Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Petru Daniel Văcăreanu

Violet

Prins în globul mercurului
meu înghețat
Doar de lupul albastru din când în când
mângâiat
A venit un înger din curcubeu cu culoarea care scria Luceafărul
Lumina poemului ce sunt eu..
Violet cu a fi sau nu a fi în gândul meu
O rostgolire a globului unde stăteam eu
De mercur greu al adevărului meu
Și la rostogolit Doamne!
In ninsori de petale de nuferi albaștri
si petale de maci Violet..
Și nu-mi venea a crede!
Și am vrut să fug cu lupul albastru al meu...
El a mârâit și ma oprit.
Și atunci o lumină orbitoare cu miros de tei
Mi-a șoptit cu cuvânt peste orice zei ai poeziei....
Ai grijă mare nebune poet
Ea e fila albă ce-o căutai mereu
Unde să fii un nou punct Violet de început a unui neasemuit poem
Ingerul Violet cu miros de tei
E poemul cuvânt înainte de primul cuvânt ce a creat Universul...
Ea ți-a renăscut versul...
Cu sângele de pe file a lui Eminescu
Violet.....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petru Daniel Văcăreanu

Poem cu un nume la sfârșitul poemul ce eram eu... ce m-a renăscut

Când nu mai aveam nici o speranță
A apărut ea, ultima culoare din curcubeu
De care stăteam atârnat în piatră
Să cad in nesfârșitul abis de"eu"

Și ma învăluit, fără știu, ma topit!
Intr-un abur dintr-o piatră, și mirat!
Am strigat."Nu se poate niciodată!
Cum topești în adiere o piatră!"

Unde e praful? A întunericului lavă?
Ceva e neobișnuit spunea inima.
Ce nu simte păcatul și patima
Și... râdea minunată prea suavă!

Mintea nebuna, alb negru amestecat...
In cenușiul mâl unde am stat, scufundat...
Muțise ca o piatră ce asteaptă o daltă
Să fie in strop de rouă sculptată!

Și început să curgă atât de cald
Cu surâs nemaivăzut în nici un soare
Cu a tuturor florilor nemaisimțită boare
Ea, o culoare ultima din curcubeu, unde-n bold

De păpădie, atârnam eu, o piatră mai grea
Decât cuprindea Universul în materia sa
Cu intuneric ce biciuia și venin mă agasa
Cum cântă floarea când ii cad petale... tristețea.

Ce sa topit dintr-o piatră într-o culoare
Dar ce culoare, ce a scris poezii nemuritoare
Cerneala cu care scria mereu Luceafărul
VIOLET,... culoarea ce va deveni infinitul...

Tuș,.. cu care voi scrie mereu poemul meu.
Al pietrei agătată de ultima culoare din curcubeu
O ultimă culoare ca un puf de păpădie
Ce tine pe el și duce Universul în zbor, de cineva nu știe!

VIOLET... esti tușul punctului ce sunt eu
Unde în soare nemaivăzut mereu
Te rotești în singurul soare, VIOLET
Ce a născut din acest punct,

Ce nu era decât o umbră de punct
Inainte de a se termina primul cuvânt
Ce a dat Universului viată, culoare, cânt
Deasupra "I-ului" de la "iubire" sfânt

Ce tu l-ai transformat într-un poem
Ce pe talpă ție rouă de zâmbet acum
Sărutându-i in curcubeul poetului ronin
Neînchinat nimănui în al Unversului chin...

Pe care tu, VIOLET, l-ai auzit tânguind
Când bântuia în piatră de cuvânt, infinitul dorind
Și l-ai mângâiat intr-o culoare, nu cerului senin
A quasarului ronin poet cu vers ucigaș și iubitor...
VIOLET
Poemul renașterii mele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nuferi violet...

Nuferi violet ai pus la macerat
Într-o cupă cu înghețată
Ai admirat ikebana creată...
Nuferi violet stropiți cu cerneală de caracatiță
Ai prins în postavul din geam
Și i-ai dirijat pe tapetul de fum...
Nuferi violet mi-au umplut saci de gânduri
Nuferi violet s-au pitit printre rânduri...

poezie de (11 martie 2020)
Adăugat de Silvia FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Amurg violet

Amurg de toamnă violet...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
- Apostoli în odăjdii violete -
Orașul e tot violet.

Amurg de toamnă violet...
Pe drum e-o lume leneșă, cochetă;
Mulțimea toată pare violetă,
Orașul tot e violet.

Amurg de toamnă violet...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orașul tot e violet.

poezie celebră de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: George Bacovia
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Petru Daniel Văcăreanu

Poem lui Vivaldi

Îngerul meu de tei
cu strune din bucla ei
știi tu Vivaldi
te-a muțit

Ea cântă din piatra de mercur
ce sunt
de cuvânt

Motto:
Și dacă nu credeți!
Ieșiti și vă plimbați când ea cântă la vioara de tei!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Șoapte solare

Ne-am îmbrățișat
Vidul umbrelor
Și a răsărit primul
Cuvânt dinaintea primului
Cuvânt
Și universul nostru
A răsărit
Cu stele căprui verzui
Cu comete de sudoare
Cu atingeri perseide
Cu soare Violet
Ce ucide virusul timp
Cu șoapte solare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Amurg

Crai-nou verde-pal, și eu singur
Prin crengile cu sunet de schelet -
Învinețit ca un cadavru...
- Vino-n zăvoiul violet.
Or, nu! s-aprind luminile-n oraș...
Sunt alții, și un alt poet -
E mult de când dormim în umbră,
În cimitirul violet...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Gene de curcubeu

Mi-am înfipt condeiul
în inimă
ca un catarg
și nu-l pot scoate, tăia cât aș fi de șarg
cu fila ce mi-e pânză
pe mări de tuș cu miros pârg
de curcubeu plutind
prin caudine galere critice
spre atolul unde tind
ajung
ascuns în uriașă carapace
înconjurată de sirene rapace
găsesc perla violet
să o pun busolă talisman
ce să mă închidă în ecou
în scoica ce se va auzi mereu
cu sidef de carte
peste timp și mai departe
cu ea de mână
abisului lumină
candela de rouă
cu flacără de lebedă
ce mi-a ars arca
într-o pasăre cu tril ecou
ce a spart a universului cochilie
înalțată de o palmă ce ma învăluit
când eram un naufragiat
printre insule cu cadran
în harpia albatros
ce nu se lasă jos
și taie adânc în galioane
cu arginții poeziei și corupției
zburâd derbedeu sub genele sale
arcade de curcubeu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cristina Mariana Bălășoiu

Magnolie violet

Magnolie violet,
În Centru eu te aștept...
Din spate, la Prefectură,
Pe Unirii dau o tură.

Și mă duc și mă întorc,
Și pe fus dorul ți-l torc...
"Magnolie violet",
În Centru eu te aștept.

La Fântâna Dorului,
Să cânți cu drag codrului,
Să ne faci o serenadă,
Lumea toată te vadă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Culoare poem de quasar

Despletită învăluită șerpiu
abur de curcubeu cu boare
sublimă de mirare
înfiptă al meu rece pustiu

pe ecranul de cinema gol
ce desparte ziua de noaptea mea
văzând doar umbre prin ea
spintecând în lumină de mirabol

vidul meu rece de prostovol
unde prins în liane nevăzute
ace de timpuri topite
te asteptam levitat în carambol

cu astri seci ai clipelor
ce i-ai-nflorit în nuferi de albastru
cu sărutul tău măiastru
și căpruiul curcubeielor

a opta culoare a cerurilor
dorită de privirea îngerilor
de mare de piatra stâncilor
le ucidă teama abisurilor

cu șoapte și bucle
nemaivăzute în toate timpurile
cu conturul de infinit
în care în quasar poem am renăscut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Mirarea unui cer

Privește tu mirare a mea
Cum te caută cu valuri marea
Cum se apleacă munți doar
Să le săruți fruntea plină de samsar
topor ce le ucide cetina, ce tu
o adori și o aperi curaj moștenit de la Genghis Han
împletit cu sângele tău borangic
pe iia acestui neam când îl cinstești
pe al ei Luceafăr..
Ce ma luminat -ti creez din file un nufăr cadelniță
Să te ador și onorez pentru sfințenia
Cu care sădești și crești
Dacia in privirile noastre pământești
Cu crezul tău mir de tuș Violet
Răsfirat pe albastrul ei cer..
Al patriei ce o cinstești
Amură de Amur lostrită de curcubeu
Cu trei culori
Rosu
Galben
Albastru
Iubite de neasemuitul astru
Luceafărul ce ție de acum al tău frate..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Spiritul verii

Sunt spiritul verii...
Dansul fluturilor de noapte
Mi-a trezit visurile spre care
Alergam mânuită de sforile timpului, în zig-zag.
Vara îmi poposise în prag...
Am decupat din curcubeu culoarea roșie
Și am pictat Soarele.
Și s-a prelins în sângele meu
Răsăritul după care tânjeam.
În galben am înmuiat evantaiul de spice
Apoi am decupat inocent,
O picătură de violet
Pe care am ascuns-o-n cuvânt.
Am simțit viața cum se spulberă-n vânt
Și se scurge-n cuvânt –
Vibrația unui cânt
Risipit în inima mea.
Poate era dragostea...
M-am temut de verdele straniu
Așa cum mă tem de uraniu.
Oranjul l-am strâns în palma mea dreaptă,
Dar nu mi-a fost de ajuns.
Timpul nu iartă...

Mi-am pus speranța indigo în sacou.
Devenisem erou în poveștile de capă și spadă.
Viața devenise o artă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Poem

Din vidul buzelor în sărut
tu-mi naști universul unde cânt
stelelor mărilor lumilor
ești primul cuvânt
dinaintea primului cuvânt
ce a născut ceea ce sunt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Mă topește avatar

Pe un colț de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuș vărsată,
Albastră, tristă și-ngândurată
Cursă din călimara inimii.

Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..

Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
Să se înalțe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.

Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfințit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre și vremi departe.

Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!

Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou să sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul

Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topește avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

American Violet

Distribuție: Nicole Beharie, Will Patton, Alfre Woodard, Michael O'Keefe, Tim Blake Nelson, Scott A. Martin

trailer pentru American Violet, regia Tim Disney (2008)
Adăugat de Georgiana MindruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și materialul video în engleză.
Petru Daniel Văcăreanu

Candelă - mir de tei

Bat coasele ceasului
Miezul nopții fix
Moare una vine alta.
Și apare iată
Moartea...
Numărându-si acele
Timpului încrucișate
In cruci!
Să-i nu fi înflorit vreuna...
Să atragă din mormânt
Vreun poet...
Mai ales dacă slova marmurei
Înflorește în tei...
E sătulă curva de lumina lui
Și ar vrea să o doboare cu politruci
Ce azi vor veni în coadă cu o floare
Șerpii!
Să-și atragă laurii de zeii
Ce par pe aici ei...
Și stihia la ureche le șoptește
Mârsăvește cum neamul!
Se căsăpește...
Ei zâmbesc ca niște sepii
Colorate mâine altfel...
Dar în unicorni apare
boare de tei.
De înlemnesc cu toții ei!
Moartea nebună urlă în fanfară
nu fugă iară pe pământ
Cum fug stropi de mercur
Să invie Luceafăr pur...
Și deodată în costum popular
îmbrăcată,
Răsare Veronica reîncarnată!
Cu privire lungă de rază
Saturnian priviri radiază
Dorului ce-nebunește
Când el Eminul numai este...
Si-ntr-o zarvă stârnită in mulțime
Iată vine poetul cu versuri ronine.
De varsă prin Uniuni scrâsnete nebune
Căci sorbise mercur...
De rouă de privire
Din a Veronicăi șoapte reîncarnate...
Ce-l privea galeș
În priviri înmărmurite
De farisei și Iude împuțite
Ce vin ca niște mișei
Să ia din florile de tei
Neascultând de versul Eminului
Ce-mi v-a fi lumină versului
Cu Veronica reîncarnată
In culoarea tușului
Ultima a curcubeului
Violet...
Ce te admiră și de vers îți grijește
Cum nu găsesti nici în poveste...
Căci ea acum aici este
Candela cu mir de tei
Ție, Luceafăre...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Culoarea curcubeului

Sufletul meu e un fenomen optic si meteorologic,
El se manifestă după ploaie când soarele,
Sufletului tău îl lumineză puternic,
Iar lumina soarelui se reflectă
În apa argintie din atmosferă,
Formând un curcubeu lung si miraculous precum e Iubirea.

Sufletul meu e colorat E ROGVAIV, adică:
Roșu ca focul tau din privire,
Oranj ca razele de soare scaldate în părul tău de castană,
Galben ca spicul de grâu adunat de tine vara
Verde ca livada mea de smarald,
Unde Albastrul cerului infinit Se oglindește în apa iazului tău,
Iar Indigo e cerul visului meu de cerneală,
Și în sfarșit Violet toporașul tău fraged
Ce iese primăvara în gradina ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Din urmă

Poezie, poezie...
Galben, plumb, violet...
Si strada goală...
Ori asteptări târzii,
Si parcuri înghetate...
Poet, si solitar...
Glaben, plumb, violet.
Odaia goală...
Si nopti târzii...
Îndoiliat parfum
Si secular...
Pe vesnicie....

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

S-au terminat cuvintele!

Cuvintele se termină în mine
Încercând te descriu pe tine...
Zbătându-mă caut, găsesc altele
Prin găuri de vierme, galaxii de stele

Și toate imi spun"Tu nebunule
Nu vei găsi niciodată altele..."

Și atunci scot katana de condei
A demonului ronin ce nu-l stiu zeii!

Și despic quasari și blazari
Si găuri de viermi și astri stelari
Și o găsesc pe balerina lebedă
Blazarină Violet cu pulsatilă
Intr-un vals ce curbează fila timpului
Scuturând cuvintele din el
Nespuse și nescrise!
Și tot nu aș reuși
o conturez pe ea
Ce mi sa topit in privire
Și mi-a luat privirea mea
De harpie ce vede între liane de versuri
Și-a cuibărit-o în pleaope
Pentru a vedea
Ce e ea...
Ahhh Doamne
E vis in vis in vis la nesfârșit
Crezut de mine interzis
Ce mi-a fost de mult prezis...
Si mă scuzați...
Am plecat iar caut cuvinte
Care nu ar ajunge in veci vecilor
o descrie pe ea...
Dar poate...
Cine știe...
Mi-l v-a săruta ea
Pe un quasar cu miros de tei
Pulsând nuferi albaștri
În vers pe univers
În care să-i descriu nesfârsirea
Frumuseții ei
În vers

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Nufăr luntraș

Întorcându-mă napoi
Fără pas și chipul vioi...
Din Banatul taragot
Codrul plângea-n hohot

Căutându-si astrul:
Ce-o-nflorea cu versul,
O înverzea cu mersul,
O arginta cu glasul...

De-l urma cerbul, lupul!
Deschizând văzdul,
Coborându-i-ngerul
Adunând mercurul...

Ce-n lacrimile surde
Muzei ce nu-l aude...
Râmânea prin urme
Pe unde trecea-n lume.

Prin Banatul meu natal
Otrăvindu-mă letal,
Să hoinăresc în ireal
După al muzei ideal.

Să-i nasc ca un hamal
Din versul meu piedestal!
Ce-l trag în urma mea
Cu razele de stea...

Ce mă taie adânc... curmei!
Cu al meu rece condei
Fără glasul ei verde
Si privirea ce-mi vede...

Când a mea părăsită
Umblă deznăjduită...
Cu ploii nevăzute
Prin păduri sute și sute!

De file veștejite
Cu tei neînflorite..
Cu dihanii-n urma mea
Ce-mi vor a devora...

Metafora inimii
Și poemele pălmii,
Desaga de cuvinte
Cum nu au fost înainte.

Născute de quasarină
Muză ce mi-e divină
Și hoinăreală pelină
Prin a mercurului tină...

Fără hrană și tihnă
Sub soare și furtună
Ca al meu înaintaș
Nufăr pe cer luntraș!

Ce m-ai-mi șoptește
Și noaptea filelor
Mi-o arde, strălucește
Prin iadul criticilor

Lumea pare ce nu este!
Aurită din poveste...
Cu mercur cel spoit
Ce-l sorb ronin, lucit.

De nufărul meu stelar
Cu ambră de tei solar..
Eminul ce mi-a lăsat
Un Emin neînchinat!

Nimănui din astă lume
Doar muzei cu glas de bici
Auzit când nu-i pe aici
Prin mercurul de cutume..

Ce curge-n val cu spume
În cerneala trupului
În urletul lupului
Lăsându-mi fărâme...

Adunate de ciocârlii
Și duse prin galaxii
În cânturile mele
Ce hoinăresc în stele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Dacă...

dacă am locui
unul în inima celuilalt
așa cum astrele predestinau
am fi reflexii blânde
ale unui timp în care
sufletul ar deveni culoare
de un albastru pal
sau violet
eu n-aș pieri
cu fruntea îngropată-n
nimb de spini
iar tu
tu dragul meu
ai fi un pumn de sânge
aruncat
pe cerul alb

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook