Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Învierea lacrima iubirii

Am fost pentru câteva secunde de veșnicie,
Torță-n întunericul necuvintelor
Am fost amnar, căci am aprins vreascurile singurătății
Dar labirintul durerii și al morții te-a ascuns iar,
Stea născută din jar
Nu mai cred în hazard. Nici în mine nu cred.
Am înviat prin tine, spre a muri a doua oară, fecioară,
Pâine, vin sfânt, mir pe fruntea de ceară, iubire, cuvânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Crezul meu pentru veșnicie

Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
și mai cred în darul Său,
în ziua cea de mâine.

Cred în Iisus Mântuitorul
și în mierea-I din cuvinte.
Cred în stihuri și în dorul
din colinde nesfârșite.

Cred în Duh de prorocie,
mângâiere pentru viață
și într-o dulce veșnicie
cu Hristos loc de verdeață.

Cred în sfinți și în cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica străbună,
binecuvântată.

Cred în pâine și în vin
și-n Sfânta Predanie,
în puternicul Amin
și în spovedanie.

Cred în patima și moartea
Dumnezeului durerii
și-n cuvintele înalte
din troparele-nvierii.

Cred într-unul drum prea drept
Al Sfintei Dreptmăritoare,
că Iisus din Nazaret
va veni cu slavă mare.

În botezul din cuvinte
îmi mărturisesc prihana,
aștept morții din mormânt
iarăși să deschidă geana.

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 18 august 2017.
Distribuie

Un suflet mai curat

Cu sufletul purificat de lumină,
Ne punem trupul ramură
Pe altarul pe care au curs lacrimi amare...
Ne-au înmugurit pe brațe
Ramuri de salcie, pregătite să plângă
Tristețea Mântuitorului.
Faptele noastre, ca plecăciunea mielului spre tăiere,
Au fost căutate.
Biserica ne-a căutat
Cu spaimă prin întunericul morții -
Oi rătăcite,
În timp ce Iisus ne striga
Spre revenirea la viață.
Am fost ramuri frânte,
Dar faptele noastre ne-au înviat
Din al morții păcat...
Cu Lumina vom face legământ
Și vom izvorî râuri de flori,
Spre a-i lumina calea
Celui ce S-a jertfit pentru noi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă iartă!

O catedrală s-a-nălțat spre cer...
A prin în mine rădăcini, sub cruce,
Oh, Tată Sfânt, Lumină și Îndemn,
Spre calea fără de păcat mă duce!

Sunt oaia rătăcită azi, pe drum...
Să pasc lumini în calea ta, m-așteaptă!
În lumea mea am rătăcit destul...
Vin către Tine, Tată Sfânt, mă iartă!

Mă-mpiedic iar în iedera durerii...
Deșertăciuni cu chip de catifea,
M-ademenesc cu muzici ireale.
Tată Ceresc, te rog, nu mă lăsa!

Mă-mpiedic iar în iederă și teamă,
Șerpi vii mă prind în lumea necredinței
Cu muguri fini și netezi de aramă
Care promit reînvierea ființei.

Alungă Tu-ntunericul din mine
Și lasă-mă-n pășunea Ta să stau,
Căci Tu ești calea către fericire
Iar eu alături, zi de zi, te vreau.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu cred în Tine, Doamne

Eu cred în Tine Doamne! Cred
că totdeauna Tu îmi dai
puterea-n care mă încred
că la sfârșit mă duce- n Rai!

Eu cred în Tine Doamne! Știu
că-mpreună vom fi mereu
căci sufletul meu este viu
chiar de e noapte-n jurul meu!

Eu cred în Tine Doamne! Când
nouri negri se vor ivi,
eu nu m-oi clătina nicicând
căci ochii Tăi mă vor privi...

Eu cred în Tine Doamne-oricând
când vânturi vor bate-n Vale,
că-n suflet mi-e-al Tău Duh arzând
cu focul Dragostei Tale!

Eu cred în Tine Doamne sfânt!
Tu comoara vieții mele
ce am găsit-o prin Cuvânt
sus în Cerul plin de stele....

Eu cred în Tine Doamne-acum
câștigat de-a Ta Iubire,
căci o viață-i orișicum,
dar cu Tine-i fericire!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu, om, un biet nimic...

A fost, a fost cândva, dar nu acum...
Acum nu e nici ură, nici iubire!
Și amintirea noastră e un fum...
Fum e și calea către fericire...

Lumescul s-a topit în ne-lumesc...
Cu ce-am plătit, cine mai poate ști?!
Nici eu, în mine, nu te regăsesc,
Căci te-am pierdut cândva,-ntr-o bună zi.

Ce caut?! Oh, nimic! Doar pașii mei
Ce-au scormonit, stăpâni pe ne-crezare,
Alese urme... Ce caut eu?!
Eu, om, un biet nimic, stea căzătoare...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iisus s-a născut...

Iisus s-a născut în staul... Un sfânt
În vârtej de dureri pământești.
O, Maică Preasfântă, Fecioară și blândă,
Făcută ai fost să iubești!
Aleasă ai fost... și cu har.
Ai născut Împărat... Mult ai plâns!
Din păcat
Pruncul tău ne-a-nălțat,
Mai curați, către Tatăl Ceresc.
De aceea, Marie, cu toți te cinstim!
De aceea-ți aducem rugi aprinse și flori...
Mijlocește iertare, către Sfântul Părinte,
Căci doar tu știi, în rugi,
te-apropii de El...
Împărăteasă Marie,
Cu toți te cinstim
Și eu te iubesc!
........................................................
Era ger și în staul
Pat de fân. Glas de aur...
Iar tu, Maică Sfântă, Protectoare și blândă,
Ai spus: "Fiul meu, te iubesc!"
Și în cer glas de trâmbiți, sărbătoare, lumină,
Căci Maria născuse pe Pruncul Iisus. Dumnezeu a rostit:
"În iubire, prin Fiu-mi, cu aleasă iertare
Te-ai născut, Om și Înger,
Peste lumi trecătoare.
Iartă, plângi și lumină
Lasă-n faptele tale,
Tu, ades muritor. Și adu-mi osanale!"
........................................................
Și o stea răsărit-a!
Bucurie și pace,
O, iertare, iubire,
O, divine cântări! Este iarnă... e frig
Și atâta-mpăcare!
Sărbători... sărbători... sărbători... sărbătoare!!!
O, ce sfântă lumină!
Tu, Aleasă Marie, Tu, Mireasă Fecioară,
Ai născut pe Iisus,
Pentru oameni să moară...
Și o stea s-a aprins să vestească minunea
Magi trei, după rază,
Să se-nchine plecară.
Smirnă, tămâie și aur,
La picioare să-i puie,
Sufletul lumii-ntregi,
Către ceruri să suie...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina

Lumina s-a strâns în buchet de culori,
Aleargă spre mâine, din fragedul zori,
Cu brațe deschise, pe brațe de stele,
Aleargă mireasa prin râuri de miere.

Pe tălpile-amiezii presară cu jar...
E-n taină, în ceruri, al clipei amnar...
În falduri se-așaza pe umerii goi...
Își plânge pământul cu petale de ploi.

Vin îngeri, pe ceruri, aripile moi
În crema lăptoasă să-și moaie apoi...
E-atâta iubire, mister, peste toate!
Dar iată! Lumina se-ascunde în noapte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub semnul zodiei fecioară

Sub semnul zodiei fecioară
Nu s-au născut decât dureri...
Tăceri ce-au început să doară...
Tăceri de azi, tăceri de ieri.

În lanuri de cireșe coapte
Și sângerii căpșuni de jar
Se nasc poeme, visuri, șoapte...
Se naște transcendent altar....

Spre care pașii mei de versuri
În vreascuri veșnic foșnitoare,
Sunt dulce nemărturisire
Și cânt de paseri călătoare.

Sub semnul zodiei fecioară,
În șficuielnice cuvinte,
Sunt iedera singurătății
Și drumul către cele sfinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fost în viața mea...

A fost în viața mea, a fost o vreme,
Când te iubeam, oh, știi, cu-adevărat...
Nu te acuz, nu plâng, nu mi-e rușine
De tot ce-n viața mea s-a întâmplat.

M-am înrămat tăcut în ne-uitare...
Mi-e lacrima și scut și cazemată...
Căci poate-am fost nebună de iubire
Și de aceea azi sunt vinovată...

Mă-ntreb de simt și dragoste și ură
În sufletul înnrourat de răni...
Acum îmi plec umilă amintirea
La a iubirii noastre-nmormântări...

Nu vin cu jerbe, nici nu plâng, iubite,
De ce aș face iar un legământ
Cu o iubire ce n-a fost a noastră?
Încerc, cât mai subtil, să mă ascund.

Nu cad pe cruce-n jerbe, promisiuni, nici stele,
Nu sunt a ta, nu sunt a nimănui...
Căci între noi mai sunt cuvinte grele...
Nu pot să-ți spun la mine să rămâi.

De ce nu pot să-mi mai aduc aminte
De tot ce-a fost frumos în viața mea?
Tu ți-ai ales, tu ți-ai ales iubite,
Să ai, să ai atunci pe-altcineva...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dedicație oilor lui Iisus

Te-am stropit cu mir de nard
Și pe brațe de finic ți-am purtat gândurile...
L-am slăvit pe Mântuitor
Și ne-am închinat Lui,
Spre a trăi în El
Și a muri odată cu El.
Căci trează de ne-ar fii conștiința
Nu ne-am cunoaște morți.
Nu este decât un păstor
Ce ne cunoaște plânsul din suflet
Și ne șterge lacrima din adâncuri.
Lui urmează-i dar,
Pruncul meu înjunghiat
De viermele diavolului!
Căci doar El îți va vindeca rana...
Nici eu nu pot face lucrul acesta,
Căci rana ta sângerează în sufletul meu.
Ajută-ne, Doamne!
Căci în Tine este speranța și învierea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Speranța învierii în iubire...

Nu mai e nimic de spus și nici speranța învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înțelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Și voi învia când voi muri definitiv
Și inima nu va mai pulsa pasiune și iubire
Când ochii nu vor fi surprinși și cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viață
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă gustului de pâine

S-au scurs pe pământ,
Din cerul Prea Sfânt,
Din lacrimi de ceară,
Un zâmbet de mamă,
O boabă de miere,
Un vis, o plăcere,
Seninul și clipa,
De îngeri, aripa.

S-a scurs pe pământ,
Din ceruri zburând,
Dulceața din miere,
Lucirea din stele...
Menită-i a fii
Și pâine și zi,
Lumină, altar,
Iubire și val.

Din cerul Prea Sfânt
Văd lacrimi curgând.
Sunt râuri de grâne
Pentru tine, române.
Sunt dulci adieri,
Surâs și plăceri...
Veniți, treierați,
Ai grânelor frați!

Din lacrimi de ceară,
Din gust dulce-amară,
Se naște deodată
Pâine dulce și coaptă.
Veniți, îngenunchiați,
Ai grânelor frați,
Gustați dulcea pâine,
Soră, frate române!

Un zâmbet de mamă,
Un bob de aramă
La al pâinii hotar
Și miere-n grânar...
Apusul ne doare?!
Vin clipe amare?!
O lacrimă-i pâinea din vatră
Învelită-n ștergare de piatră.

O boabă de miere,
Din pâine, spre stele,
Se-nalță în rugă...
Ce drumuri apucă?!
Ce semne se-arată?!
Chihlimbărie și coaptă
E pâinea din țăst...
Dintotdeauna a fost...

Un vis, o plăcere
Unindu-se lesne
În horă de grâne
Dau gustul de pâne.
E aurul care
Străluce-n hambare
Și care grăiește
În veci, românește.

Seninul și clipa,
Tăicuțul, mămica,
Bătrâna postavă,
A stelelor salbă,
A tale sunt toate,
Cu pâinile coapte.
A tale-s române
Și-aici vor rămâne.

De îngeri, aripa
Se-nalță... Și clipa
Se scurge-n clepsidră.
Bunica, din tindă
Își cheamă acasă,
Copiii la masă.
Rotundele pâini
Sub muncitele mâini.

De îngeri, aripa,
Seninul și clipa,
Un vis, o plăcere,
O boabă de miere,
Un zâmbet de mamă
Din lacrimi de ceară,
Din cerul prea-sfânt
S-a scurs pe pământ.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am gustat

Am gustat din furia iubirii
Și m-am înălțat pasăre de lumină,
Căutând uitarea ce te-a rănit...
Tu, femeie, ești zborul de lacrimă,
Labirintul tăcerii ce mă va duce
La altarul divin.
Și lacrima ta este frumoasă... și dulce...
Dar... când m-am oprit spre odihnă
Din zborul meu,
Am fost prins cu lanțuri de umbre
Și închis în colivia luminii.
Cineva mă păstra ca pe o nestemată!
Nu cunoștea că îmi voi răni aripile
Cu necuvinte...
Apoi ușa coliviei a fost deschisă...
Aveam mâncare și apă, iubire, lumină.
Dar nu mai aveam forța de a te căuta
În necunoscut.
Mi-am scuturat aripile de cenușa uitării
Dar mă dureau de tăceri.
Vino tu, căci căutarea mea
Și-a sfârșit drumul.
Copacii s-au plecat în rugi
La marginea sufletului meu...
De aici se naște pustiul...
Semnalmentele
Sunt limpezi râuri pe harta de sentimente
Arsă la capete de vulcani.
Sunt aici! Vino!
Nu voi mai putea pleca niciodată...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teamă

Mă sperie nemărginirea morții...
Ghețuri se-nalță peste fruntea mea,
Cu albul de cristal mă înfășoară
Întunecare tristă, crudă, grea.

Nu-mi pasă mie lacrima din urmă,
Mă doare al tăcerii așternut,
Tăcerea cruntă și singurătatea
În care tot mai tare mă afund.

Aici nu-s ploi și vânturi, dar în mine,
De-acum, în veci, va ninge repetat
Și pleoapa doarme-nchisă în iubire...
Iubirea care nici n-a existat...

Voi exila în lumi necunoscute,
Dar vezi, mă tem de măreția lor...
N-am să vă las averi, căci sunt săracă,
Dar cu iubirea mea vă înconjor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chemare

Dintr-un afund, din depărtări vreodată neumblate,
Te văd pe pe aripi de cocori, venind aievea, noapte!
Pe trena ta, cărbuni încinși, vor iriza tăcere
Și briza mării, ca un voal, în suflet, mângâiere

Va risipi... Și tălpi de jad se vor topi sub stele
Și-n spațiul meu atemporal, tivit cu peruzele,
Se va deschide templu sfânt de vers și chiparoasă,
Iar eu - un vis - amte-aștept... Amte-aștept acasă...

În sângeri voi lăsa sărut de tainică iubire,
Căci vreau viața mea să-mi uit, să cred în fericire!
Nisip sub ochiul așternut al veștedelor gânduri...
O lacrimă... Apoi nimic... Mă-ntorc la începuturi...

Mi-e palma vers de galaxii rostind amărăciune,
Căci nu mai ești... De ce nu vii, fantasmă fără nume?!
Mi-e dor de-mbrățișarea ta, dar zarea-nfometată
Te-a luat, lumină... Vino iar! Întoarce-te odată!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nouă

Parcă a trecut o veșnicie
de când pentru prima oară ochii tăi verzi m-au privit.

Parcă a trecut o veșnicie
de când mi-am propus să nu mă gândesc doar la tine,
dar gândindu-mă la asta, toată ziua m-am gândit la tine.

Parcă a trecut o veșnicie
de când gândul ascuns că ești ce-am așteptat
te-a făcut să te gândești mai bine.

Parcă a trecut o veșnicie
de când așteptarea de a ne apropia
s-a transformat într-un sărut.

Parcă a trecut o veșnicie
de când strânsul mâinii a mai înlăturat
din teama ce tot întreba.

Parcă a trecut o veșnicie
și tot nu știu dacă-ți scriu ție,
sau îmi scriu mie.

poezie de
Adăugat de Florin MihalceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Baladă pentru noi

Ai apărut în viața mea o clipă,
nu ți-a fost teamă și nici frică
să mă privești așa, în pripă
și să dorești să-ți fiu iubită.

A fost târziu, a fost devreme,
nici nu știm n-avem bareme,
nu facem calcule sau teoreme,
noi scriem slove în poeme....

De ne-a fost rău ne-a fost și bine
mă porți în gând, în amintire,
e lung drumul către tine,
din când în când mor din iubire,

Mii de flăcări mă încălzesc
de câte ori te întâlnesc
și dulci fiori mă răscolesc,
de câte ori eu te privesc...

De ești un Zeu, eu sunt o Zee,
ca Prometeu ai furat focul
și l-ai ascuns în sufletul de fee,
de l-ar găsi măcar norocul...

Iar dacă pleci rămân cu îndoială,
și fierbe în mine iar o teamă,
îmi lasă în suflet amăreală
dau lacrimi de toamnă - vamă...

... Că se topește în mine versul
prin slove triste se răsfiră,
rămâne gol tot universul,
suntem doar noi, chipuri de ceară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Catastrofă

Catastrofa ce a fost creată
În urma revoluției cibernetice
A distrus sistemul imunitar
Implantat în sufletele de ceară.
Au ars marginile zimțate ale suferinței,
Dar odată cu acestea,
În mediul virtual
S-a deschis poarta criogenezei.
Terapie oncologică de grup...
Opriți timpul! Opaițul cunoașterii
Face trandafirii să înflorească.
Vor îngheța lumina
Iar fotonii vor fuziona
Spațiul întunecat al durerii
Ani mai târziu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De aniversarea voastră

Să fiți un veac alături! Dumnezeu
Să lumineze calea către mâine!
Căci, tată, tu ai fost un Prometeu,
Iar mamă, tu, dumnezeiască pâine...

Voi ați vegheat prin bunul har ceresc,
La cap, lumina faptelor să-mi ardă,
Mi-ați fost alături când mi-a fost mai greu
Și știu, mi-ați fost alături viața toată...

Aș lua din salba stelelor cerești
Lumina celor cincizeci de făclii,
Dar e puțin, căci, mamă, mă iubești
Și tată, tu pe viață mă susții...

Aș lua cincizeci de trandafiri, dar vai!
Ocean de trandafiri n-ar fi de-ajuns...
Mă rog doar, dragii mei părinți, din rai,
Vegheați-mi visul cel de nepătruns.

De universul tot v-aș dărui
N-ar fi de-ajuns... Credința-n Dumnezeu,
Vă fie, mamă, sabie și scut,
Vă fie, tată, pavăză mereu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire rătăcită

Tu nu mai simți sărutul, sărutul dulce-amar,
Alunecând pe buze, pe gât, pe sâni, pe coapse?!
Nu simți arzând în tine, dorința iar și iar,
Nu te înalți, tu, înger, spre zările albastre?

Nu simți vibrând iubirea-n cuvintele ascunse?
Nici freamătul din mine nu-l simți? Căci el pătrunse
În mângâierea mâinii pe coapsa-ncovoiată,
De zbateri și dorința, în noaptea-ntunecată...

Zeiță a luminii, arcașul lumii tale,
Ți-a risipit iubirea în cântece de jale...
Înmormântate lacrimi, sub talpa ta se sfarmă
Și plângi nefericirea pe gene de vioară.

Te-mbrățișez cu ploaia... Sub fulgere albastre,
Privirea-ți se ridică, se-nalță către cer...
Din nou ești fericfire, ești curcubeu, fecioară,
Lumină, libertate și rază de mister.

În dedublarea ființei ești umbră și tăcere,
În tine pendulează speranța și cuvântul...
Alunecă pe buze funeste și stinghere,
Arzând de-atâtea doruri, dorința și sărutul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Când a fost descoperit eucaliptul? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!