Muguri de lumină

Drumul spre moarte
are o singură cale
iubirea infinită
ce reînvie totul
din orice colivie
materiei întunecate
ce nu poate ţine
două suflete unul de altul
departe
chiar de ar fi cu cuie
de intuneric răstignite
căci din ele răsar muguri
de lumină din rugină
de eternitate
a intunericului
ce înfloreşte din atractia
rădăcini sufletului
spre alte universuri
ca doi trandafiri agătători
unul roşu şi unul alb
într-un fuior mărţişor
din iarna zăpezi negre
ce ascunde nisipul timpului
cu trupuri sfărmate
in dorinţe efemere
in coconi clepsidere
ce se amăgesc
cu reflexia pereţilor de oglindă
a narcisismului superiorităţi
ce nu are ce căuta
în aceea egalitate
a privirilor şi inimilor
ce se imbină in infinit
căci semnul lui
ne arată două inimi
într-un sărut
de nici o forţă
nedezlipit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti

Cine eşti tu?
Un mac roşu
Intr-un infinit de maci albi
Trandafirul roşu
Ivit din zăpezi de nimic
In gerul sentimentelor
Cu oameni turţuri vitralii
Ce-ti arată ce-ţi doreşti
Nu acele inimi lipite
Si aşezate într-un opt de albastru copt
In iarbă de flăcări
In tropot
De herghelii de inorogi
Ce ne ocolesc
Răsfirând din coame fluturi
Ce se ridică intr-un fuior
In care din cel care moare
Răsare altul in zbor spre soare
Inconjurat de aură de curcubeu
Aşa cum mă simt eu
In sărutul tău

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
şi-n două inimi caste stă o vrere,

şi când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere

şi când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârşit comun şi, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine

şi când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?

sonet de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem matrice

Potcovit cu caiele de viermi
Înhămat clipelor de ieri
Din ce in ce mai grele
Cu cele de azi mute în pietre

M-am asezat pe iarba ta şoaptă
Şi nebunie s-au îndrăgostit
De tine şi ambra rouă, viermii
Ce-mi răsăreau din toată clepsidra trupului

Spărgând coconul ei de sticlă
In clipe fluturi in roiuri
Oprind nisipul să-i admire
Cu zborul lor efemer de mirare

Ce răsărea altul din cel ce moare
În fuiorul ce se înălta in zare
Cu două trupuri îmbrăţisate
In matricea de eternitate

Cu ploi de aripi căzătoare
Si cu un fuior de fluturi curcubeu
Ce se ridica in continuare in mirare
Privirilor ce din patru ochii s-au topit

In cea de infinitul nedefinit
Cu utopii ce doar iubirea le poate trăii
In matricea nemuririi energiei
Ce nu se pierde veşniciei

Atrăgându-se din orice zare
De aceaşi lumină are
Şi tel de zbor de fluture
În infinitul de mirare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă un sărut...

Când inima îmi simte
Că ea,.. e-nviere,.. moarte
Din piept bate să iasă
Să zboare la cea aleasă

Ca două ciocârlii spre soare
In triluri de dor răvăşitore
Una în alta să topească
Si infinitul o să le dorească

Muzica lui divină, senină
Printr-o fantă de curcubeu
Să moară de ciudă orice zeu
Când spre tine zbor... eu
Să te iubesc un infinit
Şi incă un sărut..
In triluri curcubeu
Ce le simt când ştiu
Că exişti pe pământ
Si mai renăscut din lut
Cu un sărut de infinit
Ce-l ador sfânt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul lebedelor

Adu-ţi aminte cum ne tachinam
Cu şoaptele in dans de lebede
Unul în altul nu vroiam a crede,
De aripi rupte ne aminteam..

Pe malurile filelor priveam
Şi în poeme incandescent ne duelam

Până când intr-o zi ne-am topit
Din negrul meu si albul tău printr-un
sărut uimit în dansul nostru nebun
pe un nufăr uriaş din poezie răsărit

In două lebede roşii de infinit
Pe lacul alb al poeziei...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de matrice în fuior

Fluture din fluture,
cel viu răsarit
din cel mort
în petale căzut
într-un zbor spre infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă uneori ca două suflete să se întâlnească pentru a nu mai forma decât unul singur. Şi-atunci depind pentru totdeauna unul de celălalt. Sunt de nedespărţit şi se vor căuta neîncetat, din viaţă în viaţă. Dacă, în cursul unei existenţe terestre, o jumătate ar ajunge să se separe de cealaltă, să rupă jurământul care le leagă, cele două suflete s-ar stinge de îndată. Unul nu-şi poate continua călătoria fără celălalt.

Marc Levy în În altă viaţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antimateria ta

Antimateria materiei mele
Era golul unde era locul
Antimateriei tale.
În sărut de antimaterializare
A timpului duşman antimaterial
Oricărei iubiri concurente cu parfum loial,
Spre infinitul amaterial.
Unde gelos bate pe masa tăceri
Vâzând cum se deschide Universul
În fanta iubirii adevărate cu sărutul!
Ce într-un fuior de trupuri
Ne contopeşte etern
Atingând infinitul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină născând lumină

Iubirea adevărată eternitatea oare caută?
Îşi naşte lumea ei, în infinit, atemporală!
Căci in infinitatea materiei stelară combinată
Noi vom primi întunericul sau lumina adunată

Si ea cum se hrăneste-n iluminarea neâncetată
Viteza timpului n-o v-a ajunge-n urmă niciodată
Lumină născând lumină cu putere din altă lumină
Lumină din lumină adunând viteza-i divină

Omenescului si universului trecându-i nevăzută
Fără a putea de timp vreodată să fie măsurată
Căci oameni pentru orice scuză timp îsi caută
Iubirea adevărată nu-şi v-a cere timp şi distanţă

Prezente acum in orice lege ş-a omului dorinţă
Dând vina când suntem cuprinsi de a lutului neputinţă
Modelată în măşti de stele puse de noi pentru ispită
Ce ne-o arată timpul si distanţa lui prea mărginită

Ce nu poate ajunge in veci peste veci vreodată
Lumină născând lumină din dragostea-i adevărată
Si nu cum credeti, combinată, ci veciilor adunată
Trecând peste viteza, distanţa,.. de timp si oameni dorită

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, două suflete în unul singur, într-un singur gând, o singură umbră. Iată de ce singurul număr fermecat e unu, pe care iubirea îl multiplică la infinit.

citat din Vladimir Nabokov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb şi negru în rasismul sentimentelor

Târziu oamenii încearcă
pe acelaşi drum să ducă
şi trupul,... şi sufletul
ca doi necunoscuţi
ce par că se cunosc
unul alb şi unul negru..

Voind să-şi găsească
un nou destin
fugăriţi de soartă..

Trupul acum alb,
albit de nea de iluzii..

Sufletul negru,
întunecat de uitări
în mucegăite trăiri
când trupul era mândru
să răspundă
la conversaţii

Ca doi chiriaşi
în aceeaşi casă
trecând unul
pe lângă altul
cu orare diferite
trupul cu a lui noapte
sufletul cu a lui căutare
de zile senine...

Mergând acum
pe un tărâm
dominat de rasismul
sentimentelor
a celor trupeşti
faţă de cele sufleteşti
unde târziu
îşi dau seama
că sunt unul
şi aceleaşi
neputând fii
despărţiţi
în casa
cu două camere
clepsidră timpului
cu sufletul curgând în sus
şi trupul scurgându-se
întâlnindu-se
doar
la mijlocul
clepsidrei
cu nisip negru sus
de vid ce se vrea
luminat de suflet
şi nisip alb jos
ars de trup
os cu os...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi de trandafiri

Iubirea e o scară
de trandafiri agăţători
dincolo de stele şi nori
cu mulţi ce se prăbuşesc nevăzuţi
la primi spini simţiti
şi rar cu câte vreun nebun
sau o Julietă ce-l aşteptă
să-i înflorească din întepătura otrăvitoare
din picătura de sânge
ce curge şi doare
pe spini pe care păşeşte
şi vânjos în palme-i strânge
trandafiri de azur nemuritori
desprinşi in fluturi
spre infinituri
de sublim şi mirări
murind si renăscând şi alte zări
in iubirea fără clipe hidre
cu miros de opt copt
in două priviri unite
nedespărţite
chiar de ar fi in lumi
diferite

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e iubire...

Poţi tăia o floare in două?
Să o dărui la două femei!
Poţi cu aripă de fluture
Sărutată la altul
Si cu cealaltă săutată la altul si altul
Să zbori să vezi inaltul..
Iubirea e iubire!
E dăriuire in neştire
Intr-o singură fiinţă
Zburând spre nemurire...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hiroshima inimilor

Năbădăioase roşii gheişe
Purpurii samurai
Secret iubindu-se
Sub privirea de fier
A shogunilor neîncrederilor
Pagode murmurau dorinţele
Sepuku de buze arse
Flori de cireş uscate
Pe ramurile şoaptelor tremurate
Năucitor de lotuşi ochilor
Unite în punţi din grădini Ikebana de amor
Ea cu evantaiul răcorea katana incinsă de gheizerele piepturilor înăbuşite de zabrele arcuri ale shogunilor
Deasupra plutea un negru albatros
Ducea în gheare harakiriul inimilor...
Atomică iubire topea inimile...
Cu ultime priviri arse
Nuclei dezintengrându-le
Din două inimi... într-una
Călare pe dragoni de uraniu
Cu aripi petale de roşu cireş
Intrau din două inimi unite... una...
În pagoda harakiri a inimilor...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aş putea să justific neantul dintre două întrupări

de unde să încep instrucţia sufletului meu
cu alinierea de la stânga spre veşnicie
sau de la dreapta judecată spre dincolo
adică unul lângă niciunul în şir indian
prin gaura aceasta de vierme de mătase
ascuns în bastonul progresului
resortul fin al nesfârşitului fără frecări inutile
perpetuum mobile între două mecanisme inutile şi o speranţă
această universală schimbare spre infinit prin creaţie
................................................................
altfel de unde atâta materie
pentru noi frontiere fără nicio frontieră?
................................................................
poate din iubirea de a fi
sau poate doar din vanitate

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncă-mă în focul iadului... dacă inima mea se îndreaptă spre altcineva ...

Scumpa mea soţie,
tu eşti prietena meu eternă,
şi-ţi dăruiesc inima
împreună cu viaţa mea.

Salvează-mă din mocirla singurătăţi,
pe care o trăiesc singur şi plictisit
în cele două universuri.
Primeşte-mă şi fă din mine
un îndrăgostit adevărat.

Aruncă-mă în focul iadului,
dacă inima mea
se îndreaptă spre altcineva
decât spre tine.

Dragostea mea pentru tine
este cel dintâi portal,
prin care pot păşi în afara timpului
... trăind acum şi aici...

De aceea eu vreau
să fiu iubit necondiţionat de tine,
căci şi eu doresc
să te iubesc necondiţionat.

Căci nimeni nu ştie
de ce eu dau atâta importanţă dragostei,
de ce am o tânjire
atât de adâncă după dragoste.

Dar, fără să o cunosc bine,
nu poţ nici să iubesc, nici să fiu iubit,
întrucât dragostea
este unul din cele mai misterioase sentimente
... din univers...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea exemplului

Foaie verde cu doină-mi de cetină
Ciocârlie cu fuior de infinit, violină

Dalbă iie cu borangic de Dunăre
Azimă caldă cu dulceaţă de mure

Luceafăr stând la o masă de tăcere
Zâne mâncând cu poftă aurite mere

Vinul cu gust dorit de demoni si iele
Munţi măiastri fermecate vâlcele

Colinde de ingeri si gutui din stele
Carul cu boi cu fân răsfirând doinele

Si mai vrei să continuii Românule
Respectă Ţara nu arată spre alţii
Căci degeaba tăiem mereu capetele
Si noi suntem tentaculele caracatiţei

Căci dorind dreptatea şi adevărul
Si ducându-i tot mai departe ecoul
V-a răzbi-ntr-o zi fulgerând intunericul
Ridicându-ne din ăst noroi neamul

Prin aceea putere a exemplului

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul viu se unduia odată cu ei, continuându-se în depărtare, dincolo de două porţi impunătoare din fier forjat, care se iviră deodată în calea celor doi. Nici unul dintre ei nu se opri din mers; ridicară amândoi mâna stângă, ca într-un fel de salut şi trecură direct prin ele, ca şi când metalul negru ar fi fost din fum.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Talismanele morţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre realităţi, există şi materie există şi suflet, şi acestea sunt într-un singur loc, căci nu există un loc separat al materiei şi unul separat al sufletului(cum ar fi unul pe pământ pentru materie şi unul în aer pentru suflet), ci locul sufletului este separat, în sensul că nu se află în materie. Aceasta înseamnă faptul că sufletul nu este unit cu materia, iar acelaşi lucru nu se poate naşte şi din suflet şi din materie, adică nu se poate naşte din materia ca substrat (pentru că ea nu este formă)şi anume este separat. Materia aşezându-se pe sine însăşi sub suflet este luminată de el şi nu poate să pună stăpânire pe cel de la care primeşte lumină;sufletul nu poate suporta materia fiindcă din cauza acestei materii rele este incapabil să vadă. Aceasta este căderea sufletului: faptul de a veni astfel în materie şi de a deveni slab, fiindcă nu toate puterile sale sunt active, fiindcă materia le împiedică să îşi ocupe locul pe care sufletul îl deţine şi oarecum se opune şi face să devină rău ceea ce a luat ca pintr-un fel de furt, până când sufletul reuşeşte să se întoarcă la starea lui superioară. Aşadar materia este şi cauza slăbiciunii din suflet şi cauza viciului. Căci este ea însăşi rea mai înainte ca sufletul să devină rău, este de fapt răul iniţial.

citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără noroc

Zilele de aprilie sunt cele mai bune
Zilele de octombrie sunt cele mai bune
chiar mai bune decât cele din aprilie
Doi cai trag o căruţă
transportând la spital
o boala nenorocită şi pe mine

Un colţ de stâncă verde se prăbuşeşte-n braţele păstorului
Doi cai
zboară peste munte

Doi cai
unul alb şi unul roşu
norul cumulus înzăpezit şi frunza de arţar
sunt ca două surori
sunt ca florile
a două boli

poezie clasică de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!