* * *
când veneam azi de la piață
cu mormanul de flori
pentru că acum mă-ntâlnesc cu sanda
și cu omul ei
iar tu
care-ai vrut s-o cunoști
ești departe
și-mi trimiți ilustrate colorate
alb-negru
cu castele năpădite de plante
albe
de parcă fotosinteza n-ar exista pentru ele
eu m-am învățat să te aștept
fără vreun până când
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre prezent
- poezii despre plante
- poezii despre flori
- poezii despre existență
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre culori
- poezii despre castele
Citate similare
Cred că
Cred că mi-am pierdut un ochi,
Căutând.
Avea dioptrie mică
Și-mi părea că vedea bine
Cu și fără lentilă.
S-o fi împiedicat de vreun vis
Atras de pământ
Și siguranță.
Iar acum îmi caut privirea profundă
Cu ochiul rămas,
În dioptrie mare
Și gene prea dese
Pentru conținuturi.
Cred că mi-am strivit o mână,
Îmbrățișând.
Avea degete drepte
Și-mi părea că era frumoasă
Cu și fără mănușă.
S-o fi pripit când veneai,
Încordată-n pumn
Și emoție.
Iar acum îmi vindec îmbrățișarea palmei
Cu mâna rămasă,
În degete strâmbe
Și piele prea aspră
Pentru mângâiere.
Cred că mi-am topit un suflet,
Simțind.
Avea formă rotundă
Și-mi părea că visa întreg,
Cu și fără trup.
S-o fi-ncălzit când vorbeai,
Deformat în părere
Și viață.
Iar acum îmi încerc golul ființei
Cu sufletul tău,
În formă nouă
Și stare prea crudă
Pentru aderență.
poezie de Gabriela Chișcari (23 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre lentile
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre viață
- poezii despre siguranță
- poezii despre optică
- poezii despre frumusețe
- poezii despre degete
Într-o seară
Te aștept într-o seară să vii,
Depărtări să pălească uimite,
Până ieri se credeau infinite,
Iar acum parcă nici n-ar mai fi.
Te aștept într-o seară să-mi spui
De iubiri care nu au sfârșit,
De un vis ce s-a vrut împlinit,
Făr-a da vreun tribut nimănui.
Poate-am spus, poate sper doar să știi
Că iubirea nu are hotare,
E-o cerească și pură-ntâmplare,
Te aștept într-o seară să vii.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre trecut, poezii despre sfârșit, poezii despre seară, poezii despre graniță sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fără
Fără Dumnezeu și soare nu ai exista.
Fără apă nu ai exista.
Fără păduri nu ai exista.
Fără albine nu ai exista.
Fără hrană nu ai exista.
Fără animale nu ai exista.
Fără flori nu ai exista.
Fără culori nu ai exista.
Fără muzică nu ai exista.
Fără sunet nu ai exista.
Fără lumină nu ai exista.
Fără propriul corp nu ai exista.
Fără spiritualitate nu ai exista.
Fără forme de relief nu ai exista.
Fără plâns și râs nu ai exista.
Fără natură nu ai exista.
Fără sentiment nu ai exista.
Fără foc nu ai exista.
Fără aer nu ai exista.
Fără univers nu ai exista.
Fără armonie nu ai exista.
Fără întelepciune nu ai exista.
Fără simțuri nu ai exista.
Fără smerenie nu ai exista.
Fără geometrie nu ai exista.
Fără suflet nu ai exista.
Fără pământ nu ai exista.
Fără gând nu ai exista.
Fără iarbă nu ai exista.
poezie de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zoologie, poezii despre sunet, poezii despre spiritualitate, poezii despre smerenie, poezii despre simțuri, poezii despre râs, poezii despre religie sau poezii despre păduri
Te-aștept
pentru că mă chemi, nechemându-mă
Fără să-mi spui nimic,
îmi povestești și mă-nfășori în iubire...
fără să-mi atingi decât inima
Pentru că-mi veghezi sufletul
Și-mi contempli mintea
Pentru că mă cunoști
Dar nu mă vezi aievea
Ci mereu mai frumoasă
și mai bună mă faci...
Pentru că-mi doresc
Să fiu așa cum mă imaginezi tu...
Pentru că te-am așteptat o viață
Și te voi visa încă una
Pentru că te-ai sădit în sufletul meu
Ca o sămânță vie...
Și ca un lăstar dulce ai prins rădăcini în mine...
și mă-nflorești cu flori de foc, în întuneric
Te ud cu lacrimi de dor... până vom atinge cerul,
Iar apoi te voi culege
Ca pe un fruct din rai...
Cuminte, cu sete și teama de-a nu te pierde în păcat...
Te caut pentru inocența cu care mă ferești de departe
de concretul fără culoare
și fără speranță
Pentru că mă cunoști
Cum nu mai știe nimeni...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre rai, poezii despre inocență sau poezii despre inimă
N-am divorțat niciodată de nevastă-mea. Pentru că în momentul când într-adevăr m-aș fi gândit s-o fac, când eram plecat în Africa și nevastă-mea n-a vrut să mă-nsoțească, în momentul ăla ce era să fac eu, când veneam în vacanță din Africa? Cu soacră-mea mă înțelegeam foarte bine, veneam și ședeam în casa soacrei mele, alături de nevastă. Pe urmă fiică-mea și mai târziu nepoată-mea, erau un fel de ciment care vroia ca familia să rămână unită. Dacă aș fi divorțat, ce să fac? Când veneam în vacanță să stau la hotel, sau ce?
Neagu Djuvara în interviu (4 martie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vacanță, citate despre soție, citate despre soacre, citate despre familie, citate despre divorț, citate despre căsătorie sau citate despre Africa
Când vrei să cunoști omul mai îndeaproape, să-l trimiți mai departe!
aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre cunoaștere
Dulce și frumoasă afrodită
Ești frumoasă când râzi din inimă,
dar și când lacrimi îți curg pe obraz.
Ești frumoasă când ai încredere
că mâine poți trece peste necaz.
Ești frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalță.
Ești frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranță.
Ești frumoasă când știi să mă alinți,
dar și când mă iubești cum te iubesc.
Ești frumoasă că ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ți greșesc.
Ești frumoasă pentru că simți
și speri, într-o viață fericită.
Tu ești visul meu dintotdeauna,
dulce și frumoasă afrodită.
Ești ființa care iubește fără motiv,
fără încercări și fără așteptări.
Ești ființa care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieții cărări.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre viitor sau poezii despre iertare
Dulce și frumoasă Afrodita
Ești frumoasă când râzi din inimă,
dar și când lacrimi îți curg pe obraz.
Ești frumoasă când ai încredere,
că mâine poți trece peste necaz.
Ești frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalță.
Ești frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranță.
Ești frumoasă când știi să mă alinți,
dar și când mă iubești cum te iubesc.
Ești frumoasă când ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ți greșesc.
Ești frumoasă pentru că simți și speri,
că vei învinge ispita,
Ești visul meu dintotdeauna,
dulce și frumoasă Afrodita.
Ești zeița care dăruiește
fără încercări, fără așteptări.
Ești fata care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieții cărări.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie
* * *
îmi vine câteodată să răspund
ușor acid
zbenguitor
sau cu ironia cu care-ți tai unghiile luni dimineața
și-mi aduc aminte
ce mi-am promis
când puneam cele două lumânări
la biserica de peste piață
iau mâna de pe tastatură
și tac
ca și când n-aș fi trecut pe aici
nicicând
nicicum
mă uit la dimineață și-mi spun
că ai să suni
iar cerul o să devină portocaliu
voi deschide ferestrele
și peștii albaștri
îi mai ții minte
din apartament
vor pluti în voie prin cartier
căutându-mă
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre timp, poezii despre promisiuni, poezii despre pești, poezii despre mâini, poezii despre lumânări, poezii despre devenire sau poezii despre creștinism
N-am învățat...
Am învățat s-adun nectar din floare,
Să-mi scald privirea-n ploile de mai,
S-alung tristeți în cruda nepăsare,
S-ascult zâmbind al păsărilor grai.
N-am vrut ca ura s-o cunosc vreodată,
De am greșit, în taină m-am rugat,
Am suferit de am fost vinovată
Și-am pătimit pentru al meu păcat.
Am cutezat, cu Dragostea de mână,
Plăcut prin viață să călătoresc,
Să nu regret, tăcută și bătrână,
Că n-am știut să simt sau să iubesc.
M-am dăruit pentru orice făptură
Pe care a creat-o Dumnezeu,
M-am închinat la Soare, la natură
Și nu m-am depărtat de drumul meu.
Nu mi-am zidit fățarnice castele,
Nu am crezut în false bogății.
Am cutezat, cu visurile mele,
Să zbor spre luminoase galaxii.
Am înțeles că sunt o muritoare,
Dar n-am știut mâhnirile să-nfrâng...
Degeaba m-am visat o luptătoare
Dacă n-am învățat... să nu mai plâng.
poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tristețe, poezii despre vinovăție sau poezii despre tăcere
Pădure cu petale colorate
Iubite, tu în rai mi-ai dăruit o floare,
Fiece petală într-o altă formă și culoare
Iar formele petalei au culoare schimbătoare.
Eu am privit la ea uimită de nepământesc,
Apoi m-am prea grăbit să o sădesc,
S-o luminez, s-o mângâi, s-o iubesc
Și nu ca alte flori, se deschidea în nopțile senine
Cu gândul doar la omul cel din tine,
Într-un suav și tandru abandon în bine
Iar floarea a-nflorit apoi și a rodit,
Din ea copaci, copaci au răsărit,
Pădure în cuprins nemărginit.
Albii copaci cu frunze colorate,
Foșnind în noi sonate delicate,
De trupuri veșnic ferecate.
Ne gângureau copii în gând
Suav și dulce legământ
Al veșniciei trecătoare pe pământ.
La început au fost doar dimineți cu rouă,
Acum în universul nostru parcă plouă,
Pădurea s-a-mpărțit ciudat în două,
O parte stă cu crengile-n pământ,
O jumătate poartă crengile în vânt,
E cer, pământ, doar frunze nu mai sunt...
În vifor și îngheț al apei de cleștar,
Năluci de dimineți în suflet îmi apar
Mă-ntorc în tine iar, mă dăruiesc și iar și iar...
Iubire, tu, petale colorate
Și flacără și tunet dintr-un Olimp furate,
Semințe de pădure-mprăștiate,
Cu sens doar al rodirii pentru mai târziu
O simt, o jur, o caut și profund o știu,
Ca dar Dumnezeiesc pentru acela viu,
Împrăștiate peste suflet roditor,
Din visul de pădure al iubirilor ce mor,
Aici, acum și-n veacul vecilor.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre cadouri, poezii despre început, poezii despre vânt sau poezii despre viscol
Ce e iubirea?
Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.
Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.
Ce e iubirea? Când o cunoști
Și simți că ești omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăsește și rămâi buimac.
Ce e iubirea? De toți îi cântăm, scriem și vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.
Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoști.
Ce e iubirea? Pentru cei răi și proști.
Ce e iubirea? Când te părăsește
Și totul în viață, ți se prăbușește.
Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.
Ce e iubirea? Pentru tirani și ticăloși.
Ce e iubirea? De n-ar fi Dumnezeu
Și în iertare, nu încercăm să credem mereu.
Ce e iubirea? De inima mereu o cheamă,
Ce e iubirea? Când mai toți, de la ea, avem o rană.
Ce e iubirea? Când viața ne-o fericește un timp,
Apoi ne părăsește căutând al destin.
Ce e iubirea? La care atâta râvnim.
poezie de Valeria Mahok (10 august 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre superlative, poezii despre prostie sau poezii despre muzică
Ce ești pentru mine
(dedicație pentru Vica Iovan)
Vezi?! Poate pentru unii ești o floare,
Dar pentru mine ești și cer și câmp,
Mă umpli cu lumini strălucitoare
În sufletu-ți, când poposesc și plâng.
Când ești un "X" pentru acei din juru-ți
Ce nu te-au cunoscut cu-adevărat,
Ești pentru mine dragostea divină
Și lumea ei cea fără de păcat.
Acum, când universu-ți aparține,
Vica, nu pot decât să-ți mulțumesc.
De-aceea tu ești totul pentru mine,
De-aceea, ca pe-un înger te privesc.
Ți-aș oferi din timpul meu puțin,
M-aș face pute între zi și noapte...
Tu ești paharul de lumină plin
Și-mi ești clipă de clipă, mai aproape.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre plâns, poezii despre noapte sau poezii despre mulțumire
* * *
Răsuflări și suspine de foc
peste lut alb-negru...
îmbrăcat în cuvinte răsucite în răni acoperite cu flori albe de cireș...
mustind a iubire neiubită...
voi continua să dăinui prin ele...
Da... mi-am învățat cuvintele sa iubească... să ardă... sa strălucească...
Setea mea, eternele-mi strigăte, calea mea până la cer,
presăra-o-voi cu cuvinte de soare
Ape negre se-adună uneori acolo unde setea eternă curge...
și-și îngroapă în mine durerea fără de țărm...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre negru, poezii despre lut, poezii despre foc, poezii despre durere sau poezii despre cireșe
Neliniști la hotare...
Să calci pe ghiocei e ca o blasfemie, să plângi cu ochii mei e doar o simfonie
A lacrimii de jad ce-și face loc loc prin dune, din irișii ce cad pe margini de genune...
Să dai cu pietre-n flori e un păcat de moarte, să-mi dai mereu fiori, când ești tot mai departe
E doar un joc absurd, partidă fără miză, în care râd și zburd într-un decor de criză...
Să râzi când eu jelesc în versuri fără rimă, e doar un gest prostesc, dacă nu chiar o crimă...
Să crezi că ești mai bun, decât însăși clemența, e semn că ești nebun cu toată indulgența...
Să crezi că ești stăpân pe verdele pădurii e o dovadă-n plus că ești adeptul urii
Și când din țevi de tun, trimiți mesaje dure, e semn că un taifun liniștea-o să ne fure...
Când mă ataci perfid, cu rictus fals sub mască, eu, cum să te desfid, când un mormânt se cască
Și liniștea îmi furi, din toane de sminteală, că nu mai poți să-nduri atâta picoteală...
Vrei nume de erou demonic fără milă, că de atâta pace ți s-a făcut cam silă...
Și parcă n-ai nimic și vrei să ai o lume întreagă într-un dric, ca să o poți supune...
Și eu, cum să te-aștept cu pâine și cu sare, când tu-mi trimiți în piept ghiulele la hotare?
Păcat că ai uitat, că ești la fel ca mine, cu Dumnezeu jurat, deloc nu-ți va fi bine...
Nu ești tu înțelept și mai presus de lege, iar eu știu să aștept sfinții să te renege...
Și-ngenuncheat de răul propriei nebunii, chiar de te rogi, Satană, nicicând n-ai să învii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre nebunie, poezii despre moarte, poezii despre artilerie, poezii despre înțelepciune, poezii despre versuri, poezii despre verde sau poezii despre sfinți
Un acum
vreau să nu mai țin minte de ce nu
fac un inventar sumar și găsesc lucruri în plus
ce rost are să mă prefac
sângele din degete alunecă într-un ritm lent printre ele
cu neputință să le mai lege
numai le împurpurează la trecere până la primele zile reci de toamnă
tocmai pentru că multe sunt inutile
ca o rochie vaporoasă de vară sub
paltonul de blană scăpat ca prin urechile acului din maxilele moliilor nesătule
ceva se ridică în mine cu o poftă de nimic
împotriva zeilor îmbrăcați în cârpe
în jurul cărora m-am întâlnit cu zâmbetul lor ironic din ziua când s-au inventat
și de fiecare dată când o culoare devine palidă
din ochi pornesc râuri albastre s-o împrospăteze
și păduri de tei s-o înmiresmeze
mai bine aș zice
nimic nu e mai frumos ca o poveste spusă
de o rochie de mătase
chiar dacă roasă de molii și chiar dacă nu totdeauna
imprimată cu flori albastre de nu-mă-uita
pe poalele ei se poate citi un poem
după urmele degetelor subțiri ce-o ținuseră captivă cândva la vreun vals
măcar așa se recunoaște o dâră de azi
așa cum după urmele moliilor un altădată
mai bine aș zice trecutul se împacă singur cu sine
lăsă-l la locul lui fără să mai știi ce și-o zice el despre acum
când ziua miroase a polen dezmoștenit de flori
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre vals, poezii despre urechi, poezii despre toamnă sau poezii despre sânge
M-am despărțit de tine fiindcă pentru mine dragostea noastră era totul, iar pentru tine o parte din tot, foarte echilibrată cu celelalte părți ale vieții tale. Erai ca omul care acceptă să meargă la cârciumă să bea două pahare de vin și e-n stare să stea până dimineață fără să guste dintr-al treilea. Eu m-am azvârlit în dragostea noastră ca un bețiv fără judecată. E vina mea, bineînțeles. Tu cunoști acea dreaptă măsură a lucrurilor pe care eu n-o cunosc.
Ileana Vulpescu în Candidații la fericire, Scrisoare către un cunoscut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cunoaștere, citate de Ileana Vulpescu despre cunoaștere, citate despre vinovăție, citate de Ileana Vulpescu despre vinovăție, citate despre vin, citate despre viață, citate de Ileana Vulpescu despre viață, citate despre iubire, citate de Ileana Vulpescu despre iubire, citate despre dimineață sau citate despre alcoolism
* * *
mult mai târziu
a plecat
parcă dusă de vânt
ca-n chocolat
iar malul râului avea doar urmele noastre
nici măcar un condur de cristal nu rămăsese
în pământul negru
umed de ierburi
ca să-mi iau câțiva slujitori
și să colind împărăția
pentru a o găsi
într-o rochie cenușie peste-i picioarele fără sfârșit
oricum mulți nu m-ar fi primit
indiferent cât de frumos aș cânta
până și hades a fugit
iar persefona e mânioasă
pentru cuvintele fără har sau răbdare
ce i le-am spus
ca o explozie a unui nimic
parcă-i o ceartă-ntr-un apartament de bloc
dar nu-i deloc așa
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre rochii sau poezii despre picioare
Ce anotimpuri, ce castele
Ce anotimpuri, ce castele
Ce mândrulițe zac în ele!
Ce anotimpuri, ce castele!
Și ce student cu studii grele
Mai dă examen la belele!
Trăiască Ea, beleaua mea,
Mai faină decât orice stea!
Să n-o doresc, zău, nu pot-
Căci pentru mine: Ea e tot!
O vrajă, da, ce s-a-ntrupat-
Și pentru Ea, eu sunt bărbat.
Ce? Nu-nțelegi fără cuvinte?
Privește, deci, și ia aminte:
Ce anotimpuri, ce castele!
Nefericirea, uite-o, cheamă!
Hai, spune-i și tu: ma-mă!
De-acasă, vai, eu n-oi pleca
Decât cu moartea-alăturea!
Ce anotimpuri, ce castele!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Ultimele versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre studenție, poezii despre nefericire, poezii despre examene, poezii despre dorințe, poezii despre bărbați sau poezii despre anotimpuri
De ce nu avem autostrăzi
Cu-atâția premieri numiți pe an,
La investiții nu vezi o lescaie,
Doar nimeni nu mai face azi vreun plan,
De n-ar putea și panglica s-o taie.
epigramă de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prim-ministru, epigrame despre prezent sau epigrame despre autostrăzi