Şoapta şoaptelor

Mă uitam în oglindă
şi zăream spaţiile goale
dintre ale mele cuvinte

Şi incepusem să cred
că sunt un nonsens
pe al reflectiei contrasens

ce nu se reflectă afară
este absorbit în vortex
fără sunet şi culoare

şi a apărut ea şoapta şoaptelor
şi a întins mâna tandru
in oglinda ce eram eu goală

şi a atins sunetul mut
culoarea oarbă în lut
şi le-a înflorit

dintr-un lac de oglindă
din mâlul negru al reflectiei
unde nu te vezi şi auzi

intr-un nufăr scoică
pe o plajă de palmă
fără cerinţe şi sudulmă

să răsar în perlă de lumină
cu aripi de scoici
să mă înalţ de aici

într-un quasar ronin
pe un cer de privire
ce doar se face senin

fără a certa cu nori
fără a-şi răsări propii sori
să strălucesc

să o incălzesc ambru
cu raze de cuvinte tandru
şi atingeri pulsatile de perseide

din bătăile inimii
înflorite în nuferi, ei
şoapta şoaptelor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un mic vers de mac mulţumire
Pentru că exişti...
Muză divină

Ahhh, ce inspiraţie nebună
Îmi răsare ea muza mea divină
Neîntrecută de vreuna celestină
Răsărindu-mi cuvinte cu şoapta lină
De abur de lumină
Răsfirată de privire
În curcubeie unduitoare
Peste smoala derviş a sadicei
întunecimii fără lumină creatoare
unde umblu prin trestii de condeie
săpând in mâlul călimarei
să găsesc cuvinte rădăcină de nuferi
ce nu au inflorit in poezie niciodată înainte
ce m-au dus până in magme pământene
şi printre quasari cu katane ce tăiau
în bucăţi zborul meu de Icar cu pene lipite
cu ceara condeiului prăbuşindu-mă napoi
în smoala ucigaşă...
De unde ea!
Cu aburi de lumină din privire
Mă făcea să văd..
Că totul este in mine
Universul, versul
Zburând ca o candelă cu aripi
Ce răsfira jerbe dangăt
Ea muza divină!
În iadurile create de mine...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem boutu

Din nuferi uriaşi amazonieni
din ochiuri de nimeni
ştiute..
ce ţin amniotic
în adânc
albaştri boutu
în cete atraşi de versul de albatros
ce-l cânt să-i duc
spre plaja unde cânţi duios
dorul de valuri limpezi
fără rechini travestiţi
cu pene de pescăruş
în păsări nautice
pe care doar şi Brâncuş
le înalţ artezian din delfini perlaţi
peste stele şi munţi înalţi
să-ţi răsfire nuferi de perseide
în cărările luminate
pentru ale tale tălpi minunate
ce sunt schiopătate
de scoici goale şi sparte
de cei atraşi de efemeritate
ce nu pot a înălţa
braţul tentacular
în acel zbor
de fuior
răsărit din curcubeul sufletelor
din orice abis orbitor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demon ronin iubirii

Şi vă zic vouă măşti oglindă
Ce pe lângă mine se perindă...
Ce mi-ati arătat ce am dorit
Şi-n vortex ascuns subit

Mi-aţi smuls culori de zenit
Să vă recoloraţi prea amăgit...
Credeti voi oare că ati reuşit
Să îmblânziti demonul ivit!

Din abisul fără de sfârşit
Cu o cădere de sunet târşit..
Unde-ţi răsari mugur de aripi
Pentru a iesi din nou să ţipi...

Vă inselaţi cum vă înşelaţi
Cu amăgiri reflexii-ntre voi!
Eu sunt din infern cu trifoi
negru de acei-n veci damnaţi!

Ce voi nu puteţi in veci
Să-i atârnati-n lilieci!
In turle de nisip vechi
Ce nu poti să-i deochii.

Căci demonul nebun, ronin
Nu are in efemer stăpân
El de iubeste nu decade
Cum poate îngerul în infinitate...

El viata şi-o dă pentru ea
E singura care poate
Să-l albească în noapte
Şi să-l albăstrească-n ea

Iubirea ce e hrana, apa
Totul aici... in cruda, casapa.
Lume de iaduri de lut
Cu urlete de umbre-n rut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem fără cuvinte

Păsările...
Ce fiinţe minunate,
mai sfinte decât orice cuvinte
sfinte!
Ridică o privire...
Fără cuvinte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multumesc, că exist!

Nici nu stii cât de frumoasă eşti
Nu s-au scris sau se vor scrie
Poezii romane sau poveşti
Sau se vor picta şi fotografia
Culorile fiintei curcubeu ce-mi
mi-ai răsărit din lacrima de nisip
a clepsidrei ce eram eu, să-mi
ţip!
Ca un delfin ce se scaldă
in valurile amniotice cu curbe de infinit
Te-ai născut să exist, simt, gust, respir
Culorile ce mi le-ai sărutat tandru
Fluviu de univers meandru
Ce urcă intr-un fuior de fluturi
Cu trupul meu ce-l învăluiesti
In adieri de aripi ce mă înalţă
Intr-un quasar cu toate culorile
Sufletului şi inimii tale
Universul unde exist
Fără a-mi cere ceva de negăsit
Doar atât vrei să mă iubeşti....
Cu toate vidurile şi găurile negre ale angoaselor
Ce le îmblânzeşti în lumina ce-mi eşti
Multumesc!
Că exişti

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea cuvintelor

Nici dacă a-i scrie poezia perfectă
O utopie a literelor
Timpul nu iartă nimic
Cuvinte, oameni.. piatră,
Nemurirea nu ne-o oferim singuri
In efemeritatea fără sfărşit
Ce-o radiezi prin fapte... cuvinte
Străbate intunericul şi veacurile
Cât lumea va exista
Şi intr-o zi se va sfârşi şi ea,
Şoapta ce să zboare in univers
Pe buze de stele, aştri, comete
Toată viaţa poţi să o cauţi
E in noi din totdeauna
Iubirea... praf de stele din inima ta
Ce moarte nu are
Se metamorfozează
In floare, copac tot ce ne inconjoarā
Şi intunericul de-ţi este credinţă
Ce crezi că este vidul rece?
Lumină fără suflet...
Aşa cum e şi trupul fără inimă
Ce-l vezi dar nu-l simţi..
Radiază lumina in cuvinte, fapte
Sufletul va fi o rază nemuritoare
In infinitatea iubiri..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea înseamnă să înţelegi fără explicaţii, să crezi fără dovezi, să auzi fără cuvinte, să vezi cu ochii închişi, să simţi fără atingeri.

Irina Binder în Fluturi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele coapte

Eu sunt ploia din cuvinte
Tu eşti portativ de curcubeu
Unde stropii mi ritmezi în note
Pe culori..

Să cânt prelins pe filă
Ce-mi esti tu de curcubeu
În zgomotul rostogolirii mele

Într-un cântec ce-mi arde stropii
In fantasme aburinde
De gutui coapte în cuptor

Stropite cu mierea şoaptelor
Pudrate cu atingeri uşor
În cântecul îmbietor

Al stelelor coapte
În priviri în noapte

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prins de timp într-un film alb-negru şi mut
In privire mi-ai apărut!
Răsărind dintr-un mac roşu din al cincilea punct cardinal..
Unde, busola inimii se îndreaptă neabătut
Cu bătăi magnetice,... atrase de al tău sărut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meandru de tandru

Meandru sublim de tandru
Cu văi ascunse, cascade
Pe piscuri migdale
Cu iz nuferal ambru..

Lăsă-mă să-i fiu fluviu
Răscolindu-ţi diluviu
Până in rădăcini
Infiorând cald tulpini

De brate şi coapse
Să înflorească tanini
Din gheizere sinapse
Nuferi rozmarini

Cu polen de sudoare
Şi petale turbionare
Fluturilor de soare
Ce te topesc candoare

In luciri de mirare
Şi triluri de izvoare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminătorul şi lebăda de rouă

Mergeam lângă măşti oglindă
Cu privire ce părea prea senină
Cu soapta reflexiei mele blândă
Neştiind că mă uitam la a mea ocnă..

Si le intrebam "am eu pereche"
Hoinarul nebun într-o ureche
Ce nu-i pasă de nisipul ce curge
Dacă talpa obosită-i plânge

Nevoit cu un trandafir să alerge
Cercul pământului şi-ncă o leghe
Să stea la geam cu gerul de veghe
Iubita-năuntru poate-l întelege.

Ce trufasă mândră rece-mi zice...
"Esti trecător lumii ce trece"
Ce mă îngheată in cocon rece
Cu poezia arzând în foc atroce...

Ea,.. care ma salvat de la moarte
Făcându-mi pat din a ei carte
Hrănindu-mă-n blid de stele ciobite
Mângâiat doar de fluturi cu lăute...

Ce mi-au adus în roi de quasari
O lebedă de rouă din curcubeie
Ce mi-a dat iarba şoaptelor, zeie!
Poeţilor! Pentru a lor samsari!

Şoptind tandru poemul poemurilor!
Metafora avatar a versurilor!
Piatra filozofală a poeziei!
Dându-mi strălucire întuneciei!

Cu glas mai alb decât orice alb
Ea, lebăda de rouă din călimară...
In acest Univers fără vreo umbră.
Ce mi-a soptit tandru-n înger dalb

"Esti poetul nepereche în veci
Prin toate lumile ce o să treci!
Nu te uita-n oglinzi perfide...
Priveşte roua ce mă cuprinde

Ea te auzit şi sa evaporat
Intr-un miros nemaisimţit aici
De când a plecat Luceafărul
Ce acum ţie-n vers Luminătorul"

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocon de genune

O tu... fiinţă-mi minune
Lumii cocon de genune
Am exista fără tine
De nu frămânţi tu, pâine

Tu, alăptezi cuvinte,
Esti bărbatului tanin
Sângelui aromat vin,
In cascade inversate...

Şoaptă a şoaptelor
Coborând in nopţi stele,
Legând fulgerul vorbelor...
Pe coapsă in fundele

Curcubeielor de ador
Mângâindu-ne de nori
Sărutându-ne clipelor
Parfumul nemuririlor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Fără el, lumea mi-ar părea mai goală,
poate nici eu nu aş fi existat,
e comunicarea de zi cu zi,
miracolul pe care şi tu îl grăieşti.
Cuvinte fulgi,
cuvinte metal,
cuvinte aer,
cuvinte ce apun,
cuvinte ce răsar,
ca o zână din poveste.
E simbolul ce-l rostim
şi crează lumea.

poezie de Daniel Lăcătuş
Adăugat de Daniel Lăcătuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ştiut

Din cer senin, nu cade ploaie.
Fără vânt, pomi nu se-îndoaie.
Fără soare, nu-i lumină.
Fără flori, nu faci grădină.
Fără aripi, nu se zboară.
Fără apă, nu ai moară.

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşele inimii

Cireşele inimii cad crude
Visând să vii tu ambră fiebinte
Vară cu atingeri perseide
Să mi coci purpure-n cuvinte

De privighetoare să alinte
Ramuri-mi-ncărcate cu fructe
De umbre grele fad atârnate
Cu grindinile de gând înfipte

Cu stoluri de omizi trecute
In ciresele inimii mute
In găurile ecourilor mele
Bântuite de umbrele tale

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără o firmitură

Fapte bune de vei face
La porţi de biserici
Să te vadă lumea, preoţi...
Unde ai vrea... să meriţi
Să te duci şi ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat...
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce încercări l-au doborât...
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toţi cu aceeaşi
tărie pe pământ...
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Şi de alţii abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă şi o firmitură...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără o firmitură

Fapte bune de vei face
La porţi de biserici
Să te vadă lumea, preoţi..
Unde ai vrea,.. să meriţi
Să te duci şi ajungi!
Când nu bine ai plecat
Si te apuci de judecat..
Arunci piatra imediat
In primul om infometat
Fără să-l fi intrebat...
Cu ce este, el,.. vinovat
De a ajuns de lume aruncat
Ce incercări l-au doborât..
Ca un copac in rece vânt
Ce nu-s toţi cu aceeaşi
tărie pe pământ..
Da-poi omul din lut făcut
Fără rădăcini in pământ
Şi de alţii abandonat
Cum se sprijină in furtună
Fără o palmă şi o firmitură...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem lui Buddha

Fără mâlul gândurilor
Uscaţi de albi de am fi
Nelăsând ploii să ude mintea
Şi inima...
Noi de unde nuferi luminii
I-am răsării

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcuş de blazar

Vino în grădina mea cu zmeuri albastre
Cu trandafiri aduşi de printre astre,
Cu cirese galbene coapte selenare
Crini ce ascund priveghetori măiastre.

Culese de mine din ascunse peşteri
Sădite-n nestemate de vechi maeştri,
Ce mi-au prezis din arhaic timp naşterea
In braţele ce au tumultul şi fervoarea..

Care dintre stânci răsar ambru izvorul
Cernelilor magme ca o katană-n versul
De quasar cu muză de vioară quasarină
Mistralică cu arcuşul de blazar, ronin

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De rămân...

Sub pleaopă te ascundeam
şi când o închideam
in nespuse vorbe mă ucideam
de prezentul-n care eram
şi se împreunau
cum ne îmbrăţişam
şi nu se mai dezlipeau
ca o scoică
ce-şi apără
şi moare
de rămâne singură
fără perlă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!