Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Padurea cuvintelor

Pădurea cuvintelor
mă cheamă...
cu glas de strigoi,
cu glas de himeră.
De intru în ea tematoare,
îndata mă prinde
în jocul de iele...
nu mai am scăpare!
De aceea
curaj imi gasesc
cuvânt-licurici
in beznă să prind,
cărarea cea bună
să îmi lumineze,
în ziuă să ies...
stăpână pe mine
și peste cuvinte!

poezie de
Adăugat de Nicoleta IladeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ion Untaru

Furtuna

Hălăduie furtuna. Și de frică
Parcă bate nu știu cine-n geam
Puricele inimii abdică
Trezindu-se când nu mă așteptam

Îmi trag pest cap așternutul
Mă ghemui mai mult în culcuș
Alături de mine trecutul
Și spaima venind pe sub uși

Nu mai am curaj. De teamă,
Parcă se aud pași alergând
A cui o fi aceea care mă cheamă
Vocea ștrangulată, tremurând?

Zgâlțâie-se ușa din țâțâni
Eu rămân ca un semn de-ntrebare
Parcă stau așa de săptămâni
Fără ajutor și scăpare

Alături de mine consoarta
Sforăie confortabil, discret
Să vezi cum desparte-ne soarta
Pe omul de rând de-un poet

Cu inima-n dinți și lucid
Trec peste acea interzisă
clipă. Mă scol și închid
O ușă ce nu era bine închisă

Furtuna-i departe acuma
Zgomotele trec printr-o surdină
Îmi sporesc resursele cu suma
temerilor: S-a făcut lumină!

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

1 Mai Muncitoresc

Râde iară primăvara,
Peste câmpuri, peste plai,
Veselia umple țara,
C-a venit Întâi de Mai!

Muncitorii au pornit
Și-ntr-un glas s-au înfrățit!
Și ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.

Înfrățiți azi cu țăranii,
Muncitorii-n joc și cânt,
Prăznui-vor în toți anii
Libertatea pe pământ.

Peste mări și peste țări,
Se adună pe cărări,
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întâi de Mai.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 1 mai 2018.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Glasul tău, măicuță bună

Și azi aud, măicuță bună,
Cum de la joacă chemai.
Mă luai, mamă, de mână,
Cu dulci cuvinte m-alintai.

Cum puteam să nu răspund
Glasului ce chema?
Era un glas atât de blând,
Că eu nicicând nu-l voi uita.

Când în joacă răneam,
Tu îmi alinai durerea
Cu sărutul ce-l primeam.
Că era dulce ca mierea.

Glasul tău duios, de mamă,
Aș vrea și astăzi -l aud.
E drept că și azi mă cheamă,
Dar numai sunt copilul crud.

Acuma am copilul meu
Și-n amintirea ta,
De la joacă îl chem eu,
Ca -l pot îmbrățișa.

poezie de (martie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Crina Cosoabă

Plecarea ultimului străbun

Foșnet de frunze și miros de toamnă,
Pașii urmează cărarea pustie,
Ascult pădurea ce mă cheamă solemnă,
Muntele tace, doar vântul adie...

Sunt obosit de prea multe minciuni,
În lume stăpân e doar banul,
Credința-i vândută pe slăbiciuni,
Și văd peste tot doar declinul...

Un vultur în zbor îmi spune pe nume,
Și lupul m-așteaptă la capăt,
İntrarea secretă e sus chiar pe culme,
Văd stranii fantome în treacăt...

Tăcuți privesc cu blândețe străbunii,
Și însuși Zamolxe-a venit,
Mă-ndrept liniștit spre poarta luminii,
Pornesc către casa din infinit...

În urmă pământul îmi plânge durerea,
Pădurea și munții mă cheamă,
Pâraiele poartă în șoaptă mâhnirea,
Și cerul se-nchide cu-o lacrimă...

Voi reveni când credința va-nvinge,
Și spiritul dac va renaște,
Când nici o ființă nu va mai plânge,
Și flori de speranță vor crește...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Mai lasă-mă!

Mai lasă-mă să cred în Iepuraș,
În zâne bune și în feți frumoși,
În Moș Craciun, în Cupidon poznaș,
În ochii tăi cei mari și luminoși.
Mai lasă-mă să cred, încă,-n povești,
Că stelele se-aprind doar pentru mine,
Că florile prind glas când le șoptești
Și-ți dau răspuns parfumul de suspine...
Să cred ca dimineața îmi zâmbește,
Că Luna mie-mi zice noapte bună,
Că-n ochii tăi speranța înflorește
Și dragostea nicicând n-o apună.
Să cred că îngerii coboară pe pământ,
Că ochii lor nu mă privesc absent,
Mai lasă-mă să te cred pe cuvânt
Că-n viața mea ai răspunzi prezent!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Dacă ar prinde glas agitația surdă din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plângerii. Port un doliu din naștere - doliul acestei lumi.

în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.
Teodor Dume

Preinfarct (jocul cu moartea)

și ce dacă la noapte
îmi înlocuiesc somnul
și ies din realitate puțin

de fapt poate dau o fugă
până dincolo...

oricum nu mai am timp
împart cu nimeni nimic
inima se încăpățânează
să mai fie gestul
ce-mi aparține
și atunci
îmi îndoi genunchii
și-n aceea porțiune de liniște
îmi desenez amintirile

știu că e o simplă
întrerupere înăuntru...

dar unii cred c-am murit
o nu nu nu...

sunt doar câteva rupturi
între mine și lucruri...

moment în care Dumnezeu
suflă-n lumânare

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mă strigă-al cărții glas mult prea devreme

Mă strigă-al cărții glas mult prea devreme.
Lumina zilei pare temătoare,
Iar cerul prinde în obraji culoare,
Când de timpane i se sparg foneme.

Trec nopțile trezite din visare,
Cu stelele-n sclipiri de diademe.
Îndrăgostiți, petrec clipe boeme,
Și-și dăruiesc iubirea, scumpă floare.

Tratez singurătatea-mi cu cuvinte.
Din inimă s-a revărsat iubire.
Spre 'nalt rostesc o simplă rugăminte:

Să mor aș vrea în plină strălucire,
Golind paharul de amor fierbinte,
Din unică, de neuitat sorbire.

sonet de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vânzătorii cheamă cu glas de miere, lumea.

în Foc în hanul cu tei
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Prizonierii dorului

Fiecare fulg
țese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-nghețate
pierdute speranțe,
ucise de ger
ascunse sub pași
răsună țipătul
șoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripi zbor
peste noapte.
Suntem prizonieri
ai dorului
uitând de ierni...
trăim în primăveri
albastre
pe aripa unui vis
renăscut
din torente și furtuni.

poezie de (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Doina Bonescu

Cu glas de înger

sunt cea mai rea dintre femei
din piatră seacă-s ochii mei
am gustul acru de măcriș,
arunc privirile furiș....

dresez și leii fioroși,
pot vrăjesc doi ochi frumoși!
sunt cea mai rea dintre femei,
sunt ca și Hera între zei.

torn în pahare doar cucută
s-adoarmă veșnic cel ce uită
sclipirea nopților cu Lună
dintr-un octombrie cu brumă.

când iarna rece se strecoară
cerneala-i gheață-n călimară.
eu... cea mai rea dintre femei
arunc în foc al meu condei.

și-atunci, cu o sclipire rece
îmi spun în gând că totul trece.
arunc în jar tot răul ghem.
cu glas de înger eu te chem!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Și te aștern

îmi cânt gândul în cuvinte
te cânt pe tine-n versul meu
de-ar fi -mi fii sau sa te aflu
mi-ai fi doar vers pe chip mereu.

din lut de luna te zidesc pe buze
si te soptesc cand visele ma strang
te scriu din nou pe petecul de noapte
si te gasesc in versuri iar curgand.

te-ascund in pleoapa zarii de departe
tu imi straluci purtandu-mi mana-n rand
cu rasaritul te amesteci in cerneluri
si imi adormi cuvintele ce-s gand.

te cant la fel ca-ntaia oara
si neinteles la fel ca si atunci
smulgandu-mi picatura din simtire
te cant in gand si-n versul ce incet imi curgi.

îmi cânt și cânt în pergament făpturii
din praful noptii ce buzele-mi ating
culeg agonice atingeri de pe trupu-mi
și te aștern în versul fiecărui cânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Pădurea amintirilor

În pădurea care cântă cu petale-n primăvară,
Pașii mei urmează calea începută într-o seară;
Tu te-ndrepți, pe o alee presărată cu suspine,
Spre o bancă ce păstreză amintirile cu mine.

Sub același cer și astăzi, ne târâm, din întâmplare,
Pași din primăveri trecute, pe-o alee și-o cărare,
Tu - cu gândurile tale, eu – cu tine-n ale mele,
Într-o seară când pădurea se acoperă de stele.

În lumina lor, cărarea pare-o vale presărată
Cu un praf de-argint ce curge spre aleea ce se-arată
Ca un râu cu unde line într-o noapte-ntunecoasă
Reflectându-mi dintre stele una, parcă, mai frumoasă.

Mă apropii de aceea cu speranță și uimire,
Dar pe bancă îmi lucește, singură, o amintire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înger, Îngerașul meu

Îmi caut Îngerașul,
care venea când îl chemam
la îndemnul bunicii...
Nu-l mai găsesc!
Nu vrea
sau nu mai poate să mai vină...
Poate nu vrea de mine să mai știe?!
Înger, Îngerașul meu...
Nu vineeee... Nu vine!
Am crescut și...
Îngeru' am pierdut...
Și roz nu mai e viața.
E luptă și e chin.
Cărarea ei nu-i așternută cu petale
Și nici bunica nu mai e...
încet să mă îndemne:
Înger, Îngerașul meu...
De ce-am crescut?!
Și mai ales de ce în inimă
cu lacăt greu nu l-am închis,
ca-n vreme de restriște
îl slobod și să îl chem?
Înger, Îngerașul meu...

poezie de
Adăugat de Nicoleta IladeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Noapte bună, stăpână

Noapte bună, stăpână,
Eu încet lipesc
De un trup de felină
Și în el... topesc.

Noapte bună... te caut
În frunzare de-argint
Nesfârșitul e-n flaut,
Ca o șoaptă de-alint.

Peste coapsa cea tare
Dulce, buzele-mi pun
Și pe sânul de floare
Noi păcate răpun.

Tu-n deschideri puține
Mă ridici... către cer,
Turnând viață în mine
Și-un eteric... mister.

Mă stârnești doritoare,
Să-ți alunec profund
Printre fluturii... care,
Toarnă aburi în gând.

Dansu-acesta, știi bine
E perfectul... rotund,
Scuturat de stamine
Ce adâncul pătrund.

Despletind tranzitoriu
Pasiuni... și păcate
C-un parcurs iluzoriu
Care știe... și poate.

Te desfaci... în plăcere
Și storci sacadat,
Ești noroc și furtună,
Visul meu... de bărbat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Michel de Montaigne

Cine, cu curaj, se va afla înțelept, dea aceasta de știre cu glas tare.

aforism de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "On Solitude Paperback" de Michel de Montaigne este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.

Speranțe

Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.

Că pot vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.

Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.

Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
văd acum cum crește-o floare

și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.

Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știu că pot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

La groapa de cuvinte

Tinerii cu stele bătrâne
în cioc
se privesc și nu le pasă
cum moartea în pantofi cu toc
dansează la coasă...
Nu e nimeni peste nimeni
nici un glas în colțul gurii
Nici un gram de urs nu crește
peste fructele pădurii
Nici o râmă se lase
în pictura unui graur
nici un șoarece-i reziste
șarpelui venin de aur.
Așadar și prin urmare
mulți au luat-o înainte
și-o grămadă înapoi
peste groapa de cuvinte
scotocim noi între noi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plouă în mine

Plouă în mine, mai mult decât știi,
plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceață,
mi-este ruga vii,
pe frunte plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi știe suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cișmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-așează
s-asculte.
Mă plouă o viață, plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
plouă și macii...
dar iartă pădurea.
Mă plouă orașul, cu pași...
nu treci,
plouă cu oameni, plouă dureri,
fâșii de întuneric, plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
plouă tăceri.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Jocul iubirii

Albul cald al strălucirii
Se răsfață la fereastră
Întregind jocul iubirii
Cu o șansonetă-albastră.

Doar pădurea se oftică
De atâta fericire
Când o frunză care pică
Cu-n sărut îi dă de știre

Că-n alai de crizanteme
Și petale de narcise,
Peste pătura cea verde,
Dragostea-și clădește vise.

Violete parfumate
Cu ambrozie cerească
Se apleacă-ngândurate
Când fiorul dă crească.

Și-ntr-o strânsă-mbrățișare
Care nu se mai termină,
Vine scuza de iertare:
- Primăvara e de vină!..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce nu pot să intru cu parola ca să îmi citesc e-mail-urile? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!