Mereu îndrăgostită

Uite cum se lasă seara,
Vise-ncep a-nmugurii,
Melancolică-i chitara
Şi tu vrei... a mă iubi.

Uite luna... cum apare
Sus pe cerul fără nor,
Căutând... răscolitoare
Ochii tăi nebuni de dor.

Cad luceferii-n cărare
Şi pe chipul tău curat,
Inocentă... ca o floare,
Asfinţitu-ai fermecat.

Port sărutul tău pe buze
Definind... un dulce-amor
Şi apusu-ntreg de frunze
Ce mă-nvaţă lin... să zbor.

Palma... sânul ţi-l cuprinde
Şi-l stârneşte-nspre trăiri,
Când tot cerul se aprinde
Peste pulberi... de zefiri.

Tremură coapsa-n dorinţă
Mângâind-o... până când,
Ne simţim doar o fiinţă
Într-o viaţă... ca un gând.

Înger blând şi zână bună,
Clipa patimei... de ieri,
Peste-mbrăţişări stăpână,
Eşti sfinţită de tăceri.

Pică seara-nspre răscruce
Şi-n parfum... de trandafiri
Ce-aşteptările... seduce,
Tălmăcind nemărginiri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port pe buze

Port pe buze dor de floare
Şi pe braţe împliniri,
Liniştea-i o desfătare
De luceferi şi zefiri.

Port pe buze doruri arse,
Soare picurând amar,
În lumina ce se sparse,
Într-o lacrimă de jar.

Port pe buze dor de tine
Şi în inimă destin,
Trecătoarele suspine,
Puse-ntr-un pahar de vin.

Port pe buze sărutarea
Ultimei îmbrăţişări,
Tumultoasă ca şi marea,
Plină toată... de chemări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi... în fiecare seară,
De cad zăpezi pe cetina de brad
Şi pasiuni de vor rămâne afară,
Iubirilor... tot căutând răsad.

Te voi iubi... în fiecare noapte,
În aşternutul verde de tăceri
Şi mângâindu-te numai cu şoapte,
Te-nvăţ să uiţi... durerile de ieri.

Te voi iubi... în blânda dimineaţă,
Când răsăritul... te va săruta
Şi când topi-voi, florile de gheaţă,
Alunecând... in trupul tău de stea.

Te voi iubi... în ziua asta mare,
Încolăcindu-te cu dragoste şi dor
Şi de la creştet... până la picioare,
Te va cuprinde-al dragostei... fior

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite cum... (O altă ea.)

Uite cum privirea-i hoaţă
Din braţe mi te înhaţă...
Iar tu, fermecat, nu vezi,
Că te pierd, şi că mă pierzi.

Uite cum pielea-i mătase
Nu vrea să mi te mai lase,
Iar tu, fermecat, doar taci,
Neştiind cât rău îmi faci.

Uite cum sărutu-i dulce
Vrea pe buza-ţi să se culce,
Iar tu, fermecat, nu simţi,
Că dai aurul pe-arginţi.

Uite cum şoapta-i păgână
Speră-n suflet să-ţi rămână,
Iar tu, fermecat, n-auzi.....
Ochii-mi, ce te strigă... uzi.

Uite cum trupu-i viclean
Te cere flămând, profan,
Iar tu, temător, nu vrei,
Să recunoşti! Şi tu pe-al ei...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit

Au înflorit gutuii-n soare,
Când pică cerul peste noi
Şi peste-a trupului chemare,
Ce vieţuieşte-n sânii-ţi goi.

Se-aprind lumini abia-nverzite
În ochii tăi nebuni de dor
Şi de nostalgice ispite,
Pierdute-n firul de mohor.

Au înflorit şi merii, iată,
Sunt plini de vise şi culori,
Şi n-or să uite niciodată,
Când te săltam de subţiori.

Culcându-te-n trifoiul care,
Încă şi-acum ne mai ascunde,
Acea divină sărutare,
Ce-am pus-o, acolo, ştii tu unde.

Au înflorit şi-or să-nflorească,
Atâtea vii... la drum de seară,
Tot învăţând să socotească
Şi aşteptând a veni iară.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-aş iubi nebun cu tine

De m-aş iubi nebun cu tine,
De-ar curge cerul peste noi,
În prispa plină... de suspine,
Voi pune viaţă-n sânii-ţi goi.

Te voi cuprinde tremurândă
Şi-am să te sorb... năucitor,
Când stelele vor face pândă
Din umbra magicului zbor

Te voi topi... dumnezeieşte,
În mângâieri şi-n aşternut,
Reînvăţând cum se iubeşte
La marginea... unui sărut.

De m-aş trezi în zori cu tine,
Pe-o floare... de mărgăritar,
Cu străluciri de soare pline,
Voi umple trupul tău de jar.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîmpărţind iubirile la doi

Ridic privirea înspre verzi destine,
Iubiri rebele... re-mpărţind la doi
Şi te-nfăşor cu trupul meu, pe tine,
Când cerul vieţii ninge peste noi.

Ca-ntr-un alint... ispitele ne leagă
Tot împletind atingeri diavoleşti
Şi încercând nebune să-nţeleagă
De voi pleca... sau dacă mă opreşti.

Mă tragi uşor... pe trupul care arde
În profunzimi fierbinţi, fără cusur,
Eliberând privirea de smaralde
Şi sânul, ce mă-ndeamnă să te fur.

Desfac abil a coapselor răscruce
Şi scutur curcubeul... de tăceri,
În dimineţi ce vor a mă seduce
Bătând la poarta viselor... de ieri.

Şi iar ridic privirile-nspre tine,
Reîmpărţind iubirile... la doi,
În aşternutul marilor destine
Când cerul vieţii ninge peste noi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te colind pe tine, mamă

Şi te colind pe tine, mamă,
La ceas de taină şi tăceri,
Când pică lacrima din ramă,
De dorul clipelor de ieri.

Eu mâna ţi-o sărut cu gândul,
Acum în prag de sărbători,
Tot aşteptând a veni rândul
Poveştilor... până în zori.

Mi te colind în prag de casă,
Craciunul uite!... e venit...
Şi cetini peste noi se lasă
Prin amintiri când te-am găsit.

Îmi este dor de glasul, care,
Poverile de griji îmi poartă,
Aprind, plângând, o lumânare,
Rugându-te măicuţă!... iartă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DEPARTAREA

Unde eşti iubită floare?
Te caut printre amintiri,
Să te atrag din depărtări
Cu parfum de trandafiri.

Mă uit în jur. Tu nu eşti
Cu zâmbetul încântător,
E fantastic când iubeşti,
Dar timpul este trecător!

În mine gânduri de copil
Chipul tău ţi-l înrămează,
Într-un fel foarte subtil
Cu trandafiri te încadrează.

Nişte kilometri ne despart
Dar avem o stea comună,
Tot cerul ne-a înconjurat
Cu a stelelor cunună.

Lesul Ursului! Septembrie 1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău din rouă înfloreşte

Răsăritul... trupul ţi-l răsfaţă,
Aruncând luceferii-nspre tine,
Sărutându-ţi ochii-n dimineaţă
Şi-ncalzindu-ţi tainele, puţine.

În smaralde clipele se scaldă,
Peste coapse-alunecând uşor
Şi-atingându-te... încep să ardă,
Când timid coboară spre picior.

Chipul tău din rouă înfloreşte,
Magici trandafiri... ai în obraz,
Curcubeul blând te-ntinereşte,
Chiar şi florilor... le e necaz.

Răsăritul... parcă-ţi dă putere,
Te-nveleşte şi mi-te desface,
Curge lin prin tine, în tăcere
Şi îţi umple inim... de pace.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tremură pe scară

Nu-s nici eu, nu eşti nici tu
Fulgeră dinspre amiază,
Ploaia-mi pare un atu
Care incă delirează.

Nu eşti tu, nici eu nu sunt,
Sărutări tot mai puţine,
Am deja părul cărunt
Şi un junghi ce mă reţine.

Dac-am fi ce fost-am ieri?
Plini de rouă şi culoare,
Ghid al marilor tăceri,
Suflete încântătoare.

S-ar trezi la viaţă, focul,
Marea, muntele şi cerul,
Căutând tot iarmarocul,
Dragostea şi grănicerul

Tu nu eşti, eu, nici atât,
Nefirescul ne doboară
Ipocrit şi... amărât,
Timpul, tremură pe scară

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te chem

Şi te chem iubito... încă,
Cu-al tău trup să îmi fii leac,
Timpului... să dai poruncă,
A mai sta cu noi... un veac.

Şi te chem iubito... soare,
Cu-n surâs să mă topeşti,
Strălucindă ca o floare,
În amiezi... dumnezeeşti.

Şi te chem iubito... seara,
Să mă strângi năucitor,
Până va-nceta chitara
A mai plânge de-al tău dor.

Şi te chem... a câta oară
În adâncul unui vis,
A pătrunde fără scară,
Undeva... în paradis.

Şi te chem... cerul de plânge
Spre decembrie... târziu,
Să fii dorul ce mă strânge,
Eu... destinul tău... să fiu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Curge dimineaţa spre izvoare,
Ghiocei şi tămâioară... strâng,
Vântul cântă într-o legănare
Şi în iarbă, tălpile îmi plâng.

Pe sub piele, primăvara-i dor,
Blând lumina s-a topit în palmă,
Prinsă pe un şnur de mărţişor
Şi-ntr-o rază infinit de calmă.

Dragostea-i în boabele de rouă,
Fascinantă, tandră şi fierbinte,
Cerul peste noi cu stele plouă,
Dezvelind... aducerile-aminte.

Dinspre munte... norii emigrează,
Soarele îmbrăţişează clipa,
Când doar sărutările contează
Şi parfum de floare mi-e aripa.

Fericirea... bratele-mi întinde,
Îndemnând a crede în amor,
Sufletul şi inima-mi cuprinde,
Primăvara... dintr-un mărţişor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma miresei

Cântecul acesta
nu-i al meu
calc pe frunze
ca şi pe
pietrele ochilor tăi
secundă
aninată în surâs
pe drumul
cuvintelor
frumos
arcuite

îţi mai aduci aminte
când
ni se scăldau
ochii
în ochii zilei
sub aripa mersului tău
vers şi cântec
ca o mireasă de flori
dată în floare
pe urmele zâmbetului tău
cunună de stele
în palma miresei
uimire
şi zbor

secunde zvântate
cu chipul în ape
ni se rostogoleau pe mâini
speranţă şi dor
drum
taină
zbor spre stele
şi printre ele
paradisu
să-l vezi
să-l umblii

lumină
născută-n lumină
lumina să-i simţi
cu paşii
cu ochii
cu duhul

poezie de Ioan Daniel Bălan (10 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiuni fierbinţi te-ademenesc

Se deschide cerul... a lumină,
Marea se întinde spre amurg,
Aşteptându-te ca pe-o regină
Visele în valuri când se scurg.

Norii-s adunaţi ca o chemare,
Soarele se-ascunde în tăceri,
Timpu-i ca o spumă... de uitare,
Prinsă-n chinga veşnicului ieri.

Dintre falduri, clipa te-nfăşoară
Într-o simfonie... de-aşteptări
Şi-n adâncul trupului coboară
Cu parfum de dor... şi sărutări.

Ţi-e deschisă calea spre iubire,
Pasiuni fierbinţi te-ademenesc,
Patima o bei... dintr-o sorbire
Când speranţele... te-ncolăcesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna mea

Doamna mea! te rog, mă iartă,
A vorbi... nu cred că pot,
Ochii tăi nebuni mă ceartă,
Roiesc fluturi... peste tot.

Două mere coapte, ţipă,
De sub bluza... ca un crin
Când iubirea se-nfiripă
Cu un melc... mai cabotin.

Doamna mea! te rog, răspunde
Buzelor, ce-aprind păcatul
Peste coapsele rotunde,
Care ţipă spre... înaltul.

Uşa!... fă-o să se-nchidă
Fără zgomot... fii complice,
Blândă, proaspătă, lucidă
Printre pulberi şi alice.

Doamna mea! vremea-i sosită,
Şi-n ferestre... cântă luna,
Iar tu vrei... a fi iubită,
Ca niciuna.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si stele cad din ochii mei

Luna de pe cer aş vrea
Să strige acum în locul meu
Ce dor îmi e de chipul tău
Şi te iubesc "suflet al meu"

Şi-n seara asta-s fără tine
Şi stele cad din ochii mei
Dar tot mai sper la nopţi senine
Că reapar prin norii grei

Sunt tristă iar că tu nu poţi
Să te cobori acum pe-o rază
Şi să veghezi la chipul meu
Cum ai facut o viaţă-ntreagă

Speranta-n suflet nu dispare
Că în curând vei apărea
Să ne iubim o viaţă-ntreagă
Aşa cum sufletul o vrea.

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu mai bine ca oricine

Este vremea de iubire,
Luna vrea să fac-amor,
Stele cad înspre uimire
Fără niciun viitor.

Eşti regină-n astă noapte
Când bat clopote de-argint,
Cerul când va cerne soapte,
Vin luceferi... care mint.

Noaptea-s sărutări furate
Şi sunt buze ce-nfloresc,
Eu... privirile curate
De-ai tăi sâni mi le lipesc.

Te cuprind c-o-mbrăţişare
Tandră şi-apoi ne iubim.
Plâng cireşii plini de floare,
Hai iubito!... să-i privim,

Vreau să-mbobocească dorul
Pe o aripă de vânt,
Când voi săruta piciorul
De la coapsă... la pământ.

Ştiu mai bine... ca oricine
Şi m-aştept... la oare cum,
Vremea dragostei când vine,
Mă găseşte... peste drum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de îndoliere

Şi noaptea ca un vis se lasă
Pe ale timpului poteci,
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Tu înger de lumină pleci.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Şi eu sunt candelă aprinsă
Iar cerul plânge, aşa i-e vrerea...
În casă e lumina stinsă.

Şi noaptea ca un vis se lasă
Şi frunze cad la tâmpla ta.
Mă-ntorc aici! Mereu, în viaţă,
Tu ai sperat că-ţi vei vedea
Copila-n ceasul cel din urmă –
Un sprijin, căci, când vei pleca
Să-ţi fie calea mai uşoară...
Oh, iartă-mă, măicuţa mea!

Pe ale timpului poteci,
Ades de dor răpusă,
Să mă revezi măicuţă-ncerci,
Dar eu de gânduri dusă,
Adorm şi te visez cum treci -
O umbră la fereastră,
Venind din somnul tău de veci,
Măicuţă prea frumoasă.

Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Din lumi îndepărtate,
Văd poza ta aici rămasă...
De dincolo de moarte,
Pică o lacrimă din cer
Şi-un înger se revarsă
Precum o clipă de mister,
Măicuţă, peste casă.

Tu înger de lumină pleci
Cu stelele deodată.
Ca tine, mamă,-n lume-s zeci...
Greşit-am? Tu mă iartă!
N-am fost cu tine când te-ai dus
Clepsidră ruptă-n două.
O boală cruntă te-a răpus...
Eu plâng cu stropi de rouă.

Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Şi-n noapte-i mare jale,
Nu-ţi mai simt, mamă, mângâierea,
Azi sufletul mă doare.
Suspin, dar totu-i în zadar,
Îţi pun o lumânare,
Mormântu-i rece iar şi iar...
Doar tu ştii cum se moare.

Şi eu sunt candelă aprinsă
Şi lumea-i un pustiu,
Străină-s mamă şi sunt tristă
Şi-atâta-i de târziu!
Oh, îngenunchi în rugi de jar,
Dă timpul înapoi!
Îţi las ofrande la altar...
Din ochi cad rugi de ploi...

Şi cerul plânge, aşa i-e vrerea,
Clopotniţa răsună,
Răsună-n suflete durerea...
"Măicuţă, noapte bună!"
De-acum veghezi tristeţea mea
Şi vântul suflă-a jale,
Măicuţă dragă, vei pleca
Spre dincolo de zare.

În casă e lumina stinsă...
Te-aşezi în palma mea
Şi plângi şi tu! Şi tu eşti tristă!
Singurătatea-i grea.
E cerul plub, e pleoapă cerul
Şi doliul se revarsă
Pe cer măicuţă... şi în gând...
Tu nu mai eşti acasă.

În casă e lumina stinsă
Şi cerul plânge,-aşa i-e vrerea
Şi ceru-i candelă aprinsă,
Se-nfruptă cu lumini tăcerea.
Tu înger de lumină pleci...
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă
Pe ale timpului poteci
Şi noaptea ca un vis se lasă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 martie

femeie azi e ziua când balansezi
peste mine iluzie şi parfum ciobit
de sărutul violet dat ţie să mi-l dansezi
sub cerul de ambre spre noi pornit.

ştiu, ochii tăi demult mă hăituiesc
prin frunze abuz ştiut de servilism
exact când eu tocmai mă pomenesc
cum gândul mă fură iubirii cataclism.

vârful degetelor de-ajunsă pierdere
vor fi pe colierul tău de mele gânduri,
ochii îi aciuez pe clipa ta extindere
şi ne vom lega cu rime eterate cârduri.

de extazele uitării frumos atinşi
hai! trebuie să trecem odaia goală
să ne imaginăm în destine aprinşi
că explorăm o cale lactee ideală.

apoi dansului rotund cu paşi rotunzi,
învârtindu-ne vom imita ciclu cosmic
şi-n emoţia aşteptării tu, să afunzi,
sfericul gând strivit-n sărutul atomic.

temător ţi-oi enerva părul tău ebenin
stârniri de spaţii vreau în freamăt,
tăria singurătăţii dincolo de destin
vom alunga-o fiorului cu iubire geamăt.

şi voi învăţa chefuitul turn medieval
cum frunte să-şi întoarcă spre noi
când luciul mâinii tale, blestem iar,
dă voie să lunece sclavia ochilor goi.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă, nu pierde clipa

Sărută-mă!... nu pierde clipa
Cuprinsă-n palme de păcat
Şi-ncearcă a-nteţi risipa
Veşmintelor... până la pat.

Aruncă-le!... i-aşa de bine
Să simt pe piele buze moi,
Ce-mi sorb adâncurile pline
Şi mierea fluturilor... goi.

Sărută-mă!... nu pierde clipa
De îndrăzneli care mă ung
Ca un fior, născut din pripa
Ispitelor, ce nu-mi ajung.

Stârneşte-mă!... şi mă aprinde!
Descătuşând trăiri rebele
În trupul care mă cuprinde
Cu fulgere de dor... şi stele.

Sărută-mă!... nu pierde clipa
Când fierbe sângele în noi
Şi ceru-şi scutură aripa
De nebunie... şi de ploi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!