Înger, Îngeraşul meu

Îmi caut Îngeraşul,
care venea când îl chemam
la îndemnul bunicii...
Nu-l mai găsesc!
Nu vrea
sau nu mai poate să mai vină...
Poate nu vrea de mine să mai ştie?!
Înger, Îngeraşul meu...
Nu vineeee... Nu vine!
Am crescut şi...
Îngeru' am pierdut...
Şi roz nu mai e viaţa.
E luptă şi e chin.
Cărarea ei nu-i aşternută cu petale
Şi nici bunica nu mai e...
încet să mă îndemne:
Înger, Îngeraşul meu...
De ce-am crescut?!
Şi mai ales de ce în inimă
cu lacăt greu nu l-am închis,
ca-n vreme de restrişte
să îl slobod şi să îl chem?
Înger, Îngeraşul meu...

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeraşul meu

Înger, îngeraşul meu,
Ocroteşte-mă mereu!
Ajută-mi când dau de greu,
Fă-i pe plac lui Dumnezeu.

Îngeraşul meu iubit,
Cât Iisus a suferit!
Pentru ale noastre păcate,
Pe sine s-a dat la moarte...

Eu acum te rog pe tine,
Pentru legile divine,
Îngeraş, să-mi fii la greu
Şi să mă păzeşti mereu.

Ajută-mă să merg mereu
Pe calea lui Dumnezeu!
Înger, îngeraşule,
Luminează-mi căile!

rugăciune pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeraşul

Înger, îngeraşul meu
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna, fii cu mine
Şi mă-nvaţă să fac bine.

Eu sunt mic, Tu fă-mă mare,
Eu sunt slab, Tu fă-mă tare,
În tot locul mă-nsoţeşte
Şi de rele mă păzeşte.

Amin.

rugăciune pentru copii de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeraşul trebuie schimbat, dar îngeraşul nu se schimbă.

citat din Marin Moraru
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa, înainte de nuntă

Nunta-i un moment cam greu
Şi se roagă fata-n zare:
Înger, îngeraşul meu,
Ştii cum sunt, tu fă-mă mare!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Înger, îngeraşul meu, roagă-te lui Dumnezeu". De jocurile copilăriei furat, ţâncul îi deleagă îngerului corvoada rugăciunii.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul se scurge

Sufletul se scurge
Ca picurii de ploaie
Curg din vina ta
Lacrimi în şuvoaie

Ploaia care curge
Din sufletul meu
Curg din vina ta
"Îngeraşul meu"

Eu ţi-am oferit
Dragoste, putere
Tu doar suferinţă
Lacrimi şi durere

Nu-i nimic iubire
Timpul o să treacă
Şi din nou vei bate
Tu la a mea poartă

Poartă încuiată
De sufletul tău
Pentru totdeauna
"Îngeraşul meu "

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea bărbatului însurat

Înger, îngeraşul meu,
Datu-mi-te-a Dumnezeu,
Ca pe min' să mă păzeşti,
De rele să mă fereşti;
Unde-ai fost însă plecat
Atunci când m-am însurat?

hexagramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (2002)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeraşul

În acele clipe, când îţi este bine,
Nu uita copile, că sunt lângă tine!
Greul de te-apasă, cere-mi ajutor,
Eu sunt lângă tine – înger păzitor!
Roagă-te din suflet, copilaşul meu,
Ai, te rog, credinţă, eu veghez mereu
Şi voi fi acolo când vei da de greu!

acrostih de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger, îngeraşul nostru

Adorm încercând să-mi sincronizez respiraţia cu a ta,

adorm privindu-te cum îţi străluceşte pielea

sub proiecţii de reclame tv,

fasciculi fosfor jucându-se în barba ta înfricoşătoare.

În colţul camerei,

planta uriaşă,

care n-a înflorit niciodată,

e înger îngeraşul nostru.

Mă rog la ea,

cu toată naivitatea şi ironia,

să ia dezamăgirea de azi,

să o transforme-n orice altceva.

Poate-n nişte

fluturi albi, lovindu-se-ntre ei

în slow-mo, rotindu-se halucinant

sub lumina halogenă de pe-un coridor

unde cineva

n-a înţeles niciodată de ce a fost abandonat,

poate-n razele materne, călduţe până la adicţie,

mângâind o rană veche

dând spre o lume care încă te chema.

Între timp,

de pe strada îngustă, cu felinare pâlpâind

tripate sub ceaţa de cimitir

care cândva m-a salvat,

ochii cuiva

fixând fereastra cuibuşorului nostru

şi ura lui

care ar vrea să-i fie

super-putere.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ce aş face eu
Fără îngeraşul meu?
Doar cu ea nu ştiu ce-i frica,
Îngerul meu e mămica.

catren de Ana Timbal (30 mai 2015)
Adăugat de Ana Timbal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger adormit...

Am întâlnit odată mai demult
Un înger îngândurat şi cam tăcut
Avea un aer aşa uman
Ochii pătrunzători şi zâmbet diafan

Când era sus, când era jos
Era perfect, era frumos
Când pe pământ a coborât
Şi-ntâia oară m-a privit

Părea puţin cam obosit
L-am alintat şi-ncet a adormit
Să nu-l treziţi vă rog frumos
El pentru mine s-a întors

Sunt visul lui e visul meu
Şi uite aşa va fi mereu
Aş vrea în braţe să îl strâng
Să nu-l trezesc defel nicicând

Este un înger, e a mea iubită
Aş vrea să fie fericită
Şi dacă timpul trecut-a peste aripile ei
Ea a rămas cea mai frumoasă între femei
 
Vă mulţumesc ca-ntr-o prefaţă
Vă scriu acum şi am în faţă
Un înger care tace
Vă rog să îl lăsaţi în pace

Ce poate fi mai minunat în viaţă
Decât să fii cu îngerul în faţă
La tine Doamne, mă închin smerit
Privind... un înger adormit.

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger în lumea nouă

L-am căutat în jurul meu o vreme
Şi nu era. Plecase. L-am pierdut!
Nu m-aş fi aşteptat, n-aş fi crezut
Că va pleca şi n-o să mă mai cheme,

Că aripile-i albe, ne-ntinate,
Îşi vor întinde umbra într-un zbor
Îndepărtat de vechiul călător
Pe care l-a-nsoţit, un timp, în toate.

Îl văd prin gânduri, dincolo de zare,
Prin ceaţa care-mi strigă în priviri,
În fulgerări de magice sclipiri,
Plutind spre-o altă lume, viitoare.

A fost, în mine, înger şi lumină,
Iubire-n dans de aripi i-am fost eu,
Dar nu mai e, nu, nu mai e al meu,
Nici alb nu e în noua lui grădină.

E-un mugur ce aşteaptă, plin de rouă,
Pe-o ramură-nflorită atârnând,
Cu veşnicia primăverii-n gând...
Un înger vechi pierdut în lumea nouă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am săturat să am dreptate

- Înger, îngeraşul meu,
ce mi Te-a dat Dumnezeu,
venele se taie greu...
Inutilitatea noastră cea de toate zilele
nu mai mi-o da mie astăzi
nici în timpul zilei
pentru a-mi câştiga cu ea "existenţa"
făcând sluj în faţa proştilor atotştiutori
şi a curvelor atotputernice,
şi nici în timpul nopţii
când, după ce-mi iau calmantul,
aştept cu nesaţ
entuziasmul încremenirii
cu speranţa că numai în somn
există un viitor.
M-am săturat să am dreptate, Îngere!
Pentru mine, gloriosul
veni, vidi, vici
se traduce: am venit, am văzut, am scuipat!
Dar, de la o vreme, scuipatul mi-a secat ;
nu mai am resurse, Îngere,
înţelegi?!...

... Nu ştiu ce şi cât înţelege Îngerul ;
stau de vorbă cu El
pentru că n-am cui spune ce mă doare.
Cert e că, smerit fiind,
ştie să tacă,
ştie să asculte...
Ciudat mai e şi Îngerul ăsta!
Când am dreptate,
nu mă contrazice, dar nici nu-mi vorbeşte.
Uneori însă, deşi nu am dreptate,
mă ia în braţe pe neaşteptate, ca pe-un copil,
şi – fără să merit câtuşi de puţin –
mă strânge la piept
până când orice zbatere, orice scâncet
se-neacă în dragostea Lui.

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunii Mai

O, fecioară, mamă a florilor dulci de primăvară!
O, frumoasă mai, în flori strălucitoare îmbrăcată!
De ce nu aduci floarea sufletului meu
Printre multele tale floricele frumos colorate?

Ah, eu! Un alt înger poate fi acolo,
Luna mai a florilor sufletului? Într-o zi fericită
Atunci poate veni acel înger, şi pe capul meu
Va străluci cu lumină suavă - un palid infinit mai!

poezie de Petros Duryan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii au suflet de înger

Copiii au suflet de înger,
Când dorm în patul lor
Somn dulce şi uşor.
Când se roagă lui Dumnezeu
Să fie sănătoşi şi pacea să dăinuiască pe pământ mereu.
Copiii au suflet de înger când spun o poezie,
Despre un ghiocel, despre un puf de păpădie
Copiii au suflet de înger, noi asta bine o ştim,
Mai ales când ne cer iubirea şi noi nu putem s-o dăruim.
Copiii au suflet de înger când cerşesc pe stradă o bucată de pâine,
Dar noi trecem pe lângă ei fără să ne gândim la ziua de mâine!
Copiii au suflet de înger, dar poate şi îngerii au suflet de copii.
Cine ştie asta, poate tu, Doamne, ştii?

poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerului tău

În fiecare din noi e un înger ce moare
tocmai când sufletul îşi revine din fire,
suntem întrebaţi ai cui suntem fiecare...
când tu, senin cobori dintr-o poveste,
dacă spui că ţi-e bine cu mine
şi mie îmi este...

Am crezut că nimic nu mai poate da viaţă
vieţii mele/dar azi sunt fără scăpare
vorbindu-ţi te-nfrunt!
mie să nu-mi zici despărţire, plecare, uitare
azi-când mi-e drumul spre tine
deloc anevoios şi abrupt!

Înger, al meu, ce-ai trăit după ureche
ca şi mine-n poziţie de drepţi-
unde ţi-ai pus pentru mine aripa?
singurătatea nu-mi mai este icoana
spânzurată de noi pe pereţi-
nu anii îi vreau stăpâni peste noi
ci mai degrabă clipa!

Înger, al meu, azi nu ştiu ce-mi eşti, ce-ţi voi fi!
nici ţie ce-ţi mai poate fi scris,
ce ştiu e că vreau să iubesc
în fiecare minut câte-o zi/ până când...
bătrânul cer ne va cădea în genunchi...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (8 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger

... unde alpine în pisc de bing-bang se curg cer,
în puf de plopi, ce-n piele îmi dă fiori-tuleie
mă prăvălind în zbor de minţi, să mi le ieie
până ce-mi crapă inima de tine, al meu înger.

... permafrost în cristale e-n fulgi fini de ger
ce mângâie de-albastru hăuri de lacuri-gheaţă,
ce-mi spală gândul nopţi când mă trezesc în ceaţă,
să mi-apari tu voal, suflet să m-aperi, al meu înger.

... se înalţă jet de lavă din abisal mister
din largul de ocean, ce-am ochiul inundat,
stând în genunchi s-aştept în mistic prosternat,
doar să te ating pe plete, de pene, al meu înger.

... se sfârtecă de hulă azurul, pân' la sânger
de cristalin siliciu, ce-mi mişcă dor în dune
peste deşert de aur, ce-ţi fac inel să sune,
să m-auzi că te caut, oaza mea, al meu înger.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi pentru tatăl învins

Unde vă duceţi, puteri părinteşti
Şi vă tot stingeţi mereu,
Tată, ce faci şi de ce-mbătrâneşti,
Frate mai mare al meu?

Când eu eram mai tânăr şi tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme şi minuni
El mă purta pe braţe şi m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.

Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Şi mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Şi protector şi tandru spre mine surâdea.

Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aş mai vrea să văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Şi-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.

Noi ne jucam de-a trânta stând umăr lângă umăr
Şi l-am simţit că pică sub umărul meu stâng
Şi-am înţeles că tata, de-atunci nu mai e tânăr
Şi-nvingător în luptă, am început să plâng.

Ca un copil sub mine voia să se agaţe
De-un umăr mai puternic ca să nu-i fie greu
Şi îmi venea să urlu şi-apoi să-l port pe braţe,
Tu, iartă-mă de toate, părinte bun al meu.

A fost cea mai cumplită şi cea din urmă trântă,
Lătrau în depărtare şi-n sângele meu câini,
Am ajutat făptura părintelui meu sfântă
Şi lacrimi de iertare îmi şiroiau pe mâini.

Aş vrea să se întoarcă iar vremea minunată
Când tu în bătălie mă învingeai uşor,
Mai bate-mă o dată şi fii puternic, tată,
Că tu crescând în vârstă şi eu încep să mor.

Îndreaptă către ceruri puternicul tău umăr,
Tu, care-n biruinţă mai cald mă ocroteşti,
Învinge-mă în luptă, să cred că mai eşti tânăr,
Aşează-mă sub braţul tutelei părinteşti.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio zână nu-i ca mama

Pe cap poartă o maramă.
Ce frumoasă-i mama mea!
Este cea mai scumpă mamă.
Nicio zână nu-i ca ea.

Eu sunt viaţă pentru mama,
sunt chiar îngeraşul ei.
Uite, acum îmi dau seama
că am crescut la sânul ei.

Cu privirea ei cea blândă
în braţe la ea mă cheamă.
Eu, cu vocea mea plăpândă
îi răspund: îndată mamă.

Deşi mama e o floare
eu tot flori îi dăruiesc.
Îi dau şi o sărutare
să-i arat cât o iubesc.

Ca o stea din Carul Mare
ce străluce-n nopţi de vară,
Chipul mamei când apare
cu dragoste mă înconjoară.

Cu iubire îmi zâmbeşte,
îmi veghează somnul lin.
Sufletul mi-l ocroteşte
de când mă are copil.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronica Mars: Am avut de ales. Să rămân alături de tata sau alături de Duncan şi de familia a cărei fiică ucisă a fost cea mai bună prietenă mea. L-am ales pe tata. E o decizie cu care trebuie să trăiesc zi de zi. Şi ştiţi care e ironia? Că nici nu mai ştiu ce să cred. Poate că toţi ceilalţi au dreptate. Poate că tata a încurcat investigaţia. Poate că am renunţat la cercul meu de prieteni - la viaţa mea - din cauza unei erori de judecată a tatălui meu.

replică din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!