Auzi cum se izbesc fluturii de noapte
E vremea cireșelor coapte.
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
Îți culeg un coș de gânduri, ca pe niște fructe.
Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte.
E timpul să culegem mușețel și albăstrele.
Să adunăm din iarbă un coșuleț cu stele,
Din care să îți fac un colier,
Cât mai am timp, cât mai pot să sper...
Și mai vreau să-ți aduc o turmă de nori pufoși,
Ca să ai din ce să faci gogoși.
Și de la zvârlugele alea de iele
Puțină pulbere dulce de stele...
Și, dansând pe tâmpla mea, să dai timpul mai încet,
Că deja îl aud pe bătrânul ascet,
Care mă amăgește cu o eternitate...
Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Dos Passos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre gânduri
- poezii despre fructe
- poezii despre fluturi
- poezii despre cireșe
Citate similare
Lasă-mă să-ți deschid poarta către noapte
Lasă-mă să-ți deschid poarta către noapte,
Tu, înger și demon ce strigă din neant
Licăr de soare ce se traduce-n șoapte
Ce rup în două ceruri, într-un ospăț bacant.
Lasă-mă te rog, să te îmbrac în șoapte,
Și să-ți aduc sărutul ultimului val
Să îți culeg din ceruri stele coapte
Păzite de îngerii din ținutul abisal.
Lasă-mă să îți sărut visul de lumină,
Cu care astăzi te-ai înveșmântat
Iubito, în nopțile cu lună plină
Vreau să te sorb, pastel de însuși Zeus pictat.
Iubito, lasă-mă în zori să-ți fiu luceafăr,
Cu dor să îți sărut geana dulce de copilă
Și obrajii tăi fini, petale de nufăr
Întâmpină primăvara cea caldă și subtilă.
Lasă-mă să-ți cer să fii a mea mireasă,
Îmbrăcată-n jertfa albă a unui val absurd
Aproape de zenit noi să ne facem casă
Eternele iubiri vreau să le văd cum se dezmierd.
poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre sărut, poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre prăpăstii, poezii despre primăvară sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În fața mării
Cum seamăn eu cu tine, mare,
La fel, mereu neliniștit,
Închis din patru părți de timpul,
Din care nu e de ieșit.
Mă zbat adânc, fără cruțare,
Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,
Dar oricât aș lovi de tare
Degeaba țărmii mi-i lovesc.
E-o luptă fără-asemănare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s mulțumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.
Izbesc mereu, mereu mai aprig
Și fără să îngenunchez,
Dar nu pot, nu, ieși din vremea
În care-ncep să-nnegurez.
Mi-e dorul inima și gândul
Tot răni, la zbatere proscris,
Dar încă lupt să nu stau numai
În țărmurile mele-nchis.
Izbesc, izbesc întotdeauna
Ca tine, tot mereu la fel.
Și mie timpul mi-a pus maluri
Și nu pot să mai ies din el...
poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Virgil Carianopol despre timp, poezii despre mulțumire, poezii despre inimă, poezii despre fier sau poezii despre dor
Auzi, iubito...
auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba și pământul,
cântă și pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă și vântul
pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
și urcă iar spre stele
dar cerul n-are nici o stea,
doar ele știu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele
auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineață,
dorințele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe față
ești mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre
când te întinzi peste pământ
ești floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ți respir clipa dorință
întinși pe iarbă printre flori
îți simt căldura, o chemare,
am amețit de-atâtea ori
sub trupul tău ușor de floare.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vânt, poezii despre muzică, poezii despre dorințe, poezii despre superlative sau poezii despre păsări
Luna de pe cer
Îți promit că ies la noapte, sus pe cer
Să caut luna, ce se ascunde-n nori
Și, dintre mii de aștri călători
O să ți-o aduc, golită de mister.
Din razele pe care le va geme
O să îți țes o scară fermecată
Pe care să te urci, frumoasă fată,
Spre alte înălțimi ce-or să te cheme
De va fi timp, pe-acolo prin înalt
Îți voi culege și un buchet de stele
Să înțelegi, uitându-te la ele,
Că ești de necuprins, că ești de neuitat
Din luna de pe cer, și stele, și comete
Luminei care ești o să-i aduc lumină
Și poate că atunci, firească și deplină,
Iubirea mea va ști o clipă să te-mbete
poezie de Constantin Cucu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre promisiuni, poezii despre lumină sau poezii despre frumusețe
Ce să-ți aduc iubito de pe mare?
Ce să-ți aduc iubito de pe mare,
Ce să-ți aduc iubita mea de pe ocean?
Ce să-ți aduc iubita mea din depărtare,
Din timpul și din mitul necontemporan?
Ce să-ți aduc iubita mea din Atlantida,
Ce să-ți aduc iubita mea de pe Olimp?
Ce să-ți aduc iubito din legenda
Unui ținut și a unui ev uitat de timp?
Vrei să-ți aduc poemele străvechi despre iubire
Și diamante ferecate-n aur și argint?
Sau amfore grecești scăldate-n nemurire,
Din Sparta din Athena sau Corint?
Poate dorești să îți aduc numai seninul
Și liniștea albastră din nemărginiri?
Ori poate vrei ca să-ți aduc destinul,
Potopul și blestemul unor mari iubiri?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre poezie, poezii despre ocean, poezii despre diamante, poezii despre aur sau poezii despre argint
S-a dus
s-a dus totul s-a dus într-un văzduh,
când te cântăm noapte de noapte,
când te chemam cu mult năduf,
când îți sorbeam buzele coapte
și flori plăpânde ți-aduceam
și roza visurilor tale,
și în beție tainic îți prindeam
amorul nostru de amăgiri carnale
s-a dus și-acum, sunt marele învins,
nu-s primul ce-a căzut în mare,
nu-s primul care tainic a pătruns
gustul amar al valurilor tale
și dacă mai păstrezi ceva
din roua ce-ți puneam pe frunte,
din șoapta mea ce-n gând te rechema,
zâmbește și adu-ți aminte
s-a dus prin ploile din nori,
și-acum ne cad dorite vise,
între fecundele îmbrățișări
ce noaptea mea și-a ta le-ar vrea nestinse,
și dacă ni se pare timpul
îmbătrânit peste noi doi,
tu cheamă și recheamă-ți visul,
cum fac și eu cu ochii prinși de zori
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trandafiri, poezii despre rouă, poezii despre ploaie sau poezii despre ochi
Îți sunt...
Eu îți sunt nebunul
Cerșetor de-aminte,
Să-ți presare drumul,
Să-l întinzi cuvinte.
Eu îți sunt soldatul
Ce-ți păzește gânduri.
Eu îți sunt păcatul
Ce-n ascuns îți murmuri.
Sunt risipitorul
Ce-ți culege lacrimi
Să-ți înece dorul,
Să renaști din patimi.
Eu îți sunt duhovnic
Să te spovedești.
Veșnicul statornic
Să te-ndrăgostești.
Eu îți sunt păgânul
Ce-ți ia din păcate.
Eu îți sunt îngânul
Când îți cauți frate.
Îți sunt vis de vrei,
De mă ții o noapte
Să m-arunci în zori
Ca pe-un semn de carte.
Îți sunt tot ce n-ai
Și n-ai cum să cumperi...
Schimb poți să mă dai,
Dorul să-ți astâmperi.
Nici nu mai sunt eu,
M-am pierdut în "tu",
Nu mai sunt al meu...
Eu sunt "da" la "nu".
Îți sunt zi și noapte;
Eu îți sunt uzura,
Scris, cuvinte, șoapte...
Îți sunt aventura!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre nebunie, poezii despre cărți, poezii despre cuvinte sau poezii despre cerșetorie
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?
Cum să port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?
Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...
Cum să îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?
Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre versuri, poezii despre sărbători, poezii despre seară, poezii despre religie sau poezii despre rai
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
Cum să îmi mai țesăl roibul
Pregătit de călărie
Când i-a șade-n coamă colbul
Ce s-a ridicat din glie?
Cum să port în sărbătoare
Mândra-n șaua de aramă,
Să-i culeg, de drag, vreo floare...
... Să beau vin, să mânc pastramă?
Cum vreun iepure sălbatic
Doborî-voi c-o săgeată?
Rumenitul pe jăratic
Mândra n-o să-l mai împartă...
Cum să îți mai sorb surâsul
Ce răpitu-l-ai din rai
Când, strângându-mă într-însul,
N-o vrea lutul să mă ai?
Vino, ia-mi iubirea toată,
Să mai fim iar amândoi!
Trece timpul, nu se gată,
Ne găta-vom, însă, noi!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
1
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
Se prăbușesc din ceruri ca fiarele-nsetate
Să sfâșie pământul și vântul cum ne bate
Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă?
Acum e clipa aia măreață, hai la luptă
Dă-mi merele, frumoaso, arată-ți coapsa dulce,
Să nu lăsăm zăpada cea pură să ne spurce -
Și luna de durere pare acuma suptă
Pe fruntea ta senină se sprijină pământul
Auzi cum se-ndârjesc și stelele, și vântul
Vrând parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc
Hai, sfâșie-mi cămașa și caută-mi o armă
Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi și mă sfarmă
De-aceea, minunato, candoarea ți-o cerșesc.
2
Se pregătesc copacii să Înflorească iară
Din florile de gheață or să se nască miei
În visul tău cu fluturi cu tine să mă iei
Acum când vine iarna ca altă primăvară
Și ține-mă în brațe, tu ești așa fierbinte
Zâmbește-mi, nu sunt sigur, dar cred că mă iubești
Îți dau tot Universul cu struguri de dorești -
Cuvinte mai frumoase nu mai îmi trec prin minte
Tu ești plină de taine și mă îmbeți cu șoapte
Suntem atât de singuri noi doi în recea noapte
A început să ningă... și părul mi-a albit
Salcâmul de la stradă... cum scârție-amărâtul
Ce soartă tristă are. Nu l-a cuprins urâtul?
Trosnește de durere că nu este iubit.
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre început, poezii despre urâțenie, poezii despre tristețe sau poezii despre struguri
Cuvinte nespuse
N-am apucat să-ți spun "la revedere",
Nici alte cuvinte pe care-aș fi dorit să le auzi;
Ar fi trebuit să le rostesc când am avut șansa,
Dar am crezut că-o să-mi fii alături cât vântul bate-n duzi.
Mi-a trecut timpul fără să îți fi spus
Cât de mult ai însemnat tu pentru mine;
Ar fi trebuit s-o fac, dar am crezut că-ți este clar
Și acum chiar nu știu cât ai înțeles de bine.
Când îți vorbesc în rugăciuni, din noaptea asta grea,
Aș fi-încântată dacă vorbele-mi urechea ta le-ar auzi;
O, cum ți le-aș mai spune astăzi dacă aș putea,
Dacă-aș mai avea norocul să fiu cu tine-o zi.
Poate-au fost cuvinte pe care și tu voiai să le rostești
Și care-au rămas nespuse, deși tu le-ai gândit;
Dar știu că m-ai iubit întotdeauna,
Așa cum și tu știi că te-am iubit.
Să spunem, prin urmare, tot ce-n suflete simțim
Căci ziua cea de mâine se poate să nu vină;
Rostește-acele vorbe astăzi cum le simți,
Nu pierde șansa de-a-împărtăși lumina din lumină.
poezie de Pamela Hall, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre urechi sau poezii despre suflet
Vei auzi din nou: fii inima mea
vei auzi din nou: fii inima mea
simplu: deschizi doar niște canale
care din obișnuință nu mai duceau nicăieri
apoi îți arzi hainele
o piele febril descheiată
încă om
mâine poimâine doar mărturia lui poate amintirea
cu haosul ei frățesc: și mai mic uriaș inima și
așadar așadar devii a doua mea inimă
apropie-te
la toate acestea ce vei răspunde? fără un cuvânt
vei părăsi la noapte orașul
și absența ta: o cicatrice pe un perete de aer
micșorându-se din ce în ce
poezie de Virgil Mazilescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre oraș, poezii despre devenire, poezii despre amintiri sau poezii despre aer
Îți scriu poeme din eternitate
Cu sufletul amorf îți scriu poeme
și cu cerneala cerului căzută în orbite,
miraculos, un înger de lumină
își lasă aripa peste cuvinte.
Îți scriu poeme ca și cum aș ninge
din tablouri scumpe ale vieții mele,
îți scriu poeme ca și cum de sânge
mi-ar izbucni din carne niște stele.
Îți scriu poeme ca dintr-o genune,
fluidizată în trupul meu febril,
în care ard serafic niște semne
din era unui cântec de copil.
În chip de plante, păsări, maluri, fluturi
mi-am modelat iubirea-n testamente,
ce m-a reinventat, din schitul minim,
într-un mausoleu de sentimente.
Pe tine, omule, te-am rupt din traiectoria
nisipului amanetat de-un gol de moarte,
și nu știu dacă-ți amintești, dar ție
ți-am scris poeme din eternitate.
Tu ce mai faci? M-auzi dintre cuvinte?
Tu-mi înțelegi această grea povară
de-a fi mereu și iar doar poezie,
ca o nesfârșită iarnă-primăvară?
poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre trup și suflet, poezii despre testament sau poezii despre sânge
Așa liniștită și blândă s-arăta marea, când am plecat din Sulina! Și cât ne-a prins în larg a și început a se posomorî și, din ce în ce mai cu mânie, a-și ridica oștirile-i de valuri înaintea noastră. Soarele a asfințit. Pământul nu se mai vede. Un întuneric greu, amenințător, se lasă din cerul înnorat, fără stele. De pretutindeni, mugind, talazurile negre vin ca niște matahale vii și se izbesc de coastele vaporului, care, gâfâind greoi, se luptă cu nămeții de apă și-și taie cale dreaptă pe marea învolburată.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre întuneric
- citate despre început
- citate despre zăpadă
- citate despre stele
- citate despre nori
- citate despre negru
- citate despre marină
- citate despre apă
- citate despre Soare
Întrebări
Spune-mi, ce porți pe tine! Ai căldură?
Spune-mi, cum ai dormit! Ai moale pat?
Spune-mi, cum mai arăți! Te-ai mai schimbat?
Spune-mi, ce îți lipsește! A mea gură?
Spune-mi, cum o mai duci! Sunt buni cu tine?
Spune-mi de ceilalți! Te lasă-n pace?
Spune-mi ce mai faci tu! Faci ce îți place?
Spune-mi, la ce gândești acum! La mine?
Vezi, nu mai am decât cuvinte de-ntrebare
și parcă îți aud deja răspunsul mut.
Dacă ești obosită, nu pot să te ajut,
Dacă ți-e foame, nu am de mâncare.
Din lume parc-am dispărut deodat'
și nu mai sunt de loc, parcă te-aș fi uitat.
sonet de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre pace, poezii despre mâncare, poezii despre gură sau poezii despre ajutor
Și zbor
nici nu mai pot dezlipi
privirea de la tine
așa cum ești înfășurată
în zăpezi repezi umile
și cum respiri fericire
pe nerăsuflate la umbra lunii
lipită calină fierbinte de mine
nu știu cum dar din mine
s-a desprins un monstru
îl auzi?
îi auzi furia ce ne sparge de zid
și mugetul și roțile vechi
cum cad din cer în cer?
stai cu mine te rog îmi șoptești speriată
dar mă desprind furios
și zbor pe sub fruntea ta lată
perfid cu privirea tăioasă
și văd cum curcubeul îți soarbe
sângele și lumina
din priviri din vise
apoi apar și eu, stingher și fără cruce
de-ai știi că am atâta tăcere în oase
și aer obosit în piept
m-ai chema să-ți spun
la ureche povești despre povești
sau despre roți de rezervă cochete
și despre un sergent major
pe bicicletă
și multe multe majorete
Dumnezeu m-a aruncat din cer în genunchi
și odată cu mine o mie de roți
cu franjuri de nori și breton
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre furie sau poezii despre tăcere
Întors în gânduri de iarnă
asfințitul pogoară-ncet în vale
un copac dezgolit încă mai suspină printr-o frunză
se aude susurul unei ape
un pleosc tulbură liniștea
e lacul, e unda ce mă răscolește
o potecă strecoară-n pădure drumul ei
pași și foșnet, crengi ce suspină
un alb fugărit de lumină îmi amăgește privirea
este ea, iubirea pierdută
sărut cerul și număr gânduri pe un nor
inima-mi bate-n clopot
biserica din trupul vieții mă logodește
cu tine, te caut
răsună glasuri, un cor de copii
afară este iarnă, bate vântul, ninge câte un fulg
amintirea ta din vară îmi mai stăruie în minte
vreau înapoi sărutul umed al buzelor încă
nedeschise
vreau să mă auzi, vreau să mă știi din nou
sunt aici
te țin imaginar de mână
port în suflet încă trupul tău
mă auzi?
nu mă lăsa să strig în noapte
unde ești, te vreau,
te vreau înapoi
poezie de Viorel Muha (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre păduri sau poezii despre numere
Noapte de noapte
la naștere o ursitoare
cu părul roșu din câlți
m-a blestemat să bântui
fantomă rea după moarte
și de un timp năpăstuiesc
noapte de noapte
nu te întrista nu plânge
nu e chiar atât de rău
de cele mai multe ori îmi place
și zburd și râd în hohote
peste flăcări peste ape
noapte de noapte
doar că acum
e lună plină și mă strigi
și palmele mele
în gheare se prefac
dinții în colți fioroși
plini de sânge
iar ochii în lasere
flăcări sângerii
și-mi e frică că ai să te sperii
c-am să te pierd
și deja am plătit prea mult
și timp numai e
dragostea mea lumină lină
ascultă-mi șoaptele
ce ți le aduc la urechi
noapte de noapte
respirația noastră
ca niște nori argintii și reci
rămâne suspendată în aer
ca o statuie de gheață fumurie
noapte de noapte
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre sperieturi, poezii despre sculptură, poezii despre râs sau poezii despre păr roșcat
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești un Ulise.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție sau poezii despre plimbare
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești departe.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân*la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!