Întâlnire ratată
noi nu ne-am întâlnit niciodată
eram însingurat și trist
pe un ciot strâmt de zare
te-am creat într-o noapte, femeie
din alge, scoici și un strop de mare
peste buze am așternut un surâs
ochii tăi, două stele
culese din visele mele
au trecut zile, ani
azi, între cer și pământ
umbre diafane se târăsc pe un drum
doi străini pe un țărm
valuri se sparg tăcute în mare
departe de tine, de noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Scriu pe cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre stele
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
Citate similare
Ninge
fulgi albi, fulgi pufoși atârnă de nori
e iarnă, e frig și e ger
timpul iar grăbește, vremuri se mai frâng
plutesc pe o barcă, eu, o femeie, un gând
pe buze cerni stele
fuge iubirea pe valuri haihui
undeva, pe țărm, un oftat
mă opresc, tu surâzi
un sărut, un nou început
ce frumoasă ești
albă, inocentă și pură
vâlvătaia privirii, e sânge, e foc, e șuvoi
mângâi coapse unduite pe ape
rătăcit în intensitatea curburii
cântă vântul, zboară pescăruși peste zare
sărută-mă femeie în mare
valuri te prind, te cuprind
și te strâng în brațe de foc
offf, în viața asta fără de noroc
freamătă vântul în valuri
vreau buze, vreau trupul, vrea timpul să curgă între noi
să adormim apoi în tainicul drum
hai cântă femeie, o dată, îți cer
să fii a mea în astă noapte, mai cer
femeie, duioasă făptură, înger în cer
să împletim din măinii o scară spre cer
hai vino iubito, hai vino lumină
ochii să îi sorb în zorii noi primăveri
să te iubesc în viscolul din noi
mai ninge femeie, ne ninge pe noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre alb
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Surâsul
am văzut orizontul
prin cioburi de gânduri
de veghe în lanul de grâu
ce s-a copt într-o vară
curgea un râu între noi
erai floare
floarea soarelui te numeai
singură
în marea singurătate
nu știam
tăcearea zăcea goală între noi
un timp
un cuvânt nerostit
durere
o clipă eternă
în arșita dorului nespus
uneori ploua
când plângeai
paharul s-a revărsat peste coala murdară de gånduri
mâna a întâlnit trupul
ai țipat
picurau lacrimi pe coapsa sufletului
te-am scris
pe țărm
goală de păcate
știam
erai departe
eu
în altă parte
m-ai primit în lacrima ta
iubire
între buze și brațe neastâmpărate
te-am ales pe tine
la prima întâlnire
ploua
doi nebuni pe țărm
erai fierbinte și pură
și ai surâs în doi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre flori, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre singurătate, poezii despre râuri, poezii despre ploaie, poezii despre nebunie sau poezii despre mâini
Țărmul
atingi ușor
a mea chemare
cu un sărut
acuns în valurile mării
în lacrima primului cuvânt ce a răsărit în noi
eram un țărm uscat de mare
eram o pagină smulsă de vânt
în albastru înfinit al unui gând
femeie, sunt aripă frântă
îți caut versul pe țărmuri de zare
te chem să te cuprind
să-ți spun în astă noapte
o șoaptă de iubire
să te dezmierd cu o vorbă de alint
între noi e trăire, visare
iubita mea, născută într-o zare
pe corzi line de vioară
în adierea dorului și lacrima gândului
e marea învolburată
și vântul lacrima o poartă
de zbor nebun, de zbucium trecător
pe țărm așteaptă un om
timpuri curg, se scurg
e stâncă, e dor
valuri se sparg și stânca ascultă-ascultă
femeie, dă-mi aripi să zbor spre infinit
să-ți mângâi trupul cu chemări
să te dezvelesc încet-încet de întrebări
să te învesc cu roua zorilor în zori
să te iubesc așa cum știu
cu patimă și dor
pe țărm de mare
tu ești trăire și visare
iubita mea născută dintr-un stop de mare
de ce mi-e dor de tine
tu dulcea mea femeie
parfum suav de orhidee
te-ai desfăcut în noapte
când stropi de ploaie se scurgeau pe trup
și te-am chemat în gândurile pure
să-mii fii regină
în pasul pur în doi spre nemurire
sunt arcă ce taina lumii o poartă
să risipesc cu un sărut
distanța ce ne poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre stânci, poezii despre dor, poezii despre aripi sau poezii despre vioară
Un vis
pe cer plâng stele înnodate
de gânduri, păcate, de toate
valuri agață coliere de alge
de pașii rătăciți pe un țărm
pe valuri o plută plutește uitată
în larg, o stâncă
cu pleoapele udate de gânduri
aștern vise în noaptea înstelată
printre norii din suflet
de o viață mă răsucesc între ani
suspendat în gol
întind aripi să zbor
cad tăcut în mare, în zori
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare
Ultima casă
între tăcute clipe
mă izbesc de geamuri, astăzi mute
clepsidrele curg goale, agale
în umbra atâtor ani trecuți și petrecuți
ard în clipe tăcute alături de noi
tu vii și pleci
eu am rămas cu noi
ne tot lovea clipa prezentă
ne regăseam în depărtări
ardeai fierbinte'n mine
plecam între chemări
străini, în lumi străine
ne căutam pe noi
ne rătăceam între secunde
venise altă clipă
noi, două torțe vii
ardeam în întrebări, ardeam între cei vii
atunci te întrebam, de ce nu vii
alerg către tine, femeie, în noapte
aprind o candelă, pentru doi
să lumineze calea iubirii
sărutul a rămas pe o masă
e ultima casă, acum, pentru noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre secunde, poezii despre noapte, poezii despre lumină sau poezii despre femei
Îngerul iubirii
femeie, îngerul iubirii
te scalzi în bolți cerești
și roua zorilor îți mângâie în zori obrajii
mă ard cuvintele tale
și țip în noapte dorul meu
te caut printre lacrimi și suspine
și te găsesc în lacrima din noi
te voi învăța femeie într-o noapte
sărutul
ce odată într-o gară ne-a unit pe noi
sunt rug aprins în zorii zilei noi
în ochii tăi se oglindește marea
pășesc pe drumul dintre doi
doi tineri visători și goi ce au visat odată
azi mângâi lacrima ce curge și plânge
o alint cu un sărut
caut un suflet, să îți dăruiesc o mare
dau de pământ cu legi, cu toate, cu păcate
lasă poarta iar deschisă
să pătrund la noapte în gând
să sărut un trup, o floare
femeie, demon, înger, pe pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tinerețe sau poezii despre rouă
La poarta sufletului
m-am descălțat de gânduri la poarta sufletului
să nu murdăresc surâsul luminii
da, sunt un păcătos
în astă lume beată
pe tălpi adunasem tăceri
culese din ancestrale dureri
eram aici și dincolo
pe țărmul zbuciumat al sufletelor moarte
între mare și cer
ape se zvârcoleau haotic în zare
pe sub pleoape curgeau amintiri
de ieri, de nicăieri
uneori pictam alte gânduri în casa cerului
între iertare și păcat
mă crezi, mă ierți...
poate azi, nu sunt acel ce sunt
rostogolit printre stânci
între alge și scoici
mă întreb, de mii de ani...
offf, am uitat întrebarea
da, sunt uituc, și...
rămân aici,
unde nu sunt
decât o vorbă irosită în vânt
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre murdărie
Atingeri
atingi ușor a mea chemare
cu un sărut acuns în valurile mării
în lacrima primului cuvânt născut între noi
eram un țărm uscat de mare
o pagină smulsă de vânt
în albastru înfinit al unui gând
femeie, sunt aripă frântă
caut versul pe țărmuri de zare
te chem să te cuprind
să-ți spun în astă noapte
o șoaptă duioasă de iubire
să te dezmierd cu o vorbă de alint
între noi e trăire, visare
iubita mea, născută într-o zare
pe corzi line de vioară
în adierea dorului și lacrima gândului
e marea învolburată
și vântul lacrima o poartă
de zbor nebun, de zbucium acum
pe țărm așteaptă un om
timpuri curg, se scurg
e stâncă, e dor
valuri se sparg și stânca ascultă-ascultă
femeie, dă-mi aripi să zbor spre infinit
să-ți mângâi trupul cu chemări
să te dezvelesc ușor de întrebări
să te învesc cu roua norilor în zori
să te iubesc așa cum știu
cu patimă și dor
pe țărm de mare
tu ești trăire și visare
iubita mea născută dintr-un stop de mare
de ce mi-e dor de tine
tu dulcea mea femeie
parfum suav de orhidee
te-ai desfăcut în noapte
când stropi de ploaie se scurgeau pe trup
și te-am chemat în gândurile pure
să-mii fii regină
în pas divin spre nemurire
sunt arcă ce taina lumii o poartă
să risipesc cu un sărut
distanța ce ne poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere
Într-o noapte
uneori strângeam stele în palmă
să nu se rătăcească în galaxii
mă aveai, eu visam
clădisem un monument pe ăst tragic pământ
mă întrebam mereu cine sunt
treceai printre stele, suavă ca ele
erai senină și pură iubito
te frângeai între gânduri, eu pășeam printre spini
erai primăvară, fecioară...
îmi era atâta dor de tine, dor de casă
să vin, să mă întorc astăzi acasă
dar lupii ăștia mă omoară, nu mă lasă
și dacă tu...
atunci eu...
ce labirint al sufletului croisem într-o noapte între noi
e trist că n-am știut atâta timp de noi, noi, doi nebuni
noi, amândoi, în șir de doi
începe tu, eu...
tu mă strigai în noapte, chemarea era mută
plutea pe lac un nufăr, iar tu plângeai prin colțuri
te adunam în palmă și printre gândurile lumii
te-am sărutat femeie, ca întâia dată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre tragedie sau poezii despre primăvară
Într-o zi
tic-tac, tic-tac
ceasul s-a poticnit într-un ciob
s-a oprit, apoi a tăcut
am țipat atunci la porțile timpului ucis într-o noapte
nimeni nu m-a auzit
uneori mă regăseam între buze ascunse în primăveri
atingeri din trecut, pe unde am trecut odată, poate niciodată
o adiere îți mângâia paloarea unui surâs
foșneau frunze uscate în toamne uitate
eram scoică risipită în nisip milenar
un suflet pierdut într-un psalm
căutam un strop de mare, în zare
mereu mă întrebam, mai era marea o mare
alteori desenam pescăruși pe asfalt, mă priveai
renășteai în zori din mare, în cântecul tragic al valurilor
la ceasuri târzii îmbrăcate în șoapte
se frânge amurgul, cuvintele au început să mai moară
tăcerile mă apasă, eu zac în negura lumii, printre lacrimi, păcate
uneori ascult tăcerea în noapte, mă doare
pic-pic, apoi nimic
e ceară în suflet, sunt suflet de ceară în bezna milenară
un suflet sfâșiat, trecător pe drum la ore târzii
mă zbat și mă tem
pe frunzele reci se scutură amintiri, se scutură și timpul rămas
clepsidra lumii e spartă
rătăcit în valuri târzii, te caut în noapte, străină sau cine oi fi
stingher călător printre șoapte, sunt frântură de vis din timpul ucis
de rămas nu a rămas nimeni
amurguri de ceară se aștern peste pleoape
plâng stele pe cer, mă ceartă, mă cheamă
și totuși doar pe tine te așteaptă
femeie a nopții, femeie în noapte
plouă prelung și mi-e frig
plouă și timpul spală gânduri în piatră
fiorul nopții uitată, în noaptea existenței noastre
ploile se întorc în privire, e toamnă în mine, în lume, în toate
femeie, suflet scăldat în lacrimi culese din rouă
sunt umbră în penumbra lumii în timpul uitat între pleoape
visul mi-a furat trecutul, dar unde-i prezentul
timpul s-a unuit cu marea, descarcă ochi din cer, într-o noapte
așa mă regăsesc despuiat de primăveri în fiecare vară ce-a rămas
dar ce-a rămas astăzi din lume
unori desenez cai liberi pe scoarța copacilor, să aud în zori, tropotul lor
în zare cresc rădăcini
ancorez uneori, sunt suflet pe mare
se sparge un val într-o scoică în timp ireal
cuvântul meu e sărut, al unui străin ce a iubit odată, o fată
de voi veni la răsărit de gânduri, într-o zi oarecare
să smulg de pe umeri trecutul
să știi că am venit dintr-o eră ratată pe un tărâm de umbre
sub tălpi freamătă iubirea
uneori conturez universul cu un surâs
mă reîntorc în zori să aprind candele în altare de suflet
să mă aștepți femeie în poartă
azi, am venit, am venit acasă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă
Fir de floare
azi cerul s-a despletit de valuri
cioburi de stele
curg, se scurg
din ochii tăi femeie
umblam descuț de gânduri, de păcate
mă cufundam tăcut în valuri
uneori împleteam din frunze șiraguri de șoapte
să le așez pe trupul tău în noapte
obosit mă înveleam în mantii de humă
sunt poetul ce plânge în umbră
tu pășeai tăcută în penumbră
căutam muza printre cioburi de speranță ucisă
trist, frământam în palme alte gânduri
să învelesc noaptea cu marea
mi-e dor să îmbrățișez văzduhul în lacrima cuvântului nescris
să urc spre cer, a visare
să-mi caut muza în zare
scriu, scriu
și-n dimineața crudă
o veste bate-n geamul sorții
să mă deschid într-o chemare
invață-mă Doamne, cuvântul din lacrima morții
învață-mă să te iubesc femeie
să-mi fii muză, dor și scânteie
să modelez cuvinte-n cer
ce tainic cântă astăzi marea
ce lungă-i este așteptarea
tu înflorești în zorii noi femeie din întunericul nestins
ești fir de floare, ești surâs
ești lacrima ca a topit apusul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre întuneric sau poezii despre poezie
Un tren, o gară, o viață
te-am așteptat în gară iubito
o viață întreagă
plecau trenuri grăbite spre vremea de apoi
apoi nu a rămas nimeni în gară, decât noi
treceau trecători, prin noi, pe lângă noi
azi noi nu eram doi
mereu mă întreb, unde eram noi
eram străini, într-o gară de doi
era frig și era ger, între noi, amândoi
trec trenuri, prin gară, prin noi
eu am așteptat într-o parte
tu nu ai venit astăzi la noi
un tren, o gară, o viață
și o iubire uitată între noi
te-am așteptat iubito, într-o gară
în suflet, o chitară ruptă de gânduri
în mână, un trifoi cu trei foi
trenul s-a dus
nu a oprit între stații
a plecat fără noi
trec timpuri în gara uitată de lume
cafeaua arde pe masă
nu e nimeni acasă
tăcerea, uitarea, zace în noi
iubirea plânge pe-o bancă, iubito
în gara aceea, la margine de noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre gări sau poezii despre plâns
În zori
o colibă de o palmă
pe o stâncă cioplită în munte
clipire
un chip, un trup, o privire
doi sâni, fragezi și goi
mă așez în culcușul de paie
lângă noi, amândoi
am scuturat noaptea de pe umeri
deschizând ochii apoi
priveam sânii tăi albi
nu am văzut clipa
privirea luneca ușor-ușor peste buze flămânde
sărutam ceasul zilei
tu pășeai printre noi
te iubesc, am strigat într-o noapte
te-ai înfășurat cu părul tău
în soarele alb al unei zile de mai
încolțise sămânța în pântec
în zori, ne-am aplecat peste un copil
i-am dat un nume, apoi
se ridica de buze cuvântul în vazduh
acolo, unde cerul și-a deschis privirea
să cadă peste noi ploaia fecundă
iubita mea, lumina din zori
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni sau poezii despre păr
A fost...
trec zile, trec luni,
în grabă, grămadă
tu vrei să mor de dorul tău
te-am căutat femeie, o viață întreagă
ne-am întâlnit în parcul de castani
la margine de timp, la margine de ani
te așteptam odată într-o gară de doi
nu ai venit sau poate timpul a uitat de întâlnire, ai uitat de noi
cine azi mai știe, cine...
îmi era dor acut de primul nostru sărut
pierdut azi între ani
ce a rămas din noi
o tristă agonie a unui vis
mă arde încă dorul tău și plâng în gând de dragul tău
eu am plecat spre veșnicie
să plâng pe o coală goală de hârtie
tu cauți alt bărbat și alt tărâm de dor
așa este în viață
totul este trecător
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie
În lacrima iubirii
februarie a trecut sau a zburat demult
o amintire roasă de un gând pe calendar
lacrima a curs și s-a scurs între noi
cuvântul a sângerat la margine de veac
înlăcrimat cerșeam privirea, eu, ultimul damnat
fulgii cădeau în clipe apuse și târzii
iar mugurii înghețau în palmă
bătea o inimă pe ram și ciripitul era taină
curgeau lumini peste timpuri
mă rătăceam prin anotimpuri
mirosea a zăpezi prin pădurile de ieri
căutam o femeie, prin tăceri, aici, pe nicăieri
nu veneai, eu plecam
eram veșnicul prezent pe un drum absent
lacrimi curgeau pe cearceafuri frământate de noi
cu patima iubirii dintăi
tornada iubirii răvășise o mare în noi
eu scriam, tu tăceai
timpuri curgeau între noi, eu căutam un loc de doi
azi sunt doar un trecut
un om ce a iubit în noapte, odată, o fată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre tornade, poezii despre păduri sau poezii despre muguri
Chemarea
dacă voi plânge femeie în noapte
să știi, să știi
că am plecat departe
departe de lume, de toate
pe punți de ape, pășesc mai departe, în noapte
punți de tăcere, de lacrimi, durere
plânge cerul
e lacrimă toată
iubirea pierdută, uitată, ratată
femeie, cu buze de mure
uscate de gânduri
sărutul absent
trupul plânge în gene de sânge
s-a ofilit, nu s-a mai frânt în aprigă îmbrățișare
pe cearceafuri fierbinți
pe cărările sufletului curg azi amintiri
femeie, unde ești
e noapte târzie
atât de neagră, opacă și goală
doar umbre mai trec pe alei
pe cărările gândului și lacrima dorului
azi pescărușii au fugit
de tristețe și dor
plecând departe, pe mare
ducând cu ei
lacrima, iubirea, visarea
pe mare, valurile plâng
așteaptă o femeie în zare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi
mi-e dor de o mare
acolo, departe-departe, de zare
pierdută în marea depărtare
mi-e dor de năvalnice valuri, de cerul senin
îmi este dor de lumina divină
mi-e dor să plutesc
lângă frații mei, albi și puri pescăruși
peste țărm, peste valuri și stânci
mi-e dor de nebunia ce țipă aprig în mine
vreau sa fiu cel ce liber aleargă
pe mare, prin vântul nebun
să urlu la stele, să alerg printre ele
sus-sus să mă avânt
departe de ăst pământ
dar, aripile's frânte
cad, mă zdrobesc de lume, de toate
aici, pe ăst tragic pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bulgăre de lumină
pe țărm un pescăruș
singur cu marea
păsesc către el
sunt drumețul cu chipul de ceară
rănit între spini
cu fiecare pas
trecut, rămas
mă apropii de cer
mă rog, mă închin
lucesc între spini
stropi cruzi de lumină
ochii senini
a cui este vina
joc de umbre pe cer
pe umeri mantie cu crini
obosit mă așez între ani
mă închin în taina primei lumini
curgeam prin viață tăcut
în urmă fecioare
născute din mare
pășeau spre soare apune
printre valuri și spume
apune și timpul rămas
astăzi iubesc și beau orizontul cu sete
la final se naște un prunc
aici, lângă mare
surâde candid devenirii
în ochii lui cruzi răsar bulgări de lumină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre sfârșit
Chemarea
printre flori, în splendide culori
doi fluturi albi
împerecheați într-un sărut
acut, discret și inocent
printre sălcii și salcâmi
două păsări împreună
departe, undeva, cândva
soarele îmbrățișează marea
într-o tainică chemare
în surâsul zorilor și țipătul norilor
pe țărm așteaptă o femeie
contopită cu cântecul mării
val după val, se pierd în larg, în zbor ireal
tu unde ești femeie
floare de lotus închis
să te dezbrac de gânduri, de taine, de păcate
să dau de pământ cu toate
nu-mi pasă...
am atins într-o noapte gândul cu buzele
sărutând timpul strecurat între noi
cuvântul tău era o mângâiere lină
tu unde ești, eu azi nu sunt decât un gând
o mare ne desparte
mi-e dor să plecăm, să fugim spre infinitul iubirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre nori
Prin fum de țigară
într-o zi m-am întâlnit cu depărtarea
se depărtase de mine
în fugă, în grabă, grămadă
în palme adunasem gânduri măcinate
de ani trecuți, petrecuți
prin cârciumi famate, cu femei de o noapte și fum de țigară
timpul sorbea cu nesaț amintiri
la o masă, undeva, printr-o casă
o coală arsă de timp
spunea o poveste uitată în sertare
despre o viață ascunsă sub pleoape
treceau în zbor nori călători, în zbor ireal, visători
uneori cădeau și stele
tăcute, micuțe și ele
pe țărm curgeau vise
despre o mare rătăcită printre valuri
am trecut de mine de multe ori
printre scoici sfărâmate și cochilii de gânduri
pașii se scurgeau leneși pe nisip
nu mă recunoșteam
chipul se oglindea alegoric în ape
apoi mi-a fost frică
marea îmi ardea tălpile sfâșiate de întrebări
obosit, m-am așezat între clipe, să dorm o veșnicie
când m-am trezit
marea plecase undeva, departe...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn