Autumnala
încep să cred în posteritatea mea poetică
acum, cînd toamna se furișează lîngă mine
ca hingherii lîngă un cîine vagabond,
leg viața mea de ea
cum leagă țăranii mînzul de iapă la căruță,
să-l învețe cu trasul,
în pămînt nisipos crește via
din care singur o să beau,
pe dealurile astea doar de mine petrecute
și de vînt...
cîtă dezolare,
cîtă organizare impecabilă, pedantă a poeziei
în jurul tristeții
nu vrei să mesteci cu mine foile volumului
pînă cînd se fac o pastă cenușie de celuloză
lipită de dinți
și s-o scuipăm cum scuipă văcarii americani
tutunul prin filme
și-apoi să vorbim despre gagici, petrol și vite
nu merită, fată,
chestia cu posteritatea era o vrăjeală,
îmi pun tălpile peste ochi
și mîinile peste urechi și gură
și mă prefac în trei maimuțe.
poezie de Liviu Clisu
Adăugat de Dorina B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre țărani
- poezii despre învățătură
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre urechi
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
Citate similare
La marginea cimitirului
Este la marginea cimitirului,
Lîngă bunic, un loc prea potrivit,
Să-mi uit de toate și să-i țin și lui
Cînd noaptea-i lungă, iarna, de urît.
Mi-ar fi-n pămîntul cald așa de bine
Și trupu-n iarbă bună mi-aș preface,
Să-l pască vite pripășite și sărace,
Ce-or cere și-o- ndurare pentru mine,
La marea judecată. Voi uita
Ce-am fost, și-mprăștiată-n forme noi
Voi pierde pînă și amintirea ta...
Legîndu-mi ochii prăbușiți și goi
Cu veșnicia, mă voi odihni,
Și puf de păpădii m-ar tămâia,
Nici nu m-oi bucura, nici m-oi mîhni
Că-i neagră țărna de deasupra mea.
Dar ploile cu-ncetul m-or pătrunde
Păcatele să-mi spele de pe oase -
Și-asemeni rădăcinii ce s-ascunde,
Eu presimți-voi zilele frumoase.
Și-oi scoate-'n chip de floare, din pămînt
Obrazul tinereții de-altădată,
Să-l ardă soare și să-l bată vînt,
Voioasă să și-l prindă-n păr o fată!
poezie de Magda Isanos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- poezii despre odihnă
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
Ce bine mă simt...
Ce bine mă simt cînd în clipa cea grea
aud glasul Tău cum mă cheamă.
O, pune-mi în inimă liniștea Ta
și scapă-mă, Doamne, de teamă.
Apucă-mi Tu brațul, puternic, și ia-l,
cînd marea mă-nvolbură-n spume.
Rămîi lîngă mine la oricare val,
și scapă-mă, Doamne, de lume.
Ajută-mi privirea spre Tine să țin,
predat închinării depline,
așterne-o maramă pe tot ce-i străin
și scapă-mă, Doamne, de mine.
Ce bine mă simt cînd în ceasul cel greu
simt liniștea-n piept cum revine.
O, scapă-mă, Doamne, de tot ce-i al meu
și umple-mă-n totul de Tine.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre inimă, citate de Costache Ioanid despre inimă, poezii despre frică, citate de Costache Ioanid despre frică, poezii despre ceas sau citate de Costache Ioanid despre ceas
Dacă n-ar fi fost simpozionul de microbiologie, cînd aș fi văzut euTransfăgărășanul?... Ce drum, ce vreme, ce culori, cîtă pace și cîtă măreție. Și noi doi, ca la-nceputul lumii. Am făcut drumul dus-întors fără să ne-atingem, fără exclamații de entuziasm, cu umilință, ca-n fața unei minuni de nepătruns.
Ileana Vulpescu în Arta conversației
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre pace sau citate despre culori
* * *
foarte multă lume
îmi spune
că ar trebui să mă iubesc
or eu nu sînt în stare de pleonasm
nici impus de la centru
singur
mă desfac de mine
de trupul meu
de plimbările lungi printre amintiri necenzurate
sau printre peisajele tale longiline
cu alunecări de albastru
te iau pe tine
sau pe imaginea mea despre tine
pentru că eu nu te cunosc
ai spus
într-o seară de martie
pe cînd construiai zidul berlinului
iar lunetiștii plantau în mine vorbe plumburii
și-ți înfășor mîinile
în jurul meu
să te apăr
îmi zic
dar și coapsele
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre plimbare, poezii despre peisaje, poezii despre iubire, poezii despre imagine, poezii despre cunoaștere, poezii despre apărare, poezii despre amintiri, poezii despre albastru sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cînd inima...
Cînd inima odată de cer îmi va fi plină,
în ceasu-acela mare și binecuvîntat,
să vie peste mine o rază de lumină
și sufletul la Tatăl să urce împăcat.
De mi-ar săpa o groapă și mi-ar înfinge-o cruce,
de m-ar svîrli în flăcări ori sub un dîmb stingher,
cenușă rece-n urnă, ori țărnă sub uluce,
tot una-mi vor fi toate cînd voi privi din cer.
Peste cîmpii și codri va trece iarăși luna.
Veți asculta izvorul și aripa de vînt.
Iar eu, în zări de taină, voi fi întotdeauna
cu Cel ce-a pus pe-orbite și stele și pămînt.
Uitarea nu mi-i dragă dar nici nu mă-nspăimîntă.
Că nu visez cunună în lumea de păcat.
Dar voi primi-n vecie prietenia sfîntă
a celor ce din lume spre cer i-am îndemnat.
Aducerile-aminte pe mine nu m-or cerne,
ci va lupta disprețul să șteargă tot ce-am spus.
Dar slava lumii trece, ca frunza-n lut se-așterne
și va rămîne veșnic iubirea lui Isu
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre păduri, poezii despre prietenie, poezii despre lut sau poezii despre lumină
Plopii fara el
Pe lîngă plopii fără soț
Trec anii cu încetul
Și ei ar fi aproape toți
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici cînd era
Doar trecătoare copii
Împrejmuiau absența sa
Și fără soț toți plopii.
La locul lor toți plopii sînt
Foșnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens și nici cuvînt
Lipsește Eminescu.
Așa sîntem toți
Destinul ne-arată
Doar plopi fără soț
Cu soț niciodată.
Și primăria-i are-n stoc
Și-i numără într-una
Dar nu-i mai bate nenoroc
Și nu-i foșnește luna.
Nici primăvara nu dă sens
N-au vară, iarnă, toamnă
În jurul lor e-un gol imens
Ce Eminescu-nseamnă.
Iubita e acum pămînt
Pe care-aleargă mînjii
Sau a ajuns o frunză-n vînt
Într-unul dintre dînșii.
Mai bine nici să nu-i vedeți
Sînt niște plute oarbe
Numai poetul din poeți
În cer îi reabsoarbe.
Bat cît mai trist un gînd din toți
Frunzișul veștejescu-l
Pe lîngă plopii fără soț
Și fără Emïnescu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț, poezii despre primăvară, poezii despre iarnă sau poezii despre ghinion
Durere paternală
la 7 ani l-am rănit prima dată pe tata
cînd i-am dat cu ciocanu peste mînă
nu i-am zis nici azi
tată-mi pare rău
dar ai meritat-o
n-a fost de-ajuns cînd te-am strîns de gît înapoi
cui pe cui se scoate
dar te-ai supărat
știi eu n-aveam voie să ți le-ntorc
că-mi articulai vreo două
dar cînd te-am strîns de gît prima oară chiar m-a durut
mai mult pe mine mă crezi sau nu
a doua la fel
a treia am știut de ce o fac
că dacă nu meritai mă opream
și din contra strîngeam mîinile cît strîngeam din dinți
urlam cu tine tată
de durere și dispreț
de ce nu mi-ai spus niciodată că mă urăști?
poezie de Simona Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre supărare, poezii despre prezent, poezii despre durere sau poezii despre dinți
În port
... Și rătăcesc spre seară pe cheiurile goale,
Cu farurile stinse și lanțuri ruginite,
S-ascult cum plînge apa în aiurări domoale,
Să văd cum moare ziua în zările cernite.
Adeseori voioase sirenele răsună.
Atunci s-aprinde-n mine eterna nostalgie,
Dar, vai, vaporul trece prin port ca o furtună,
Și eu rămîn tot singur în lumea mea pustie.
O, cînd, o, cînd vaporul opri-se-va o clipă
Din goana lui nebună spre larga depărtare,
Să ia cu el această țarină în risipă,
Să-i dea o nouă viață, sau s-o îngroape-n mare.
poezie de Dumitru Iacobescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre marină, poezii despre apă sau poezii despre altă viață
Te simt
Cum vântul bate printre crengi,
și bate și prin mine,
cum albii fulgi de necuvânt
trec și prin cer, și piele,
te simt trecând acum pe-aici,
cu degetele grele.
Te naști din mine, zi de zi,
cătând prin nouri stele,
și cu-n surâs îmbietor
m-arunci înspre tăcere.
Cum să te uit? Cum să nu fug
din calea ta, ființă,
când gând din gând,
din ochi făr' de căință,
răsari ca să mă duci, cântând,
departe, cât mai mult,
peste pămînt și stele,
lăsând în urmă lacrimi și tăcere?
poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre naștere, poezii despre gânduri, poezii despre degete, poezii despre crengi sau poezii despre alb
Coșbuc s-a oprit în loc s-asculte. Ei au trecut pe lîngă el fără să-l bage în seamă - femeia depănîndu-și cetania ei de mustrări, bărbatul însemnîndu-i clipele de odihnă cu veșnica încheiere:
N-avem pămînt!
Și pe cînd ei se adînceau în zare, din vechile lor suferinți un cîntec nou se urzea în marele suflet al poetului
Alexandru Vlahuță în Noi vrem pământ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut, citate despre suflet, citate despre sfârșit, citate despre poezie, citate despre odihnă, citate despre femei și bărbați, citate despre femei sau citate despre bărbați
* * *
n-am să mai fac fotografii
pentru că pe alea bune le faci tu
eu doar am să fac curat
și am să scriu poezii
n-am să cos sau să calc
doar din cînd în cînd
voi găti plante agățătoare cu sos de rodii
și ceapă verde
pentru că vreau să-ți văd sprîncenele ridicate a mirare
și brațele tale
înconjurîndu-mă
în zilele fericirii mele gătite cu iaurt de casă
vom fi ca doi elfi din hobbit
unul lîngă altul
cu săbiile trase
apărîndu-ne
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre plante, poezii despre lactate, poezii despre fotografie, poezii despre fericire sau poezii despre curățenie
Ars doloris
Îmi trebuie o noua suferinta
Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
Caci în furtuna numai o furtuna
Astîmpara, pe stînci, descatusarea.
Îmi trebuie-o durere fara seaman,
Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
Caci numai cînd voi plînge în tacere
Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.
De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.
Sînt mai încapator decît o rana,
Mai vast decît o pestera din ere
Si poate ca e loc destul în mine
Si pentru tine si pentru tacere.
Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
De-aceea vreau o noua suferinta
Din care focul meu sa-si soarba focul,
De-aceea vreau o noua înclestare
Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de jusțanca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre vin, poezii despre nuntă sau poezii despre foc
Ars doloris
Îmi trebuie o noua suferinta
Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
Caci în furtuna numai o furtuna
Astîmpara, pe stînci, descatusarea.
Îmi trebuie-o durere fara seaman,
Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
Caci numai cînd voi plînge în tacere
Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.
De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.
Sînt mai încapator decît o rana,
Mai vast decît o pestera din ere
Si poate ca e loc destul în mine
Si pentru tine si pentru tacere.
Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
De-aceea vreau o noua suferinta
Din care focul meu sa-si soarba focul,
De-aceea vreau o noua înclestare
Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
înlăuntrul meu, în inima mea
știam asta, era ca o aspirație
mi-am imaginat dragostea
putea fi cum vrea ea
altfel ar fi fost greu s-o găsesc
viața a făcut acest lucru pentru mine
am aflat-o în sufletul meu
viața a decis pentru mine
m-am gândit și la faptul că dragostea
nu voia să se întâlnească cu mine
că se temea de sufletul meu
de minunea din sufletul meu
avea ochi frumoși dragostea
și-mi zâmbea
și în sufletul meu era furtună
și Dumnezeu era pregătit să rămână lângă mine
acum sufletul meu nu mai e împărțit în două
cântă melodii vesele inimii cerului.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre religie, poezii despre imaginație, poezii despre frumusețe sau poezii despre Dumnezeu
De vorbă cu viața
viața asta
bună, rea
ce să fac acum cu ea
să o vând la târg
pe o sticlă de horyncă
ha-ha-ha.
ce bună e ideea mea
mă întorc în vechiul burg
să beau, să beau
din noapte în zori
apoi să plâng de viața mea
să plec în crâng
să mă spânzur de un gând
să joc apoi cântând cu viața mea
să râd, să plâng
de mine mai curând
viața asta, bună, rea, e doar a mea
habar nu am
ce să mai fac acum cu ea
tu știi ceva...
vorbește prietene, vorbește
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre plâns, poezii despre noapte sau poezii despre jocuri
Viața pe un țărm de vis
pe țărmul iubirii nu e loc de furtună
doar valuri albastre să umezească urme
de săruturi tandre sub clarul de lună
șoapte mângâieri nicicând să se curme.
plutesc pe valul mării liniștite
și pescărușii zboară deasupra mea
în fericirea mea razele-s împletite
purifică la rădăcină nostalgia grea.
mă tot întreb cu visele din mine
ce să mă fac cum să le dau un rost?
unde pot să le alătur clipelor divine?
cum să fac timpul să nu fie anost?
port în mine viața superbă nestemată
stăpână peste suflet- iubirea fecundată.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre sărut
Sunt cu mine și cu... mine
Sunt doar cu mine și cu... mine
Și marea îmi e prea departe,
Se zbuciumă în valuri surde
Ca mine în singurătate,
Se simte rătăcind o boare
De apă rece și sărată,
Mă calcă peste adormire,
Sunt mult mai singură de-odată.
Caimacul aburind în ceașcă
Mă cheamă să-i sărut sorbind,
Aromele... și-a lui otravă...
Și singur-o privesc gândind...
Privesc rotundul de la ceașcă,
Îmi place, ne-am împrietenit,
Ne întâlnim... și vânt și ceață,
Ne povestim și ne zâmbim.
Cu toarta doar puțin curbată,
Ceșcuța stă pe masa mea,
Parcă șoptește împăcată:
,, Mai toarnă din ibric și bea!"
Și torn, și beau cafeaua dulce,
Îmi beau singurătatea mea
Și marea, marea îmi aduce
Chemarea ei, privirea ta...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre zâmbet sau poezii despre cafea
Îmi spuse
îmi spuse: « Nu poți să știi cînd vine....
de ce nu faci puțină ordine?
Nu poți să știi cînd te găsește
poate e-n tine, poți ști...
Nu poți să știi cum arată...
Și dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer și trece chiar prin tine
și nu are nimic înfricoșător, ci doar un răcnet
la sfîrșit, cînd
cei ce rămîn în urma ta l-aud... »
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre păsări, citate de Eugen Jebeleanu despre păsări sau poezii despre aer
Antidotul luminii
Și rămășițele luminii
fac umbre pe pămînt.
Le sudează la un capăt de corpuri,
le lasă tîrîte de ele...
Daca se surpă corpul
se surpă și umbra.
Te poți desprinde de ea
cînd te înalți,
deși ați fost frați siamezi odată.
Ea rămîne o pată perfectă a formelor tale
ce-ți poartă îndepărtarea
pe pămînt.
Știi cînd ne vom vedea
umbrele pe cer
de aici... de jos?
Numai atunci cînd pe pămînt
vor încolți raze...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre corp, poezii despre înălțime sau poezii despre perfecțiune
Ce vrei
Ce vrei să fac cu mine?
Eu nu mă pot schimba
Și cum e a mea față
Așa-i inima mea.
Eu nu pot să plec fruntea
Și nu m-oi umili,
Chiar împăratul lumii
Cu mine de-ar vorbi!
De văd o mișelie,
Încerc s-o biciuiesc.
Iubirea mea-i iubire.
Urăsc ceea ce urăsc.
Nu pot!... Pot toate-n lume,
Să știu că m-ai iubi,
Dar mare-ar fi schimbarea.
Eu cred că aș muri!
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Matilda Cugler-Poni despre iubire, poezii despre schimbare sau citate de Matilda Cugler-Poni despre inimă