Fabula răbdării
Sătui că-n satul lor frumos
Au fost aduși atât de jos
De bufnița prim-procuror
Și de un șarpe-otrăvitor -
Șeful spionilor din sat,
Care-mpreună-au arestat
Orice-animal ce încerca
S-ajungă și el cineva,
Mulți cai și capre și ovine,
Au zis c-așa nu mai e bine,
Că-această rea securitate
Se-nstăpânise peste toate
Și conducea, practic, în stat,
Deși vot nimeni nu i-a dat.
Era, deci, "statul paralel",
Ce printre ei făcea măcel,
Crezându-i "mămăligi" că pot
Răbda bătaia peste bot.
Dar într-o zi toți au strigat
Că, gata, ei s-au săturat
Și, adunându-se în piață,
Să ceară dreptul lor la viață,
La libertate de cuvânt
Și la justiție oricând,
Au măturat cu forța lor
Pe șarpe și pe procuror.
MORALA, deci, ne demonstrează,
Că mămăliga explodează!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre mămăligă
- poezii despre șerpi
- poezii despre șefi
- poezii despre votare
- poezii despre viață
- poezii despre spionaj
- poezii despre procurori
- poezii despre oi
Citate similare
În dorul lelii
Un bizon - mumie vie,
Ce dorea stăpân să fie
Și-ntr-un sat, peste ocean,
A găsit un boulean
Cu bot gata să îl pună
La dorința lui nebună.
Și i-a dat boului banii,
Să adune toți juncanii
La proteste, să răstoarne
Guvernanții fără coarne
Care conduceau în sat,
Cum ograda i-a votat.
Și-au găsit încornorații
Un motiv, că potentații
Trebuie urgent să cadă
La dorința lor din stradă,
Că-s corupți, că sunt penali,
Că-s, în general, venali
Și, mugind în piață, trist,
Plătiți, ei strigau "#Rezist"!
Cum guvernu-a... rezistat,
Banii s-au împuținat
Și juncanii s-au rărit.
Numai boul rătăcit,
Care-a pus botul întâi,
(Un bou fără căpătâi)
Continua să iasă-n piață
Dovedind, cu mintea-i creață
Că și fără bani, rebelii
Protestează-"n dorul lelii"!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre boi, poezii despre dorințe, poezii despre bani, poezii despre tristețe, poezii despre proteste, poezii despre plată sau poezii despre ocean
Fabula vacii conducătoare-n sat
Șeful vacii,-un cal din sat
După ce-a fost brusc "legat"
Într-un mod total atipic,
(Fiind concurent politic
Al catârului, ce-n minte
Se voia iar președinte,
Susținut chiar de măgar,
În servicii șef plenar),
Vaca premier în sat,
În partid locul i-a luat.
Și-a-nceput ea cu un rost
S-alunge pe cei ce-au fost
Aliați cu armăsarul,
Cum o sfătuia măgarul
Din serviciile secrete,
Ce-a putut să o îmbete
Știind-o slabă de minte
Că va fi ea președinte
Peste sat, schimbând din post,
Pe catârul mult mai prost.
Ascultând ea, deci, măgarul,
Vaca a adus amarul
În partid și-al ei guvern,
Ce părea a fi etern
Cu miniștri-i eminenți
Și foarte eficienți.
Vaca însă-afară-i scoase,
Numind țapi, capre râioase
Și juncani în locul lor.
Astfel un întreg popor
De-animale-a constatat
Ce tare e vaca-n sat.
Dar cu asta, ce folos,
Că toate mergeau pe dos,
Și-n sat totul a stagnat
C-un guvern remaniat!
Neavând pe cine-alege,
Căci măgarul, se-nțelege,
A manipulat logistic
Într-un stil pur securistic
Presa și mulțimi din sat,
Toate vitele-au votat,
Neavând nici ele minte,
Vaca-n post de președinte.
Ce-a urmat, au văzut toți!
Satul năpădit de hoți
Dinăuntru și de-afară,
A dat de-o MORALĂ clară:
Este vai de-o țară dacă
Va conduce-n ea o vacă!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre vaci, poezii despre măgari, poezii despre catâri, poezii despre cai sau poezii despre secrete
FABULĂ LGBT-istă
Se răspândise în ogradă
Ideea foarte... retrogradă,
Precum că-n lume, e normal,
Să se unească, în final,
Masculul cu mascul de soi
Și să formeze amândoi
Familia de ei dorită.
Urmând ideea inedită,
S-a vrut, tot pe acest temei
Și o unire-ntre femei,
Cum, de exemplu, s-ar putea
O oaie, oaie să își ia
Pentru vecie drept consoartă.
Înspăimântați de-această soartă,
Deștepții cai, fiind în mare
Răspundere la guvernare,
Au vrut un referendum clar
Pentru acest curent bizar.
Cum șef în sat era catârul
Ce lor nu le făcea hatârul
De-a le-aproba vreo lege bună,
Li s-a opus ca o furtună.
Avea motivul lui, normal,
Catârul nefiind nici cal
Și nici măgar și n-are cum
Urmași ca ei să aibă-acum
Căci Dumnezeu l-a pedepsit
Să fie sterp. Deci el, lovit,
De-această soartă-a susținut
Ideea spusă la-nceput.
Și-având decizia în sat,
Toți anormalii-au jubilat
MORALA:
Așa pot ticăloșii țării
Să își dea neamul lor pierzării!
fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre spaimă, poezii despre soție, poezii despre sfârșit, poezii despre responsabilitate sau poezii despre religie
Fabula catârului prost
Invidios, catârul care
Era supremul șef în sat,
Că prim-ministrul, vaca mare,
A îndrăznit, de l-a sfidat,
Plecând în vizită-ntr-o țară,
A unor mari hârciogi cu bani,
Ca să-i convingă, bunăoară,
S-aducă-n sat, după mulți ani,
Tot ce-adunaseră și ei,
La microfon a trâmbițat
Că vaca-i vacă-ntre femei
Și n-are locul meritat,
În satul lui, că n-a știut,
De-a ei plecare, peste mări.
Iar el, catârul, prost și mut,
Dar demn, n-acceptă-așa plecări.
De-aceea, foarte-nfuriat,
Necunoscându-și rolul său,
Prin Constituție fixat,
Punându-i vacii gândul rău,
I-a spus să plece, brusc, din post,
C-ar pune satul în pericol,
Uitând tembelul că-al lui rost
Nu e s-ajungă un ridicol.
Normal că vaca n-a plecat,
Știind ce-nseamnă peste ani,
S-asculți catârul limitat,
Și satul să-l lipsești de bani.
MORALA:
De la catâr, oricine-ar cere
Nu va primi lapte și miere!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre prostie, poezii despre prim-ministru, poezii despre pericole sau poezii despre miere
Fabula boului sacru
După ce o vreme, de mulți boi votat,
Ajuns președinte mare peste sat,
Boul Apis care era bou străin,
Și doar după nume părea bou divin,
Se-nscrisese-n cursă pentr-un nou mandat...
Însă candidata vacă l-a-ncurcat,
Adunând și ea mai multe procente,
Impunând în sat confruntări decente
Între două vite cu speranțe mari,
Să conducă satul de pe cai mai mari.
Aștepta, deci, satul la televizor
Confruntarea care să le dea și lor
O idee mică, să aleagă-apoi,
Vaca, sau pe boul cel ales de boi...
Doar că știind staff-ul boului din post
Că-n limba română el mugește prost
Și că ar putea el lesne-a fi învins
Cu idei, de-o vacă, staff-ul dinadins
Refuza-ntâlnirea pentru dialog,
Motivând că boul, ba este olog,
Ba este timid, ba că se-ntâlnește
Cu boi de ai lui și timp nu găsește,
Până când dulăul, ziarist titrat,
Al democrației paznic a lătrat:
-Ce înseamnă asta, boilor din staff,
De-ndrăzniți să duceți dezbaterea-n praf?
De ce boul ăsta, după un mandat
Nu vrea cu o vacă a fi confruntat?
Staff-ul, ca MORALĂ, i-a spus cu ecou:
-Pentru că e sacru... chiar dacă e bou!
poezie de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre televiziune, poezii despre președinte sau poezii despre moralitate
Moțiunea animalelor
Animalele-n ogradă
Într-o zi s-au tulburat,
Ajungând la mare sfadă,
Că-ntre-aleși, s-a întâmplat,
Să apară ceartă mare
Despre legile din sat:
Opoziția, se pare,
Voia alt guvern în stat
Și-atunci, renumiți măgari
Și viței, și oi, și boi,
Care, ca parlamentari,
Voiau legi cretine, noi,
Împungând caii deștepți
Din guvern, cu idei bune
Opozanții, toți inepți,
Au depus o moțiune
De cenzură-n parlament,
Făcând însă și chemare,
Ca să îi susțină-ardent,
Rezistenții-n piața mare.
Deși-n for majoritari
Caii, totuși, s-au speriat
De viței, boi și măgari
Și-atunci și ei au chemat,
În piață, protestatari.
Ce-a urmat, e de prisos
Despre lupte-acum a spune,
Câți în piață-au fost pe jos,
După vot, la moțiune.
Ca MORALĂ, deci, firesc,
Îndoieli aici nu-ncap:
Și supușii înnebunesc
Dacă liderii n-au cap!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parlament, poezii despre legi, poezii despre zoologie sau poezii despre sperieturi
Promisiuni
S-a întâmplat odată ca, pe un colț de plai,
Doi crescători de cai
Să vadă-o herghelie
Crescută ne-ndoielnic așa-n... sălbăticie,
Deci, cai fără stăpâni.
Și amândoi, hapsâni,
Au început, cu hrană, pe cai să îi tenteze,
Ca-n țarcul lor de-acasă cu toții să-i urmeze.
Unul veni spre ei cu fân abia cosit,
Dar caii cei sălbatici abia l-au mirosit
Și s-au întors spre cel de-al doilea crescător
Ce, pe sub nasul lor,
Le tot plimba bucăți de zahăr, promițând,
Că vor mânca oricând
Asemenea dulcețuri, dacă-l aleg pe el
Stăpânul hergheliei și astăzi, cătinel,
Ei vor veni la ieslea anume pregătită,
Cu tot ce își visează un cal sau orice vită.
Încrezătorii cai,
L-au și urmat pe-acesta, cu toții, în alai.
Numai că, în final, stăpânul preferat,
Din tot ce a promis, nimic nu le-a mai dat,
Lăsând și ieslea goală,
Să-nvețe o MORALĂ:
Așa-s și candidații și-așa le este felul,
Să-i ducă în alegeri, pe toți, cu "zăhărelul"!
poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre început, poezii despre zahăr, poezii despre visare, poezii despre prezent, poezii despre plimbare sau poezii despre nas
Măgarii ziariști și virusul inventat
S-a întâmplat s-ajungă în ogradă,
Un virus inventat, ce da din coadă
Ca orice animal, dar nevăzut,
Înspăimântând tot satul, cum a vrut
Guvernul unui lup corcit german,
Care-și dorea puterea mai avan
Decât i-o adusese lui la bot
Bovinele chemate-n sat la vot.
Și se plimba Covidul, c-așa-l cheamă,
Făcându-i guvernanții și reclamă
La televiziuni de ei plătite,
Să bage spaimă mare între vite
Și să le-ndemne-n fiecare clipă
Să se ferească de-acest soi de gripă,
Purtând pe bot o mască protectoare;
Mai mult, să nici nu iasă la plimbare,
Să stea închise-n grajd, să nu mugească,
Iar dacă ies cumva, să poarte mască.
Și-atunci măgari din presa mituită,
Cu răgete-ncepură să emită
Avertismente despre-apocalipsă,
Adăugând pe liste morții lipsă,
Încât, ca-ntr-un concurs, sporea calvarul
Adus de-orice reporter, ca măgarul,
Ce alerga prin sat cu limba scoasă
După a morții nevăzută coasă.
Așa s-au adunat morți inventate
Încât lupul corcit, văzând că poate
Cu virusul s-astupe orice gură,
A introdus în sat o dictatură,
Iar presa cea mânjită, cu mulți bani
A susținut guvernul de tirani,
Sporind psihoza cu a morții coasă
Dacă vreo vită va ieși din casă!
MORALA:
Oriunde-n lume stăpânesc tâlhari
Când au o presă-a lor, doar din măgari!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre lupi sau poezii despre inventatori
Indignare bovină
Pentru că boul "s-a ajuns",
Adică-n sat, ca președinte uns,
Măgarul, ce-l știa c-a fost... măgar,
Din vremea când fusese doar primar
Într-o ogradă-n care a putut
Prin furt, să-și rotunjească-al său avut,
Luând, prin fals în acte, șase case,
Pe care, evident, le-nchiriase,
Măgarul, deci, cu acte-a dovedit
Că boul, președinte parvenit,
E un penal cum nu s-a mai aflat
Și-ar trebui să dea-napoi, la stat,
Toți banii încasați în mod nedrept.
Dar boul operase mai "deștept":
Ales, cum știm, ca președinte-n sat,
O cucuvea juristă-a constatat
Că ar avea mereu imunitate,
Deci, faptele-i n-au cum să fie judecate.
Iar bou-atunci, dorind să își arate fala,
A și mugit, puternic, în satul lui, MORALA:
"Ce treabă-are măgarul, răspunsul chiar îmi scapă,
Să știe el, de unde un bou bea-ntruna apă?"
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inteligență, poezii despre imunitate, poezii despre cucuvele sau poezii despre apă
Fabula coronavirusului gazetăresc
Cică-ntr-un sat, s-a întâmplat,
S-ajungă, fără-a fi chemat,
Un "animal" deloc văzut,
Un virus, cam... necunoscut,
Care, se zice, afectase
Doar amărâții fără case
(Dar nu și pe un Președinte,
Catârul, fără multă minte,
Un fost Primar, cel ce furase
Cu catâroaica-i, șase case.
Fusese el votat, în vară,
De oile plecate-afară,
Din satul unde el domnea
Și peste care-acum voia
Să aibă azi puteri depline,
Cu un partid, tot de ovine).
Așadar, virusul dorit
Doar de catârul învestit,
Să poată el partid să-și facă
Peste mulțimea cea săracă.
Și c-un partid al lui, etern,
Să aibă-n sat al lui guvern,
A și convins, mai mulți prostiți,
Supușii lui neinstruiți,
Cu virusu-i... încoronat,
Că-i un pericol pentru stat
Cum și spuneau, spre-nspăimântare,
Cocoși "viteji" din presă, care,
Voiau și ei, într-un final,
O halcă dintr-un cașcaval,
Și-n spaimă-l, tot creșteau mereu,
Pe-acest biet virus ca pe-un zeu.
Fiind oi multe proaste-n sat,
Catârul nostru-a triumfat
Și c-un guvern numit de el,
Condus de un cocoș tembel,
Bețiv, dar veșnic lui supus,
C-un virus fals... s-a văzut sus!
MORALA:
În țară, viruși productivi
Sunt ziariștii proști, activi!
fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jurnalism, poezii despre cocoși, poezii despre încoronare sau poezii despre sărăcie
Povestea catârilor sterpi
Demult, demult, când Domnul Sfânt,
Umbla și El pe-acest pământ,
Avu surpriza într-o zi,
Că-n cale i se repezi
O oaie blândă și-un măgar,
Purtând, cu greu, pe-al lui samar,
Petiția unde-au semnat
Toți cei ce-n grabă au votat
Un biet catâr, ca domnitor
Al neamului nevorbitor.
Și solii-aceștia l-au rugat
Să-i scape de handicapat,
Care visându-se un zeu,
Poate egal cu Dumnezeu,
A început să îi dezbine,
Să-i fie lui și soaței bine,
O catâroaică, evident,
Care-și doreau în chip ardent
Domnia chiar și-n bestiar
Și asta-n mod ereditar.
I-au spus de-asemenea că el
Cu comportarea-i de tembel,
A-mpiedicat guvernul lor
S-aducă hrană tuturor,
Și că, cerând sprijin extern,
El pare-a fi un domn etern!
Deci, Dumnezeu, îngrijorat,
Pe soli cu milă i-a mustrat,
Spunându-le că votul lor
Le-a dat astfel de domnitor,
Dar că în marea milă-a Sa,
El, totuși, îi va ajuta.
Și Dumnezeu, se înțelege,
A dat de-atunci cumplita lege,
Că pot catârii să trăiască
Dar nicidecum să se-nmulțească!
fabulă de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre surprize, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
FABULA VOTĂRII
Se tot plângea o curcă mică,
Desigur, intelectuală,
Ce-aleșilor le purta pică,
Fiind ei rasă... anormală,
Că nu sunt la-nălțimea care
Era de ea vizată-ades,
Când se urca pe gardul mare
S-atragă-al curții interes,
Spunându-le, mândră, la toți
Că n-a participat la vot
Și nici nu va vota ea hoți.
Că toți sunt doar niște plăvani
Ce la buget pun câte-un bot,
Să fure de acolo bani
Justificați și de-al ei vot.
De-aceea, curca, niciodată,
Fiind o intelectuală,
În veci nu s-ar dori băgată
Cu boii în aceeași oală!
S-au bucurat, atunci plăvanii
Că nu votează cei cu carte,
Și că, aleși, vor toca banii,
Din viața asta, pân-la moarte.
Astfel, că-n an electoral,
De oi au fost aleși, să fie
Conducători în mod normal,
Tot boii în gospodărie.
Deci, curca, stând ca proasta-n drum,
A înghițit, ce spunem noi:
Când nu te duci la vot, de-acum
Te vor conduce numai boi!
fabulă de Pavel Lică din O aia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre cărți sau poezii despre buget
Logică bovină
Pentru că boul s-a ajuns,
Adică-n sat, ca președinte uns,
Măgarul, ce-l știa c-a fost... măgar,
Din vremea când fusese doar primar
Într-o ogradă-n care a putut
Prin furt, să-și rotunjească-al său avut,
Luând, prin fals în acte, șase case,
Pe care, evident, le-nchiriase,
Măgarul, deci, cu acte-a dovedit
Că boul, președinte parvenit,
E un penal cum nu s-a mai aflat
Și-ar trebui să dea-napoi, la stat,
Toți banii încasați în mod nedrept,
Pe casele furate ca "deștept".
Fiind el, însă, președinte-n sat,
O cucuvea juristă-a constatat
Că boul este, totuși, "împărat"
Și are, evident, imunitate,
Iar faptele-i, desigur, nu pot fi judecate.
Iar bou-atunci, ca să-și arate fala,
A și mugit, puternic, în satul lui, MORALA:
"Ce treabă-are măgarul, răspunsul chiar îmi scapă,
Să știe el de unde un bou bea-ntruna apă"?
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre logică
Fabula negocierilor
Pentru putere, în ogradă,
Se dă din bot, din cioc, din coadă...
Dar azi, parcă loviți de streche,
Porci, boi, măgari fără pereche,
Pisoi, toți căutau scăpare
Dintr-o încurcătură mare
În care singuri s-au băgat
În clipa-n care-au dărâmat,
Prin moțiune-n Parlament
Guvernu-ogrăzii competent
Al cailor majoritari
În alianță cu măgari.
Măgarii însă au trădat
Sperând ei primul loc în sat.
Catârul Președinte-a vrut
Și el acel guvern căzut,
(Că tot dorind guvernul său,
De la-nceput i-a pus gând rău).
Deci, azi, numi ca prim ministru
Un bou cu aer de magistru,
Să încropească alt guvern.
Dar boul și bețiv și tern,
Din start ajunse de ocară,
Negociind cu-o javră chioară,
Să-i fie, cu al ei partid,
Un sprijin, însă alt perfid,
Măgarul un conducător
De la partidul trădător,
L-a refuzat pe boul trist,
Spunând că javra-i securist,
Iar el nu vrea, cu turnătorul
Să stea-n guvern și nici poporul
Nu l-ar privi cu ochi mai buni.
Nici șerpii rezistenți, nebuni,
N-au vrut vreun post să li se dea
Că-al lor partid deja avea
Prestigiul șifonat vădit,
De șeful lor, hoț dovedit,
Al banilor ce au fost dați
De sat, pentru handicapați.
Pisoiul șef peste-alt partid
Era mai tare ca un zid
El, ca un mare pișicher,
Se cam văzuse premier
Peste-un guvern de armăsari
În alianță cu măgari,
Având afinități mai vechi,
C-au guvernat, cândva-n perechi
Și refuza-ncăpățânat
Să intre-ntr-un guvern ratat,
Condus de-un bou bețiv și prost...
Astfel că boul fără rost
S-a străduit guvern a face
Ca, susținut de dobitoace
În Parlamentul lor din sat,
Să fie, în final, votat,
Cum își dorea nespus catârul...
Iar eu, aici, dau cu satârul,
Ca fabulist, printr-o MORALĂ:
Cu-n alt guvern, nicio scofală
Nu ar fi fost pentru popor
Cât un catâr e domnitor!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre pisici, poezii despre partide sau poezii despre guvern
Catârul candidat
Catârul, după ce furase,
Prin acte false, șase case,
Ajuns, din pură întâmplare,
În sat un președinte mare,
A vrut, la mijloc de mandat,
Să se anunțe candidat
La funcția aceasta-n care
Avea confort sporit, se pare.
Prileju-a fost o condamnare
A armăsarului, șef mare
Peste-un partid majoritar,
Ce guverna în sat cu har.
Dar cucuveaua-procuror,
Clocise un dosar de zor,
Ca el să fie condamnat
Pentr-un delict de ea visat.
Și reuși-n primă instanță,
Încât catârul, cu prestanță
Strigase fericit, spre toți,
Că numai caii-s niște hoți,
Că ei, ce guvernează-acum,
Îi stau prosperității-n drum,
Că în politică-i normal
Să fii, nu cal, ci-ntâi... moral.
Iar armăsarul deci, degrabă,
E bine să devină gloabă,
Să nu mai fie imoral,
Să-și dea demisia-n final.
Perfid, catârul ordinar,
Uitând că e un găinar,
Le-a incitat pe animale
Cu #rezist să se răscoale,
Să iasă-n piață și să zbiere
Că lui, întregul sat îi cere
Să fie iarăși președinte
Cu tot confortu-i dinainte.
Dar planul lui perfid a fost
Întors de câinii-aflați pe post
De magistrați cinstiți și drepți
Ce-n fața lui nu au stat drepți.
Și judecând din nou dosarul,
Au constatat că armăsarul
Era politic condamnat.
De-aceea ei l-au achitat.
Iar la alegeri s-a văzut
Că pe catârul încrezut,
Nemaidorindu-l nicio babă,
Ajunse el, nu calul, gloabă!
MORALA, deci, e fără rost,
Când un catâr e hoț și prost!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec (8)
Astăzi, în zborul lor,
Norii mi-au adus harta Spaniei.
Atât de mică pe fața râului,
Atât de mare peste pajiște
Umbra aruncată de ei.
Era plină de cai
Acea umbră.
Eu, călare, căutam în umbra calului
Satul și căsuța mea.
Am intrat în curtea unde odinioară
Era un izvor cu apă.
Deși izvorul nu mai era acolo,
Susurul undelor se auzea ca atunci,
Iar apa care nu mai curgea
S-a întors să-mi aline setea.
poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre râuri, poezii despre nori, poezii despre muzică sau poezii despre hărți
Prospețimea cuvintelor
Niciun cuvânt
nu mai are prospetimea de-atunci,
anotimpurile s-au strecurat calme
printre șoaptele lumii,
s-au învăluit încercuind roata
ce le poartă pe toate
într-o singură întâmplare,
ce poate apăsa greu pe propria-ti viață -
Nimic din ce a fost nu mai regăsesc
doar pădurile si întinderile-s la fel
în rest, mirosul de ars e pretutindeni,
licuriciul de serviciu
ce salva lumea din noi
stă prins între grinzile casei
în care-am stat cândva,
ne iluminează pe dinăuntru
cu vorbele de-atunci,
Dar nimic, absolut niciun cuvânt
nu mai păstrează prospetimea lor.
poezie de Veronica Stănilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre serviciu, poezii despre păduri, poezii despre lumină, poezii despre licurici sau poezii despre anotimpuri
Spionii puterii și puterea spionilor: premierul plagiator Victor Ponta (acuzat de președintele Băsescu că a fost spion acoperit cu încălcarea Constituției), George Maior (șeful spionilor de la SRI), Teodor Meleșcanu (șeful spionilor de la SIE) ș.a. (pamflet)
Românași, luați aminte:
Unul fi-va președinte
Și, la fel de grav, sinistru,
Altul fi-va prim-ministru;
Iar al treilea ofițer
Fi-va grand consilier.
Deci avea-vom o Putere
Cu spionii... la vedere.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, Alegeri, alegători și aleși (5 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plagiat, poezii despre ofițeri, poezii despre armată, poezii despre Victor Ponta sau poezii despre Traian Băsescu
Scopul scuză mijloacele
Când, rătăcit, într-o ogradă,
Un șarpe a putut să vadă
Că ierarhia-i foarte clară
La cei care conduc o țară,
Adică, dacă pleci de jos
Și știi, "să faci la șefi frumos",
Ajungi, așa cum ți-ai propus
Pe-o treaptă, undeva, mai sus.
Văzuse el că e un cal,
În curte, șeful principal
Care, ca șef, i-avea pe toți
Din curtea lui, slujbași netoți.
Dar șarpele voia, se pare
Să treacă peste-această stare
De târâtor care tot pupă
Un fund 'nainte și chiar după;
De-aceea el cu... demnitate
Mușcă pe primul șef prin spate
Și-nlăturându-l, i-a luat locul...
Apoi și-a încercat norocul
Și-a reușit, mușcându-l iar
Pe noul șef, nu în zadar,
Că a avut veninul pus
Efectul de-al sălta mai sus.
Astfel ajunse și la cal,
Pe care l-a mușcat, normal
Și a ajuns conducător
Doar cu-n venin nimicitor
MORALA:
Astfel, în vîrf, s-ajungă, poate
Și cel ce mușcă pe la spate!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc sau poezii despre frumusețe
Fabula javrei scriitoare
Se spune că-ntr-o curte mare,
Cu multe necuvântătoare
Ce-aveau și scriitori de rasă,
Acestora le-a cam dat plasă
O javră, maidanez șiret,
Care-i prostise la pachet
Să îl aleagă-n fruntea lor.
Iar mediocrul scriitor
Știind că ei au slăbiciuni
S-arate că sunt cei mai buni,
A scos un tabloid banal,
Cu-a lui familie, normal,
Să creadă toți că-s printre astre
Zburând în clipele albastre.
Și astfel, cai deștepți, cocoși,
Dar și iezi talentați, frumoși,
Nepricepând jocul murdar
Al unui câine ordinar,
Care-și voia păstrat ciolanul,
Că postu-i aducea lui banul
Din cotizațiile plătite
De-aceste ființe fraierite,
Au rămas surzi atunci când calul,
Cel mai deștept, le-a dat semnalul
Că-i timpul s-aibă altă soartă,
Că el le va deschide-o poartă
Spre un regat unde cuvântul
Îi va purta pe-ntreg pământul.
Erau alegeri, prin urmare,
Și se dorea marea schimbare.
Numai că javra a lătrat
Spre cei pe care i-a flatat,
Spunându-le perfid, că el
De n-o fi șef, va fi măcel.
De teamă, mulți, cu mult talent,
Votară-un câine impotent...
MORALA:
Când javrele-au ca țintă banul,
Din dinți nu vor lăsa ciolanul!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scriitori, poezii despre talent, poezii despre câini, poezii despre semnale sau poezii despre schimbare