Vrajbă de eternitate
eternitatea e o vrajbă-a vieții
în cerul cel îndestulat cu rugă
din calea timpului ades să fugă
secundă-n neclintire bând poeții.
mirarea-ți este-n taine-abia văiugă,
adâncul din a florilor excreții
odaia-ți este-așezământ tristeții,
o raclă rațiunea ce-ți subjugă.
îmi ești corola ploii viitoare
ce din amar îmi va uda-n priviri
de nelumină stând făuritoare.
fiind de pasăre-n îmbolnăviri
îți respirai iar umbra și te doare
un gând spre oameni, clipă-n zăboviri.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Popeye
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre poezie, poezii despre ploaie, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Citate similare
Din o lacrimă pe cer
îmi e din soare șoaptă ignifugă
iar luna-n noapte reazemă pereții
în a nefi, biserică a vieții
îmi stai zidită-n mici bucăți de rugă
din șarpe-n măr tocmită-n taina ceții
în văzul minții lenea te subjugă,
la dumnezei de mâine iarăși slugă
pe nins cu sânge unde-au scris poeții
te știu din zarva umbrei, nălucindă
pe strâmte spații, scurse-n nicăieri,
icoana coastei mele din oglindă
în stih flămândele învăpăieri
aveau o liniște de timp, să-ntindă
pe cer o lacrimă-nvelind tăceri
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre religie sau poezii despre noapte
Noapte către zi
mi-e cerul greu de stele făr' de vină
în noaptea ce cu lene mă străbate
din calea ta și umbra se abate
de-i îmbrăcată-n vremuri de hermină.
la ușa raiului o rugă bate,
o lacrimă-n priviri e-n rădăcină
vin păsări, înțelesuri de rugină
de ou cu miez în șoaptă întrebate.
și-n plin de-a ta făptură, zări ce-mi frânge
apropii des distanțe-n vămi de karme
iubirea ta în brațe îmi adoarme
sub piele-ți beau albastrul tot din sânge.
pe nimfe de lumină-ncalec iute
în soarta lină-a dragostei știute.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vinovăție, poezii despre vamă, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre rai sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Teatru
Îmi ești mormânt în dedesubtul ploii
Și rezemându-te de apă-ți cade
O lacrimă de taine-n cavalcade
Din vechi pe când spre mâine zboară noii.
Zău, azi e-un teatru cu scenarii fade,
Îmi spânzur mințile de albul foii
Și stihuri vin, enigme și strigoii
Și nunta, preot Domnul la izvoade.
Iar prin saliva ta în tine intru
Pe racla gurii când îmi dai sărut
Și mă ademenești sub cerul cintru.
Că răni de-amor pe sânge mi-au crescut,
Privesc la toate cele-n zarvă dintru
Un morb de stele ce-mi coboară-n lut...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Thalia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre teatru, poezii despre sărut, poezii despre strigoi sau poezii despre prezent
Verdictul timpului
fântâna ochilor tăi a înspăimântat toate lacrimile
oamenilor ce se închină la zeița tristeții
la cină mai înfuleci o bucată de moarte
adormind în brațele nopții
dimineața o întrebuințezi la speranță
asupra apelor cărnii însă
pletele tale de gând se apleacă asemenea unor sălcii,
pe ramul cugetării de Dumnezeu
înmugurește-ntunericul necredinței
nu cerceta, îți zic!
coboară din spinarea întrebării acolo
în coajă de minciună adevărul așteaptă existențe-n crepuscul
așa că tacă-ți mintea-n lumină,
sufletelor doar Dumnezeu le vine la interogatoriu
tăcerea e un obiect al gurii de obicei,
cu el îți astupi vorba neînțeleaptă
veneam la tine să-mi înfierbânți sângele rece, de șarpe,
mă serveai cu mere și dulceață
de-mi urla hipervascularizarea-n brâu
iar în piept inima îmi făcea gălăgie
dar din toate câte or mai fi fost
în vremea aceea ciudată
când îmi ziceai că miros a Ștefan
amintirea mi-e temnița pe viață
din verdictul timpului
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre suflet sau poezii despre spaimă
Pseudo flămând pe corabia serii
Îți povestește-n sânge clipa viul
Și-n vârf cu azi e-al vieții tale scondru
Iar gândul tău spre mâine, ipohondru
Din vise-n piept îți strică poeziul.
În rugăciune-s îngeri, tot norodu',
Iar Tatăl Om își recunoaște-n Fiul
Tu îmi înveți cu liniștea târziul
Femeie de iubit, de taine codru.
La mijloc eu și-n mine timpul zbiară
Ci spre mormânt mi-e veșnicie-n dinți
Tabloul tău, cel înrămat cu sfinți
În duh îmi dă merinde-n ceas de seară.
Că mult mai flămânzesc, doar Domnul știe,
În suflet alb ca-n patimi de hârtie...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ganymede
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri sau poezii despre sfinți
Cu ploaia lacrima să se confunde
cu ploaia lacrima să se confunde
în mine plângi, lăuntrică femeie
prin timpul care taine-n zări încleie
argintul fiert e rece în secunde.
a descuia genunile-mi ești cheie
și vis de nalt acolo îmi pătrunde
pe umbre se rostogolesc, rotunde
mirări, eres pe calea ta, lactee.
pe ape stând trupească revărsare
ieșite-s oase din încheieturi
iar tu mă cerți cu voci interioare.
te mai pândesc în gând, la cotituri
pe unde este-amorul nostru oare
când vorba ni se-atârnă-n steag, pe guri.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Kaky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre secunde, poezii despre plâns, poezii despre gură sau poezii despre femei
Penitenciar ideatic
E frica păsării să nu mai zboare
iar îngerul cu umbra lui se bate...
Din respirări mirarea ne străbate
aeriform amorul să coboare.
Pe chipul tău enigme ții și poate
vei deveni-n distanței ierni o floare
pe geam la Dumnezeu, când nu mai doare
ființa, lut în negrele capoate.
Scăldați în apa dulce de mistere
cu întrebarea cea mireasă-n gând
ne este-n sânge strigătul negând
a noastre existențe austere.
Mai trece vis, în viață făurind
din bezna grea de cuget hram jelind
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre negru, poezii despre lut sau poezii despre iarnă
Îmi ești
sunt într-o poveste neadevărată
tu nici nu exiști,
n-ai existat vreodată.
doar freamăt venit din albastru,
ecou evadat
la trecerea mea prin galbenul toamnei,
ești goana mea după cuvintele muiate-n cerneală,
picătura de apă atunci când mi-e sete,
ești dor amestecat din albastru cu verde.
o lungă așteptare pentru ziua aceasta
când rațiunea îmi mută pământul,
o contopire între tălpile mele
iarba fugară și vânt.
apari în lumină și tulburi eternul,
ești sunet de gând zvâcnindu-mi în tâmplă,
îmi ești dorul ce doare,
îmi ești neexistând.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre existență
- poezii despre dor
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre sunet
- poezii despre minciună
- poezii despre lumină
În locul acela
în locul acela
țigara îmi stătea de vorbă cu sărutul
ce mai faci? îi zicea din fumul de pe carnea ta,
eternitatea unei clipe-n zidiri de lene,
ceața de pe fruntea omului
și puțin din ochii lui Dumnezeu
tu ești un joint de femeie,
Amor îmi injectează lacrima
din drogul de trist
izgonit de pe cruce
exist într-un stih gunoier,
inserția fiindului
în poezia de ploaie cu piatră Sisif
țigara mi-a ajuns la filtru
prăjindu-ți sărutul
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre lene sau poezii despre fum
Fiind pe fugă
Pe fugă-i viața, mâine tace-n racle...
Te-așteaptă Domn cu pâine și cu sare
În prag eternității necesare
S-aprindă-n bezne dimineții facle.
În tine clipa de păcat tresare,
Nimicnicii în sângele tău zac; le
Descuie spre zadar de Măr șperacle,
Tu suie-n rugă Omul, spre iertare.
La Dumnezeu la ușă stă Minciuna
Să intre, buzna, de lumină făr'...
Divinul însă o-amăgește-ntruna.
Tu, despletită de eres la păr,
De-ți cântă lebăda a nuntă,-i struna
Ce-ți zice Sus tăceri de Adevăr...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre pâine, poezii despre nuntă sau poezii despre muzică
Și ce dacă?!
Picuri reci și grei îmi spală
Ochii-ntunecați și triști...
Adevăr e, ori mă-nșală
Însuși gândul, că exiști?!
Pe cărări bătătorite,
O, ce imn biruitor
Trece... Unde ești, iubite?!
Nu faci parte din decor?!
Tu ești ramul ce se-apleacă?!
Ce îmi cade la picioare?!
Dulce rugă! Și ce dacă?
Sufletul din nou mă doare...
Tu ești frunza care plânge
Și-n caleașcă ancestrală
Se înalță spre apusul
Unei alte lumi de ceară?!
Tu ești vântul?! Și ce dacă
Îmi șoptești iubirea ta?!
Ești hoinar al lumii tale...
Și ce dacă vei pleca?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre imn sau poezii despre frunze
Vicii
întâmplătorii îngeri țipă-n vicii
îți suie-o rugăciune din țigară
a ceartă țuica strică pacea rară,
ci uneltești cu sfinți spre zbor indicii.
și clipe-n mâine ți se-adăugară
mereu în sân cu timpul, șarpe-al fricii
zidind pe calea albă edificii,
de cuget noapte-n insomnii de ceară.
păcatul din iubire sânge soarbe
îmi ești în carne foame nălucind
din setea ta izvoare se desprind
pe gură dându-mi vorbe, stihuri oarbe.
da-n urmă-s toate de mormânt nărav
cu Dumnezeu în piept și-n vis zugrav
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Minerva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abia mirări spinarea întrebării duce
(sonetivală)
***
mirări spinarea întrebării duce
sinceritate de lumini a cere
pe umbre, unde-s imnuri de tăcere
și preacuvânt pe a hârtiei cruce.
a ști cu vorbe însă-i drum de mere
lumești cunoașteri, fumegând năuce
din rugă, vând a lor de lut cauce
pe frunți călugărind sub veac himere.
***
sub ploaia cu morminte-abia de ești
un dumnezeu ținând la brațul stâng
femeie, har în visul meu nătâng,
abia de clipă-n veșniciei clești.
***
din primăvara ninsă de candoare
mai cade alb și viu și zău! ne doare...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare sau poezii despre mere
Ție nu îți e dor?
Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o știam,
Îmi e dor să fim iarăși un neam.
Îmi e dor de acel curcubeu
Ce-l priveam împreună, mereu
Așteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.
Îmi e dor de săgeți din priviri,
Ce aveau ca țintă simțiri,
Concepute să dăinuie veșnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.
Îmi e dor de bătrâni și copii,
Eram mulți pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduțe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...
Îmi e dor de voi toți. Mă simțiți?
Sau vă faceți că nu auziți
Tot ce sufletul ar vrea să știți?!
Îmi e dor să fim iar întregiți...
Îmi e dor ca să nu-mi fie dor,
Să mai pot înc-o dată să zbor
Doar o clipă, pe urmă să mor...
Îmi e dor. Ție, nu îți e dor?
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre curățenie sau poezii despre curcubeu
Versuri puerile
sânge asurzind de flacără
în inima întrebuințată spre a fi,
între coapsele ei pruncul neființă așteaptă
propria dimineață
citind pe chipul tău poezia zâmbetului
lumina mi se dezbracă de trist,
îmi intră în scheletul viselor impudice
fac dragoste cu umbra
ce se revarsă din tine-n țărână
din pricini de soare ori lună
amor cu pământul ce se va deschide o singură dată
să intru însoțit de carne
duhul îmi va fugi cât va vedea cu ochii
&
până moartea ne va râde în luturi
tu ești genunea în care cad
în iubire
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Yo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre zâmbet
Femeia interioară
meteahna tristeții tale încape într-o poezie de ploaie
când îngerii mor deasupra mormintelor de apă
fântâni, invers, pe cer țin zeamă
în existența lichidă a tăcerii spre șoaptă,
de acolo spre strigăt
tu, femeie de casă-n odaia sufletului meu
îmi ștergi praful din umbră, de pe tăișul răcnetului,
o mică fărădelege-n albastru
seninul are lumina în cioburi,
picături din ruga ce plouă invers, spre cer
azi pe lacrima ta s-a strâns praful,
pe-afară ploaia a supraviețuit
cu apa clocotind de cădere
unde tu
ești cuvânt
și carne de-amintire,
pasărea are cântecul astupat
în sicriul târziu
în toate literele mele-i cuib de morminte,
nu știu a scrie
ce toți poeții au uitat să spună
despre tine, femeie
cu nimbul așezat, ca o pălărie pe creștetul lui Dumnezeu,
pe vis omenesc spre eternitate
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă
Cu zadar adesea
renasc mirări în oameni zăvorâte
și mă-nsoțesc adesea cu zadarul
drumeț spre unde-mi cade-n soartă zarul
și vise-având eternității câte.
tăcerea-mi adâncește-n lut habarul
sub ceruri în lumină coborâte
de timp tu ai sprâncene mohorâte
femeie ce-n cuvânt îți verși nectarul.
priviri lăuntrice în tine-arunc
venind, nălucă, din eresul ploii
și dulce-mi înverzești în albul foii
pe-albastru țărm, în nemurire prunc.
e prin tenebre noaptea-n ale sale
vestiri de nuntă-n zile colosale.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre zaruri sau poezii despre sprâncene
Din tot ce am...
A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
simt clipele prin amintiri cum zboară
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
duc mai departe-a timpului povară.
Și nu mă plâng, și nu regret nimic,
las timpului destinul să mi-l treacă
din ieri, din azi, din mâine mă ridic
chiar dacă-ar fi să sap și-n piatră seacă.
Ani grei s-au adunat în urma mea
tăcerile, mai lungi ca niciodată,
din gânduri îmi alungă piaza rea
și calea dreaptă-n suflet mi-o arată.
Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
cărările îmi par tot mai schimbate,
din tot ce am, din câte am avut,
în inimă-mi rămân doar nestemate.
Ridic cu ele-n cuget un altar,
pentru tăceri loc sfânt de întrupare
din vorbele arzânde ca un jar,
de strajă stând pe dune mișcătoare.
Chiar dacă toamna vieții a sosit,
nu mă opresc din drum, merg înainte,
pornind tăcut din locul hărăzit,
mă-ndrept tot mai smerit spre cele sfinte.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie
Azi
Zguduitor e cântul suit în singur clopot
din noaptea vieții, veșnici de se arată Zorii
strivind în carne calea de gânduri iluzorii,
de cuget ce rodește al neputinței ropot.
În roua dezrobirii în sânge doarme somnul
ce a nefi trezește și strigă-n țeluri mici
de oameni idealuri fraterne-n vis cu Domnul
și a minciunii floare e veștedă aici.
Pitit în umbra albă te scriu în stihul van
ce-ți desenează coaja, ci nu în miez pătrunde
iar în odaie ruga, izbindu-se-n tavan
ca-n temniță nu are a se-nălța pe unde.
Ci toate-n urma morții s-or chibzui eterne
e amintire scribul, dar pururi Azi deșterne
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Cerber
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă
Uneori
pe cât îmi pot înțelege propria definiție
din dicționarul cu sensuri a fi
exist pe o coajă cu miezul în ceruri
într-o altercație între născut și adevăr
tu ești o altă definiție a cuvântului iubire
fiind în dimensiunea păcatului
femeie, trezindu-mi sângele
dintr-o luciditate-a visării
noaptea sa scurs în spatele perdelelor de rouă
(îți spuneam, să nu muști mâna cu merinde pentru lumină)
uneori ne iubeam în somnul trivializării demonului feeric,
apoi iar eram îngeri
îmi amintesc, uneori îți așezai picioarele pe nervii mei
încât îți șopteam vorbe de întuneric,
apoi era o nimica,
glumeam într-o iarnă cu omăt de hârtie
despre frigul de a te scrie,
caniculară,
plătind unui dumnezeu al mirării în mine
pentru servicii erotice ale stihului,
deși, în definitiv tu îmi iscălești poezia
din vârful peniței mele schizoide,
întru tine-i travaliul metaforei puține deși
mă naști uneori în cuvântul
cel văduv de minciună
poezie de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre cuvinte, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă sau poezii despre văduvie