Fabula broaştelor ce orăcăie polen

Trei broscuţe pricăjite
În trei scorburi de tei cuibărite
Primiră citaţie cu mare aclamaţie
De la ţapul cu corn demn
Şi cu nasul său de lemn
Că sunt date în judecată
Fiindcă orăcăie polen
Şi-l fac să-mi strănute
Să-si deranjeze neîncetat
Barba cu status pieptănat
Cu principiu de dreptate înalt
De nu-i stă nimeni in faţă
Când in coarne îl înhaţă
Ce nu-i merge cu o broscuţă
Ascunsă in scorbură de tei
Şi râzându-i cu zâmbet de tei
Şi asa că hotărî să le deie in judecată
La curtea de măgar prezidată
Cu o rătuscă moţată isteaţă
De broscuţe aleasă
Să le apare in instanţă
De ţapul cu mintea creaţă
Ce credea că dreptatea e lui
Şi cu el nu poti să pui..
"Onorantă instanţă
eu ţapul aici de faţă
dau broscutele în judecată
pentru orăcăiala de polen de tei
ce-mi incurcă barba pieptănată
când strănut de fiecare dată"
Şi rătuşca cu moţ galant
Cu glas educat şi elegant...
Îl intrebă pe încornoratul ce stătea imponzant...
"Dumneata domnule ţap
Ori te faci ori nu ai nimic în cap
Când te la păscut să mai agăti
Câte o capră şi un scai în barbă
Nu strănuţi niciodată
Când ii bagi capul pe sub coadă"
Ţapul rămase inlemnit
La asa ceva nu sa gândit
Şi instantei sa ploconit
Să nu fie pedepsit..
Dar ce credeţi că scăpat
Instanta la condamnat
De bărbă să fie deposedat
Coarnele să fie despăgubire
Broscuţelor pricăjite
Ce le-au pus trofeu in tei
Un alt bou de o veni
Şi de ele iar s-o lua
Coarnele când le-o vedea
Îşi va lua imediat valea...

Morala:
Prostia nu are limite şi invidia e mai mare nu vor doar capra să moară...
Îi vor coarnele trofeu pe peretele vecinului meu..

fabulă de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra, ţapul şi proţapul

motto:
Când un ilogic delirează, unii logic demonstrează.

Lâng-o capră, pe o piatră stătea capră-o biată capră.
Şi proţap, lâng-un proţap se holba-ntr-un ţap, un ţap.
Şi-ntro halbă se holba, căci el vrea de-altminterea
Un crap la proţap să frigă, dar capra nervoasă-i strigă:

"Ţapu', ţapu', ţapu', ţa! Ţapule ia fă-te-ncoa!
Fă-te-ncoa să mă desfăt, fă-te-ncoa să făt un făt!"
Behăie capra degeaba, căci ţapul se ia cu treaba.
Ţapu-n ţap bere îşi toarnă, şi în gât ţapu-şi răstoarnă.

Şi-apoi foarte-ndemânatic, face-n pripă un jăratic
Şi-nfige crapu-n proţap, de la coadă pân' la cap...
Capra dă cu piatra-n crap. Crapu' sare-n cap la ţap.
Piatra-i crapă crapu-n patru. "- Treci-ncoa, că-ncep să latru!"

Strigă capra către ţap. "Crapu' ţi-am crăpat în cap,
Dar cu capra îţi crăp capul, şi-ţi înfig în cur proţapul!"
"Ţa, ţa, ţa căpriţă, ţa, stai tu capră cât-oi vrea!
Poţi sta capră chiar şi-o lună, nu mă-ncurc cu-aşa nebună!

Nu te lua-n coarne cu mine...! vezi, că nu mă pot abţine
Şi-o să-ţi trag un ţap în cap, de-o să zici că sunt casap!
Vrei să mă bagi în păcat? Ce-s io, Ţapul de Sabat?
Crăpa-ţi-ar capu' capro-n patru, că io-s Pan, nu psihiatru!"

poezie de Dan Ioaniţescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiţă căprui

Eu un tei, tu o teiţă
Eu hoinar, tu scolăriţă
Pe fereastră mă privesti
Vrei să-mi spui că mă iubesti
Ruşinată ca o copiliţă
Imi eşti angelică fiinţă
Fluturi in priviri ne zboară
Clipe de polen aşteaptă
Diseară când o zâmbi luna
Am să te iau la plimbare
Pe sub tei şi teiţe
Să-ţi-mpletesc codiţe
Să mă înveţi cu o fiţuică
Cum iti place dragostea
Prin iarba deasă ori pe o bancă
Şcolăriţă de teiţă
Şi un hoinar de tei
Să ne iubim cum vrei
Uită-te in ochii mei
Căpruie teiţă iubită de un tei

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem lui Vivaldi

Îngerul meu de tei
cu strune din bucla ei
să ştii tu Vivaldi
te-a muţit

Ea cântă din piatra de mercur
ce sunt
de cuvânt

Motto:
Şi dacă nu credeţi!
Ieşiti şi vă plimbaţi când ea cântă la vioara de tei!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Aderca, autorul romanului Ţapul

Nu e vorba de parale,
Însă ţin la o părere:
Decât ţapul dumitale,
Nu-i mai bun al meu... de bere?

epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tei

Parfumul florilor de tei
Ce m-a-mbătat în tinereţe
Îl simt şi acum, la anii mei
Cum mă mângâie cu blândeţe.

Cinci flori de tei stau într-o carte,
Le-am pus aşa, ca amintire...
Cinci flori de tei, demult uitate,
Nu mai e nimeni să le admire.

Toate au rămas acum departe,
Visurile, ca şi iubirile pentru femei,
Amintirile stau cuibărite într-o carte,
Alături de florile de tei.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tei

Flori de tei
autor: Alin Ojog

I-am scris pe-o frunza unei păsări
Să-mi dea din darurile ei
Să pot zbura să cânt prin locuri
Întreaga vară-n flori de tei.

Iar roiuri de albini să vină
Să strângă polen pt zei
Eu tot cântând voi fi prin locul
În care m-au născut ai mei.

Şi-aşa o vară voi petrece
Uitând că vor veni ani grei
Dormind cu păsări printre ramuri
Învăluit în flori de tei.

poezie de Alin Ojog (29 august 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

A rostit cuvintele

cu voce tare în grădina lui
plină cu legume ciudate
pentru că avea un obicei
să se adreseze ţapului bătrân
fie că era lângă el sau nu
şi-a amintit de unchiul simion
care se adresa gâştelor
lumea şi-a dat seama că e dus
să te adresezi găinilor sau
unicornului cel argintiu
mai treacă - meargă şi el
făcea şi poezii pentru ele
ţapul îl urmărea cu atenţie
scutura din cap când nu avea
dreptate în probleme legislative
de multe ori îi citea din codul
de legi şi ţapul era fermecat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea florilor de tei

Din când în când murim din doi în doi
Şi înviem cam rar, din trei în trei.
Ne scuturăm ca florile de tei
Şi adormim ca firul de trifoi

Când îl colindă coasa gâfâind...
Atâta tot iar restul e mister?
Precum un câine urlu către cer
Şi zgârâi poarta de-aur mârâind.

Aş vrea să ştiu ce-i dincolo de-apus
Nu prorocii şi bâiguieli deşarte,
Când suflet de ţărână se desparte
De ce se duc în jos ori zboară-n sus?

Aud din cer un murmur:,, Geaba vrei...
Aşteaptă vremea florilor de tei... "

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Un tei în noapte palpita
Ca un plămân,
Tu ai zburat, cu gura ta,
Ca un lăstun.

Ţii minte când stăteam sub tei
La ceas târziu?
Te oglindeai în ochii mei,
Acuma ştiu

Că scrisă mi-ai rămas în ei
Şi de neşters.
Ţii minte când şopteam sub tei
Un singur vers,

Că eşti a mea de la-nceput
La nesfârşit
Şi să-mi răspunzi nici n-ai putut,
Doar m-ai privit.

Stăteam cu tine sub un tei
Ce-n floare da.
Cuvintele nu au temei
Când nu spui: da!

Un tei prin noapte respira
Ca un plămân,
Tu ai plecat, etcaetera,
Dar eu rămân.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţapul loveşte gardul şi coarnele i se îndreaptă.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Ramona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât mai bătrân este ţapul, cu atât mai tari îi sunt coarnele.

proverbe belgiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de tei a cerului

La mormântul tău Luceafăre
Am să vin intr-o zi cu o floare.
Da nu de oricare,.. cum stii!
Cu una din file voi veni...

Şi vântul când o va răvăşi
Cineva poate o va citi
Şi de tine-şi va aminti,
Floare de tei a cerului

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul florilor de tei

E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi şi albine,
Când aerul din jur devine
Înmiresmat, iar pe alei
Se joacă nişte prichindei
Frumoşi, cu glasuri cristaline.
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi şi albine,

Pe-o bancă stau doi bătrânei;
Vorbesc, iar vocile blajine
Nu mai atrag priviri străine,
Dar tremură, ca-n anii-acei...
E vremea florilor de tei.

rondel de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţapul ispăşitor

Are vecin - un lup blănos,
Nevastă - o căpriţă bună,
Şi trei ieduţi, crescuţi frumos,
Ce urlă uneori la lună...

epigramă de Florin Rotaru (2010)
Adăugat de Ana Sofiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă florilor de tei

Ploaie de mireasmă de miere şi tei,
Azi îmi plec privirea plânsă... Anii mei,
Betea aurie, miraj şi parfum,
Sunt un tei sălbatic şi singur, în drum.

Sprijinit mi-e trupul, ca un prunc nătâng
Şi-n sălbăticia altei lumi ajung...
Mă ascund în rana sufletului meu
Şi cu flori de tei, plâng spre Dumnezeu.

Bate vântul... Pace lumii mele! Iată!
Oglindită-n ceruri, inima aşteaptă
Îngeri să coboare... Scuture-mi coroana!
Flori de tei şi cale... Mă aşteaptă mama.

Dorm... De-acum, lumina, curge-n flori de tei...
Nimeni nu mai plânge astăzi anii mei,
Doar un tei mă cheamă, în singurătate,
Să-mpărţim durerea dincolo de moarte.

Şi în ceruri sfinte rădăcini de tei
Mi-au crescut deodată, sprijin pentru cei
Ce mă poartă-n gânduri ca pe-un talisman.
Ploi de tei şi îngeri... pământesc alean...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă topeşte avatar

Pe un colţ de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuş vărsată,
Albastră, tristă şi-ngândurată
Cursă din călimara inimii.

Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..

Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
Să se înalţe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.

Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfinţit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre şi vremi departe.

Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!

Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou să sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul

Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topeşte avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie, cad flori!

Cad flori de tei
ca un păcat
prin geamul verii care plânge
de dorul tău
ce-nsingurat
de dorul meu nu ţi se frânge
Cad flori de tei
şi ape reci
prin ploaia verii se strecoară
că de-ai venit
doar ca să pleci
pe dorul meu ploua-va iară
Cad flori de tei
din când în când
pe urmele cu vârfu'-n stradă
şi-mi este teamă
că-n curând
nu va avea ce să mai cadă.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii bucuros că ai nasul pe faţă

Fii bucuros că ai nasul pe faţă
Şi că nu-i pus cumva într-un alt loc
Căci poate te-ai simţi cuprins de greaţă
Şi nasul nu ţi-ar mai plăcea deloc.

Imaginează-ţi nasul tău iubit
De-ar fi precum un deget la picioare
Tu te-ai simţi de-a dreptul păgubit
Să simţi mereu în nări acea duhoare.

Şi, vai, ar fi aşa-nspăimântător
În părul tău să fie aşezat
Fiindcă oricât ai fi de răbdător
N-ai suporta să fie gâdilat.

Iar dacă în ureche s-ar afla
Ar fi o mare, mare nebunie
Căci ori de câte ori ai strănuta
Creierul tău ar fi în agonie.

Cu toate-acestea, vezi că nasul tău
Un pic mai sus de gură se agaţă
Şi de aceea, în loc să-ţi pară rău,
Fii bucuros că ai nasul pe faţă!

poezie de Jack Prelutsky, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tei

Mireasma florilor de tei
Le poartă paşii pe alei.
El: cu gândurile-n rai.
Ea: le-ar fierbe de un ceai.

epigramă de Romulus Filip din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candelă - mir de tei

Bat coasele ceasului
Miezul nopţii fix
Moare una vine alta.
Şi apare iată
Moartea...
Numărându-si acele
Timpului încrucişate
In cruci!
Să-i nu fi înflorit vreuna...
Să atragă din mormânt
Vreun poet...
Mai ales dacă slova marmurei
Înfloreşte în tei...
E sătulă curva de lumina lui
Şi ar vrea să o doboare cu politruci
Ce azi vor veni în coadă cu o floare
Şerpii!
Să-şi atragă laurii de zeii
Ce par pe aici ei...
Şi stihia la ureche le şopteşte
Mârsăveşte cum neamul!
Se căsăpeşte...
Ei zâmbesc ca nişte sepii
Colorate mâine altfel...
Dar în unicorni apare
boare de tei.
De înlemnesc cu toţii ei!
Moartea nebună urlă în fanfară
Să nu fugă iară pe pământ
Cum fug stropi de mercur
Să invie Luceafăr pur...
Şi deodată în costum popular
îmbrăcată,
Răsare Veronica reîncarnată!
Cu privire lungă de rază
Saturnian priviri radiază
Dorului ce-nebuneşte
Când el Eminul numai este...
Si-ntr-o zarvă stârnită in mulţime
Iată vine poetul cu versuri ronine.
De varsă prin Uniuni scrâsnete nebune
Căci sorbise mercur...
De rouă de privire
Din a Veronicăi şoapte reîncarnate...
Ce-l privea galeş
În priviri înmărmurite
De farisei şi Iude împuţite
Ce vin ca nişte mişei
Să ia din florile de tei
Neascultând de versul Eminului
Ce-mi v-a fi lumină versului
Cu Veronica reîncarnată
In culoarea tuşului
Ultima a curcubeului
Violet...
Ce te admiră şi de vers îţi grijeşte
Cum nu găsesti nici în poveste...
Căci ea acum aici este
Candela cu mir de tei
Ţie, Luceafăre...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!