Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Retorica unui gând

- N-am mai trecut pe strada ta, sunt ani,
Nici nu mai știu castanii cum se-mbracă,
Magnolia mai râde la profani
În zori de zi când are chef de joacă?

Pe banca noastră te-ai mai răcorit
De dorul lunii în amiaza mare,
Cu mine-n gând ai mers la asfințit
Să mai săruți o gură de răcoare?

Ai mai trecut visând pe la Pardon
Să guști un strop de poezie nudă
Ori să asculți un vals la gramofon?
Mă-ntreb ades, dar cine să-mi răspundă?

- E-atâta timp de când pe lângă turn
N-am mai călcat de teamă că lumina
Ce cade-n zori pe zidul taciturn
Ar scrijeli poeme pe tulpina

Copacului sub care doarme-adânc
O bancă albă... Nimeni nu-ndrăznește
Să se așeze-acolo, doar un țânc
Arareori cu ochii iscodește

Cum umbrele urzesc un mic complot,
Eu te aștept la cafenea, în stradă,
S-au scurs eoni, dar încă sper să pot
Să-ți las magnolii albe pe zăpadă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petru Ioan Gârda

N-am chef

N-am chef să mor cât pomii sunt în floare
Și răspândesc lumină peste tot!
De ce m-aș duce-n întuneric, oare,
Cât pot iubi lumina... și mai pot?

N-am chef să mor când biruie căldura
Și sunt femei frumoase peste tot!
De ce să nu îi urlu Morții ura,
Cât pot iubi Femeia... și mai pot?

N-am chef să mor când este plin de roade
Și-aromele mă-mbie peste tot!
De ce-aș lăsa belșugul, cumsecade,
Când pot gusta din toate... și mai pot?

N-am chef să mor nici – pe de altă parte -
Când albul pur se-ntinde peste tot!
De ce-aș aluneca, docil, în moarte,
Cât pot schia pe dealuri... și mai pot?

Mai merg –arar- la doctori, la spitale,
-i strig, scrâșnind, durerii, anatema...
N-am chef să mor, ce mai la deal, la vale!
... Și nici nu știu de ce mi-am pus problema!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Aștept o lacrimă

A trecut puțin sau mult...
Eu simt a trecut o vreme...
De când aștept să-mi spui, un
Te iubesc!
Cât încă limba ceasului se mai învârte.
Cât noaptea se rostogolește spre lumină
Și încă soarele iubirii nu a asfințit.
Eu îmi adun poemele pe buze
Și-ți spun că te ador și
Te iubesc
Atât cât inima îmi va mai bate, aștept!
Și clipa, se transformă în minut.
Iar un minut, devine veșnicie.
Aștept, dar nu știu ce aștept...
Aștept iubirea mă-n vie?
Sau poate o eclipsă, sau un cataclism...
Aștept lumina? Aștept noaptea?
Nici eu nu știu...
Încă mă simt legat de tine.
Iubesc lumina, dar lumina-mi așteptată
Se transformă-n moarte.
Aștept, aștept, dar de departe
cheamă ademenirea beznei
Ce-mi este mai aproape!
Căci și răbdarea s-a uscat în mine.
Aș vrea măcar ca lacrima
Să nu mai fie tristă!
Și să mai creadă în iubire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și, știi, iubito...

Și, știi, iubito, nu am timp de lume –
Și, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea mă sugrume,
Și simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.

Te uită, a trecut și primăvara –
S-a dus și floarea pură de castan...
lasă rece - cu căldura-i, vara –
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.

E secetă, câmpiile sunt arse –
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - și ne joacă farse –
Aștept ceva – dar nu știu ce aștept:

plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un vis să te revăd...
Ori să-ți aud șoptirile duioase –
Când ploaia-ar face, în oraș, prăpăd.

Când strada s-ar zbici, sub ochi de soare,
Și teii ar îmbăta - cu floarea lor
Iar totul, împrejur, ar fi splendoare –
Aș vrea, din nou, mă topesc de dor.

Dar nu mai am putere, nici voință
Să te iubesc, cum te iubeam, cândva...
Când, ars de-aleanuri, respiram dorinț㠖
Eu – nu sunt eu – tu ești altcineva.

... Și, nu mai am, iubito, timp de lume,
Nu mai prind rod a-inimii livezi...
Dar îmi doresc ceva – și știu ce-anume –
Ceva în care nu cred și nu crezi...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Nu știu cum s-a făcut

Nu știu cum s-a făcut.
Tinerețea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mandru și încondeiat.

Ce s-au făcut zilele răsunatoare,
vara mea cu grâu și cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.

Lumina egală
nu m-ademenește, nu mă-nșală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt și-n vis din nou au înflorit.

Da. Nu știu cum s-a făcut.
Pământu-i mic și zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni și nu cad stele,
ca-n nopțile copilăriei mele.

poezie clasică de din Poezia ieșeană contemporană (1968)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Te-aș ninge...

Te-aș ninge de azi, sub troiene să-mi cazi, tot eu să te caut și să te găsesc, sub albul ce-mbracă și mare și brazi și om de zăpadă în tine cresc...
Te-aș ninge așa, liniștit ca-n povești pe ochi și pe frunte, pe brațe și gând, să-ți intru cu iarna în nopți când privești cum ning dintr-un cer, unde vise mai vând...
Te-aș ninge cu versuri albite de nea, poemele iernii să-ți fie veșmânt, te-aș ninge cu stele, dar n-am nicio stea, și de mai cade vreo stea pe pământ,
Decembrie-o-ngroapă-n zăpezi de argint, sau cade pe cetini în seri de Ajun și nu pot, iubite-n Ajun să te mint și nici că aștept înc-o stea, îți spun...
Te-aș ninge cu dorul ce-mi umblă hai-hui, să mi te-aducă la piept să-mi colinzi, dar a rămas în parfum de gutui, de sub troiene, nu știu de-l mai prinzi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Paradoxul creației

Pășeam agale- în iulie de foc -
Cu soarele în explozie de atom.
Și mă gândeam; ce mic sunt, deși-s om...
Mai mic, decât un câine, hârjonind de joc.

Cu creierul- fierbinte de amintiri-
Găseam că sunt total în handicap.
Uitat pe aici, de lume... de nu încap;
N-am loc, nici cum cel câine, printre firi.

Căci limba nu servește la nimic,
Chiar de vorbești, căci nimeni nu ascultă.
Nici nu mai știu, ori lumea-i foarte multă?
Ori spațiul, ce mi-l cer, devine mic?

Nici nu mai pot să-mi stăpânesc, în piept,
Dorințele nebune- câștigate...
Ce-am învățat, mulți ani, când făceam carte...
Și mulți apoi, gândindu-mă deștept...

Și poate sunt, c-am trecut milioane...
De întâmplări- ce tot planificam.
Și niciodată, țel, nu reușeam,
Ci un produs... a sute de persoane.

Nu știu de fel, cum, leul din savană,
E programat, mai bine de cât mine!?
fie rege, de când timpul ține...
Și timp, nu irosește de pomană!

Nu sunt nici cum furnica fără creier,
Ce poate face totul, fără minte.
Ce știința... îmi povestește? Se dezminte!
Nici ca cânt, nu știu, precum un greier.

N-am nici talent, sau poate, n-am curajul
Cuvântul ac -l fac- când mă susțin...
Cum scorpionul varsă prin venin
Dorința de-a învinge- nu sclavajul.

Abil, ca șarpele să pot să mă strecor,
Prin apă înot- ca prin nisip...
Nu-s efilat, iar membre- de-am primit;
Târâș mă mișc, nici pom nu urc ușor.

Și chiar cu sticle de dublez vederea,
Și aripi de metal mă poartă în zbor...
Nu pot plana, în picaj, precum cocor,
Și nici distinge, chinul, sau plăcerea.

Și chiar muncind, nebun, până a piere,
Ca adun rezerve, fiu bine...
Eu, mulți de-aș fi, mai mulți decât albine;
Tot nu aș umple univers... de miere.

Iar dacă aș fi Chanel, Armani... toți,
Cu averi imense și laboratoare;
N-am cum s-ating esențele de floare,
De la magnolii, ori tulipa de doi coți.

Chiar galaxie, de buchet, de-aș da în dar,
Eu dragoste nu pot, răspândesc;
Așa cum Panda- simbol chinezesc-
Inimi înmoaie... în spectrul planetar.

Atunci, ce sunt, de ce susțin -s primul?
Căci nu pot depăși, nici un- nici unde?!...
Dar mintea, caldă, din străfund răspunde;
Doar suflet... ce-ai primit în dar... el e divinul.

poezie de (17 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te ocolesc...

pun pe mine ca o haină
amintirea de demult,
te-am iubit frumoasă doamnă
dar la timpul cel trecut

acum las în pace visul
ce-l avut de-atâtea ori,
sunt acum cum e proscrisul
care ți-aducea doar flori

pun pe mine și uitarea
ochilor nemărginiți,
care îmi furară zărea
și mă scoaseră din minți

trec acum pustiu pe stradă,
strada ta cu-al tău parfum,
furișat să nu mă vadă
un vecin, cel taciturn

nu mai știu ce e cu mine,
mă trezesc pe drumul tău,
știu că asta nu-i de bine
încă am păreri de rău

te-am iubit frumoasă doamnă,
poate încă te iubesc,
dar nu vreau să-mi fac iar rană,
furișat te ocolesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te ocolesc...

pun pe mine ca o haină
amintirea de demult,
te-am iubit frumoasă doamnă
dar la timpul cel trecut

acum las în pace visul
ce-l avut de-atâtea ori,
sunt acum cum e proscrisul
care ți-aducea doar flori

pun pe mine și uitarea
ochilor nemărginiți,
care îmi furară zărea
și mă scoaseră din minți

trec acum pustiu pe stradă,
strada ta cu-al tău parfum,
furișat să nu mă vadă
un vecin, cel taciturn

nu mai știu ce e cu mine,
mă trezesc pe drumul tău,
știu că asta nu-i de bine,
încă am păreri de rău

te-am iubit frumoasă doamnă,
poate încă te iubesc,
dar nu vreau să-mi fac iar rană,
furișat te ocolesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Pe lângă boi

Pocnind din bici pe lângă boi,
În zori de zi el a trecut
Cu plugul pe la noi.
Și după bici l-am cunoscut,
Și cum țeseam, nici n-am știut
Cum am sărit și m-am zbătut
ies de la război.

Și-atâta tort mi-am încâlcit
Și-n graba mare-am spart un geam,
Știu eu ce mi-a venit!
Am cap, dar parcă nu-l mai am!
Ce-aveam -i spui? Nimic n-aveam,
Dar era-n zori, și eu voiam
Să-ntreb cum a dormit.

Și vezi așa-i el, nu știu cum!
M-a prins de braț și m-a cuprins
mă sărute-n drum.
Dar eu din brațe-i m-am desprins
Și l-am certat și l-am împins
Dar n-am făcut cu dinadins,
Și rău ce-mi pare-acum!

O, nu mi-e că mi-am sângerat
La prag piciorul într-un cui,
Dar mi-e e păcat!
Om bun ca dânsul nimeni nu-i,
Și pentru-o vorbă rea ce-i spui
El toată ziulica lui
Muncește supărat!

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Timp trecut

Tresăream, când treceai pe alee și ochii priveau
Ce femeie! Imi place.
Vorbeam despre tine cu prietenii mei, ascultau,
Dar acum să-mi dai pace!

Vrei să-mi spui multe, simți ceva pentru mine.
Ce simți? Nici nu știi.
N-am timp eu de vorbe, de fapte, și nici timp de tine
pleci. Inapoi să nu vii.

Nu-ți mai uda ridurile, nu fac decât să se-adâncească.
Mai bine taci, cum și eu am tăcut.
Tu vrei când te văd, să te-ating și inima mea dorească.
Te uită-n oglindă, ți-e timpul trecut.

poezie de
Adăugat de Magdalena RusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Cel de Sus

Dacă Cel de Sus mă vrea
dau zălog privirea mea
tandră, blândă ori gingașă
ca a pruncului din fașă,
limpede, clară, senină
ca florile din grădină
scăldate-n zori de lumină.

Dacă Cel de Sus mă cere
îi dau viața cu plăcere
în liniște ori tăcere,
grea, ușoară cum a fost
până mi-am făcut un rost,
sacrificii, preț și cost,
dar n-am trăit ca un prost.

Dacă Cel de Sus mă ceartă
și trecutul nu mă iartă
când am mers pe mână moartă
încerc smerit temenele
pentru greșelile mele
fie rele, fie grele,
fericite ori belele.

Dacă Cel de Sus vibrează
și iubirea-mi izolează,
dar eu mintea mi-o țin trează,
nu mai am chef de nimic,
mă simt oropsit și mic,
dar câteva vorbe-i zic:

- Nu-mi da, Doamne,-n cap cu parul,
lasă-mă să-mi duc amarul
c-am avut noroc cu carul
dar am răsturnat șistarul,
bate-mă cu busuiocul
ca să-mi răscumpăr norocul
că n-am știut păstra locul
și-am rămas ca năpârstocul.

N-am cuvinte-a-Ți mulțumi,
Te știu în fiece zi,
Îmi ești Tată Păzitor
în calea plină de-amor,
am iubirea vieții dar
pe al patimii altar.

Nu mă lăsa disper
că un singur lucru-Ți cer:
adu-mi iubirea-napoi,
că sunt singur, fim doi,
mi-e aproape ca oricând,
loc precis la mine-n gând,
viața toată m-oi căi,
fără ea nu pot trăi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau răspunsuri... încă mai aștept!

Mi-ai împletit cunună din astre
și un fir de gând,
pe frunte mi le-ai pus
fără de vină,
să-mi lumineze calea
atunci când mă frământ,
când nu-mi găsesc cărarea
și nici rostul,
crezând -i a mea vină.

Nici tu,
dar nici Apollo
cel sfătuitor
nu-mi dați răspunsuri,
când întrebările
mă dor!

Unde-i lumina
care mi-a fost promisă,
unde-i iubirea,
pe care o aștept
smerită,
unde-s răspunsurile
pe care le aștept
de-o viață
și unde-i bucuria
mă răsfețe
în fiecare dimineață??
Unde-s???
Le voi găsi
la margine de lume,
le voi primi ca dar,
în nopți fără de somn,
ori poate,
le voi citi în raza
lui Venus,
cel strălucitor!?

Pe Tellus Maters tu mi-ai dat
o casă,
în față am acum,
a masă,
pe ea bucate
câte vrei,
dar n-am răspunsurile VIAȚĂ,
le vreau pe toate,
chiar dacă tu,
nu vrei!

Le merit!
Nu sunt sfântă,
nu mă găsești în calendar,
ci doar aici pe Terra
unde bătătorită-i calea
pe care tu mi-ai dat-o-n dar!

Pe Jupiter,
l-am invocat în taină,
suprem judecător,
văd de am dreptate
în cele socotite!
Și dacă am,
tu VIAȚĂ,
tu zăludo,
să-mi spui pe dată
toate răspunsurile
chiar dacă-n gândul tău,
mă crezi nebună!

L-am întrebat pe Cronos,
răspunsul nu mi-a dat
la simpla-mi întrebare,
firul vieții
mi-e secat?
Și dacă da,
îl pot uda?
Mai pot eu înoda
ceea ce viața
știu,
va refuza?

Nu-mi reproșa că am trăit
ca Hermes,
știu că da,
dar dat-am tot ce am simțit
și altora!
Cu prisosință chiar,
n-am fost zgârcită
trebuie s-o recunoști,
m-am pus pe mine-n poezie,
m-am dăruit cu totul
fără de regret,
dar vreau răspunsurile,
eu înca, mai aștept!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aleanuri

Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exiști,
Eu tot visez și-n zi și-n neagră seară,
Cum îmi săruți ochii bolnavi și triști.

De te-ai născut, și undeva, prin lume
Tu mă visezi, fără știi -s viu,
sunt palpabil – și chiar port un nume –
Te rog ca mă crezi, asta nu știu.

Ce slobode sunt zările și albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtășit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Și nu vom ști , tainic, ne-am iubit.

Speranțe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar povești...
Cum aș putea să-ți spun îmi ești drag㠖
Când nu știu cum arăți, nici unde ești?!

Vezi, tu, iubita mea necunoscută,
Ne naștem – mari iubiri ca râvnim...
Dar viața ni se trece grea și slut㠖
Cel mai ades, din amintiri trăim.

Căci mărăcini rodesc pe a-vieții câmpuri,
Cu vise și iluzii ne hrănim...
Se trec în goană sterpe anotimpuri
În care că suntem iubiți mințim.

Dar, în definitiv, prețul nu-i mare
Ca visăm, cu ochii deschiși larg...
În lumea rece și plictisitoare,
Visez cum că-mi ești dragă și ți-s drag.

... Iubita mea, cu trupul de vioară,
Eu nici nu știu, măcar, de te-ai născut...
Dar nu îmi las speranțele moar㠖
Visând la tine, mă simt renăscut.

poezie de (20 mai 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Un final neterminat

N-am apucat să-ți spun nici bun rămas,
Iar vorba mea s-a-nchis într-o tăcere
Ce doar un om ce nu mai are glas
Mai știe s-o înece în durere...

Și nici privirea mea de la sfârșit
N-am apucat să-ți las în amintire,
Iar ochii mei au plâns un plâns mocnit
Ce doar un orb îl vede în simțire...

N-am apucat să-ți mai ating obrazul
Și nici măcar o buză să-ți sărut,
Dar în urechi am auzit curajul
Să te iubesc și orb, și surd, și mut...

Și nu mai e nevoie mă mint,
Oricum ești dispărută-n depărtare,
Pentru că am rămas cu tot ce simt
Și-mi place cum iubirea ta mă doare...

poezie de (13 mai 2020)
Adăugat de MSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marele absent

O să-nchid ochii, zic o rugăciune și dorm apoi, e târziu.
De tine nici o veste, ești mort, bolnav, sau încă viu.
Nimic. Și nici nu mai contează. În lumea ta n-am loc,
E plin. fii iubit, rămâi cu bine. Eu te-am dorit cu foc

Și patimă arzând. Dar n-a fost decât vis. A fost la mine-n gând.
Eu doar așa eram cu tine, și nici măcar, fior plăpând.
de atins nu te-am putut, ai frică de blândețe.
Tu nu știi vorbe dulci, doar ură și furie, rău, tristețe.

Acum mai uit, ce bine. Nu ești mereu prezent.
Curând vei fi din viața-mi, doar marele absent.
N-o să mai știu de tine, cum mult timp n-am știut.
Am vrut, tu nu, dar înțeleg... Nu s-a putut.

poezie de
Adăugat de Magdalena RusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptare...

se zbat albastre vigelii
pe cer de seară purpuriu
și eu te tot aștept să vii
de cândștiu decând te știu

sunt răbdător ca un păgân
cu trup scăldat în veșnicii
mai sunt ca iarna de bătrân
de când aștept și nu mai vii

nici lacrimi triste nu mai am
să-mi ung orbitele pustii
dar ochii rezemați de geam
și drum, te văd mereu cum vii...

poezie de (13 noiembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Lăcrimează cine râde - (paradoxuri)

Lăcrimează cine râde și mai naște un surâs
Întunericu-i mai tainic, de-i lumina tot mai sus
Peste lume ninge toamnă, dacă primăveri mai vin
Eu îți sunt prieten mâine, chiar de azi îți sunt străin...

Mai cerșesc un loc în Raiul cel râvnit de amândoi
Doar dac-am întins o mână și prin Iadul cu noroi;
Și sunt cel mai mare înger, te păzesc de cele rele
Eu, de-am adunat tăciunii, diavolul căderii mele...

Sunt iubitul ce-ți recită din poeme de demult
Eu, ce nu știam cum cântă muza; doar știam s-ascult.
Și-ți adun din universuri flori de colț pe lună plină
Eu, care călcam pe frunze și-aveam inima haină...

Tu-mi aduci în noaptea nunții toana nesfârșitei rugi
Să-ți mai dau răgaz o clipă, nu știu ce să mai îndrugi;
Dar îți spun , dintre stele ce-au adus mărturisiri
Numai una dintre ele are-n colțuri trandafiri...

Niciun spin ce-a stors din viață picătură de pelin
Nu a înțepat când seva ce-i curgea n-avea venin;
Răul-rău va fi ma aprig și mai greu de îndurat
Doar atunci când dinspre bine bate vânt nevinovat...

Și nu-i ziuă fără noapte și nu-i dulce făr-amar
Și de sunt acum frumoasă, unii-mi spun că n-am habar
nu pot să fiu cum sunt, cu atâtea vise-n zbor
Dacă n-am căzut destul, dacă visul nu-mi omor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pacey: Și ai de gând să te mai întâlnești cu tipul ăsta?
Joey: Nu știu. Ce rost ar avea? E mai mare decât mine și e mai inteligent. Și locuiește departe, o problemă greu de trecut cu vederea ținând cont de faptul că încă nu știu să conduc și... și cum aș putea țin la el așa cum...
Pacey:... Așa cum ții la Dawson.
Joey: Nu. De fapt vroiam spun cum am ținut la el.
Pacey: Hai să-ți spun ceva, Domnișoară Josephine Potter! Viața asta mai are multe surprize pentru tine. Adică te îndrăgostești, relația eșuează, crezi că nu o să te mai îndrăgostești niciodată, dar o să se mai întâmple asta, crede-mă. Chiar în cele mai neașteptate locuri. (Își pleacă ochii.)

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doritul brânci (verbal)

Mi-s apele tulburi și nu știu de îngeri sau demoni se scaldă
ce sadici,
cât cred ei îmi vor mai izvorâ ochii?
Miroase a picioare.
Ochii mi-s tulburi și purpura se scurge pe-afară
"Unde"-le mi-e țintă pe hartă
Unde ești înger ce tulburi apele ce mă vindecă?
Unde ce să-mi mângâie malul,
mi-e poftă de ceartă.
Ciudată poveste – de țânc o știam -
Când alergam prin iarba cu rouă
La scăldătoare cu lacrimi în ochi
Povestea mi-a rupt picioarele-n două.
Sisif umilit de undele tulburi
Știu umbrele serii pe nume, de ani
Decade s-au scurs iar eu tot aștept,
Un brânci de la gloata nebună.
Și poate cândva de cade un strop de înger stingher
va trage și pe mine de mână.
Întrebarea mă scuipă în faț㠖 sigur vreau,
Dar cine mă-ntreabă?
Nimeni nu vorbește cu mine.
Și casa și averea cu mine le am,
le ridic după mine-n picioare...?
Ce tărie în glas, îmi sun-a poruncă
Oasele mele, deșert puturos,
Parcă le simt iarăși de stâncă.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imposibila vară...

Cerul și ploaia s-au scurs pe pământ
Și soarele nu mai sărută marea.
Tu ești departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a așternut uitarea.

Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit și tot mai greu
Și niciun anotimp nu ne mai vrea.

Ți-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt și ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineața-ntreabă ades de noi.

E-atâta liniște peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor și-ai nimănui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook