Te simt

Te simt aproape, moale şi fierbinte
într-un senin al zilei ce răsfaţă
iubirea florilor ce, doar cuminte,
luminii se oferă-n scurta viaţă

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul de cuc

În cuibuşorul meu modest,
de cuc ce se răsfaţă,
ferit de munca ce-o detest,
simt ce e viaţa-n... viaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape

Te simt mai aproape c-o viaţă,
iar inima-mi bate în piept
lovind în pereţii de gheaţă
ce-o-nchid în destinu-i nedrept.

Îţi simt nemurirea prin stâncă
şi-aştept ca blestemul străvechi
să-şi piardă puterea căci, încă,
mai cred în destine perechi.

Eram într-o viaţă-mpreună,
sortiţi nemuririi în doi,
dar neguri au vrut să răpună
iubirea sădită în noi.

În viaţa eternă pe care
nimic n-a putut să ne-o ia
îmi eşti, de milenii, visare,
te simt, eşti în inima mea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul florilor de mai

Ştiam că florile de mai,
Când strălucesc în lumea lor,
Îţi umplu sufletul de dor
Şi cer iubirea să le-o dai,

Iar ţie, floarea mea de mai,
Ţi-am dat-o şi-n a mea grădină
Mi-ai fost a florilor regină
Şi mi-ai adus în suflet rai.

Îmi eşti mireasma dintr-un vis
Când, dintr-al florilor alai,
Ai vrut iubirea mea s-o ai.

Şi te-am cules, şi mi te-am scris
Pe-al sufletului manuscris,
În veşnicia lunii mai.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reunire

Tu îmi săruţi o privire,
Eu - o şuviţă în vânt,
Tu ai, în ochi, strălucire,
Eu am, în suflet, avânt.

Tu-mi dai sărutul fierbinte,
Eu, într-un vis, te urmez
Şi, la picioare, cuminte,
Sclav să îţi fiu, mă aşez.

Tu mă priveşti cu iubire,
Eu te alint înmiit,
Noi însemnăm reunire,
Suflete ce s-au găsit.

Zborul ne este-mpreună,
Viaţa - o parte din drum,
Inima pare să-mi spună:
Raiul îţi este acum.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Uitare

Am fost invitat într-o seară,
la masa din Marea Uitare,
acolo gustând, fiecare,
doar gânduri ce-s gata să moară.

Eram invitat de onoare,
servit doar cu cele lăsate
la urmă să fie uitate
-desert pregătit cu răbdare-

Zâmbeam cu tristeţe pe faţă,
ştiind că eram doar o umbră
uimită, la masa cea sumbră

a celor plecaţi dintr-o viaţă
spre alta, un drum ce te-nvaţă
că "Marea Uitare" răsfaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia serii

Sunt, uneori, momente de magie
la care nu te-aştepţi şi te-nfioară
ca lacrimile dintr-o melodie
ce-ţi picură pe suflet din vioară.

Sunt clipele când seara se răsfaţă
în liniştea ce-aduce somnul zilei,
cu un apus ce-o mângâie pe faţă
şi pregăteşte visele copilei.

E scurtă vraja ei, căci noaptea vine
cu un alai de stele şi, grăbită,
o-ndeamnă ca, şi ea, să facă bine
să doarmă lângă sora obosită.

Priveam, surprins, momentele schimbării,
de parcă le-ntâlnisem prima oară,
în timpul ce-acordasem aşteptării
iubitei mele, într-un fapt de seară.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

De ziua mea, şi-a ei, şi-a lor,
E doar mirosul florilor,
E soarele pe cer senin,
E doar iubirea din destin.

E ziua mea, şi-a ei, şi-a lor,
E dragostea copiilor
E primăvara dintro viaţă
E litera ce te învaţă.

E ziua mea, şi-a ei, şi-a lor,
Este minunea zilelor
Este iubirea-n cerc rotit,
Este iubirea ce-ai poftit.

O fi o zi ca orişicare?
Care-i răspunsul la-ntrebare?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe marginea privirii caut chipul zilei

Îmi spăl ochii
în chipul zilei
şi-mi ung obrajii
cu surâsul vântului
cu flori de aer împletindu-mi paşii

de priviri
ochii nu mi se
mai satură
nici urechile de auz
şi nici mintea
de idei

alerg
pe marginea privirii
căutând chipul zilei pe
fiecare deget al luminii
cu degetele timpului împletindu-mi şi mersul şi umbra
într-un cerc de stele în zbor
în
fântâna cunoaşterii

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţuri

Eu am curajul să simt
adânc şi pe-ndelete,
cum trece timpul.

Eu pot să aud
şoaptele de dragoste
ale picăturilor din curcubeu.

Eu pot găsi urma gândurilor tale,
sau pot ieşi în calea lor.

Eu pot vedea
formula luminii ochilor tăi
şi pot măsura greutatea
vorbelor tale.

Mă pot pleca
sub povara anilor,
dar simt că trăiesc
şi am curajul să simt tot,
să gândesc tot
şi să nu fac nimic altceva
până când voi simţi
că nu mai simt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte fierbinte

Mă-mbrăţişezi, adesea, de departe,
cu o privire caldă, iubitoare,
ce mă alintă cu ceva aparte,
iar sufletu'-mi dansează cu-ncântare.

Mă faci să simt cum noua primăvară
e plină de arome şi savoare,
iar paşii furişaţi pe străzi, spre seară,
sunt doar preludiul nopţii următoare.

Hai, vino azi! Te-aştept la o-ntâlnire
în care eu, bărbat, iar tu, femeie,
vom face Universul să se mire
când fiecare stea va fi scânteie

Născută-n înfocatele săruturi,
sau din atingerea de trupuri calde,
formând noi galaxii în aşternuturi,
prin care doar iubirea să se scalde.

Va fi o noapte cum n-a fost niciuna,
vei fi iubirea mea, vei fi aparte,
vei fi a mea acum şi-ntotdeauna,
tu, ce mă-mbrăţişezi... de prea-departe.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul florilor de tei

E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi şi albine,
Când aerul din jur devine
Înmiresmat, iar pe alei
Se joacă nişte prichindei
Frumoşi, cu glasuri cristaline.
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi şi albine,

Pe-o bancă stau doi bătrânei;
Vorbesc, iar vocile blajine
Nu mai atrag priviri străine,
Dar tremură, ca-n anii-acei...
E vremea florilor de tei.

rondel de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de sus

Că e răsărit sau apus,
că mergi în direcţia bună,
e greu doar privirea să-ţi spună
în lipsa luminii de sus.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbră, amintirea luminii capătă contur.

aforism de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra dorului

Umbra dorului străbate
Faptul zilei, miezul nopţii,
Scoate din singurătate
Sensul vieţii, rostul morţii.

Umbra dorului apasă
Peste cugetul fierbinte
Şi ne scaldă-n ceaţa deasă
A şoptitelor cuvinte.

Umbra dorului se-nalţă
Către cerul necuprins.
Din senin, aprinde-n viaţă
Flacăra, de vis nestins.

Umbra dorului, etrnă,
Mă-nsoţeşte zi şi noapte.
Mă învăluie în şoapte
Cu iubirea ei maternă.

poezie de Ştefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii din apus

De vrei să pleci, te du! Nu mă opun.
Luminii, să rămână, cum aş putea să-i spun?
Un suflet să se-ntoarcă? Degeaba l-aş ruga:
Nu ştie ce e plânsul, îşi vede calea sa.

Îl ştiu, îl simt şi-l înţeleg când tace:
Nu-i place, cu iubirea, să se joace

Cum aş putea, când Soarele apune,
Din roua dimineţii, să-i pot spune:
"Întoarce-te cât nu eşti prea departe!
E doar o noapte care ne desparte"?

Cum aş putea? E, oare, prea târziu
Să-mi luminezi apusul? Eu... nu ştiu!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţi

Eşti cu mine-n pădurea cea mare
pe-o potecă aleasă de noi
să ne-ndrepte spre-al nostru zăvoi
unde lumea de-afară dispare.

Doar un râu, ca o graniţă vie,
ne asigură liniştea-n doi
şi îşi poartă pe undele moi
o poveste ce, singur, o ştie.

A fost martorul luptelor noastre
cu stihii ale lumii de-afar',
cu duşmani ce apar şi dispar,
dar şi-al nopţilor noastre albastre.

Încă simt printre dinţii puternici
nişte resturi de suflete vechi
ce au vrut să îşi facă perechi
şi-au crezut că au dat de nevrednici.

Suntem lupi cu iubirea în fire
şi oricând pentru noi vom lupta
cu oricine vreodată ar vrea
să încerce-ntre noi despărţire.

Suntem lupi cu o singură viaţă,
într-o lume mai dură ca noi,
şi trăim împreună-amândoi
în pădurea ce, azi, ne răsfaţă

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă mai ţii minte?

Şi tu mă-ntrebi: "mă mai ţii minte?",
Eu îţi răspund:"aproape da,
Ne-am întâlnit pe undeva,
Într-o duminică fierbinte".

Era probabil primăvară,
Sau poate-un început de toamnă,
Orice era, cred că înseamnă
O nebunie necesară.

Distanţa stă-ntre noi cuminte,
Dar n-o mai simt ca pe-un obstacol,
Iubirea este un miracol,
Deşi mă-ntrebi:"mă mai ţii minte?".

poezie de Angelica Ioanovici din Aşa cum eşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinaţie

Simt iar că mai îmi pierd din mine, ca într-o ablaţie
de proprietate,
mă las indus în pierderea de-a mea intimitate,
până la moarte aproape, de se cere, înamorat pân' la halucinaţie.

Nici nu mai ştiu de-mi mai păstrez conştiinţa, îs ca o epilepsie,
un spasm de gânduri, minte,
parcă curg iar înspre gol de noi pupile, în adânc fierbinte
şi moale mă revărs, tot stors, mă încânt de cea mai gravă maladie...

O fi posibil, cum se zice, dragoste să fie?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile dimineţii

În urma ultimelor ploi,
Din lutul moale din zăvoi,
Au început să iasă,
Firave ca un nou-născut,
Vestind că iarna a trecut,
Corole de crăiasă.

Albastrul din petala lor,
Pătrunde-n suflet ca un dor
De timpul de-altădată
Când tu, privind spre un buchet,
Vedeai în gestul meu discret
Iubirea declarată.

Şi te iubeam cu-atâtea flori
Încât, din ochi culegători,
Mi te-am ales pe viaţă
În primăvara de demult
Când adunam, ca pentr-un cult,
Mici flori, de dimineaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Free will

Citeai un mare Will,
şi-n rol de Julietă,
frumoasă şi cochetă,
te strecurai, abil.

Din Rumi, mai apoi,
citindu-i poezia,
ai vrut cuvântul "Noi"
erai... melancolia.

Iar Osho... doar un pas
pe drumul spre iubire;
pe loc de-ai fi rămas,
uitai de nemurire

şi doar iubirea mea
ţi-ar fi ajuns o viaţă,
dar tu, iubita mea,
te-ai socotit măreaţă:

la mine-n braţe stând,
împrăştiai bezele,
cu inima pulsând
şi rânjete rebele.

"Free will" de vrei, ei bine,
îl ai... dar fără mine.

Daniel Vişan-Dimitriu

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!