Eminescu meu
Mă gândesc la Eminescu
La un Eminescu care mănâncă și bea
Nu ca la o iluzie, ci ca la
Un om simplu, visând la o stea
Niciodată nu vin la el cu mâna goală
Îi aduc slănină și ceapă
Îl doare o mână și capul îl doare
În vreme ce bea niște apă
Voi muri, îmi spune șoptit, voi muri
Îmi vor face statui și evenimente
Apoi vor merge cu sentimentul de turmă
Cu mare fast să se-mbete
Au nevoie de mine, ca de aerul nopții
Dacă mori devii ideal
Îmi șoptea Eminescu, în vreme ce ploaia
Cădea peste noi, ca un val..
Într-o zi a plecat departe, departe
Într-un alt spațiu terestru
Prietenii mă cheamă să bem o pălincă
Căci s-a născut Eminescu
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Eminescu e cu noi!
Cât ai vrea să îi socoți
Numărând din doi în doi,
Plopii rămân fără soț,
Eminescu e cu noi!
Domol curge râul, ramul,
Neamu-i sătul de nevoi,
De-om învinge vântul, valul,
Eminescu e cu noi!
Codrul freamătă și plânge,
Lacrimile-i curg șiroi,
L-au tăiat și curge sânge,
Eminescu e cu noi!
Rar se mai aude bucium
Pe la stânele de oi,
Cânt-a jale și a zbucium,
Eminescu e cu noi!
Sub salcâm de-aștepți iubita,
Un sărut să-ți dea, apoi,
Dacă te-a cuprins ispita
Eminescu e cu noi!
E nemuritor și rece,
Fără el ne simțim goi,
Vreme vine... vreme trece,
Eminescu e cu noi!
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu
Pe aceeași ulicioară
se zbate-n miezul nopții
în tremur fără de sfârșit
dorul de EMINESCU.
La steaua bolților
albastre și tăcute
luceferi-mi trezesc
dorul de EMINESCU.
Pe lacul liniștit
cuprins de iz de tei
îmi fulgeră-n scrisori
dorul de EMINESCU.
Pe lângă plopii fără soț
seara pe deal se lasă
și arde-n somn de păsărele
dorul de EMINESCU.
În freamătul de codru simt
că prea departe sunt de tine
și-un singur dor mai am
dorul de EMINESCU.
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu
Te-am căutat ieri bădie
Acasă la Ipotești...
Mirosea a iasomie
Și a mere dulci domnești.
Și pre nume te-am strigat
Așa cum era firescu'
Codrul a reverberat
Eminescu! Eminescu!
Mai departe, mai departe,
Lângă lacul argintiu
Un scatiu îți ținea parte:
Eminescu este viu!
Și-au răspuns apoi și teii
Ei, custozii tăi de suflet
Într-un cor cu porumbeii:
-Domnu-i prin stele în îmblet!
Mulțumit de constatarea
Că ești mult iubit, bădie!
Am încheiat preumblarea...
Degustând o razachie!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu
Eminescu a fost, este, și o să mai fie,
El a scris cea mai frumoasă poezie,
El nu a murit și nici nu va muri,
El a iubit, iubește și va mai iubi.
Versul lui este un simbol al omenirii,
E ca un balsam pentru a noastră fire,
E ca un dor nemuritor,
Eminescu este al nostru mare scriitor.
El a scris neîncetat
Și niciodată nu a regretat,
Și a pus pe hârtie
Ce a gândit cu adevărat.
El este ca un zeu, ca marele Orfeu,
Și a cântat moartea și dragostea în poezie,
El a scris cu suflet și armonie,
Eminescu a fost, este, și o să mai fie.
poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre Eminescu
Despre Eminescu vine vorbă de departe
Cum că n-a trecut hotarul de la Cernăuți spre moarte
Despre Eminescu cel din lume tras pe roată
Mai găsiți bucăți și astăzi prin țărâna înghețată
Despre ce-ar fi vrut acestei vremi să-i fie
Că trecându-vă printr-însa poate-un strop de bucurie
I-ați aduce dinspre caii ce gonesc intrând în soare
Să-ncercați ca Eminescu să vă treceți fiecare
Despre Eminescu din adâncă simplitate
Nu-i mai căutați cusururi e iubire peste toate
Două țări și două umbre într-un gest rănit de toamnă
Peste El și peste Ceilalți roi de flori să se aștearnă
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul lui Eminescu (Dedicată aniversării a 170 de ani de la nașterea lui M. Eminescu)
Versul lui Eminescu e un dor nemuritor.
Care v-a dăinui peste veacuri.
El a înălțat al meu popor.
Ca dacii a lor arcuri.
Să-l învățăm ca pe o rugăciune
Scrisă în cartea sfântă.
Căci versul lui Eminescu
Nu știe să mintă.
El a fost scris cu sânge și sudoare,
Pentru cei cu inimile pline de dragoste și amor.
Pentru România mare,
Pentru al ei falnic popor.
poezie de Vladimir Potlog (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
El este firescul
Luceafăr al poeziei.
Este Eminescu
Lumina României.
Eminescu va fi
Pentru noi făclia.
Versul lui va dăinui,
Cât va fi România.
Cum soarele își pune
Lumina peste astre,
Eminescu rămâne
În inimile noastre.
Cântecul și poezia,
Eminescu ni le-a dat.
Stăpâni peste România,
Dumnezeu ne-a așezat.
În "țara" lui "de glorii",
În "țara" lui "de dor",
Înscriem noi istorii,
Sub mândrul tricolor.
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană
Se spune că
a fost unu Eminescu
pe vremea
când codrii erau
de aramă,
când Lacul...
când dorul
de mamă...
Se spune că
a fost unu Eminescu
când plopii
erau fără soț
pe afară,
când Vino iubito...
când dorul
de țară...
Se spune că
a fost unu Eminescu
pe când
Memento mori
îi venea în minte...
când O, rămâi
când dorul
de cuvinte...
Se spune că
a fost unu Eminescu
în anii cei grei
păstrat în parfumul
de tei!...
poezie de Gheorghe Gurău (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu
Eminescu e lumina
care vine din trecut,
e sămânța din cuvânt
azvârlită-n în viitor.
Rescris și iar rescris,
pe vertical, orizontal,
pe crengi de tei,
pe vârfuri de plopi,
în toamna târzie,
în tânăra dimineață,
în freamătul gândului,
în bătaia vântului,
în foșnetul codrului,
în venele noastre e spiritul lui.
Privindu-ne de sus
prin ochi de luceafăr,
Eminescu n-a plecat,
Eminescu e acasă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii de gust vor ști desigur să aleagă și de aici înainte pe Eminescu cel adevărat, din Eminescu cel astfel pocit de admirația activă a epigonilor. Dar pentru cititorii cu un gust mediocru și tocmai aceștia au nevoie de îndrumare Eminescu cel clasic nu mai există.
George Topîrceanu în Eminescu și epigonii lui
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu redivivus
Cerul parcă s-a dechis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână
Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvântul parcă ne doare
Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis
Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel aniversar - Mihai Eminescu - 169 de ani de la nașterea poetului național
A fost Eminescu un far
Cernând peste plai cu lumină,
Venit într-un miez de gerar
În splendida lui Bucovină;
Luceafăr cu suflet de jar
Vibrând peste bolta senină -
A fost Eminescu un far
Cernând peste plai cu lumină.
Cu versuri sfințite de har,
Cu doina-ngânată-n surdină,
Făcu un popor milenar
Mai mândru de-a sa rădăcină.
A fost Eminescu un far.
rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Frecvență eminesciană
Și noaptea și zi de zi
m-apropii de Eminescu
învăț arta de-a muri
domnilor cu tot firescul
M-apropii de Eminescu
m-apropii de poezie
restul e tăcere restul
nu-i fir-ar să fie
M-apropii de poezie
învăț arta de-a muri
altfel viața e pustie
și noaptea și zi de zi
M-apropii de Eminescu
învingându-mi omenescul
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 iunie 2023)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu e cu noi
De ar fi pământul pustiit de vânt
Sau inundat de ploi,
Și soarele s-ar ascunde pe veci după nori
Să nu ne temem de întuneric
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne scoată plopii din rădăcină
Sau de ni s-ar parea viața o ruină,
Să nu cedăm, să nu dăm inapoi
Căci Eminescu e cu noi.
De-ar fi să ne omoare tot cea mai rămas sfânt în noi
Cum se omoară soldații în război!
Să nu ne temem de dânșii
Căci Eminescu e cu noi.
Căci versul lui e o lumină lină
Care din cer a coborât
E ca o mană divină
Pentru cei care l-au iubit și îl iubesc la infinit.
poezie de Vladimir Potlog (25 ianuarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu loviți în Eminescu
Nu loviți în Eminescu, nu loviți în al meu neam,
C-am ajuns sărac pe lume și-acum doar pe el îl am!
Nu loviți în Eminescu și nu-l mai spurcați în glas,
Dintr-o țară prăduită doar el singur mi-a rămas!
Nu loviți în Eminescu, blestemați în veci veți fi,
Că-n el licăre speranța până-n cea din urmă zi!
Nu loviți în Eminescu, încercați să fiți mai buni,
De nu vă țineți cuvântul - jos, la casa de nebuni!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul zilei de naștere
Înaintea
lui
Eminescu
S-a
născut
fiul meu
cel
mai
mic
După
Eminescu
M-am
născut
eu
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
O viață întreagă am visat să vin la Ipotesti, la tine,
Să văd e sat terestru satul tău extraterestru...
Dar nu mă lasă sâgele ce-mi curge-n vine,
Basarabeanul sânge, bade Eminescu.
Și satul meu la fel cu "ești", ca Ipoteștii,
În stânga Prutului, sătucul meu, Hăreștiul,
Ce vad frumos aveau cândva Hăreștii,
Să-l treacă toata lumea, bade Eminescu.
... acum întregul Prut e o vâltoare,
Și nu mai trec țărani, cu caii de căpăstru...
La Iași să-și ducă, pepenii de vânzare
Ca-n vremi apuse, bade Eminescu...
Acuma Prutu-i ștreang, care de gât ne strânge,
Cum afirma prin Europa președintele Băsescu,
- De neam c-o datorie și de sânge,
Față de tine, bade Eminescu...
Hotarul nu mă lasă... cică Europa,
E malul drept-adică românescul,
Și Basarabia pe veci e Aziopa-
Cum râd muscalii, bade Eminescu...
Un unu, doi și trei de când cerșești,
Un orice preț Părintelui Cerescu,
Să dea o altă soartă, națiunii românești,
Întegră soartă, bade Eminescu.
PS
... Înc-un poet plecat, cam nu demult, de-aice,
E vorba de-Andrian, de Păunescu
Tu vezi acolo sus de-a sta-n genunchi să-ți pice,
Ascultă-i versul, bade Eminescu...
Și dacă-ți place ție, o să-i placă și lui Dumnezeu,
Românul vers moldovenesc-românul vers basarabescu,
Și poate s-a-ndura, unind poporul meu
În Mare Românie, bade Eminescu...
poezie de Iurie Osoianu (9 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Templu de Semiramidă
Templu de Semiramidă;
Geniu, datină și scut,
Eminescu - Piramidă,
Alinând ca un sărut...
Eminescu, ne-ntrecutul,
Briliant care ne-adună,
Un luceafăr din trecutul,
De-ntuneric și furtună...
Eminescu - falnic munte,
Vis doinit de vatră rară,
Dunăre de har și frunte,
La o cumpănă amară...
Eminescu e puterea,
Verbul greu nuntit de zare,
Eminescu-i mângâierea,
Rugul meu de neam și soare...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Interesant Eminescu nu mai poate fi, deoarece tot ce e interesant în Eminescu e pur german, iar azi nu se mai consideră interesant decât ce vine din zona anglo-saxonă, care e contrariul germanității. Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil.
Horia-Roman Patapievici în revista Flacăra, nr. 1 (2002)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
La umbra mormântului...
In memoriam Mihai Eminescu
Pe statuia învechită
Teiul crengile își apleacă,
Spiritul lui Eminescu
Veșnic viu, vine și pleacă.
Atât de fragedă-i chemarea,
La steaua care o urmărește,
Căci zeci de ani vor trece în timp,
Dar, alt Luceafăr greu va crește.
Luna îi sărută ochii reci,
Teiul îi mângâie obrazul,
Spiritul lui Eminescu
Cântă versuri printre ramuri.
Flori și lumânări aprinse
Îi împodobesc plecarea
Visând codrii de argint
Spiritul lui Eminescu
Își astâmpără chemarea.
Sus în ceruri printre stele
Luceafărul se învârte roată,
Iubirile îi deșteaptă...
Poate se va întoarce o dată,
În alt lan de poezii
Și iubire mult visată.
poezie de Valeria Mahok (8 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!