Vecinătate

noaptea se insinuează
discret în casa asta ternă
ce şi-a pierdut ochii
în laptele călduţ al celei
mai apropiate constelaţii
mărginită şi ea aşa cum
totul are o limită între
o lume şi alta
vecine încă te rog să decupăm
poarta în zidul ăsta lipsit
de adevăr culoare şi sentimente
încă implor să fim lumină în noapte
să trăim veşnic în bună vecinătate

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună!

în noaptea asta sfântă
luna rescrie povestea
noastră de iubire
pe frunza de nuc

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aş vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcini

moartea
nu poartă cagulă
se insinuează discret
la facere

dragostea
dintre tata şi mama
rămâne un mit
de care m-agâţ
ca un copac orb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă o noapte trece. Ciudat îmi sună vorbele născocite de turmă: Noapte bună. Noapte bună? Noapte. Moarte bună? Moarte. Dar ei nu cunosc nici noaptea, nici moartea. De asta îndrăznesc să-şi spună unii altora noapte bună.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

IQ

nu vreau să repet
să mă repet din cuibul
asta călduţ ce-mi asigură totul
foamea febrilă
setea de o altă culoare

sunt ca o zi de duminică

am o mare stimă de oameni
şi ferestre deschise

în venele mele
sângele meu alb curge
înspre izvoare din cer
ce nu ştiu a şopti
dorul lui Dumneze

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă şapte

Şapte zile, numai şapte,
Au făcut lumină-n noapte
Şi peste pământ o apă
Unde suflet se adapă

Şapte zile, muncă multă,
Peste tot ce ne ascultă,
Dinlăuntru, din văzduh,
Unde este Sfântul Duh

Noi? Ne-a luat câteva clipe,
Am pierdut năuci aripe,
Le călcăm pe sub picioare
Şi ne doare... şi ne doare

Însă vezi?... avem pastile,
Ce păcat că-s inutile,
Cum să vindece miracol,
Ce nu ştie de obstacol?

Dar le luăm, pe zile, şapte,
Patru ziua, trei în noapte,
Să "ajute"... să nu ştim,
Pentru ce... de ce trăim

Aşa că mai dă-ne şapte,
Să ieşim încet din noapte,
Vrem lumină din divin,
Pentru oameni... să mai fim

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poate gândi un copil? Cum se va fi oglindind lumea în ochii aceia apoşi, umezi şi tulburi încă, aşa cum sunt ochii de miel?... E o umanitate embrionară în el, încă pură şi bună.. Pe urmă devine crud, laş, ipocrit - om întreg: un domn, o doamnă... Va cunoaşte toate dezgusturile.

Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am cosit iarba înaltă
între plâns şi sărut
cu dinţii ruginiţi ai coasei
uitată în beci
am aşezat masa
sub viţa de vie întinsă
pe trupuri de mesteceni
poarta mi-a fost decalog
ştergarul alb cunună
flutură-n uşa deschisă
între noi se preling anotimpuri
căprioara cu puiul
traversează în grabă
bucata de cer rămasă stingheră

eu te aştept lângă tâmpla promisă

vino cât încă mai plouă cu dor pe pământ

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutim

în noaptea albastră
înşelătoare
ca un mugur
de gheaţă
liniştea apasă
sternul dansatoarei

doamnă
plouă pe dealul
ce încă miroase
a vie necoaptă
legănată în tropot de cai

năprasnic ţi-e dansul
de fum alunecând
peste casa închisă

doamnă
plutim spre alte locaţii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între vecine

- Vai, vecino, mă-nfior
Şi mă-ncearcă doruri grele,
Că sărmanu-mi soţior
Nu mai poate să NE-nşele!...

epigramă de Viorica Voicescu din Viaţa Buzăului (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bezmetici

Încă nu am înţeles
lumea asta pe de-a-ntregul,
încă mai avem de mers
să pricepem tainic sensul..

Încă noi ne mai căutăm
în iluzii compromise,
încă ne mai îmbătăm
de parfumuri şi de vise.

Încă suntem la-nceput
făcând paşi spre a cunoaşte,
încă multe-s de făcut
a-nţelege toate aste.

Încă noi mai bâjbâim
în lumină pe-ntuneric,
încă nu ştim să iubim
şi ne este gândul cleric.

Încă moartea sperie
şi puţine ştim de dânsa,
încă nu ştim tot ce e
în mărirea neatinsă.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

înainte de-a ne fi fost
să fim
guri de fluvii spre hăul
deschis între sărut şi frică
am fost două fântâni
una cu apă sălcie
alta cu apa dulce
adâncă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul casei dărâmate

Motto:
"Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele
şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit,
care şi-a zidit casa pe nisip." Matei 7:26

Nu mi-a fost casa pe stâncă,
S-o salvez, nu mai e chip;
I-a dat uraganu-o brâncă,
Stâncă n-am; şi-aş vrea să ţip.

Sunt aici, în vale-adâncă,
Nu pot alta să-nfirip;
Nu mi-a fost casa pe stâncă,
S-o salvez, nu mai e chip.

Azi, regretul mă mănâncă
Şi mai ştiu un prototip...
Dar, pe duna de nisip,
Nu mai fac o casă încă!

Nu mi-a fost casa pe stâncă.

rondel de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când crezi că totul e pierdut, nimic nu e pierdut încă. Poţi încă să gândeşti. Dacă poţi gândi că totul e pierdut, poţi gândi şi mai bine de atât.

aforism de Codrin Ştefan Ţapu
Adăugat de Johnwr
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu ştiu cum să spun
noaptea asta e diferită
stelele par a fi vii
aşa cum stau agăţate
pe cerul de hârtie

luna acceptă durerea
şi naşte o inimă mare
cât suflul exploziei de început

chiar nu ştiu ce să spun
despre câte se-ntâmplă
şi sunt atât de departe

locuiesc într-o geană de stea
care se-nchide sau nu
în nopţi cu lumină sălcie

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de înot

te rog
lasă-mă să rămân
preţ de-o lumină
în timpul tău
şi-un pic de cer
dacă-mi permiţi să fiu
în apa asta tulbure
ce curge în aval
eu n-am cerut nimic
în schimbul a ceva
ce nu aş fi putut să-ţi dau
preţ de-o lumină
o punte şi o barcă

mă vezi cum merg pe ape
fără vâsle?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile sunt aşa cum sunt. Privind în univers noaptea, noi nu facem comparaţie între stelele corecte şi stelele greşite, nici între constelaţii aranjate bine şi constelaţii aranjate prost.

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă nu e târziu

Niciodată nu e târziu
să iubeşti!
Niciodată nu e târziu
să te trezeşti!

Atunci când în jur ţi se pare,
Că îţi fuge pământul de sub picioare,
Când nu mai vezi nici lună, nici soare...
Mai e încă o şansă dezlegătoare:
Eşti tu, barca ta salvatoare!

Încă nu e totul
Pierdut,
Încă timpul din noi
nu s-a oprit,
Încă te pot sava
noi aripi de zei,
Încă
găsi-te-va soarta
Printre atâtea
electrice căi!

Veni-vei cuminte
la Poarta împlinirii,
Te vor întâlni
Sfintele şoapte ale iubirii...

Urca-vei în calea
de dragoste plină,
Atinge-ţi-vei buza
de spuza zării senine!
Şi pluti-vei înaripat
cu gândul la ziua de mâine!

Pe drumul cu rouă
vom păşi împreună!
Tu şi eu:
O viaţă cu totul nouă,
Senină!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

mă-nvăluie toamna
cu umbre cărămizii
şi frunze veştede
mi se zbat lângă tâmplă
lasă-mi timp
doamna mea
între noapte şi zi
o răsuflare şi alta
curând
voi îmbrăca
rochia neagră a iernii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

cum ai lăsat
să se întâmple
aşa o alianţă
între foame de lup
haită şi piatră

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!