Pe soclul vremilor trecute

Pe soclul vremilor trecute,
Ne-am aşezat strāini, statui,
Solemni, în faţa orişicui,
Dialogând prin semne mute.

Şi-n marş funebru de-alāute,
Ne-am pus, iubito, pofta-n cui,
Pe soclul vremilor trecute,
Pe care îl vedem şi nu-i...

Ni-i ţara înecatā în cucute,
Iar zâmbetu ni-i pururi amārui,
Şi cultivăm florile cucului,
În inimi rātācite şi stātute,

Pe soclul vremilor trecute...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce pentru noi este un adevăr absolut, e numai rezultatul (poate relativ) de cultură a vremilor trecute.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scadente

torsul se imbrumareste
caierul se-mputineaza
ghemul vremilor trecute
se aduna din sfarleaza

si-ti da sama despre felul
cum ai fost in asta viata
despre cum o sa se-nnoade
la alt tors firul de ata.

poezie de Sorin Tilita Dolhesti
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe soclul unui far stins

O, far înalt, obscur, sinistru,
Eu undeva te-am mai văzut...
Grozav te-asemeni c-un ministru
Ce-a licărit şi a căzut!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul lui Traian

Colo surele ruine
Către Dunăre privesc
Cum tot vine apa, vine
Martori vremilor trecute,
Cât sunt astăzi de tăcute,
Numai inimii-i vorbesc.

Eu mă uit pe apa sură
Încreţit-abia de vânt;
Apa lângă mal murmură.
Trec şi vremile-nainte,
Trec şi-aducerile-aminte
Cum trec toate pe pământ.

Au pierit acele glorii,
Şi-alte-asemeni nu se nasc
Ah, dar iată luptătorii
Scutul lor cum îl aruncă,
Sapă, cum le-a dat poruncă
Meşterul de la Damasc.

Grinzile de grinzi se leagă
Peste munţii de granit,
Lespezi peste bârne-ncheagă
Viaduct pe bolţi enorme
Şi-uriaşele lui forme
Parc-ajung până-n zenit.

Şi din câte-avea ţinuturi
Roma-n stăpânirea sa,
Iuţi oşteni ascunşi sub scuturi
Vin ca apa revărsată,
Cum potopul tău odată,
Iahve, peste lumi vărsa.

Podul îşi îndoaie fierul
Sub atâţi legionari,
Tubele-nspăimântă cerul!
Istre,-acum te baţi în spume!
Mulţi văzuşi tu tari în lume,
Însă nu pe cei mai tari!

Cine va mai sta-mpotriva
Leului roman de-acum?
Care fulger stăvili-va
Goana răzbunării sale?
Ai voinici tu, Decebale,
Să opreşti furtuna-n drum?

Ori ai tăi sunt cei ce-n gloate
Ies din codri-ntunecaţi?
De pe câte râuri toate
Vin la moarte ca la nuntă
Cu topoare-n mâini, şi-nfruntă,
Şapte rânduri de-mpăraţi?...

Ah! visez. Eu la ruine
Şi la Dunăre privesc,
Cum tot vine apa, vine.
Ele stau ruine mute
Martori vremilor trecute,
Numai inimii-i vorbesc.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din trandafirii albi... (Omagiu lui George Bacovia la 50 de ani de la moarte)

Din trandafirii albi cădeau petale
Valsând încet, în cercuri violete
O neagră umbră pe un alb perete
Alunecă felin, la ore matinale.

Din trandafirii albi cădeau petale
Trecute roze-agonizând de sete
Iar rime din albumul tău, poete
Se-aştern pe soclul nemuririi tale.

poezie de Mihail Mataringa (20 mai 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În opera lui se găseşte materia primă pentru soclul unei statui: balastul.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

În soclul unei statui este îngrămădită uneori întreaga generaţie a celui de deasupra.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pe soclul statuii regelui Ludovic XV al Franţei

Ah! frumoasa statuie! Oh! frumosul piedestal!
Virtuţile-s pe jos, iar viciul e pe cal!

distih de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soclul toamnei

cutie de rezonanţă a paşilor/ pe străzi de nicăieri/
acest anotimp
cu ochi de albină ce multiplică efectele
în tufănele
nu începe ceva ci sfârşeşte
într-o piruetă a unui balet clasic
incredibil de adevărat
mai adevărat decât viaţa într-o clipă improvizată
am fost făcută prizonieră jocului
ca un dorian gray
o dezvăluire prima oară în faţa mea la răscruce de vremi
nicio răscumpărare doar prăbuşire între
frunze aurolate
ce profită de soclul toamnei
cultivând mai departe aure

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mercantilism

Pe soclul aşezat în piaţă,
Tronează bustul lui frivol;
Arată cum a fost în viaţă...
Înalt şi înăuntru gol.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele toate durute

... dacă ar fi să renunţ
iar la singurătate
ar însemna să pronunţ
numele celor
uitate

ar însemna să revin
iar la iluzii pierdute
la amintiri care ţîn
numai de cele durute

ar însemna scotociri
iar în trecuturi trecute
ar declanşa rătăciri
de avalanşe tăcute

şi iar în sine mă-ncui
în carapace avidă
de tot ce-a fost şi ce nu-i
singurătatea lichidă

curge al vremilor rău
sus înspre zare la vale
iar stau pe mal şi nu ştiu
cine-o să-i iasă în cale

cine-o să-ncerce timid
dig între maluri să pună
trainic ca stropii ce frig
fulgere-n toi de furtună.?!

dacă nu pot să renunţ
iar la singurătate
am să încerc să pronunţ
numele
voastre
uitate...

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Hellen

Soţiei mele, de ziua ei

Îţi scriu pe umeri versuri cu polen
Şi nu ne refuzăm iluziei nicicum,
La margine de timp, acelaşi drum
Ni-i îndreptar şi spirit, şi refren...

Urcām şi coborâm, din tren în tren,
Ne comportām ca la un ultim bal,
Şi-n sânge ne cad stele... Conjugal,
Ne-am rătăcit în noi, deja, Hellen!

Ni se topesc din nou gheţari în vine,
Apun şi răsar sori, ninge şi plouă,
Iar ochii-ţi verzi, cu raze olivine,

Ne introduc parcă-ntr-o sferă nouă,
A sentimentelor de-a pururea depline,
În care, simultan, bat două inimi. Două!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

Din când în când
fluturii se opresc
să-mi sărute mâna
şi mă ating uşor
cu aripile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
cerul se apleacă
să-mi sărute fruntea
şi mă atinge uşor
cu ploile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
florile se deschid
să-mi sărute plămânii
şi mă ating uşor
cu petalele trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
te apropii tiptil
să-mi săruţi cuvintele
cu toate culorile curcubeului.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presa trăieşte pe soclul minciunii.

aforism de Betty Marcovici (iunie 2013)
Adăugat de Adina Coman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am

Ne-am mascat
Crezând că aşa va fi mai bine
Ne-am uitat
Şi vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înţeles
Sperănd că aşa şi este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu feţe.
Ne-am înstrăinat
Şi vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuţii, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.

poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cauţi tu la mine-n suflet?!

Ce cauţi tu la mine-n suflet
Călcând pe răni nevindecate,
Peste minciunile sfruntate,
Pândind al meu adânc răsuflet?!

Şi dinadins iuţindu-ţi pasul,
Mai scormoni plăgile-mi profunde
A amintirilor imunde,
Ce tind a-şi înăbuşi glasul.

Mi-e sufletul oglindă spartă.
Mi-e gândul tulburat de jale.
Vechi simţăminte-mi dau târcoale,
Vroind fiinţa să-mi împartă.

De dragul vremilor trecute
Te-aş asculta, dar mi-este greu,
Că te-oi purta cum faci mereu:
O lacrimă de-mi ştergi, curg sute.

Ce cauţi tu la mine-n suflet
Printre ruine de dureri,
Ce sângerau până mai ieri,
Pândind al meu firav răsuflet?!

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am cunoscut...

Ne-am cunoscut doar zilele trecute,
Te-ai strecurat în gânduri şi în vers
Dar ai plecat din timp şi pe tăcute,
Sperând să trecă iarna-n singur sens.

Ne-am cunoscut în cântece de seară
Şi le-am cântat refrenul repetat,
Dar m-ai lăsat cu ultima silabă
Să pui accentul unde am uitat.

Ne-am cunoscut apoi în dimineaţa
Când îmi spuneai ca nu ai timp deloc,
Mai bine să te las să pleci degrabă
Ca să-mi trimiţi din gândul tău de foc.

Dac-am uita să ne privim în suflet,
Ne-am despărţi ca apa de ulei
Dar îmi citeşti ce scrii pe unde umbli
Fără să-mi spui nimic din câte vrei...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

respect

Respectul este temelia, sau mai exact, soclul din care se înalţă statuia armoniei.

definiţie clasică de Teodor Mazilu în Doamna Voltaire (1979)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soclul haiku-ului este însuşi ritmul său.

aforism de Vlad Chirinciuc (14 februarie 2021)
Adăugat de Vlad Chirinciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur zeu şi-a păstrat soclul: forţa.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!