Să ne dăruim
Să însorim sub clar de lună
când suntem singuri și pustii,
să însorim când ne furtună
cu neizbânzi trandafirii!
*
Să însorim în suflet calde
îmbrățișări să dea pe-afar',
să strângem piepturile alte
să luăm din greul lor amar!
*
Să însorim un soare mare
format din noi și adunați,
să strălucim întreaga zare
cu orice feluri împăcați!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trandafiri, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre cadouri sau poezii despre Soare
Citate similare
Cu Dumnezeu
Și Doamne! Câte n-am să-ți spun
de umilință și durere,
cum le-am trecut cu tine-n gând
și reproșându-ți, ce plăcere!
Și n-ai văzut când am căzut
din înălțimea mea cea mare
și m-a durut dar am putut
să mă ridic din nou spre soare.
Cu aripile am bătut
din nou văzduhul până-n zare,
trăgându-i, Doamne! Din pământ
pe cei loviți de înfrânare,
și i-am repus pe-a lor plutire
frângându-și norii dăltuiți
din pietre și a lor trăire
mă fac să simt că-s fericiți.
Uitarea lor m-a prefăcut
într-o uitare și mai mare,
rămas cu ochii obidiți
nu plâng, nu râd de încercare,
și Doamne! Dacă mă auzi
nu-ți mulțumesc și nu îmi pasă,
că singur m-ai lăsat pe drum
și singur am s-ajung la capăt.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre înălțime
- poezii despre înfrânare
- poezii despre trecut
- poezii despre râs
- poezii despre religie
- poezii despre plăcere
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
Purtăm în calde inimi
Purtăm în calde inimi speranțe și dorinți,
Ce dorm în noi de-a pururi, din moși și din părinți,
Venind din neam în neam, în timp și de departe,
Ne-am rupt din Univers, iar noi suntem o parte,
Cu tainice însușiri, nedeslușite încă,
O apă care curge, tot limpede și-adâncă.
Când ducem peste vremuri, sub bolțile albastre,
Un vis înaripat, făclia vieții noastre.
Purtăm în calde inimi dorințe de mai bine,
În ochi nemărginirea din zările senine,
Cu razele de soare, când în lumini irumpe,
Acele giuvaeruri, bătute-n pietre scumpe.
În timpul ce se scurge, noi suntem ființă vie,
Pe-acest Pământ bătrân, păstrând o mărturie.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre somn
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre dorințe
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre aripi
Din suflet
Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roșcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă își ascund culoarea sub alte culori
Să scriu despre ochii lor
Albaștri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaștri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu știu...
Mă înnebunește culoarea ochilor de flori
Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate își servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai amețitor
Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra și nici grădina lor
Și ce aș putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranțe încolăcite pe structura lor
Și iată că am scris
Din suflet și din inima mea bolnavă de dragostea lor
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre culori, poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre rouă, poezii despre păr șaten sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Geneză
Într-o lume mai nebună
decât mine, decât mulți,
vremea trece rea și bună
peste noi și-un cer de Sfinți.
Când e umbră cerul plânge
și plâng suflete în noi,
când e soare se prelinge
dragostea în flori... și-n noi.
E-o minune ce se-ntâmplă
din pământ dar și din cer,
lumea este doar adâncă
până-n mări e giuvaer.
O concluzie se trage
din frumosul viu și simți,
visele niște catarge
răscolind multiple minți.
Totul este cu măsură
și-acest tot e drămuit,
să ne dea o sinecură...
Cât de mult ne-a răsplătit!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre răsplată, poezii despre minciună, poezii despre iubire sau poezii despre frumusețe
În dulce luna mai
În dulcea lună Mai când iarba-n câmp răsare
Și vesel de plăcere tot sufletul tresare,
Eu singur în mâhnire, în suferinți și chin
Vărs lacrimi de durere și mult amar suspin.
În dulcea lună Mai când tainic luna plină
Și mii de mii de stele pământul însenină
Pe cerul vieții mele s-adună negri nori
Ce-ntunec-al meu suflet și-l umplu de fiori.
În dulcea lună Mai când păsările cântă
Și armonii divine natura toat-încântă
În mine-un glas de jale se plânge disperat
Ca viscolul de iarnă ce urlă-nfricoșat.
În dulcea lună Mai când dulci și calde raze
Din soare se coboară și totul înviază
Eu palid, in tăcere, plec fruntea la pământ
Și-ndrept a mele gânduri spre recele morment.
poezie clasică de Iacob Negruzzi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre stele sau poezii despre păsări
Un Crăciun în doi
O nefericire atât de mare, deși e Nașterea ta, Doamne.
Un Crin uitat într-un glob de sticlă...
Suntem mai singuri ca oricând, suntem mai triști,
Deși sărbătorile se fac în familie, noi suntem aparent fericiți.
Ca un Crăciun în doi, nimic nu poate fi.
E bucurie-n casă când copii sunt la masă,
E bucurie-n suflet când sunt ei cu suflet mare,
Dar poate fii nemărginitătristețe
Când sufletul doare.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre nefericire, poezii despre naștere, poezii despre fericire, poezii despre familie sau poezii despre crini
S-a dus
s-a dus totul s-a dus într-un văzduh,
când te cântăm noapte de noapte,
când te chemam cu mult năduf,
când îți sorbeam buzele coapte
și flori plăpânde ți-aduceam
și roza visurilor tale,
și în beție tainic îți prindeam
amorul nostru de amăgiri carnale
s-a dus și-acum, sunt marele învins,
nu-s primul ce-a căzut în mare,
nu-s primul care tainic a pătruns
gustul amar al valurilor tale
și dacă mai păstrezi ceva
din roua ce-ți puneam pe frunte,
din șoapta mea ce-n gând te rechema,
zâmbește și adu-ți aminte
s-a dus prin ploile din nori,
și-acum ne cad dorite vise,
între fecundele îmbrățișări
ce noaptea mea și-a ta le-ar vrea nestinse,
și dacă ni se pare timpul
îmbătrânit peste noi doi,
tu cheamă și recheamă-ți visul,
cum fac și eu cu ochii prinși de zori
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre zâmbet, poezii despre ploaie sau poezii despre nori
Când pleci să lași iubire
Vine o vreme
când azi e strâns din ieri,
când albul de lună
raza de soare
safirul din mare
se adumbresc
și noaptea se așează-n zi,
atunci să te-ntrebi
cu câte mâini ai dat
cât soare-ai răsărit
cât zâmbet ai rostit,
atunci pe buze să-ți rămână
dulce surâs,
o candelă senină,
senină ca un clar de lună
știind cât ai iubit...
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre mâini sau poezii despre alb
Reflexii
O ploaie de rubine se scurge prin văzduh
Când soarele coboară cu mintea spre apus
Iar norii se aprind de iz portocaliu
Când seara se arată pe cerul străveziu.
Simțim cum astrul zilei iese din văzul vieții,
Cum umbra, veste nopții, ne mângâie pereții.
Răspunsurile-s scurte, apoi mai cresc și-s lungi
Când bezna și lumina se interpun în dungi.
În soare fierb idei din elemente rare,
Lumina-i infinind descoperiri de zare.
Un soare știm a fi iar luna e tot una
În lumea noastră gri și colorată-ntr-una.
Un singur soare, da, când bate-n zi înaltul,
Dar dacă-n altă zi și soarele e altul?
O lună prea măiastră ce noaptea o-nfioară,
Dar noapte după noapte aceeași n-ar fi iară...
Cu zi de zi e altul, noapte de noapte-i alta,
Coloana-i infinită și neștiută dalta,
O mie de simboluri palpită-n orice punct,
Cuvânt e și-n tăcere, tăcere-i și-n cuvânt.
Ascult la noi, la voi, la ei în jurul meu
Și-ncerc să pot simți fără să-mi fie greu...
Când soarele apune de ei, de voi sunt plin,
Doar noi încă mai suntem când astrul pleacă lin.
Înaintând în noapte și noi ne-nsingurăm,
Morbidul izolării meniți să-l încercăm.
Dar totu-i trecător și știu, și știi, și știe
Că izvorând lumină o zi iar va să vie.
poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică sau poezii despre seară
Gând lunii
Lună ce mă rătăcești
și mă zbați în raze reci,
ce mă-ntrebi și mă sucești
doar în vechile povești.
Sora mea cu amintiri
vii doar noaptea prin arini,
nu mă încălzești, să știi,
doar mă perpelești prin spini.
Vii și pleci când îți e zi
și mă lași mai obosit,
roua dragă florilor
mi-o lași lună ochilor.
Lună, draga mea din nopți
tu ce totul luminezi,
tu ești cea ce mă mai poți
împăca dacă mă vezi.
Lună, lună, luna mea,
nu mai vreau în noaptea mea,
rogu-te dacă asculți
să mă strălucești c-o stea.
Adu-mi lună raza ei
să răzbată prin lumini,
să mă mângâie pe gând,
nu mereu, din când în când.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre amintiri
Sonet sub raze de Lună
Hai să lăsăm lumina să se-așeze
Pe umerii dorințelor tăcute,
Să le transforme-n alintări plăcute
Și-asalturi de iubire să cuteze.
Hai să plutim pe-o mare de plăcere,
Să-ntâmpinăm, cu piepturile goale,
Atingeri noi de valuri ireale
Pornite într-o dulce adiere.
Să ne-avântăm sub razele de Lună
Și să luăm lumina ei cu noi,
În raze împletite drept cunună.
Iar de va fi ca totul să apună
Și să-notăm prin timpul de apoi,
Să fim tot împreună, amândoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creatori
Ne-am inventat cuvintele și singuri ne-am scris cărți
Și aberant apoi le luăm sursă de noi, alte, preopinențe,
Citind din psalmi, din liturghii, din Biblie... alte hărți
Ce colindăm pe rând, cu decalog model de... competențe.
Ne construim, noi, sfinți, sanctificăm, dăm moaște
Și noi le spunem Dumnezeu, iar popii... un apostol.
Ne beatizăm în ctitori, chip punem în icoanele de Paște...
Și apoi nebuni ne-naripăm doar crez, lipsit de orice știință... în stol!?
Ne creăm singuri totul și necaz și bucurii, ne naștem
Și aleatoriu-i numai, învălmășeală -brownian hazard, de noi-
Ca apoi să ne citim în palme proprii sorți, destin ce-l paștem
Stând în genunchi, cu cap sub patrafir... sinucigași eroi.
Om înțelege, azi, că început tot noi am fost și noi facem... "apoi"
Și că pedeapsa de-i, cea maximă, e moartea, rezervată oricum... Și pe deasupra goi, goi, goi?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre știință, poezii despre nebunie sau poezii despre moarte
Rondelul ivirii
Mi-e chipul tău întreaga zare
Ca licurici zâmbindu-ți fața
Ce bucuriei e povața
La ceață, când se mai năzare
Privirea-ți mi-este dimineața
Și mângâierea înserare
Mi-e chipul tău întreaga zare
Ca licurici zâmbindu-ți fața
Prezența ta e întrupare
A vieții, și nu doar prefața
Se-afundă doru-n suprafața
În care suntem vii tipare
Și chipul tău întreaga zare
poezie de Damian Luz
Adăugat de damian muntean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre licurici, poezii despre dimineață sau poezii despre bucurie
Vibrația sufletului
Eu prețuiesc dreptatea
După cele ce am vorbit
Să îți spun ce am prețuit
Iubirea și deșteptarea
Sufletul din noi răbdarea
Cerul când e plin de stele
Vântul ce a duce mistere
Toaca strigă sărbătoarea
Distanța pământ și soare
Cel ce știe să iubească
Pe semeni să-i prețuiască
Iubind raza cea de soare
Tainica iubire inimă mare
Vibrația suflet cu galaxia
Îmi alină sufletul bucuria
Iubirea-i mare lună și soare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vorbire sau poezii despre dreptate
Laguna din întuneric
În întuneric este o lagună,
unde-am fugit de-acasă amândoi,
să înotăm prin visuri către lună,
să facem oază grindul dintre noi.
Ne prindem tot albastrul în privire,
din verde facem scară către Cer
din mângâiere zbor spre nemurire
și dintr-o teamă doar un lup stingher.
În orizontul dezmierdării calde
se mistuie distanțe-n ani lumină,
și din sărutul ce pe coapsă-ți cade
se stinge dorul aprig, în surdină.
Închidem stresul zilelor apuse
în picurii de rouă de pe frunte,
iar vorbelor ce încă n-au fost spuse,
le facem aripi către vârf de munte.
În întuneric este o lagună,
unde fugim de-acasă, când și când,
să înotăm prin visuri către lună,
să facem raze de lumină-n gând.
Ne prindem în privire antonimul,
și strângem cioburi mici, din orișice,
iar tu când vrei să-nchizi în noi sublimul,
spun da și nu, iar tu mă-ntrebi: de ce...?
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre întuneric, poezii despre înot, poezii despre zile, poezii despre sărut sau poezii despre stres
Stăteam de vorbă-n umbra somnului
atunci când inserarea cade între noi
și răsuflările se strâng să stea de vorbă
când osteneala zilei se ridică în genunchi
vom fi plecat prin alte vise căutându-ne
câte un trup ne vom sculpta din carnea nopții
și nou născutelor le vom da viață
din dalta buzelor dăm rotunjime formei
și în căușul palmei strângem focul viu
mă suspectam de impostură și grotesc
când trupu-ți pângăream cu tușe groase
doar un artist adevărat va scoate
ascunsele păcate cu atingeri caste
fachirii dorm pe-un pat de cuie
și somnul lor e calmul lacului adânc
ți-e trupul mare răscolită de furtună
iar eu o biată luntre cu catargul frânt
frumos și trist e visul de mărire
tu ești mărirea iar eu visul năruit
m-oi scufunda în apele-ți nervoase
și nu voi recunoaște-n veci că am murit
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre foc sau poezii despre artă
Dragostea noastră
Sărutul tău... mană cerească, privire-adâncă m-amețește
și vocea ta mă răscolește, atingerea mă zămislește.
Ești Dragostea reinventată, ar trebui alte cuvinte
s-o definească, făr' să strice sublimele ei legăminte.
Scântei din lumi neîncepute mi-aprind în inimă dorința,
în reverie și descântec, când ființa ta mi-e locuința.
Îndrăgostiți?! Iubiți?! Prieteni?! Nu! Suntem UNUL și ne-ajunge!
IUBIRE-n suflete ne curge din șapte unicorni pur-sânge.
Și nu mai știm când ne e noapte, și nu știm când se face ziuă,
că Dragostea reinventată nu știe bate apa-n piuă.
Sărut de foc, voce din astre, privire de Minune-Albastră,
îmbrățișări de curcubeie... cam asta e Dragostea noastră...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre unicorni, poezii despre reverie sau poezii despre prietenie
Aproape de cel drag
La tine mă gândesc când valu-n soare,
Pe mări sclipește,
Când licărul de lună, din izvoare
Se oglindește.
Te văd pe tine când în drum, sub zare
Colb se ridică.
În bezne, când drumețul pe cărare
E prins de frică.
Te-aud pe tine-n vâjâirea-adâncă
De val, în ropot
Adesea merg s-ascult când, stins, în luncă,
E orice șopot.
Cu tine sunt; de-ai fi cât de departe,
Sunt lângă tine.
Apune; stelele-n curând vor arde.
De-ai fi la mine!
poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Goethe despre timp, poezii despre frică, citate de Goethe despre frică, poezii despre drumeție sau citate de Goethe despre Soare
Transformare
Susură prin munte, un izvor,
Se aruncă-n lume, călător,
A plecat de sus, din înalt,
S-a lăsat în vale, în neant.
Vesel și zglobiu, nu se teme,
Se va-ntoarce-aici, dup-o vreme,
Limpede, senin, ca o joacă
Pleacă înspre vale, să se-ntoarcă.
Se-mpletește-n cale cu un pârâiaș,
Fratele mai mare, mai poznaș,
Iar la confluență se învolburează
Când se-adună-n brațe și dansează.
Merg îmbrățișați spre un râu
Și se-ncing tustrei într-un brâu,
Duc cu jocul lor, în aluviu,
Bucuria vieții, într-un fluviu.
Hora s-a lărgit, pe sub soare,
Drumul se sfârșește, într-o mare!
Arșița-i ridică, într-un nor,
Noru-i poartă iarăși, la izvor.
Ăsta-i ciclul vieții, de nu știm,
Am crezut că viața e ca să murim
Și că am venit doar să procreăm,
Însă nu ne ducem, noi ne transformăm!
Din sămânță-n floare, din crenguță-n pom,
Apoi, din iubire, în copil, în om,
Din puștanii veseli devenim adulți,
Mai albim puțin și suntem cărunți.
Singuri am venit! Ne iubim... în doi,
Învățăm cu timpul, cum să spunem, noi!
Ne-nvârtim în cercuri și uităm, desigur,
Că plecăm spre moarte, câte unul, singur.
Suntem ca izvorul care se transformă,
Doar că nu-nțelegem, încă, sub ce formă,
Fără să simțim, tragem doar concluzii:
În material, suntem doar iluzii.
Asta este lumea! Luptă și se zbate!
Sufletul și-l uită, undeva, departe,
Timpul nu ne iartă, ne ia din putere,
Pentru ce ne-a dat, el tribut își cere!
Ne-ntrebăm, retoric, când îmbătrănim,
Pentru ce ne naștem, pentru ce trăim?
Oare ce e viața? De ce chinuim
Dacă într-o zi tot o să murim?
Când n-avem putere să ne mai mișcăm
Și privim în urmă, oare ce aflăm?
Ce ne mișcă oare? Oare ce să fie?
Ce motor ascuns ne dă energie?
Pentru ce-am venit, care-a fost menirea?
Banii și averea??? Nu, era iubirea!
Patimă, iubire, lacrimă și zâmbet,
Toate-aceste stări, au un nume: suflet!
Oameni lângă oameni, oare cât petrecem?
Din pământ suntem, în pământ ne ducem!
Când ne transformăm? Nici n-avem de știre!
Ce luăm cu noi?
Suflet și iubire
poezie de Florentina Mitrică (4 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre învățătură sau poezii despre știri
Pentru cei mai avansați lecțiile aveau alte tematici; despre stoluri și necesitatea lor. Interesantă mi s-a părut lecția de geografie unde se vorbea de ținuturi noi, necunoscute de toate vrăbiile. Desigur că erau invitați profesori din alte stoluri cu mai multă experiență și se pleca deseori în zboruri de recunoaștere și punere în practică a lecțiilor predate. Întotdeauna stolul format din tinerii elevi era format și din cei vârstnici pentru înțelegerea lecției predate în acea zi. Dar a doua zi lecțiile se reluau, pentru că viața vrăbiilor, ca și pentru alte specii este o școală continuă care nu trebuia neglijată.
Mihai Leonte în Profesoara Vrăbiuță
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lecții, citate despre vrăbii, citate despre școală, citate despre viață, citate despre tinerețe, citate despre superlative, citate despre profesori, citate despre geografie, citate despre elevi sau lecții de engleză