Pisica neagră

Te ţineam în braţe pisică neagră.
Torceai mângâiată, cu ghearele ascunse.
Sub pleoape aveai vise de maidan.
Ţi-au crescut ghearele şi-ţi place
să stai pe ceafa mea,
cu privirea ascunsă.
Sunt plin de sgârieturile tale,
chiar şi pe inimă am câteva,
de când reveneai înfuriată
că te-am neglijat pentru altă blană
de felină nepereche.
Am albit împreună, dar tu
tot neagră eşti noaptea,
când încă mai torci
în culcuşul inimii mele
şi visez că mai am gheare
să prind lascive înaripate
cu miros de ploaie.

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu inima neagră

Te am căutat la asfinţit
Plângeam că n-am să te mai văd
Eu am crezut că tu mai părăsit
Te-am căutat în râul de la pod

Nu am ştiut c-ai fost vrăjit
De omul cu o inimă neagră
In calul alb ai fost însufleţit
De ciudă că eu îţi sunt dragă

Te voi hrăni cu dragoste
Cu apă din lacrimile mele
Să fugă vraja e o pacoste
S-apară cerul senin cu stele

Îţi dau o parte din inimă mea
Vei fi din nou tânărul iubit
In doua zile te vei vindeca
Stai lângă mine acum eşti obosit

Sfoara-n lume sunt fericită
Feriţi-vă de omul cel hain
El nu poate oamenii iubi
El iubirea n-o pote defini

Perfid stăpân pe al tău destin
Sfarmă suflet bun curat
Sufletu-i de vrajitorii plin
Tot ce-i frumos e pentru măturat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căciula de blană

Ce nor alb ca o felină neagră
Ce orizont în ochiul vertical
Cât timp împrăştiat de timpuriu
cu limba aspră secunda îşi linge cutia de pantofi
în care stă aşezată
un ghemotoc de păr stacojiu
din coadă
îşi ciuleşte urechile
la fiecare hârleţ neascuţit ca o felină cu simţuri
ascuţite
cade o frunză mieunând
crengile copacilor strănută răcite
moartea dă drumul din lesă
la un ultim gând
ghearele fug rătăcite
într-o salbă de nori negri ca o boală albă

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă neagră

Cocoşii sparg liniştea nopţii,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Se apropie asfinţitul roşu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Singur, în miezul nopţii, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Cocoşii sparg liniştea nopţii,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Inima mea e mereu neagră, neagră.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de paradis

Şi-mi este dor de un nebun frumos,
Ce tot aşteaptă de la mine semne...
Eu sunt în mare, cu valuri peste glezne,
Iar el, tot rătăcind spre tenebros...

Şi mă loveşte iarăşi câmp de sare,
Atunci când luna s-a trezit din somn...
Aş fi vrut să îmi fii un domn,
Cu un sărut să mă trezeşti dintr-o visare...

De ce eu te visez când eşti cu mine...?
Te port în vise, în inimă şi minte...
Eşti tot prezent în ce totul se simte,
Dar în real... îmi eşti pe căi străine.

Şi mă aşez la masa mea cea neagră,
Îmi iau dispozitivul ca să-ţi scriu...
Reglez şi web-ul meu cel fistichiu,
Şi-aştept mesajele-ţi s-apară.

Şi mă surprind cum mă visez cu tine,
Înveşmântată de dorul ce-am cules...
Mult te-am iubit, dar nu eu te-am ales,
Să-mi fii alături şi la greu şi bine.

Iubitule! Mai strigă-mi numele o dată!
Tu ştii ce simt când mă şopteşti...
Respir aroma-n care eşti,
Ce giuvaier! Şi ce răsplată...!

Şi-mi este dor să stăm lipiţi...
Aşa cum filmele ne-arată,
Fără orgolii, fără ceartă...
Doar doi, iubindu-se uniţi.

A fost iluzie, sau vis...
A fost realitatea noastră...?
Sau, am visat la marea-albastră,
Ce ar fi fost un paradis?...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu

Nu sunt Numărul Unu,
nici cifra unu,
dar sunt unicat în tot universul!
Amprenta mea şi viaţa mea,
venirea mea şi plecarea mea
sunt strict unicatele mele
şi doar iubirea mă încurcă
să mă certific.

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat

Te-am visat mai demult,

când încă ne căutam,

şi fiecare iubea pe altcineva,

şi între noi era o graniţă pe care am învins-o într-un final.

Corpul tău nu era al tău,

era al altuia, şi nici chipul,

dar te-am recunoscut în vis,

ştiam că eşti tu,

cel pentru totdeauna,

trecut prin multi-galaxii şi civilizaţii,

una mai teribila ca cealaltă,

cu lideri nebuni şi zei pentru tot ce nu înţelegeau,

aveai aceeaşi tăcere şi în mijlocul ei,

o inimă la fel de firavă,

un cub rubik ale cărui culori abia le potriveam.

Te-am visat mai demult şi am plâns,

nu ştiam cum am să mă descurc

cu toată iubirea asta,

cum am să plătesc,

când te voi găsi,
dacă va fi prea târziu

sau mult prea devreme

şi vom trece unul pe lângă celălalt

ca doi străini într-o galerie de artă.

Şi frica mea a fost mare,
o grenadă ascunsă într-o altă grenadă,
o grenadă ca o matrioska care a explodat
şi explozia ei nu a distrus nimic.

Explozia ei te-a adus pe tine.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cosmic

Nu-ţi dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care ştiu că nu ştiu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în când.
Am şi momente când sunt fericit,
dacă ştii ce-i fericirea!?
La voi cum este?
Am înţeles, eşti un fel de robot
fără iubire în programare
şi nu te enervează ţânţarii.
Nu am fost pe alte planete,
dar pot visa orice.
Nu ştii ce-i aia vis?
Mi-e milă de tine!
Nici milă nu ştii ce-nseamnă?
Deci, nu aveţi nici Dumnezeu?
Păcat! A, nici păcat
nu ştii ce înseamnă?
Totuşi, de ce exişti?

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul toarce leneş în privirea mea

ca o felină
cu blana moalale
netezeşte fiecare amintire
din când în când îşi ascute ghearele
până îmi dau lacrimile
dar nu mă doare pe cât cred trecătorii
îmi prind gândurile cu elastice vechi
mă privesc în oglindă
am câţiva ani mai mult

prezentul e ca un râu printre stânci
gleznele îmi sângerează
degetele au amorţit de la strigăte
şi mă strecor printre zilele friguroase
inventând oameni care nici nu vor să ştie de mine

trecutul toarce leneş în privirea mea
prezentul e ca un râu printre stânci
mă privesc în oglindă
şi inventez oameni
care nici nu vor să ştie de mine

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii scriu poeme în iarbă

Te-am simţit cum ai trecut prin inima mea,
încă aveai pete de lună pe umeri
şi umbra trupului meu
mai şerpuia în jurul braţelor tale,
ca o felină dornică să vâneze...
În nesomnul meu, ploua cu fluturi
şi timpul îmi fluera prin sânge
ca un trubadur,
umblând desculţ prin ploaie.
Spune-mi, cât de frumoasă sunt
atunci când,
prin toţi porii sufletului,
ies îngerii din mine
să scrie poeme în iarbă?!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi în ochi

durere în inimă simt
plânsetul are culoarea iubirii
nu vreau nimic
nu doresc nimic
te-am ales numai pe tine
noaptea e mai neagră dacă pleci
şi mai amară decât ciocolata amară
sunt mâhnit când buzele noastre
nu se întâlnesc în descărcarea pasională
este pândă şi seducţie
vremea mă doare
eu sunt un orb pe strada
aş dori să fiu regele inimii tale
lacrima sapă pielea obrazului
lasă un drum pavat cu sare
curge pe picioare udă un râu
de durere revărsată
din sufletul săgetat de iubire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aveai cum

Din roiul de femei ce-aduc atâta miere,
Nu aveai cum să mă zăreşti
Făceam curat in şifoniere....
In strălucirea zilelor de vară
Când aripile prind scântei
Nu aveai cum să mă zăreşti
Ascunsă pe alei....
Când toamna işi clatină paharul
Cu sucul plin din roade
Nu aveai cum să mă zăreşti
Cu vântul am plecat departe....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aveai cum

Din roiul de femei
Ce-aduc atâta miere
Nu aveai cum
Să mă zăreşti
Făceam curat
In şifoniere...

In strălucirea
Zilelor de vară
Când aripile
Prind scântei
Nu aveai cum
Să mă zăreşti
Ascunsă pe alei

Când toamna
Işi clatină paharul
Cu sucul plin
Din roade
Nu aveai cum
Să mă zăreşti
Cu vântul...
Am plecat departe.

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Şi-n seara asta cu fulgere,
pe tava de argint, cireşele
îţi aşteptau dorinţa.
Prin rama uşii a trecut
năluca singuratăţii mele,
parcă speriată de trăznetul întârziat.
Am scăpărat bricheta, fulger controlat
în paratrăznetul ţigării,
să alung nişte gânduri de ploaie.
Vechea icoană a Fecioarei cu pruncul
nu-mi înţelege starea, mai ales că
sunt ani de când mi te-a dăruit.
Fulgere, cireşe, icoana
şi-mi dau seama că nu sunt singur
când afară plouă lipsa ta.

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că ne potrivim... Îmi place să fiu cu tine pentru că nu mă plictisesc niciodată. Nici când nu ne vorbim, nici când nu ne atingem, nici când nu suntem în aceeaşi încăpere, nu mă plictisesc. Nu mă plictisesc niciodată. Cred că e pentru că am încredere în tine, am încredere în gândurile tale. Pricepi tu asta? Tot ce văd şi tot ce nu văd la tine îmi place. Totuşi, îţi cunosc defectele. Dar tocmai asta e, am impresia că defectele tale se potrivesc cu calităţile mele. Nu ne temem de aceleaşi lucruri. Chiar şi demonii noştrii se potrivesc! Tu, tu preţuieşti mai mult decât arăţi, şi eu, eu sunt opusul. Am nevoie de privirea ta ca să am un pic mai multă... substanţă.

Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne îmbrăcăm în ploaie, iubito!

Să ne îmbrăcăm în ploaie, iubito!
Aşternutul verii cu iarba cosită e aproape
Sânii tăi miros a salcâm,
Unduirea părului tău a libertate,
Pe braţe îţi prind fluturi coloraţi, iasomii,
Răsărite din ploaie şi noapte
Cuvântul se tot coboară în seri de aprilie,
Din stele ce miros a gutui
Încă puţin şi vom trece marea,
Dăruindu-ţi o icoană din calcar nestins,
Inima mea va fi zidită în cetăţi,
În fiecare primăvară şi iarnă
Florile de cais care au nins
Au nins pentru tine
Când sufletul meu tace între prunci la izvor
Ca o stofă din mine ce pleacă şi nu se întoarce
Decât atunci când din aripi înfrunzesc cocorii.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele sunt totuşi - vise

În visele-mi nocturne adesea ori apari,
Te chem să vii aproape dar repede dispari,
Când mă trezesc din somnul, ce n-a fost liniştit,
Văd luna cum dispare, plecând spre infinit,

După perdeaua neagră a norilor mai reci
Şi umbra ta dispare, „Tu” razele-i petreci.
Încerc să-mi întind mâna dar nu pot să te prind,
Căci braţele-mi sunt scurte şi nu pot să le-ntind.

Apari în altă noapte, dar... altfel precum eşti
Şi-mi răscoleşti în suflet cu totul alte veşti,
Ştiute sau uitate în anii ce-au venit,
Căci eu cu ei alături, am mai îmbătrânit.

Apari ca o « Nălucă », te joci ca un „Nătâng”
Şi dispărând în noapte eu mă trezesc şi plâng.
Spre un destin mai „nobil” am porţile închise,
Căci zilele sunt „fapte” iar visele sunt... - „vise”

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azorică fără frică (poezie pentru copii)

Azorică fără frică
A văzut el o pisică:
Mâţa, stă şi mieuna
Toată lumea enerva.

Poate îi era fomică:
Minte proastă de pisică;
Poate mâncărica ei
A-nhăţat-o un grivei.

Azorică fără frică
A fugit după pisică:
Pisica s-a speriat
Şi în pom s-a cocoţat.

Cocoţata, speriata
A văzut că e lătrată
Lătrată de Azorică
De căţelul, fără frică!

Ce să facă o pisică
Lui căţelul, Azorică?
Din pom, de va coborî
Câine... o va omorî!

Dar pisica, are gheare:
Fiinţă miolăitoare,
De atâta miorlăit:
Toată lumea a trezit!

Stăpânul, când a văzut
Azorică, ce-a făcut:
A venit să îşi salveze
Pisicuţa-i... siameze!

Siameza, curajoasă:
Pisică foarte frumoasă;
Ghearele, şi-a ascuţit
Şi căţelul... l-a lovit!

Şi să vezi ce scheunat
Pisica: l-a zgâriat;
Şi să-l vezi pe Azorică:
Ce mai fuge de pisică!

Asta e, de nu gândeşti:
Uneori, o mai păţeşti,
O fi ea, pisică mică
Dar se apără de frică.
***
Azorică fără frică
Are frică de pisică:
Acum este puturos
Şi de pisică... fricos!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Gazda spune că ne-aşteaptă moale-un aşternut,
Iar în cămin focul arde vesel, mereu treaz;
Mâncarea-i caldă, cu miros plăcut,
Dar noaptea neagră linge fereastra pe obraz.

Alături pe buşteni... Dă-mi mâna ta. Acum.
Prieteni! Nu, nu-i spaima... cer un răgaz...
Ţine-mă-n braţe strâns... se-aude-un ultimatum...
Şi noaptea neagră linge fereastra pe obraz.

poezie de Harold Hart Crane, 1899 - 1932, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am greşit

Am greşit c-am încercat să te visez
Şi chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ţi-aud ecoul în ascunse şoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare
Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
Şi mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greşit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care aşteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Şi-am aşteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greşesc că-ţi dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ţi pas-acum de ea
Mă-ntreb şi-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu şi încă te visez...
Greşeala mea a fost că te-am crezut
Şi poate de aceea te-am pierdut...
Când fericirea ta va fi deplină
Îţi voi trimite o rază de lumină
Te va-mbrăca-n albastru infinit
Iar eu mă voi ierta că te-am iubit…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălbiţi de dor

Nebună-mi eşti inimă
Ai făcut un zid in jurul ei
Să nu-mi intre alte bătăi
Cu ghearele de felină

Ai vrăjit şi palma si ochii
Să o simtă numai pe ea... ea
ea... strigă şi toţi demoni!
Inălbiţi de dorul de ea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!