Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Petru Daniel Văcăreanu

Testament scris cu curcubeu

Cu băjanie lumii să nu fiu
Pentru că-ntro zi, nu vreau să știu
Voi pleca, aici să nu ma fiu.
Dar totuși... mult mai mult o să fiu...

Decât am fost cu trupul de vânt
Ce lăsa curcubeu de tuș pe pământ
Din desaga de nouri de cuvânt
Ce-n senin nevăzut de voi-l cânt

Alergând după un puf de păpădie
Ce e a fericirii ciocârlie
După o picătură de ploaie
Ce cerul genunchiul il îndoaie

In sunet culori in mine
A sufletului rugăciune
Ca lacrimile lumii venine
Să fie curcubeie divine

Ce îngheată în cruzi spini
Adânci cât un abis, haini
Ca o haită mare de demoni
Ce par de-i vezi ingeri minioni...

Căci de-mi rămâne condeiul
Nu contează unde e bordeiul...
In vidul rece ori purgatoriul!
De am cu mine cu ce scrie versul

Pot arde in smoală de mercur
Voi înmuia condeiul chiar în el
Să scriu legat în orice fel
Ce e minciună și adevăr

De-ar fi chiar acolo-n paradis
Masca nu o suport ca derviș
Să acopere un chip prefăcut
Pentru un fir de praf de lut

Din care am fost plămădiți
Despicați să învătăm aici
Să ne simțim iar iubiți
Contopindu-ne senini, smeriți

In ceea de cer am fost sortiți
Intr-o lacrimă pură de rouă...
Să ne dea trup de curcubeu nouă
De intuneric în veci să nu fim robiți.

Și deci, să nu mă plângeti
Eu voi curcubeu pe ăst cer
Din lacrima tușului mercur
Sub trupul meu să râdeți

Eu demonul ronin lumii
Ce a învățat a iubii
In intunericul rece de aici
Mai rece decât toate ce vor fi...

Și când mă veți vedea din nori
Apărând cu sunet de culori
La mine să nu vă gânditi
Atât vă rog,"Să vă iubiți"

Căci ea doar ea, iubirea
E omului în veci menirea
Să-și simtă, sărute nemurirea
Să-i ucidă timpului preamărirea

Lâsând deoparte judecata,
gândirea, rasisimul, ura...
războiul aurului tevatura...
căci vor rămâne-n lumea asta...

De unde voi pleca acuș și eu
Devenind dintr-o lacrimă de cerneală
Ce mi-am dorit mereu, mereu!
Pe cer un curcubeu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petru Daniel Văcăreanu

Cuvânt promis vouă cu emin sfânt

Nu m-ați crezut voi zei în cuvânt
Că sunt doar ceea sunt să-mi cânt
Și mi-ați arătat ce as putea pentru voi, fi
Să fiu ce în veci nu as putea fi...

Și de aceea promit cu emin cuvânt
voi sterge de pe file cu a voastră amăgire
Ce-o vindeți lumii prin teorii despre iubire..
Acest cuvânt cu sărut atât de sfânt...

Ce nu poate fii averea nimănui pe pământ
Căci in palme nu poți prinde o adiere de vânt..
Și totuși dorit de oricine pe pământ
Ce voi ati vrut să mi-l omorâți în cuvânt..

Și de aceea nu vă iert cât aici voi trăi
Căci voi nu știți cum trăieși fără iubire
Să fi doar întunecime de umbră în prăpăstii
auzi doar șoapta de soare...

Intr-un tuș de umbră în abis de călimară
Cum ai sta în mormânt privind afară
Cu urlet în suflet și inimă de fiară
Ce vrea o bucată de carne de lumină...

Sătul de intunericul hoiturilor găsite
Cu viermi ce colcăie în ispite
Dorind guste sânge de rouă proaspăt
Să simtă că poate să o ia de la capăt...

alerge hoinar derbedeu pe curcubeu
Neînchinat bucătii de lanț ce o aruncă un zeu
pari esti sătul inchinat lui cu totul
-ti ardă el pentru a se incălzi sufletului, mirul...

Și de aceea cuvântul meu va fi eminul sfânt
Cu care voi tăia cât voi trăi în cuvânt
Și după, când nu voi mai fi... mă veți auzi în adierea vântului
Când îmi veți răscoli filele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Să nu uitați

Voi, cei ce ați vrut să mă scufundați
În călimara poeziei să mă-necați
În veci de file și versuri nu uitați
De condei de curcubeu o să dați

Fiindcă eu am vrut doar să scriu
uit ce aici sunt să nu mai fiu
Acele clipe când doream să fiu
Un zar de nisip prin rece pustiu

Unde versul era un băt de chibrit
Ridicând nacela sufletului-n vis
De voi! Dorit să-mi fie interzis
În drumul meu spre infinit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Demon ronin iubirii

Și vă zic vouă măști oglindă
Ce pe lângă mine se perindă...
Ce mi-ati arătat ce am dorit
Și-n vortex ascuns subit

Mi-ați smuls culori de zenit
Să vă recolorați prea amăgit...
Credeti voi oare ati reușit
îmblânziti demonul ivit!

Din abisul fără de sfârșit
Cu o cădere de sunet târșit..
Unde-ți răsari mugur de aripi
Pentru a iesi din nou țipi...

Vă inselați cum înșelați
Cu amăgiri reflexii-ntre voi!
Eu sunt din infern cu trifoi
negru de acei-n veci damnați!

Ce voi nu puteți in veci
Să-i atârnati-n lilieci!
In turle de nisip vechi
Ce nu poti să-i deochii.

Căci demonul nebun, ronin
Nu are in efemer stăpân
El de iubeste nu decade
Cum poate îngerul în infinitate...

El viata și-o dă pentru ea
E singura care poate
Să-l albească în noapte
Și să-l albăstrească-n ea

Iubirea ce e hrana, apa
Totul aici... in cruda, casapa.
Lume de iaduri de lut
Cu urlete de umbre-n rut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Ce-ți doresc, lebădă de rouă

Și dacă eu pictez in versuri
Nu o fac dezbrac dresuri
Ondulând culorile în curcubeu
Pentru ce iubesc cum știu derbedeu

Dulcind culori de prin galaxii
Miresme de sakure îngere
simt unicitatea, nu reflexia
Ce te a îngenuncheat iubire

Cu copii de amăgire și măști
Ce nu le suport cât voi viețuii
Ce ucid unicorni inimii
Pe care voi fără de a ști

I-ați legat în catâri la carusel
Cu budoare și tel de bordel
Ce eu le văd doar vid a fi
Când una e Steaua Nordului

Ce răsare din palma ei de cer
Și nu-mi cer decât să o iubesc
Gravând-o aici în altar făr efemer
Al infinitului ce pentru ea-l doresc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Vă rog, secera jos

Celor ce lingeți tușul de pe
Filele mele
Apoi lingând file cu limba
Pentru a căpăta laurii
De reflexie a ceea ce vă doriți
Atât vă spun
Sunt condei ronin
Nu sunt legat de nici o umbră
Care murdăreste fila literaturii române...
Ferițivă....
Si incercați să vă folositi
Inspirația proprie
Nu ceea salivată de pe alte file
Pline de sudoarea sangvină
A poetului ce se usucă
Cu fiecare vers pe care il scrie
In scrum din condeiul trupului
Arzând doar pentru a simți
Că poate zbura de aici
In fum nor ce-o fi
Numai zboare
Din noroiul tușului
Ce-l radeți lingând alte creații...
Vă avertizez fără glumesc!
Satira mea e cea mai dură
Din câte se pot găsi
O scot cu vârf de diamant
Al răbdării frământării mele
A cărbunelui cu care scriu
Din scrumul muiat cu cerneală
Ars mine din condeiul meu
Din lava creatiei
Unde turbam când vedeam
Ce faceți din literatura noastră
Cu

P ile
C unostinte
R elatii

Asa că vă rog frumos
Laba jos de seceră
Care taie iarba slovelor
Ce răsare din file
Ce o tăiați voi
Pentru a vă impleti
Cununi de lauri....
Căci voi intra in voi
Si nu cred vreți să-mi cunoașteți
Fata demonică a roninului menestrel
Ce taie până in lava poeziei
Pentru a scoate diamante
De cuvinte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu cer să fiu iubit

Eu nu cer să fiu iubit,
Aș cere prea mult,
Nu am atâta nevoie
Și nici nu sunt sigur merit.

Eu nu cer să fiu iubit
Căci dacă s-ar întâmpla asta
M-aș simt obligat întorc serviciul
Și nu știu dacă mai pot.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să fiu iluzionat
Că cineva prețuiește.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci dacă aș cere și nu aș primi,
fi nefericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci asta ar fi cerșeală,
Aștept doar să fiu iubit
Și atât.

Eu nu cer să fiu iubit,
Nu vreau cadouri și vizite,
Ci să fiu ajutat măcar
Atunci când am nevoie.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar pot vedea
Câteodată persoanele
Pe care le iubesc.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să pot iubi
Căci așa L-am văzut pe Dumnezeu
Șoptindu-mi prin senzații.

Eu nu cer să fiu iubit,
Dar atunci când mă simt iubit,
Sunt tare fericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să fiu iubit puțin,
Ca o picătură de rouă pe o petală.

poezie de din Teorie poetică și poezie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 81

Ori voi trăi, -ți scriu un epitaf,
Ori tu în groapă pus o să mă vezi,
Însă în versul meu nu te faci praf,
Pe când din mine n-ai ce să salvezi.
Numele tău aici pe veci va sta,
Dar eu, odată dus, voi fi uitat
Un biet mormânt pământul îmi va da,
Când tu la toți în ochi vei fi-ngropat.
O piatră funerară-i versul meu
Și-n viitor de mulți va fi citit;
De tine guri vor pomeni mereu
Când cei ce azi trăiesc vor fi murit.

Condeiul meu te face trăiești
Pe buze vii și-n piepturi omenești.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.
Petru Daniel Văcăreanu

Poem cu un nume la sfârșitul poemul ce eram eu... ce m-a renăscut

Când nu mai aveam nici o speranță
A apărut ea, ultima culoare din curcubeu
De care stăteam atârnat în piatră
cad in nesfârșitul abis de"eu"

Și ma învăluit, fără să știu, ma topit!
Intr-un abur dintr-o piatră, și mirat!
Am strigat."Nu se poate niciodată!
Cum topești în adiere o piatră!"

Unde e praful? A întunericului lavă?
Ceva e neobișnuit spunea inima.
Ce nu simte păcatul și patima
Și... râdea minunată prea suavă!

Mintea nebuna, alb negru amestecat...
In cenușiul mâl unde am stat, scufundat...
Muțise ca o piatră ce asteaptă o daltă
Să fie in strop de rouă sculptată!

Și început curgă atât de cald
Cu surâs nemaivăzut în nici un soare
Cu a tuturor florilor nemaisimțită boare
Ea, o culoare ultima din curcubeu, unde-n bold

De păpădie, atârnam eu, o piatră mai grea
Decât cuprindea Universul în materia sa
Cu intuneric ce biciuia și venin agasa
Cum cântă floarea când ii cad petale... tristețea.

Ce sa topit dintr-o piatră într-o culoare
Dar ce culoare, ce a scris poezii nemuritoare
Cerneala cu care scria mereu Luceafărul
VIOLET,... culoarea ce va deveni infinitul...

Tuș,.. cu care voi scrie mereu poemul meu.
Al pietrei agătată de ultima culoare din curcubeu
O ultimă culoare ca un puf de păpădie
Ce tine pe el și duce Universul în zbor, de cineva nu știe!

VIOLET... esti tușul punctului ce sunt eu
Unde în soare nemaivăzut mereu
Te rotești în singurul soare, VIOLET
Ce a născut din acest punct,

Ce nu era decât o umbră de punct
Inainte de a se termina primul cuvânt
Ce a dat Universului viată, culoare, cânt
Deasupra "I-ului" de la "iubire" sfânt

Ce tu l-ai transformat într-un poem
Ce pe talpă ție rouă de zâmbet acum
Sărutându-i in curcubeul poetului ronin
Neînchinat nimănui în al Unversului chin...

Pe care tu, VIOLET, l-ai auzit tânguind
Când bântuia în piatră de cuvânt, infinitul dorind
Și l-ai mângâiat intr-o culoare, nu cerului senin
A quasarului ronin poet cu vers ucigaș și iubitor...
VIOLET
Poemul renașterii mele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Voi fi

Știu va fi, va fi o zi
când printre stele voi pluti,
căci voi zbura atât de sus
încât al Soarelui apus
nu-l voi zări.

Iar când, din nou, va răsări,
voi veți avea o nouă zi
în care mi-ar plăcea nespus
în ea, să fiu și eu inclus
prin poezii.

Voi fi cu voi când veți citi
și, chiar de nu veți auzi,
voi mulțumi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Senin

Va fi un timp senin, un timp de imn.
Cu gestul meu voi linia văzduhul
și voi rosti doar vorbe fără pată.
Voi spune "cer, "izvor",
voi spune "soare"
și "lacrimă" și "muzică" și "dor".

Va fi un timp în care amintirea
Masacrului nu mă va mai atinge
Decât cu adieri de Poezie
cum, uneori, și sângele adie.

Din tot ce-a fost cândva promiscuu,
Doar sacrul va rămâne și-am să cânt
Contrastele iertate, iertătoare.
Voi spune "cer", "izvor",
Voi spune "soare",
și va fi cer, va fi izvor și soare
în jurul meu și-al lumii. Voi lăsa
vocalele să-și regăsească nimbul.

Va fi un timp sonor, un timp de nimb,
Un timp solemn și pur,
Un timp de imn.
Și va veni odată timpul. Timpul!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 5.60 lei.
Constantin Triță

De-ar fi

De-ar fi o lacrimă să fiu
Sau strigăt în tăcerea mută,
Tot aș veni într-un târziu
La tine... patimă tăcută.

Te-aș înveli cu cer și stele,
Cu pulberea din amintiri
Și ți-aș șopti de toate cele,
La margine de împliniri,

De-ar fi, doar lacrimă să fiu
Pe-al tău obraz, ca un sărut,
Dureri aș arunca-n pustiu,
Culcându-te în așternut.

Și depărtările voi sparge,
Cu gândul te aduc aproape,
Purtând o rochie de alge
În dans eteric, peste ape.

De-ar fi, doar lacrimă să fiu,
Sau dor în dimineți cu rouă,
Numai face-n veci pariu,
Dar aș iubi mereu, când plouă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Mă topește avatar

Pe un colț de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuș vărsată,
Albastră, tristă și-ngândurată
Cursă din călimara inimii.

Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..

Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
se înalțe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.

Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfințit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre și vremi departe.

Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!

Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul

Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topește avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pâinea Vieții-Eu sunt

Ioan 6: 31-40
Din cer — nu Moise pâinea v-a dat
Ci Tatăl Meu dă adevărata Pâine
Ca voi să aveți un duh curat
Și ființa voastr㠗 în slujba Lui ca să rămâie

Pâinea Lui Dumnezeu este cea care se coboară
Din cer și lumii — viață-i dăruiește
Făcându-i calea mai ușoară
Căci Dumnezeu pe oameni îi iubește

Și atunci evreii — Domnului i-au cerut
Dă-ne Doamne această Pâine-ntodeauna
Căci vrem ca Tatăl să ne fie scut
Cât soarele va fi pe cer — și luna

Eu sunt Pâinea Vieții — Domnul le-a vorbit
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine crede în Mine veșnic părăsit
El nu poate ca să fie — căci viața-i este dată

Dar iată voi nu credeți deși azi m-ați văzut
Și cu urechile voastre Cuvântu-ați ascultat
Pe cine Tatăl azi mi-l d㠗 eu îi voi fi scut
Și cel ce vine la Mine — afară nu va fi dat

Căci Eu m-am pogorât pentru voi din cer
Nu ca să fac doar voia Mea
Ci voia Celui ce m-a trimis — pentru cei ce pier
Prin credința în Mine — ei primească mântuirea

Și voia Celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic
Ci să-i înviez pe toți în ziua da apoi
Veniți de aceea azi la Mine — Eu vă zic
Ca să trăiți o viață nouă să fiți cu toții — oameni noi

Căci voia Tatălui Meu din cer este ca oricine
Pe Fiul aici îl vede și din inimă se-ncrede
În a Lui Ființă chiar — primească-n veșnicie
Ca un dar viața-n sine care pururi nu se pierde

O veniți dar la izvoare — apă vie voi să beți
mâncați din Pâinea Vieții — Tatăl Sfânt ca să vă fie
Și sprijin și adăpost — pururi fii să-i rămâneți
El Însuși ca să vă dea — pentru veci din Pâinea Vie
18-01-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când vei pleca

Când vei pleca, copac voi deveni
Singur pe deal voi sta în vânt și soare
Și te voi aștepta din nou vii
Chiar dacă secole vor trece călătoare.
Voi crește mare, umbră eu voi da
Și multe păsări voi avea pe ramuri
Și mulțumit voi fi de soarta mea
Căci tare mult voi fi iubit de neamuri.
Dar, vai! Clipă de clipă, zi de zi
Îmi va fi foarte, foarte dor de tine
Și te voi aștepta din nou vii
Pe-aripi de vânt să te întorci la mine.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mult aș vrea

Aș vrea să fiu o stea
Pe care s-o privești,
Întreaga viața ta
Aș vrea să mă iubești.

Aș vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aș vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aș vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.

Aș vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aș vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.

Aș vrea să fiu o stea
ies de după nori...
Ce mult, mult aș vrea,
O viață în culori.

Aș vrea să fiu un soare
Să știu pe unde ești,
Aș vrea să fiu o floare,
Care mereu înflorești.

Aș vrea să fiu rășina
Pe care o miroși,
Aș vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoși.

Aș vrea să fiu un sfeșnic
Mereu te veghez,
fii cu mine veșnic...
Așa vreau eu să visez.

poezie de (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Mă înclin cu condeiul meu

Condeiul meu e înclinat
In curcubeu....
Celor ce au fost in poezie
Sprijinul meu
Cu pretuirea infinită
A tușului sângelui meu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Te aștept, iubire!

Când tu vei vrea fii cu mine
Voi fi mereu aici.
În orice depărtare te-ai afla
Te voi aduce lângă mine.
În fiecare zi eu voi trăi doar pentru tine
Și voi îngenunchea în fața ta
Și-ți voi cânta decât poeme de iubire.
Și când tu vei fi pregătită
Și vei vrea iubire,
Voi fi mereu aici și te voi aștepta
Cu sufletul în palmă.
Voi aștepta venirea ta, iubită doamnă!
Iubirea de mult așteptată.
Te vreau să-mi fi tu zâmbetul ce îmi alină inima.
Din vise adânci, iubirea noastră a zămislit.
Iar tu vorbindu-mi fără un subiect anume
Lăsându-mă decât pe mine să vorbesc despre iubire
Trăind în lumea mea de vis, un basm de nedescris ai adormi.
Și am jurat pe-a mea iubire
voi păstra ăi visul, dar și dragostea.
Te-aștept sa vii!
Te-aștept faci și tu un pas spre mine,
doar așa vom dobândi ce-am căutat
Iar eu promit îți voi dărui iubirea
Ce vreau să îți aducă fericirea,
La care ai visat și altădat.
Mereu de mână să fim amândoi.
În zile albe, nesfârșite.
Să nu-mi mai fie noaptea zi
Și visul sec în zorii dimineții,
Să fim doi purtători de viață
Pe cerul timpului să-nflorim,
Să fim în doi la bine și la rău, mereu îndrăgostiți
Și să ne dăruim decât iubire.
Mereu stângaci ca-n prima zi,
Pierduți în nopți cu lună plină
Cuminți, sub dulci îmbrățișări
Sorbind lumină din iubire
Să ne cunoaștem fiecare of și dor
Doar tu și eu pierduți în noi ca-n Paradis.
Și să uităm de astă lume...
Dă-mi mâna când vei vrea fii iubită!
-ți pun pe deget un inel de vise.
Cunună-te cu mine!
Luminile sunt stinse...

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Senin... chiar fără mine

Chiar dacă nu vei mai ține
In veci vecilor la mine!
O să scriu,.. ce văd eu bine
Pentru că țin mult la tine..

Aducându-ți aminte bine,
Te-am ales la-ntâmplare?
Rochie-n viață trecătoare
Să mă simt o clipă bine...

Fiindcă de trupuri și minte
Cu ispite, nu totul ține..
Mințind inima-n venine
Clipe, azi,.. înflorite

Mâine-n umbre ofilite,
Infingându-ți nepăsarea..
Ce eu cred că nu e menirea
De a juca ăste acte

De toată lumea jucate
Căci unicul e mai frumos
Precum soarele luminos...
Că-ți ve aduce aminte!

Nu acum,.. acuș de mine!
Când carnea, piatră devine
Cărată de suflet cu funii
Ce vor tăia ca tăciunii

Privindu-ți cum păunii
Ce par că acum adoră..
Se transformă-n căpcăunii
Ce vor păzi într-o horă

Zborul ce eu ți l-am dorit
Fără -ți cerșesc ceva
Sau te și oblig cumva
faci ce nu ți-ai dorit...

Fiindcă te iubesc și prețuiesc
Chiar de nu o să mai trăiesc
Ucigându-mă zi de zi..
O să cânt până-n neagra zi.

Respectă-te pentru tine!
Fiindcă te iubesc cu tumult
Decât pe mine mult mai mult
Senin -ți fie, și in lume bine!
Ai grijă iubire de tine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Poem de zenit

Semiramido cu aripi din file
Am răsărit o grădină suspendată
Inflorindu-mi din pana înmuiată
In cerneală căutată-n galaxiile

Pe unde pasc unicorni din stele
In pomul cu toate florile lumii
Legat de toate păsările zării
In triluri de ard în ploi perseidele...

Și spre pământ am lăsat un curcubeu
urci aici în ramurile mele
-ți dau în pârg inimii, cireșele
Să-mi simți dulceața de derbedeu

Fugit de lumea cu reflexii mereu
Cu legi nerespectate de vreun zeu..
Și să te grăbesti nu astept infinit
Căci copacul urcă necontenit

Avid de sevă de quasar tanin
Și într-o zi numai va fi,.. de găsit
Zburând printre planete, stele ronin
Până v-a găsi ce de lume nu-i dorit

Rădăcina unui sărut infinit
In poemul de zenit de toții zei dorit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Trecând dincolo fresce

Trăim doar să amăgim
Muncim doar să trăim..
Când o să mai și iubim
Curcubeu... noi să simțim.

Culori de iubire
Cu gust de nemurire!
Ce e fără menire
În lumea fără miere...

Culeasă din albastru
De roiul gândurilor,
Ce este al viespilor
Ce ne sfarmă colastru...

Din fagurii inimii
Să ne naștem fluturii!
În roiuri ce adună
Polen din stele, lună..

Căci ce tot aici avem
În sărutarea rece..
Într-o clipă o să pierdem
Trecând dincolo fresce!

În iaduri ce le dorim
Și acum unde trăim

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook