de-asta,
Dar trebuie ca peste-o zi
Să zică "Da" nevasta.
Păi vezi că eu uitai să spui
Că fata cea curtată
Avea o mamă ce, hai-hui,
Era mai mult plecată.
Așa că el, a doua zi,
S-a dus c-o mutră acră
La tren că dacă o veni
Să-i spună: - Mamă... soacră,
Să vezi ce plan făcut-am eu
Cu fata lu' matale,
Că și ea mă iubește, zău,
Vreau "Da"-ul dumitale!
Spuneam de acră pe mai sus,
Dar stai să vezi trăsnaie
Că nicio vorbă n-a mai spus
Socriței cea bălaie,
Cu formele de top-model,
Cu buze senzuale,
Că a uitat de tot de el,
Și nu i-a zis "matale";
De-atunci a mai trecut un an,
De nuntă nu-i mai pasă
Și-o caută ca un Don Juan,
Când nu-i primaru'-acasă.
Acum, eu nu știu câți de "Da"
A vrut ca să obțină,
Dar ăla care trebuia,
Nu cred c-o să mai vină.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre soție
- poezii despre partide
- poezii despre căsătorie
- poezii despre vinovăție
- poezii despre trenuri
- poezii despre trecut
- poezii despre soacre
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Întâmplarea
Furios nevoie mare,
Se gândește la-ntâmplare
Și nu poate să-nțeleagă
Cum, nevasta lui cea dragă
Poate să i-o facă-așa
Lui, de parcă n-ar avea
Intuiția la ea.
Cu trei zile-n urmă-a spus
- Iar el nu i s-a opus
Că mătușa ei bătrână
E bolnavă. "Să rămână
În tot weekendul cu ea
Dacă-i liberă și vrea
Cât de cât a o-ajuta".
Și-a plecat! Iar el, "cuminte",
Doar din câteva cuvinte
S-a-nțeles, a rezervat
Și la mare a plecat
Iute cu amanta. Da,
S-o-ngrijească de! că ea
N-are pe altcineva.
Toate bune... până-n seară
Când ah! inima să-i sară
Când, pe-o ușă din hotel
Au intrat și Ea, și El,
Ea nevasta lui, vezi bine!
El vecinul. Ah, Mărine,
Tare-mi pare rău de tine!
Na! că are-o grijă nouă:
Lasă că v-arăt eu vouă!
Cum adică, eu, mințit?
Chiar credeai că m-ai prostit?
Cum să-mi spui așa ceva
Când mai simplu îți era:
"Dragă, plec la mama, pa!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre seară, poezii despre mamă, poezii despre libertate, poezii despre intuiție, poezii despre inimă sau poezii despre furie
Țăranul și copilul la târg
O familie săracă
Vrut-a ca să cumpere-o vacă.
Au bătut în lung și-n lat,
Târgul tot l-au colindat.
Iaca au găsit o vacă,
Prețul bun, dar ce să facă?
Tata pe gânduri a stat,
Prețul l-a analizat:
Prețu-i bun și nu se poate
Mai mic altul-n altă parte.
Dând din cap, privind în jos,
Toți acasă s-au întors.
Nu trecură multe zile
Și la târg din nou el vine.
Peste tot a căutat.
Prețul mult s-a majorat.
S-a uitat și-analizat
Și spre casă au plecat.
După iar câteva zile
Familia la târg vine.
Peste tot a căutat,
Prețul însă s-a dublat.
Nu mai stă, nu mai gândește,
Scoate banii și plătește.
Ia vaca de curmei
Și la drum porni toți trei:
Tata bucuros pasul grăbea,
Vaca pe el îl urma,
Iar copilul o mâna.
- Tată, nu-nțeleg ceva:
Cum ai procedat mata?
Când a fost prețul mic
Te-ai codit și n-ai plătit.
Iar când prețul s-a dublat
Banul iute tu l-ai dat.
- Să-nțelegi și tu, copile,
Nu mă acuza pe mine.
N-am luat, că nu am vrut.
Acum, banii i-am avut!
poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vaci, poezii despre tată, poezii despre plată, poezii despre familie, poezii despre copilărie, poezii despre bani, poezii despre țărani, poezii despre zile sau poezii despre timp
Lucian: Ce mai face Sid?
Sonya: Sid?! Lasă-l pe fratele meu, știi foarte bine ce face; el e singurul privilegiat, cu care te-ai întâlnit aproape zilnic în tot timpul ăsta. Chiar și ieri l-ai văzut.
Lucian: Așa-i, dar nu știu ce face acum, când nu mai e cu mine.
Sonya: Păi, drept să-ți spun, nici eu nu știu exact ce face în acest moment. Dar, dacă vrei, putem afla foarte ușor.
Lucian: Nu; lasă. Nu-i nevoie să-l deranjezi.
Sonya: Nu l-aș deranja deloc. Aș afla doar pe unde este, fără ca el să știe nimic. Vei continua să te întâlnești zilnic cu el?
Lucian: Desigur. E un bun profesor pentru mine, un bun îndrumător.
Sonya: Profesor? Îndrumător? Tu n-ai nevoie de așa ceva, te descurci întotdeauna foarte bine de unul singur, fără ajutor.
Lucian: Atunci îmi e un foarte bun prieten.
Sonya: Așa-i mult mai bine.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre trecut, citate despre profesori, citate despre prietenie, citate despre educație sau citate despre ajutor
Marele har
La Troaca de Piatră din Gâlma de Jos
cam tot ce se-ntâmplă e-un pic mai pe dos,
și nimeni nu știe, nici popa din sat,
să spună la oameni motivul, de-ndat'.
Și-a dat cu pres'pusul, în zaț a ghicit,
S-a pus ca să cate pe unul școlit
pe Gugăl, pe Feisbuc, pe unde-o ști el,
dar tot ce-a găsit a fost doar... paralel.
Pe cin' să întrebe, câți bani să mai dea?
-căci nu au hodină pân'ce vor afla
de ce vrea frumoasa din Vila din Deal
să-și lase bărbatul ce n-are rival
Și stă la fereastră, purtând în priviri,
întreagă, pedeapsa pierdutei iubiri,
iar gratii de suflet, să rupă ar vrea,
și viața s-o schimbe, în timp, de-ar putea.
Dar oamenii nu pot pricepe defel
mai mult, ce-și dorește? - căci totu'-i la el:
putere și funcții și bani - ăsta har! -
și... ce mai contează că-i octogenar?!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre dorințe sau poezii despre bărbați
Marele har
La Troaca de Piatră din Gâlma de Jos
cam tot ce se-ntâmplă e-un pic mai pe dos,
și nimeni nu știe, nici popa din sat,
să spună la oameni motivul, de-ndat'.
Și-a dat cu pres'pusul, în zaț a ghicit,
S-a pus ca să cate pe unul școlit
pe Gugăl, pe Feisbuc, pe unde-o ști el,
dar tot ce-a găsit a fost doar... paralel.
Pe cin' să întrebe, câți bani să mai dea?
-căci nu au hodină pân'ce vor afla
de ce vrea frumoasa din Vila din Deal
să-și lase bărbatul ce n-are rival
Și stă la fereastră, purtând în priviri,
întreagă, pedeapsa pierdutei iubiri,
iar gratii de suflet, să rupă ar vrea,
și viața s-o schimbe, în timp, de-ar putea.
Dar oamenii nu pot pricepe defel
mai mult, ce-și dorește? - căci totu'-i la el:
putere și funcții și bani - ăsta har! -
și... ce mai contează că-i octogenar?!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânt de primăvară
Chem vântul să-mi spună de ce mi se pare
că cerul e negru și plouă întruna,
cad stele în noapte, frumosul dispare,
pe valuri de mare, aleargă furtuna.
- E doar o părere - îmi spune, în grabă-
ce vezi e doar noaptea, nu-i ploaie - e rouă,
iar stelele nu cad, vederea ți-e slabă.
Furtună? Nici vorbă! Vezi luna? E nouă!
-Și-atunci, te întreb: ce-o fi, oare, cu mine?
Neliniști m-apasă și griji mă omoară!
-Se-ntâmplă la oameni, ba chiar când e bine,
să simtă ca tine, doar e primăvară!
În "Cărțile junglei", o carte mai veche,
e timpul când vorbele sunt înnoite,
când tot ce e viu își visează pereche,
iar gândul te poartă spre țărmuri dorite.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre cărți, poezii despre visare, poezii despre rouă, poezii despre primăvară sau poezii despre negru
Ce-i bun... strică
O cucerise iute, c-o brățară,
Și-n gemete își consuma amorul
-Își alesese foarte bine dama-
Când, brusc, a auzit: "Prea ca la țară!";
Șocat, dezamăgit, nu și-a dat seama
Că iarăși... n-a închis televizorul.
hexagramă de Daniel Vișan-Dimitriu (23 august 2014)
Adăugat de Daniel Vișan-Dimitriu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre televiziune sau epigrame despre sat
Și mergând ea tot înainte, a ajuns apoi și ea la Sfânta Duminică; dar și aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie și prostește. În loc să facă bucatele bune și potrivite și să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse și sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... și când a venit Sfânta Duminică de la biserică, și-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă și îngăduitoare, n-a vrut să-și puie mintea c-o sturlubatică și c-o leneșă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-și aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, și să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit și și-a ales lada cea mai nouă și mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult și ce-i mai bun și mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-și ia ziua bună și binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci pornește ca de la o casă pustie și se tot duce înainte; și mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă și să-i ieie lada.
Ion Creangă în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfinți, citate despre religie, citate despre frumusețe, citate despre toleranță, citate despre superlative, citate despre poduri, citate despre plată, citate despre obrăznicie sau citate despre mâncare
Taifas oltenesc (2)
Acu', eu ce să fac, vă zâc și vouă
Ce mai făcură ăștia de Crăciun
Că, la taifas, așa ne place nouă:
Să tăinuim, să bem un vin d'el bun,
Și să ne-abțiguim. Nu mult, oțâră,
Să iasă iute vorbele din noi,
Da' d'elea, de te râzi, că-s fără hâră,
Iar de Crăciun, Tonel a' lu' Cotoi
Și-a amintit de unu', Florea Bică,
O aschimodie de om... pitic,
Dar noi eram copii, muream de frică,
Iar cu un tămârjac, părea voinic.
Avea și floier, de afla tot satul
Că-s oții la livada C. A. P.,
Ș-așa de bine s-ascundea, spurcatul,
De nu puteai să-l afli unde e.
Coteam mereu pre Jii, da' a' lichea,
Da, ăla, Aurel, cam șustipan,
Că îi plăcea de la giban să bea,
Călca pe comină pân' la cazan,
Iar câte unu' își făcea pomană
Cu o trochiță-două ca să-i dea
Că era slab, săracu', ierea blană,
Și, cică, țuica poftă îi făcea.
Și iote că-ntr-o zâ, ieșind în fugă,
Ne zâsă Aurel: "Acu'-i de noi,
Că Florea Bică a beut o tiugă
Și sforăie de zâci că e moroi!"
Ș-atuncea ne-am chitit pe a livadă
Și am băgat la zarzăre în noi
Că de! copii cu mintea cam neroadă,
Am vrut să umplem și noi ăl burtoi.
Bă, frațâlor, să vezi minune mare:
Cu dinții toți din gură strepeziți
Ne-am tras ușor spre casă, fiecare,
Că: Îu! eram, la burtă, chirnăviți.
Și-am stat, apoi, mai mult în fundu' curții,
De am "citit" mai mult de un ziar,
Și-am înghițit ceva de doru' burții,
Dar ce era în ea,... n-avea habar.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zarzări, poezii despre strigoi, poezii despre râs, poezii despre poftă, poezii despre jurnalism, poezii despre gură, poezii despre frică sau poezii despre dinți
Ani lungi
A-mbătrânit și ea, cabana noastră,
de-atâta așteptare-n anii lungi,
iar lemnul ei e-acum uscat și fungi
îmi pare că se-adună sub fereastră.
Era, pe vremuri, un pervaz acolo,
cu flori aprinse, vii, ce dau culoare
și fac, din orice zi, o sărbătoare.
Era odată! Nu mai e! Alo!
Eu am ajuns, tu unde ești? Mai vii?
Te-aștept, desigur! Ești, deja, pe drum?
Eu mă ocup de sobă, scoate fum,
și-i praf pe toate de pe-aici, să știi!
Voi încerca, pe rând, să le adun:
și vasele, și cărțile, iar patul
îl voi aerisi puțin. Canatul
de la fereastră nu mai este bun.
Ajungi diseară? Bine! Foarte bine!
Am timp destul, va fi curat pe-aici!
Să mergi încet, la cal să nu dai bici,
că e bătrân și el! Ca noi, ca mine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre lemn, poezii despre fum, poezii despre flori, poezii despre curățenie sau poezii despre bătrânețe
După un chef
După-un chef de-o noapte plină,
Vin acasă-n zori de zi.
Soarele pe cer s-alină,
Din prag, soața îmi zâmbi.
Cum în casă am intrat
Ea în brațe m-a luat.
Nu-mi așază de mâncare,
Nu-mi dă patul de culcare,
Franș, îmi zice, vrea să facă,
Să mă vândă ca pe vacă!
Ea de mână mă luă
Și la târg se-avântă.
Bucuroasă c-a ajuns
La geambaș iute s-a dus.
Discutase, nu prea mult.
Cred c-a obținut ce a vrut.
Iar geambașu-n gura mare
Strigă fără încetare:
- Hai la bărbat de vânzare!
Lăudând cu vorbe mari,
Mai ceva ca pe măgari.
Ascultându-l eu așa,
Mai că-mi vine a striga:
"E minciună tot ce spune,
Vrea s-adune multă lume!"
Deodată-n jur se adună
Lume multă, lume bună.
Doamne care mai de care
Vrea să dea un preț mai mare.
Veni una cât un cal,
Ea credea că sunt măgar.
Mă privi, se socoti,
Cu geambașu-un pic vorbi.
El răspunse bucuros:
- E-un bărbat încă frumos.
Și e bun cum altul nu-i!
Dar ce pot eu să vă spui!?
Și-n București de-ai căuta
Nu găsești așa ceva.
Ea, analizând în grabă,
Auzii cum ea -l întreabă:
- Dar la pat, îi bun, îi bun?
El răspunse:
- Îi bun, îi bun!
Cum se culcă, doarme tun!
- De băut, se-mbată des?
- O... e lucru de-nțeles.
Orice bărbat, se știe,
Trece pe la prăvălie.
Când primește el salarul,
E prieten cu paharul.
Bea o sută, poate două,
Cu prietenii, vreo nouă.
Dar când a ajuns acasă,
Restu-l pune tot pe masă.
Niciun ban el nu-și oprește,
Că doar dă, Doamne ferește,
El familia-și iubește.
Ce-nțelese doamna oare
De dă prețul așa de mare!?
Geambașul bucuros
Spre soție s-a întors.
Întrebă de prețu-i place
Târgu' ea îl poate face.
Soața stă și se gândi
Și pieziș mă și privi.
Eu cu ochii în pământ.
Strigă ea:
- Încă nu-l vând!
De știam că-i așa bun,
Nu băteam atâta drum!
Dragi confrați,
Tot ce faceți gândiți bine,
Ca să nu pățiți ca mine!
Nu se știe soața ta
Ce geambaș o mai avea.
Și-o să te trezești deodată:
Ești vândut ca pe o vacă.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre bucurie, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre somn sau poezii despre promisiuni
Cea mai tare
Of, ce mai vară! Doamne, ce căldură!
Îmi las regina-n casă, dau o tură!
Mișcări premeditate, joc de șah?
De unde?! vreau s-aud cuvântul "ah".
Era, azi-noapte, la televizor,
Un film cu "oh" și "ah" credeam că mor!
Dar uite c-am scăpat și am trăit
Să văd, la mare, înc-un răsărit.
Nu-l văd prea bine, fără ochelari
Căci am luat la mine doar dolari
Să am și eu, acolo, de-o cafea
Și, poate - cine știe? de-altceva.
Mergeam, la malul mării, pe nisip,
Cu crăițarii cocoloș în slip,
Și-a apărut... atât de singurea!
Mai poți să zici că viața este rea?
Cum am văzut-o, am simțit în gât
Un fel de nod, dar, pasu-mi hotărât
M-a îndreptat spre ea și... am ajuns
La capătul puterii. Chiar am plâns,
Că-n tot ce-a fost, ce este și va fi
Ceva mai tare, nu știu de-oi găsi:
Atât de liniștită și bălaie,
Sirena mea... clădită din pietroaie!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șah, poezii despre televiziune, poezii despre superlative, poezii despre păr blond, poezii despre plâns, poezii despre ochelari, poezii despre nisip sau poezii despre moarte
Taifas oltenesc (1)
Râmnii să dau pe gât o țâră țuică,
Să nu șed geaba până oi mânca
Că, iote-i p-ăștia de la masă: muică!
Năroji mai sânt așa pe gât să dea.
Nici nu pusăi pe masă cana bine
Că țuști pe ea, vărsară pe macat;
Și fir-ar ea de pită, nu mai vine,
Că țăstul ăsta-i bun de lăpădat.
Zbierai la a bătrână într-o doară:
- Zarie, adă daică-oțâr de praz,
Că-s mort de foame, vin dupe ogoară,
Și de mă-mbăt m-apucă vrun năcaz.
Se duse ea, săraca, mai la deală,
Luo sama dac-o fi vreo pătlăgea,
O ușui pe cloță la scuteală,
Și pusă niscai boabe-n căpistea.
- Oleu! Bă, frațâlor, o fi de țuică?
M-am nărozât de-a binelea și eu?
Ce, geaba am la gură o pârțuică,
Să nu vă spui cu cine șed și beu?
Ia! Ăla de la capăt e Lisandru,
Băiatu' din oraș a' lu' Șoșoi,
Iar mă-sa e Măria a lu' Leandru,
Și nu e prost, e numai nerodoi.
La stânga mea e Ion a' lu' Purcaru,
Băiatu' n-are mamă c-a fugit
De tânără, cu Sache-a lu' Dogaru,
Iar el ne-mpropodește c-a murit.
Mai e și ăsta micu', Valerică,
Ce are un burtoi cât un gâldău
Că bea ca ta-su, Gică Păsărică,
De nu îi pui, cum pui la porc, jujău.
Bă, frațâlor, aici eu-s cel mai tare,
Că icișa, cu ăștia, nu prea beu,
Și nici nu plec în lume-alaltă, mare,
Că am de toate ielea-n satul meu.
Sânt Nae a' lu' Sache-a' lu' Buzatu,
Am casa în Drănic, prin Codricei,
Și o să chirăi de-o s-audă satu'
Și țara toată, de oltenii mei.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Oltenia, poezii despre țări, poezii despre păsări, poezii despre pâine, poezii despre prostie sau poezii despre porci
Show păsăresc
Ce pare-a fi, nu totdeauna este
un adevăr, dar poate fi poveste
pe care gurile răuvoitoare
o-ajută să devină foarte mare,
Iar eu v-arăt, c-o poezie mică,
ce s-a-ntâmplat c-o biată păsărică
atunci când a băut un strop de apă
nebănuind ce show va să înceapă:
Era un pițigoi c-o sete mare
și obosit de-atâta alergare,
căci puii lui cereau mereu mâncare,
iar ziua îi era o căutare.
Chiar peste drum, anostă, cenușie,
s-a nimerit o vrabie să fie
și a văzut frumosul pițigoi
în apă oglindit. Crezând că-s doi,
A inventat, pe loc, povestea-i crudă,
și a transmis-o unei mierle, rudă,
și surdă, cred, măcar de o ureche,
dar tot a ciripit-o spre o streche.
Aceasta, bâzâind încolo-încoace...
e clar că, de atunci, nu mai e pace
la cuibul lui, cu pițigușa lui,
ce a privit în gura orișicui.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre urechi, poezii despre rude, poezii despre poezie, poezii despre pace, poezii despre mâncare sau poezii despre inventatori
Show păsăresc
Ce pare-a fi, nu totdeauna este
un adevăr, dar poate fi poveste
pe care gurile răuvoitoare
o-ajută să devină foarte mare,
Iar eu v-arăt, c-o poezie mică
ce s-a-ntâmplat c-o biată păsărică
atunci când a băut un strop de apă
nebănuind ce show va să înceapă:
Era un pițigoi c-o sete mare
și obosit de-atâta alergare,
căci puii lui cereau mereu mâncare,
iar ziua îi era o căutare.
Chiar peste drum, anostă, cenușie,
s-a nimerit o vrabie să fie
și a văzut frumosul pițigoi
în apă oglindit. Crezând că-s doi,
A inventat, pe loc, povestea-i crudă,
și a transmis-o unei mierle, rudă,
și surdă, cred, măcar de o ureche,
dar tot a ciripit-o spre o streche.
Acesta, bâzâind încolo-încoace...
e clar că, de atunci, nu mai e pace
la cuibul lui, cu pițigușa lui,
ce a privit în gura orișicui.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ly: Ce distrat e!
Stela: Distrat doar?! Parcă-i căzut în cap! Rău de tot.
Maria: Mai mult chiar: Parcă-i drogat.
Lucian: Hei, ce tot vorbiți despre mine, de parcă n-aș fi prezent aici, cu voi?
Maria: Păi, scuze, Luci, dar în momentul de față, chiar așa ești; absent total.
Lucian: Poftim?
Maria: Ah, Luci, poate că ești aici, lângă noi, dar mintea ta zboară aiurea, pe undeva, doar în jurul Liei. Deci, clar, parcă ești drogat!
Lucian: Te-am auzit, să știi, blondo. Drogat, eu?! Cum aș putea fi drogat?
Maria: Eh, lasă, că înțelegi tu la ce mă refeream... Drogat, de Lia, evident. Și-n sensul bun al cuvântului!
Lucian: Nu știam că a fi drogat poate avea și un sens bun... Dar în cazul ăsta, ai dreptate, chiar are un sens bun.
To Kuny: Bun; deci, vă aștept pe toți, de dimineață.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre vorbire, citate despre prezent, citate despre droguri, citate despre dreptate, citate despre dimineață, citate despre cuvinte sau citate despre Maria
Taifas oltenesc (4)
Mă, frațâlor, cât oi fi eu de Nae,
Și beutor de samă-n satul meu,
O scald mereu din lae în bălae
De nu mai știu: sânt eu, or nu sânt eu?
Că-m zâsă mie unu: "Bă, băete,
De-aș fi eu d'ăla care poa să cânte,
M-aș duce colo une, pe-ndelete,
S-alege-o voce, țara s-o încânte.
Că tu, când bei un zaibăr d-ăla bun
Ești Pavaroti, mă, ascultă-aici,
Că nu te mint, dar, când e prost, îț spun:
Din gât îț ies miorlauri de pisici."
Cân l-auzâi pe Ion a lu Purcaru
Că-m zâsă că am voce i-auz mă!
Iote-m veni așa: cân iau salaru,
Să dau pe gât un d-ăl de voce dă.
Și mă-nvăță Lisandru lu Șoșoi
Să bag aifonu pe înregistrare
În pozunar de sus, la cămeșoi,
Cân mi-o veni să țâp în gura mare.
Ete-o făcui și pe-asta, o făcui!
C-așa sânt eu: cân zâc ceva, e lege!
Acu, ce mi-a ieșât, o să vă spui,
Da nu azi, poate mâine, cân m-oi drege.
La cap, că glasul muicăăăă! d-ăla am
De mă crucesc ș-acu de ce-am putut,
Că mă ascult, da cu-nțălesu... neam!
M-o fi-nțăpat ceva de m-a durut,
Or a plouat și-a bubuit mai tare,
De s-auza cum dai la mămăligă
În ceaun, cu o lingură mai mare,
Sau când îț intră-n mână o țăpligă.
Ce-mi amintesc, de zaibăr și de voce,
E c-a fost bun acu, de zaibăr zic
Iar de ailaltă cred că fu o... ce?
N-am zâs că de-aia nu vă spui nimic?
Dar las că pun eu mâna pe bufonu
De-a zâs că-s Pavaroti și îl ard,
Da cred că și pe ăla cu aifonu
Îl țân oleacă agățat în gard.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre viitor, poezii despre prezent, poezii despre mămăligă sau poezii despre muzică
De ce-s?
De la un timp nu de la naștere îmi fac cont de ani,
Ci mai curând din calcul de scadență
Până la schimb de neuitat din existență
Și uimitor suntem iar tineri... mai bălani.
Și faci proiecte tot mai multe, înțelepte,
Căci matematica o știi de riguroasă,
Fără surprize și-ai și mână norocoasă
Să-ți mai câștigi ceva la genele perfecte.
Și-atât de-obișnuit îți ești de zi cu zi
Că nici schimbări nu-s certe, evidente
Și oricum le știi cum că se trag din alimente,
Iar c-o dietă le repari poate... mai știi?!
Surpriza neplăcută-i tot de afară
Când alții-ți fac remarci, invidioși
Crezând că toți ajung ca ei într-o zi moși...
Și moral te resuscitează-n tânăr iară.
Așa din ce în ce mai vechi în optimism
Te-aduni pentru rezerve-ți presimțite,
Ce-o zi vor naște iar în lumânări sărbătorite
Cu flori și-un nou certificat... Cât misticism!
Noroc că totul e doar gândul în progres
Ce nu sfârșește, ci se naște-ntr-un... "De ce-s"?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre surprize, poezii despre noroc, poezii despre naștere, poezii despre înțelepciune sau poezii despre perfecțiune
Unuia bine făcut
Mergând pe trei cărări spre casă
Doar număru-l mai știe-acum,
Memoria în pană-l lasă,
Iar strada a uitat-o-n... drum!
epigramă de Mircea Micle (decembrie 1979)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!