Oricât ai incerca
Nacela de inimă îndrăzneață
Balonul visului te prea înalță
Și te ridici și iar ridici
Nestiind, tu,.. sărmană că o să pici.
Și cazi și spini te zgârie caudini
Rugându-te să te opresti în ei..
Cu rugi neauzite de chiar Dumnezei!
Ce-or să fie mulți în infinit, buni..
Dar fără tine, Luciferi vor fii venini!
Ce nu au milă de ale tale căprioare
Bătăi ce mor, voind să fie iubitoare
Căci puterea ta nu are-n veci, nimeni!
Nici ingeri, nici Dumnezei, nici eu
Să te opresc să cazi în abisul tău...
De unde renaști cu cea mai mare minune
Iubirea ce la muiat pe Dumnezeu cu fiul său..
Ce a unit două culori alb și negru
In doi oameni, ce sunt cele mai crude fiare
Intr-o haită de lupi și un pui de om, mirare!
Iubire esti pasărea de lumină care...
Oricât ai incerca să o innegresti
Nu faci decât mai tare să o strălucești
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre lupi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cruci îndoite...
Fugitam mult și bine
De fiare in peșteri
Cu picioarele goale
Rugându-ne la ingeri
Să ne fie doar lumini..
Ne-a fost tare bine?
Acum in intunericuri
Ne ducem singuri
Ne rugăm din invidie
Fără lumină in suflet
In prea multă lumină
Prin orașele peșteră
Unde ne inchidem..
Prividu-ne intre noi
Ca niste fiare in război!
Și va veni iar vremea
Cu cruci indoite in zvastici
Când o să ne ucidem
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre speologie
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre război
- poezii despre picioare
- poezii despre oraș
- poezii despre invidie
- poezii despre cruce
Știu că cel mai mare obstacol al tău în acest moment este: "Eu nu pot!" Eu nu pot să îmi descopăr pasiunea, talentul sau vocația. Eu nu pot să am un corp frumos. Eu nu pot să am parte de iubire și fericire. Punem pariu că poți? TOT ceea ce tu faci azi era odată imposibil să faci. Dacă atunci când ai învățat să mergi, părinții tăi ar fi zis: "Nu mai încerca să te ridici, că te lovești." probabil și azi ai fi mers în patru labe. Ai avut nevoie de o doză mare de optimism și curaj ca să te ridici, să cazi din nou să te ridici și să începi să stai pe picioarele tale. A fost un moment când să mergi pe ambele tale picioare a fost foarte greu iar odată părea chiar imposibil.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre picioare, citate despre învățătură, citate despre talent, citate despre superlative, citate despre prezent, citate despre pariuri, citate despre optimism, citate despre obstacole sau citate despre iubire
O să-ți spun cum să te ridici
Când viața îți dă
o mie de motive să cazi,
te ridici,
Când zilele par întunecate
și nu ai nici o cale de ieșire,
speri,
Când dezamăgirile
țipă mai tare decât visele,
tu construiești.
Când ridurile
se încrucișează cu fața ta,
zâmbești,
Când ești singur,
vino să mă găsești.
O să-ți spun cum să te ridici,
dar îmi spui și mie la fel.
poezie de Eugenia Calancea (22 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre viață sau poezii despre timp
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre poezie, poezii despre noapte, poezii despre cuvinte sau poezii despre versuri
E trist când ajungi să faci lucruri doar ca să vadă alții ce viață frumoasă ai. Când îți pozezi mâncarea, când nu intri în piscină fără o poză, când nu te faci mort în club fără sa faci un live în care crezi că ești funny, când te duci la bibliotecă fără să pui un status despre ce carte citești. Oh, scuze de ultima parte, mă luase somnul scriind. Când o să-ți dai seama că viața se poate opri oricând, o să întelegi și că scopul ar trebui să fie unul personal: să te bucuri de fiecare clipă și să te simți bine. TU, pentru TINE. Amintirile și trăirile cele mai frumoase nu sunt nici în poze, nici în hârtii, nici pe buzele altora. Sunt în capul tău. Sau în sufletul tău. Și stii ce e tare?! Că de acolo poți să le dai play și să le accesezi oricând. Chiar dacă n-ai baterie la telefon sau chiar daca se închide facebookul. Cea mai bună zi din viața ta este aceea în care decizi că viața îți aparține!
citat din Florin Ristei
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fotografie, citate despre viață, citate despre frumusețe, citate despre tristețe, citate despre telefon, citate despre suflet, citate despre somn sau citate despre mâncare
Cade
cade zăpadă multă să ne-ajungă...
nici nu știu dacă te mai iubesc
nici nu știu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad mă rătăcesc
sunt și pădure și izvor dar și tăciune
să cazi e simplu să te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu știu unde mai sunt cine sunt eu
știu totuși că nu pot să calc pe ape
iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad și cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea
doar oamenii de nea au mai rămas
să ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înțeleg doar cei ce sunt copii
mi-a picat așa ciudă pe iarnă
că vrea să-mi intre-n casă și în suflet
în loc să stea afară și să cearnă
iar inima să-mi bată fără sunet
nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...
poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere, poezii despre sunet, poezii despre păduri, poezii despre prietenie sau poezii despre inimă
Problema nu e nici intestinul gros, nici rinichiul, ci viața și moartea. Da, viața a fost și acum uite, se duce, se duce și eu nu pot să o opresc. Da. De ce să mă amăgesc? Doar este evident pentru toată lumea în afară de mine că mor și că totul nu e decât o chestiune de săptămâni, de zile, - poate chiar acum. Acu' era lumină, acu' e întuneric. Acu' eram aici, acu' dincolo! Unde?... Eu n-o să mai fiu; atunci ce-o să fie? N-o să mai fie nimic. Și unde o să fiu când n-o să mai fiu? Oare mor? Nu, nu vreau!
Lev Tolstoi în Moartea lui Ivan Ilici (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate de Lev Tolstoi despre timp, citate despre moarte, citate de Lev Tolstoi despre moarte, citate despre întuneric, citate despre zile, citate de Lev Tolstoi despre viață, citate despre săptămâni, citate despre lumină sau citate de Lev Tolstoi despre lumină
Iisus Hristos: Ați auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ții înaintea Domnului jurămintele tale". Eu însă vă spun vouă: Să nu vă jurați nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este așternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poți să faci un fir de păr alb sau negru, ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.
replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:33-37 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre promisiuni, citate despre creștinism, citate despre Iisus Hristos, citate despre religie, citate despre păr alb, citate despre păr, citate despre negru sau citate despre cuvinte
Testament scris cu curcubeu
Cu băjanie lumii să nu fiu
Pentru că-ntro zi, nu vreau să știu
Voi pleca, aici să nu ma fiu.
Dar totuși... mult mai mult o să fiu...
Decât am fost cu trupul de vânt
Ce lăsa curcubeu de tuș pe pământ
Din desaga de nouri de cuvânt
Ce-n senin nevăzut de voi-l cânt
Alergând după un puf de păpădie
Ce e a fericirii ciocârlie
După o picătură de ploaie
Ce cerul genunchiul il îndoaie
In sunet culori in mine
A sufletului rugăciune
Ca lacrimile lumii venine
Să fie curcubeie divine
Ce îngheată în cruzi spini
Adânci cât un abis, haini
Ca o haită mare de demoni
Ce par de-i vezi ingeri minioni...
Căci de-mi rămâne condeiul
Nu contează unde e bordeiul...
In vidul rece ori purgatoriul!
De am cu mine cu ce scrie versul
Pot arde in smoală de mercur
Voi înmuia condeiul chiar în el
Să scriu legat în orice fel
Ce e minciună și adevăr
De-ar fi chiar acolo-n paradis
Masca nu o suport ca derviș
Să acopere un chip prefăcut
Pentru un fir de praf de lut
Din care am fost plămădiți
Despicați să învătăm aici
Să ne simțim iar iubiți
Contopindu-ne senini, smeriți
In ceea de cer am fost sortiți
Intr-o lacrimă pură de rouă...
Să ne dea trup de curcubeu nouă
De intuneric în veci să nu fim robiți.
Și deci, să nu mă plângeti
Eu voi curcubeu pe ăst cer
Din lacrima tușului mercur
Sub trupul meu să râdeți
Eu demonul ronin lumii
Ce a învățat a iubii
In intunericul rece de aici
Mai rece decât toate ce vor fi...
Și când mă veți vedea din nori
Apărând cu sunet de culori
La mine să nu vă gânditi
Atât vă rog,"Să vă iubiți"
Căci ea doar ea, iubirea
E omului în veci menirea
Să-și simtă, sărute nemurirea
Să-i ucidă timpului preamărirea
Lâsând deoparte judecata,
gândirea, rasisimul, ura...
războiul aurului tevatura...
căci vor rămâne-n lumea asta...
De unde voi pleca acuș și eu
Devenind dintr-o lacrimă de cerneală
Ce mi-am dorit mereu, mereu!
Pe cer un curcubeu...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre testament sau poezii despre sărut
Doar o noapte
Clipă galbenă efemeră
Ceară de inimă amorul, speră
Focul ielelor ne împresoară
Și în lacrimi bătăi omoară
Și cine le mai și întelege
Praful din el se poate alege
Ele coboară după iubire
Dată de mult pe amăgire
Și crezând că o pară iar
Le poate da lumină în amar
Uitând că iubirea nu-i o noapte
Plină de măști și false șoapte
E un infinit prea nedefinit
De demoni și albi îngeri
E făcută să râzi și suferi
Căci noaptea are și vid finit
Intre stelele priviri în amor
Ce răsare mai senină-n zor
Nu ia seamă de arse comete
Ce luminează o clipă-n noapte
Pleacând, lăsând negru mai departe
Asteptând in iaduri prea moarte
Doar să simti amăgirea-n noapte
Cu foc de iele-n clipe deșarte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre îngeri, poezii despre stele, poezii despre râs sau poezii despre măști
Meșterul din Univers
Proverbe 8:22-31
Pe Mine Domnul m-a făcut
Chiar întâia Lui lucrare
Să fiu un soare și un scut
Lumină să fiu îndurare
Mai "nainte de-nceput
Eu am fost din veșnicie
Nici pământul când făcut
Nu a fost atunci să fie
Adâncuri nu existau
Nici izvoarele de apă
Undele nu-și revărsau
Apa nefiind creată
Însumi Eu am fost născută
Mai "nainte decât munții
Când lumina nevăzută
Nu își regăsea pierduții
Mai "nainte de-ntărirea
Munților Eu am venit
Căci sunt dragostea iubirea
Omului neprihănit
Nici pământul nu era
Și nici cea dintâi fărâmă
Lumea când nu exista
Nici izvoare de lumină
Eu lucrarea cea dintâi
Sunt o iată-n veșnicie
Credincios tu să rămâi
Dragostea țintă să-ți fie
Domnul când a întocmit
Cerul Eu eram de față
Norii când i-a pironit
Pe cer să aibe viață
Hotar mării când i-a pus
Mai departe să nu treacă
Ci cu valul ei supus
Să rămână-n a ei matcă
Pământului temelii
Domnul când i-a întocmit
Eu eram din veșnicii
Atunci Meșter iscusit
Și la lucru lângă El
Eu îi eram desfătarea
Îi eram și scop și țel
De a-și săvârși lucrarea
Pe-a pământului orbită
Eu jucam neîncetat
În lumina întocmită
Plăcând Celui Prea Înalt
Plăcând Tatălui iubit
Pe Mine ce m-a născut
Ca să fiu în infinit
Tot ce are mai plăcut
Eu sunt Meșterul lucrării
A planului Său măreț
Și sunt apa îndurării
Al iertării sfinte preț
Tatăl m-a făcut lumină
Eu să fiu pe veci Cuvântul
Ca pe palme să mă țină
Căci am întocmit pământul
După planul Lui cel sfânt
Am dat viață am dat rost
Și în cer și pe pământ
C-am rămas în veci la post
Când în planul de-ntocmire
Pe om Însumi l-am văzut
Am simțit a lui iubire
Duhul că mi-a răscolit
Omul ființa aceasta plină
Și de sensuri și priviri
Ce se vrea o rădăcină
Plină de închipuiri
Mi-a rămas o țintă vie
Un liman plin de iubire
Să îl iau în veșnicie
Drept comoară să îmi fie
Pe Mine Domnul m-a făcut
Chiar întâia Lui lucrare
Să rămân pe veci un scut
Milă să fiu îndurare
Un liman al mângăierii
S-aduc viața pe pământ
Și surâsul fericirii
Duhului mereu înfrânt
Tatăl Sfânt doar m-a născut
Eu să fiu în veci Lumina
Adevărul nevăzut
Mersul vieții-ntodeauna
Slavă dar Lui Dumnezeu
Cinste glorie onoare
Căci mă vreau copilul Său
Să văd viața viitoare
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre naștere, poezii despre munți, poezii despre meșteri sau poezii despre apă
Mai Sfântă decât "D"umnezeu
Pe al tău tărâm sfânt, tot mai multe..
Râuri secate, omăt pe munte
Câmpii nearate cu zâmbete
Din ale mele palme crescute...
Cu cireșe, puhave plăcinte
Cu izurile cele mai sfinte
De haine spălate și miruite
Cu nopțile multe, nedormite...
Să mă înmugurești în spinii
Ai mei... ai neascultării...
După ce am zburat mult prea mândru
Din cuibul căușului, cerului sacru..
Cu rugi ce lăcrimează-ngerii
Ce te ascultă înaintea Lui, Lui!
Tu, născătoare albastrului
Și a palmei Universului..
Cu povești și griji-nfinite
Ce eu nu le am pentru Tine..
Mamă... ce-mi doresti doar bine
Fericire și zile senine.
Pe care azi, eu, cu umilință
Ti le urez din a mea inimă...
De ziua ta prea Sfântă Heruvimă
Mai Iubitoare decât "D"umnezeu..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre urări sau poezii despre râuri
Cele mai iubitoare inimi sunt pline de spini, precum trandafirii.
aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre trandafiri, aforisme despre superlative sau aforisme despre inimă
Ecclesiat Toate râurile curg spre mare, dar marea nu se umple
Cazi, te ridici, iar cazi, iar te ridici,
Dacă nu te mai ridici, ești mort.
Un cuvânt ucide, o palma ucide,
Uneori, glonțul te poate ocoli,
Este trist să vezi cum maimuțele din Zoo-park
Se degradează, devin obscene și chiar
Respingătoare, la fel sufletele noastre
Îmbibate de ură, orgolii, sufletul o maimuță
Închisă-ntre gratii, privită cu o mare curiozitate,
Dar fără dragoste, ehei, pisicile de Angora,
Altă chestie, dar parcă n-au suflet, ce contează?
Cinstitul Iago se autoproclamă Maur,
O violează pe Desdemona, nu o ucide,
El violează o lume, face legi, facer spune,
Cinstitul Iago și cinstitul Brutus.
Fumul era ultimul cuvânt al celor uciși.
A fost un ultim sărut.
Un semn, o literă,
Iau litera, o adun cu o altă literă,
O frază, un poem, o cantată,
Orga înțelege și mi se alătură.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre maimuțe, poezii despre tristețe, poezii despre repulsie sau poezii despre muzică
Dulce prizonierat
Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte,
Ești prizonieră, ți s-a dat de știre
Mai mult decât orice închipuire
Condiții nu pui tu, deci ia aminte!
În luptă nu intrai de aveai minte,
Zadarnic privești jaful cu uimire,
Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte,
Ești prizonieră, ți s-a dat de știre.
Pe sânul tău stă mâna lui fierbinte,
În zale-i îmbrăcat, în strălucire
Un cavaler cu inimă fierbinte,
Sărmană inimă, de fericire
Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre mâini sau poezii despre fericire
Iubirea Ta o cânt -- Isus
Îți cânt Doamne o Isus
Și viața și Ființa
Căci lumină ne-ai adus
Chiar din cerul Tău de sus
Să trăim astăzi credința
Eu te laud te slăvesc
Și ți-aduc Isus onoare
Căci pe Tine te iubesc
Doamne cât o să trăiesc
Și-o să umblu pe picioare
Și iubirea Ta o cânt
Slava Ta de Dumnezeu
Pașii Tăi de pe pământ
Pentru veci al Tău Cuvânt
Căci ești Domn eu sunt al Tău
Cânt Isus a Ta privire
Ca o flacără de foc
Viața de neprihănire
Ce ne-ai dat-o prin iubire
În Tine să-mi aflu loc
Mersul Tău Isus îl cânt
Și lucrarea Ta Divină
Trecerea pe acest pământ
Căci al Vieții Sfânt Cuvânt
Ne e soare și lumină
Îți cânt Doamne a Ta-ndurare
Și smerenia ți-o cânt
Chiar Isus a Ta plimbare
Când ai fost Doamne pe mare
Însă plin de Duhul Sfânt
Și-ți mai cânt a Ta lucrare
Ce-ai făcut-o pentru noi
Să ne acoperi cu-ndurare
Noi de azi dar fiecare
Să fim toți de lume goi
Azi blândețea Ta o cânt
Mila Ta de Dumnezeu
Și al Tău Isus Cuvânt
Nouă dat pe acest pământ
Să-ți dăm slavă toți mereu
Îți cânt Doamne stăruința
Cu care Tu ai lucrat
Să ne mântui dar ființa
Cei de azi s-avem credința
Prin Tine un duh curat
Vrem Isus a Ta lumină
Mâna Ta de Dumnezeu
Pentru veci ca să ne țină
Toți să fim fără de vină
Unde totul e al Tău
Glorie Isuse Ție
Vreau de-a pururi să îți cânt
A Ta slava-ntreagă fie
În imensa veșnicie
Și în cer și pe pământ
02-11-2021 m.
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre vinovăție, poezii despre smerenie sau poezii despre plimbare
Te vreau Isus pe Tine
Îmi vreau viața doar cu Tine
O Isus pe acest pământ
Prinț al slăvilor Divine
Ce-ai murit și pentru mine
Să ajung în cerul sfânt
Eu mă vreau pe-a Tale brațe
O Isus în veșnicie
Duhul Tău să mă înalțe
Și-a Ta mână să mă-nhațe
Să-ți cânt Ființa Ta cea vie
Căci pe Tine eu te vreau
Fiu născut ca nimeni altul
A mea ființă să ți-o dau
Căci eu Domn pe veci te iau
Pentru veci din tot înaltul
Nu vreau Doamne răsplătire
Nu vreau daruri nici comori
Ci eu vreau a Ta iubire
Și a Ta neprihănire
Pe Tine te vreau din zori
Nu vreau cerul și nici Raiul
Ci te vreau Isus pe Tine
Tu să-mi umpli de-acum duhul
Să nu am pe nimeni altul
Prinț al slăvilor Divine
Eu Ființa Ta o vreau
Ochii Tăi Isus de foc
A mea ființă să ți-o dau
Ca în veci cu Tin" să stau
Mai aproape să-mi faci loc
Ia-mă Tu pe-a Tale mâini
Să îți văd Isus privirea
Ținta dragostei dintâi
Și cu mine să rămâi
Să îmi înnoiești iubirea
13-11-2021 M.
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre prima iubire sau poezii despre ochi
Lebăda din călimară
Se închise în mănăstire
De călimară pentru fire
În tuș rece de pedepsire
Pentru a ei caldă iubire..
Trestii de gânduri crude
Tăiau aripi in fade umbre
Și se părea că are toace
În loc de-ntătoare vivace..
Smulgea penele caudin
Bătându-le in al ei chin
Pe toace-nfipte in gheață
De bătăi cu dulceață
Pe care o uitase ghiaur
In călimara mănăstire
De post negru de iubire
In tuș ce se albea pur...
Cu mireasmă de azur
Ce-l atrase pe un demon
Lumilor noastre ronin
Cu condeiul de katană dur..
Si minunat de mireasmă
Ce nu o simti-n fantasmă
In tot universul întunecat
Coborî să vadă incitat
Ce e in aceea călimară
Cu iz ce lui ii omoară
Aripile de grifon nebun
Ce nu aveau in lume stăpân..
Și doamne, a-ngenuncheat
Auzin glasul ei minunat
Ce-l albea cu fiecare
Șoaptă a ei de intrebare..
"Cu ce-am gresit oare
Că am iubit foarte tare
Ce acum dă să mă omoare
Cu gondolă iatagan în sare..."
Și demonul scoase katana
Si lovi cu puterea lui Satana
Și a tuturor celor ce-i țineau sutana
Să-i aducă o rază de soare...
Era atât de albă că albul
Pălea în fața sa-n umbră
Când auzea soapta pură
Dintr-o mănăstire călimară..
Unde ea după mult timp, iară
Zări soarele si culoarea ei
Și incepu să mire, uimească
Cum a putut să se pedepsească..
Și demonul grăi atunci
Cu șoapte adunate
Din ale iadului spelunci
Cărate în desaga lui cuvinte...
"Dragă lebădă i-a aminte
Eu sunt cel ce răsar cuvinte
Și de când umblu printre ele
Nu am văzut mai albe file
Cum ai tu penele, aripile
Atât de pură că de ar vrea
Să-i dea foc ielele, ispitele
In veci vecilor nu vor putea..
I-a si zboară așa pură
Simte lumea cu a ei natură
Esti pe lângă ei....
Lebăda de rouă cea mai pură..
Și nu spun asta să vrăjesc
Eu afirm totdeauna...
Cea ce aud și simțesc
Zboară,.. te asteptă Luna..
Soare stele codri mările
Să se minuneneze de tine
Albul cel mai alb din stele
Ce se albăstreste-n divine
Șoapte neauzite de mine..
Hai fugi, și ai grijă de tine..
Eu sunt un punct negru infim
Pe penajul tău alb de vers, sublim..
Și să mă asculti te rog
Uite,... katana-n șoapta ta
Sa transformat în condei de inorog..
Hai du-te și luminează șoapta
Lumii prea neagră acum
Unde ard mereu in scrum
Si reînvii in vers nebun
Biciut de stăpâna poezie chiaun..."
Lebăda rămase gânditoare
Cu demonul în genunchi cu o floare
Ce se va intâmpla în continuare
Nu știe nici un zeu și o zare..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre lebede, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Minunea ta cu păr scăldat în aur
Te-ai înălțat de mult la cer, și azi
În noapte strălucești atât de tare,
Peste păduri cu-a ta lumină cazi
Și peste munții toți și peste mare.
Ești poetul cel mai de cu seamă,
Ai scris cu sufletul atâtea versuri,
Ți-ai declarat iubirea fără teamă,
Ai dus până la cap a tale visuri.
Fiind băiet odat' păduri cutreierai
Și îți plăcea s-auzi cântul naturii,
Întins pe iarba verde adesea tu stăteai
Visând ca ea să-ți dea dulceața gurii.
Din prima clipă te-ai îndrăgostit,
Ți-au curs și multe lacrimi pe obraz,
Era frumoasă, paru'-i de aur despletit,
Pentru tine totul, icoană și privaz.
Și ai iubit-o mai mult decât viața,
I-ai dedicat poeme multe, multe,
Doar lângă ea îți regăseai speranța,
Căci ea știa prea bine să te asculte.
Erai Eminul ei, iar Veronica
Minunea ta cu păr scăldat în aur,
A fost a ta iubire, unica,
Al sufletului tău dulce tezaur.
Peste păduri și peste munți și mare
A voastră dragoste va dăinui în veci,
În fiecare seară Luceafărul răsare,
A ta lumină blândă peste noi o treci.
poezie de Răzvan Isac (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre tezaur
A opta culoare
A opta culoare
de la curcubeu
cu sunetul visului tău
ce aude prin zidul cel mai tare
a omenirii de carne
dăruind înmiresmată boare
ce nu o are nici floare
și rău nu-i pare
cerându-ți iertare
de o doare pe ea
e iubirea....
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre flori sau poezii despre curcubeu