* * *
pescăruș
bătaie de aripi în zare
o luntre se scaldă în ape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre aripi sau poezii despre apă
Citate similare
* * *
am învățat șă îmbrățișez cuvântul
când am zburat din palma Ta
în zbor de aripi peste zare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre învățătură sau poezii despre cuvinte
Cuvinte
pe diagonala frântă a cerului
coboară umbre pe drumuri de seară
un pescăruș plutește pe ape
o pânză de păianjen mângâie gânduri în camera goală
roua zorilor apleacă florile
se sting sub ape culorile
obosit, culeg gânduri în palma sufletului
răstignind cuvintele în cruce
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre rouă
- poezii despre păianjeni
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
- poezii despre culori
- poezii despre cruce
Departe, departe...
mă cheamă tăcerea clipelor ce mor
de drag, de dor
pe triste versuri plânge o melodie
doar o melodie
adie pe corzi rupte
cheamă depărtările
ce lungi, pustii, sunt zările
privesc înainte pășind peste ape
mi-e sufletul oglindă în valuri înspumate
pe o stâncă golașă, pitică
o rândunică plăpândă și mică
clipește din aripi
să zboare pe mare, în dulce visare
ce reverie
barca alunecă pe ape
în cale, în zare
sirenele cântă, mă cheamă
ce suavă chemare
vâslesc între ape
cu mâna cufundată în gânduri
pe țărmuri de suflet uitate
pășesc mai departe pe ape
departe de lume, departe de toate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre stânci
- poezii despre rândunele
* * *
au mai rămas câțiva ani
i-am spus vieții
du-mă, du-mă la apus
și m-a dus
pe mări rătăcite în oceane
unde se spărgeau de câte un țărm
doruri, vise
eram un cuvânt în derivă
lovit de stânci
pe țărmul abrupt al unui gând
un pescăruș cu aripi rupte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre ocean sau poezii despre dor
Pescărușul
în jur nemărginirea
rece, crudă, sfidătoare
în fața clipei nesfârșite
eu căutam să îmbrac privirea
cu versul cald, duios
cu vorba lungă, dulce
ca zborul unui pescăruș
rănit de margine de ape
azi vântul sună a durere
arzând tristețea clipei trecătoare
lumina din cuvânt
se-așterne lin
pe sufletu-mi plăpând
în geamăt lung, prelung
pe întinse mări
acolo dincolo de zare
sunt pescărușul alb
în zbor spre înalturi
ducându-mi ruga-n univers
cu un vers, cu o pană sângerândă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre promisiuni, poezii despre prezent sau poezii despre durere
Într-o noapte
privesc orizontul cum plânge
aici, între ape
lumina a răsărit sau poate a pierit
printre învolburate ape
s-a stins plângând printre șoapte...
pe țărm, vântul bate și bate
sălbatic în noapte
aici, peste ape
corăbii vin sau pleacă, pe ape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre noapte sau poezii despre marină
Răvașul
înzăpezit în drum spre casa
ce a fost odată a noastră
îți scriu iubito
pe un strop de cer
pe lacul întunecat plutesc nuferi
albi nuferi
trup crud, parfum nud
știi, nuferii se închid în apus
la umbra munților bătrâni
dincolo de ziduri este marea
curg leneșe valuri, se scurg pe nisip
murmur prelung, îngeresc
vin valuri, cad valuri pe stânci
ninge cu alba spumă
se înfige apa în pietre
renasc într-o vale
visând hipnotic o mare
sunt scoică pierdută în mare
în larg a rămas chemarea unui pescăruș
ce visa să plutească în zare
deasupra cerul larg, albastrul pur ireal
vino iubito
eu plec pe aripi de vânt
răscolind anotimpuri
să-ți aduc iubito praf de stele, dintr-o mare
privirea alunecă pe ape
respir iubiri printre rânduri
semănând cuvinte crescând
cu marea mai aproape de tine
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi, poezii despre iubire, poezii despre alb, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre văi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Adâncuri
tăcerea s-a culcat între șoapte
timpul coboară agale în vale
nimeni în cale
se scutură în zare petale de floare
stele-n fântâni
umbre se scurg în oglindă
pășesc peste ape
cu măști de oțel între pleoape
în palme adun lut milenar
focul arde în vatră
se coace și timpul rămas
mă așez între râuri
din care sorb cu sete
cerul uitat între ape
mă voi trezi în zori
când clipa se-ntoarce stele
și voi vâsli
spre țărmul umbrei mele
voi pleca în neființă
în dansul ploilor în noapte
și din adâncuri
mă reîntorc în ape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre ploaie, poezii despre măști, poezii despre lut sau poezii despre foc
Lespedea
orizontul tace
pășesc la margine de mare
prin valuri nebune, furtuna urlă în mine
mă lovesc de ziduri absurde
căutând un țărm
azi îndepărtat în zare
uneori cioplesc o bărcuță din paie
pentru fetița ce mă întreabă
cu ochii ei mari, adânci ca marea
de ce plângi bunicule
vântul se zbate în falduri
uneori așez pe umerii triști
aripi să zbor
alteori crestez taine
privind depărtările cum pleacă
în mâini port ape
deasupra tăcerii
să spăl păcatele lumii
pe țărmul de granit al sufletului
presar pământ să astupe durerea
ce rece e lespedea azi, tată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată sau poezii despre ochi
Reflexe
răsuflă tăcerea, încremenește zarea
pierdută e uitarea în stâncă de piatră
păsări singuratice se pierd în noapte
răsună o apă prin ochiuri de munte
trec oglinzile timpului printre clipe amputate
reflexul cuvântului nerostit, la tâmplele sufletului
pe buze port legenda
în zborul unui pescăruș peste ape
sub raze arse de lună, sună agonic tăcerea
pe pragul sufletului ascult țipătul vântului
mă chem în taina sacră a sărutului
pe aripi frânte gândul poartă cuvântul
țipăt de pasăre peste amețitoare ape
mă cheamă abisul, uitat este visul
fug, în răsfrângerea nopții pe pleoape
ruga răsună în gând, căutând iarăși un drum
în altarul sufletului clopotul bate și bate
suspină timpul în palmă
plânge trupul singuratic pe buze de aramă
peste lac, zbor retezat de păsări sălbatice
seara se întorc la mal chemările
se scutură zările, țipă depărtările
gândul se frânge pe buze flămânde
plutesc aievea pe ape, biet pescăruș singuratic
în vale plânge orașul, a jale, nimeni în cale
mă cațăr pe spini spre munții semeți
mă ard depărtările, cad, mă ridic, în zbuciumul apei
la final cântam la o lăută
povestea unui om ce a visat odată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre păsări sau poezii despre munți
Zbor
zbor inocent peste zare
tăcere
pe țărm de mare
țipăt în zori
acolo
dincolo de mări
unind două clipe strivite
am găsit o lume
împletind orizonturi
am deschis ochii
în față, viața
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inocență
Ultimul vers
eu plecam pe un drum
tu veneai pe ape
printre atâtea valuri, nu ne întâlneam
a trecut o zi
iar la întâmplare
nu găsisem calea, tu pășeai pe ea
pun pe răni cerneală, să astup un verb
mă sufocă lumea
unde astăzi merg
la cumpene de ape
le arunc pe toate
pierduți între ape
toți plecăm pe urmă
mă ajung din urmă
pașii goi, de humă
am plecat degeaba
pe pământ e sânge
lacrima iar plânge
versul trist se stinge
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre trecut sau poezii despre sânge
* * *
era atât de frig și era toamnă
cădeau frunze uscate pe alei
pășeam prin galaxii
purtând în mână cerul
o pasăre pe drumul de tăceri
pe aripi se scurgea orizontul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre frunze sau poezii despre căderea frunzelor
La final
un om a murit
lumea aleargă în grabă să vadă spectacolul
soarele se scaldă dureros în mare
marea e neagră
chipul lui e frumos
fruntea înaltă, barba albă
pe buze un surâs ireal
și ochii...
ochii închiși
lui nu'i pasă
aici timpul a murit, la sfârșit...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre înălțime, poezii despre negru, poezii despre frumusețe sau poezii despre barbă
Nebunul
sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare
sunt zidul ce țipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se sparge în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de ziduri
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpustește în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge și curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veșnicul freamăt
al unui pescăruș pe mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge pe drum
sufletul se pierde în depărtări
în delirul unui gând uitat
afară plouă și e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară sau poezii despre nebunie
Într-o zi
foșnesc aripi de ceară într-o toamnă târzie
se scutură gânduri pe aleile vieții
caut zorile între oglinzi parale
cuvântul a obosit în căderi
străin călător în despletiri de șoapte
corăbii se scurg în miraj trist peste ape
legasem veșnicia cu o sfoară de tărm
mi-era sufletul rană și visul destin
pasul mă așteaptă, mă poartă
timpul sapă arabescuri pe nisipul stelar
strigătul singurătății mă doare
sunt umbră ce plutește pe ape
amurgul abia merge
cad fluturi obosiți sub steaua polară
trupul se strânge, pelerin al nopții, timpul măsoară
în zori a înflorit un ghiocel, în zare
sămânță rară, e o floare
adorm în noapte între petale de crin
în zori, dezbrac somnul
învelind trupul gol cu raza de soare
va veni aici, o zi fierbinte
se vor coace cireșii în mai
rămâne flacăra ce mângâie trupul
femeie, mirifică vrajă și dulce otravă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre somn sau poezii despre trup și suflet
Nebunul
sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare
sunt marea ce se sparge de ziduri
sunt zidul ce țipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se risipește în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de boltă
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpustește în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge și curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veșnicul freamăt al unui pescăruș rătăcit pe o mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge acum
sunt delirul uni vis uitat între voi
afară plouă și mi-e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescărușul
pluteam alegoric în larg, biet catarg ireal
valuri furioase se izbeau de gânduri zălude
se spărgeau dramatic la mal
pe cer țipau pescărușii
lacrima cade și plânge pe țărmul uitat
de lume, de viață, de toate
din zborul înalt a rămas doar o pană
albă pană, rătăcită în larg
plutește suav peste ape
în țipătul dureros al timpului
uitat pe aici, pe undeva, cândva
mă strigă, mă cheamă iar marea
mă scurg în valuri înspumate, în tainic miraj
din zbor a mai rămas un biet ideal
plâng pe țărmuri mângâiate de mare
trist pescăruș ireal
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri
Chemare
ochi întunecați de gânduri
fereastra plânge a așteptare
cântă sirene pe mare
roua cade pe un răsărit de soare
lumina se scurge pe o tainică cărare
a mirifică chemare
mereu îmi pun o întrebare
care oare...
offf, am uitat
sunt veșnicul uituc
pierdut la răscruce de gânduri
cobor pe aripi de timp
tu plângi în trepidantul tremur
al unui cuvânt nespus
vioara cântă pe mare
valuri se sparg iar în zare, în dulce legănare
ascund iubirea într-o inimă
sau inima o ascund într-o iubire
off, iar m-am încurcat
nu plec iubito, pe mare
las vioara, sirenele să cânte pe mare
trec pescăruși în zbor de doi în zare, a visare
te țin strâns, a suavă îmbrățișare
plecăm împreună iubito
acolo, dincolo de zare, pe mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
Pe țărm
nu am să vin
nu am să chem
nu am să tulbur
cu visarea așteptarea
între mine și timp
a rămas un suflet în rugă
lumina s-a retras între ochiuri de apă
cerul s-a ascuns în priviri
și raza s-a închis peste pleoape
sunt pescăruș unit cu marea
și zborul meu este chemarea
taine și visări în urma umbrelor
în care trec și mă petrec
să mă unesc cu zarea
m-am născut dintr-un mugur
sunt coajă a vieții trecătoare
mă ard pereții lumii
sunt foc de aripi albe peste ape
mai țes o pânză'n noaptea în care a țipat cocorul
și întreb...
a poposit odată aici un om
mă cheamă orizontul și timpul a murit
uneori desenez gânduri printre aste
renasc în roua zorilor de ziuă nouă
în dansul nefiresc al picăturilor de ploaie
a mai trecut un nor
târziu apare câte un semn
mai trec ani și tăceri, se agață dureri
de cruci răsturnate pe drum
se ascunde cântecul în mine
ei, un drumeț necunoscut
au spus a doua zi bătrânii
el a bătut odată în poartă și a plecat apoi pe drumul sorții
trec pași de lut pe drum
nu e nimeni acum
și marea curge și curge în zare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!