Dansul inimii
Mergea la nedeie, în vale,
săltând pe poteca spre râu
cu ochi scăpărând de plăcere,
cu părul ca într-o -adiere,
cu ia legată la brâu.
Știa că-i frumoasă, dorită
de toți tinereii din sat,
dar inima ei se păstrează,
în suflet, de dor mai oftează,
căci, încă, mai e de-așteptat.
Se prinde în hora cea mare,
flăcăii-s cu ochii pe ea,
taraful se-ntrece pe sine,
prin jur se întâmplă destine,
bătrânii, și ei, ar dansa.
Dar, brusc, totu'-n jur se oprește,
și tace când, dintr-un caval,
aude o muzică nouă,
și-o boabă micuță de rouă
din ochi îi țâșnește năval.
În liniștea ca de poveste
aude, ținându-i ison,
vibrându-i în suflet, vioară,
iar inima ei, prima oară,
pulsează cu alta, în ton.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre dans
- poezii despre văi
- poezii despre vioară
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre sat
- poezii despre râuri
Citate similare
Eterna căutare
Sunt liniștea din marea-mi frământare,
Sunt cer albastru-n volbură de nori,
Furtună sunt și țărm în alinare,
Sunt fulgerul din ochi mângâietori.
Mă risipesc, în nopți cu lună nouă,
În lumea ne'mplinitelor dorinți
Și mă preling, în scurgere de rouă,
Din ochii triști ai stelelor fierbinți.
Sunt inima închisă într-o stâncă
Desprinsă dintr-un munte de-un destin
Ce-o vrea ferită în tăcere-adâncă
În altă lume, pe un țărm străin.
În liniștea din marea-mi frământare,
Sunt suflet... în eternă căutare.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
- poezii despre rouă
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
Atracția trandafirului
Venea mereu, venea grăbit,
Stătea în așteptare
Strângând la piept, neliniștit,
Cea mai frumoasă floare.
Venea și ea, maiestuos,
Adesea încruntată,
Și, uneori, privea duios
Figura-i încurcată.
Iar trandafirul... îl lua
Nepăsătoare,-n mână,
Și nu știa, sau nu-i păsa,
Că el vrea să rămână.
O aștepta pe drumul ei
Iar ea, tot ocolindu-l,
Grăbea, pe vechile alei,
De-o vreme, nici privindu-l.
Dar, într-o zi, spre floarea lui,
S-a arătat, plăpândă,
Din ochi frumoși, din ochi căprui,
Privirea nouă, blândă.
Erau alți ochi, de suflet cald,
Era un dar al vieții:
Iubire-nfășurând c-un fald
Relicvele tristeții.
A fost, atunci, și a rămas,
Înflăcărată, vie,
Va fi cu ei și la popas
Acasă,-n galaxie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trandafiri, poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre viață, poezii despre superlative, poezii despre ochi căprui sau poezii despre atracție
Tu, toată
Îmi înfiorai seninul,
Inima-mi făceai să bată
Și-mi erai ca o poveste,
Ca o vrajă,
Dar divin,
Când îmi întâlneai privirea
Și-o sorbeai
Din ochi căprui,
Iar cu buzele,
Cu părul,
Glasul,
Trupul,
Ochii,
Toată,
Mi-aduceai în suflet grija
Negustorului hain
Care-și mângâie comoara
Ce-i străluce
Numai lui.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trup și suflet, poezii despre păr, poezii despre comori sau poezii despre comerț
11 Vlad
Un haos nebun vorbindu-mi în gând
Se apropie și tace
Și tace
Și tace...
Ca un sentiment în alb-negru
Ce mă-ntrece în numărat stele
Și mă vede odată-n tren
Și mă vede
Și mă vede...
Eu sunt Tiana, cea ce încă aude...
Picăturile din ziare...
Ce trec pe lângă mine, în ochii și în inima mea
Cu o altă privire...
De altă privire.
Artă, seacă și atât de simplă,
Veche, dar autohtonă...
Simte atunci când nimeni nu mai simte,
Pași de om.
Într-o față, fără fața... într-o zi întâmplătoare
Ai adus la întâmplare,
Sfârșitul.
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre sfârșit, poezii despre ochi, poezii despre nebunie, poezii despre jurnalism sau poezii despre gânduri
Cascade de rouă
Cascade de rouă
Din ochii Iubitei plouă
Sufletul ei cât oftează
Ochii ei cât lăcrimează!
Distanțele o întristează
Inima i-o îndurerează...
Dar ea plânge fără rost
Chiar dacă lângă ea eu nu-s
Iubirea mea în sufletul ei
s-a pus
Sufletul meu in ochi mi s-a mutat
Și suferința ei cât a regretat!
Iubita mea cu ochi de mare
În ochii mei s-a aprins un Soare
Soarele in ochii tăi se oglindește
Numai la tine se gândește
În brațe cât te mai dorește!
Te dorește, te iubește
Si tare te mai roagă ca ochii tai să nu mai plouă
Cu-atatea casacade de rouă!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre Soare, poezii despre suferință, poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Curiozitate
Ce se aude? Ce nu se mai aude?
Și când se aude, ce se aude?
Și când nu se aude, ce nu se aude?
Și de ce nu s-aude, când nu s-aude?
Și cine aude, când se aude?
Și pentru ce se aude?
Și până când?
De ce se aude ceva și nu altceva?
Ia să nu se mai audă, ce se aude!
Ce-am auzit că s-aude?
Dar până când?
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne plouă cu ochi
Cade noaptea azi pe stradă
Și-aleargă pe trotuar
Toți din jur ca să o vadă
Scăpărând dintr-un amnar
Cade noaptea și-n balcon
Lipită doar de pereți
Și duce al iernii zvon
Chiar de el să te agăți
Și pe stradă noaptea cade
Până aici în Mănăștur
Iar cuvântul tău ne arde
Chiar și-al lunii chip azi pur
Urcă noaptea pe perete
Chiar pe blocuri urcă acum
Și pe vânt îl ia de plete
Să n-o bată nicidecum
Nu mai plouă dar cu ochi
Pe afară prin oraș
Doar pe alăturea prin gropi
Mai supin-un copilaș
Ne zâmbesc pe ceruri stele
Când pășim pe bulevarde
Oglindind lumini din ele
Un foc ce inima-ți arde
Iată Clujul în trăsură
Parcă noaptea l-a furat
Ne mai dă ce se îndură
Înc-un zâmbet ne-a lăsat
poezie de Ioan Daniel Bălan (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre promisiuni, poezii despre prezent sau poezii despre oraș
Strada cu portavoce
eu încă sunt aici pe strada Ispirescu
dar cartierul nostru este în carantină
și oamenii se răsucesc în izolare triști
îmi este dor de primele noastre zile
când ne plimbam prin parcul Romanescu
azi parcurile sunt inchise și orașul tace prins
într-o capcană nevăzută
mai știi când ne vedeam la chioșcul de ziare?
toți bătrâneii ne vedeau îmbrățișați
și te iubeam cu magică putere
azi toți bătrânii din orașul nostru stau în case
iar virușii își instalează umbra
ca un tentacul întunecat peste oraș
parcă ai fi încă pe strada aceasta cu râsul tău gălăgios
nu văd însă decât ferestre închise și ambulanțe care trec
văd doctori și bolnavi/o lume-n agonie
este atâta moarte în jur iar ție
îți mai e dor de cartierul nostru colorat
de liniștea în care ne-am iubit cu-adevărat și simplu
fără să ne gândim că timpul /și el bolnav/ orașul îl va ucide
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri, poezii despre bătrânețe, poezii despre boală, poezii despre întuneric sau poezii despre zile
Taina umbrei din adâncuri
În locul meu de taină, se scurge un izvor
Cu apa cristalină, de ochi străini ferit,
Cu susurul prin ierburi, trecând neauzit,
Ca șoaptele-mblânzite din visul meu de dor.
Se-ndreaptă spre lumina ce-n unde mai scânteie
Atunci când raze rare, de toamnă, reușesc
Să treacă printre norii ce par că se-mbulzesc
Pe cer, să-nalțe zidul c-o ușă fără cheie.
Dar trec, răzbat adesea și se opresc în ape
Albastre-odinioară și care ți-au plăcut,
Căci se-oglindeau în ele doar chipuri ce-n trecut
Râdeau înfiorate și își erau aproape.
E lacul de-altădată, acel ce ne privise
Și ne-a simțit iubirea. Ar vrea ca eu să-i știu
Secretul din adâncuri. Mă cheamă. Vrea să fiu,
În lumea lui, o umbră venită dintre vise,
Perechea unei taine pe care o păstrează
Și-o vrea mai fericită în zilele ce-o dor,
Când toamna e mai rece ca apa de izvor,
Când frunzele sunt triste, când ea, prea des, oftează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre lumină, poezii despre apă sau poezii despre secrete
Cântecul stelelor
Încerc din răsputeri, privind la stele,
să descifrez, în tremuratul lor,
mesajul ce-ar putea, pe loc, să-mi spele
din gânduri, amintirile ce dor.
Aștept s-aud un cânt ca altădată,
când le priveam, cu ochii larg deschiși,
cu inima zvâcnind, înaripată,
cu mintea fără norii indeciși.
Dar tot ce-aud e un cântat de greieri
și e plăcut, e-o bucurie-n el
ce-alungă-n amintiri ce le cutreieri,
tot ce a fost și nu mai e la fel.
Sunt vindecat sau mi se pare mie?
Nimic în jur nu pare că-i lumesc,
iar steaua care ar putea să știe
se-ascunde și nu-mi spune: te iubesc!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre amintiri
Darul din stele
Jur c-aș vrea să-mi fii un dar
Cu expeditoru-n stele
Și, ce ești, să n-am habar
Nici prin gândurile mele.
Aș desface, grijuliu,
Panglica de la cutia
Cu aspectul de sicriu
Și efectul: afazia
Și te-aș scoate, te-aș lua
Între mâinile-amândouă,
Iar din ochi, pe loc, ți-aș bea
Picăturile de rouă.
Te-aș sădi la mine-n piept,
Să fii tu aceea care
Îmi va spune să n-aștept
O iubire mult mai mare,
Să-mi ajungă doar un dar
Și să-mi fie pofta bună
Cât înseamnă-n calendar
Două sau măcar o lună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă, poezii despre moarte sau poezii despre calendar
Sonetul 69
Părțile tale care-s la vedere
Atrag păreri ce izvorăsc din piept;
Glasuri ce ies din suflet cu putere
Rostesc ce și vrăjmașii știu că-i drept.
Pe dinafară toți te-apreciază,
Însă aceleași limbi ce te slăvesc
În alte împrejurări te denigrează,
Căci văd mai mult decât un ochi firesc.
Și frumusețea minții ți-o scrutează
Trăgând concluzii după fapta ta
Îți râd în față, dar pe-ascuns trișează
Și-n buruiană floarea-ți vor schimba:
Dar cei din jur nu-ți pot simți parfumul
Și o să crești, dar nu va ști niciunul.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de William Shakespeare despre suflet, poezii despre schimbare, citate de William Shakespeare despre schimbare, poezii despre râs, citate de William Shakespeare despre promisiuni, citate de William Shakespeare despre frumusețe, poezii despre creștere sau citate de William Shakespeare despre creștere
Bătrânul poet
Pe o bancă veche,
Stă un bătrân poet.
Cu o carte în mână
Și cu inima bătându-i tot mai încet.
Fulgi de gheață cad
Peste părul lui cărunt,
Ca peste un obiect uitat
Acolo de cineva, de mult.
Cu ochi triști, dar de o blândețe rară,
El citește cu glas dulce despre o frumoasă țară.
Și vocea lui răsună peste iarna grea,
Și nimeni nu-l înțelege că lui îi este dor de țara sa.
Toți trec fără să-l ia în seamă
Dar el citește cu glas domol despre a sa mamă.
Despre un dor nemărginit,
Despre Vatra de unde a pornit.
Dar glasul lui să aude tot mai încet
Și vântul mai tare bate, a obosit bătrânul poet,
Dar nu se încumetă să închidă a sa carte.
poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre uitare, poezii despre păr cărunt, poezii despre poezie sau poezii despre mamă
Amazon
Sunt ani de când gândul hoinar
mă poartă prin locuri ascunse,
de ochi omenești nepătrunse,
în care decoru-i bizar.
Prin junglă, canoea-mi strecor
urmând o potecă știută
ce trece prin lumea tăcută
spre apa ce curge ușor.
Nu-i marele fluviu, e-un braț
plecat într-un joc de meandre
să prindă în el copilandre
ce-aleargă spre el cu nesaț.
Sunt ape din ploaia de ieri,
cerută-n pădurea-nsetată
de frunzele ce își arată
sclipiri, în ușoare-adieri.
Canoea, în dulce-abandon,
alunecă lin, în tăcere,
iar totul în jur e plăcere,
căci gândul meu e-n Amazon.
Visam, îmi doream și speram,
dar locul meu tainic din vise
nu-mi este în lucruri permise,
așa cum credeam și voiam.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre plăcere sau poezii despre jocuri
Sonetul dorului desculț
Pășeam, desculț, prin colb de drum de țară
Și fredonam ceva nedefinit
Ce se-auzea prin lume-ntâia oară,
Pe-un drum pustiu, c-un suflet fericit.
Eram ușor ca pasărea ce zboară
Și mă simțeam asemeni unui psalt
Ce, dinspre cer, aude o vioară
Cu strunele-acordate prin înalt.
Simțeam că pot orice, că pot obține
Un loc al meu în sufletul visat
Și-n ochii-aceia cu priviri blajine
Pe care-n dorul meu i-am sărutat.
Le simt și-acum, trecând ușor prin mine,
Desculțul dintr-o margine de sat.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre înălțime, poezii despre zbor, poezii despre sărut sau poezii despre păsări
Lumina din cerul obscur
Privesc în adâncul frumos și curat
din spatele ochilor tăi minunați
și trec într-o lume cu oameni ciudați,
ce par că sunt îngeri din sfântul regat.
Se-aude o muzică stranie-n jur,
iar liniștea ei îmi creează-un fior,
căci muzica tristă mă face să zbor
spre dulcea lumină din cerul obscur.
Simt pieptul cum crește, devine enorm,
iar inima-mi bate mai altfel, ciudat,
în aerul proaspăt și înmiresmat.
Culeg o petală din zboru-i planat,
o mângâi și-n tine încerc s-o transform,
m-așez liniștit la picioare... și-adorm.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sfinți sau poezii despre picioare
Suflet și culori
Amestec de roșu-albastru,
prin gânduri când dulci, când amare,
în ochi, îți citesc "așteptare",
și cred că ești steaua din mare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură sau poezii despre culori
Cum se prinde flacăra
Când cuvintele sunt dulci ca mierea
și curg vâscos și lin,
ușor se așează la suflet.
Inima se umple și ea de plăcere
și lasă porțile deschise.
Nu mai cuge nimic altceva,
totul se distilează într-o tăcută așteptare.
Gesturile calde spun și ele
cum se prinde flacăra
de lemnul binecuvântării
ce arde mocnit.
Lumina se soarbe din ochi,
atracția devine atingere subtilă
ce-și coace iubirea
și uită de restul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miere, poezii despre lemn sau poezii despre foc
Ecce homo
omul se smulge din neant
își scoate inima din piept
și o așază pe masă
o privește în ochi și suspină
inima clipește și toarce
îi arată cum să facă focul
cum să îl atingă și cum să suporte
omul întinde mâna prin haos
găsește sticla mov
toarnă totul într-un pahar cu picior
și dă visele peste cap
ascultând un șlagăr la radio
se sperie
face copii într-o casă cu femeie
și begonii în pervaz
omul își plimbă ochii
de jur împrejurul luminii
îi aruncă pe geam
aerul dintre ei întinde gâtul să vadă mai bine
afară ba e vară ba e iarnă
ba e război
omul se așază în genunchi
pe stele, lângă inimă
o privește în ochi și suspină
inima clipește și tace
îl învață cum să stingă focul
cum să îl stingă și cum să suporte
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sperieturi, poezii despre război sau poezii despre radio
Singurătate
Este rece afară, cum n-a fost vreodată.
Un aer de metal gânduri mătură
Iar liniștea din jur este puțin ciudată.
Lacrimi scurte mi se alatură.
Pe banca unui câmp străin
Privesc în jur și văd crunta imagine
A unui baiețel sfâșiat de al său chin
Și lipsit de multă afecțiune.
Stă acolo de când îmi amintesc,
Și nimeni nu îl vede...
Să mă duc la el să îi vorbesc?
Dar cum o conversație eu pot aprinde?
Să stau, să merg, să stau...
Să privesc în continuare
Cum se zbate cu al său rău?
Să continui cu o amănare?
În timp ce eu mă simt nehotărât,
Gânditor la ce voi face,
Văd acest copil mai amărât
Cum din loc el vrea să plece
Ce pot face? Ce pot eu oare face?
Să stau? să merg la el?
Mai bine mă ridic să vad ce gând îl bate
Iar de pot cu răul lui să fac duel.
Mă uit la el, îmi fac curaj și cu bucurie
Spre el înaintez usor...
Inima îmi bate cu putere, plina de mândrie.
Mă duc să ofer un ajutor.
Mă uit la el, sub acel puternic tei
Și mă doare în ochii lui să văd
O poveste trista, spusă de un condei.
Lângă el pe gânduri cad...
Cu ai săi ochi mari, în suflet mă privește.
Îmi cunoaște fiecare cuget...
Vrea atât de mult să-mi spună o poveste
Să fim precum un minunat duet.
poezie de Costel Obadă (20 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău, poezii despre vorbire, poezii despre tei, poezii despre singurătate sau poezii despre mândrie