A-trezirea

nu ne trezim. nu.
aşa am trezi şi părinţii.
marile noastre puteri
astăzi
sunt de partea - dreaptă - a somnului -
dinţii
lor muşcă din pernă
cum ar muşca din plăceri -
e
noapte...
e
noapte extremă. dar noaptea nu este decât
un concept a-dormit (?!)
des finit, cu
nevoi speciale.
cu voi: noi specimene
de semnătură -
prin uşor sforăit. nu
ne trezim. nu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă cocoşii

Cântă cocoşii în miez de noapte,
Vestind că vine o nouă zi
Şi ca un rege falnic,
Soarele din nou va răsări.

Cântă cocoşii în miez de noapte
Ca să alunge întunericul din noi
Şi să lase loc luminii
Care ne va scăpa de păcate şi nevoi.

Cântă cocoşii în miez de noapte
Cântecul lor sonor.
El trezeşte nu numai oamenii,
Ci şi natura din somnul ei uşor.

poezie de Vladimir Potlog (12 februarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa

De câte ori plouă, voi să-mi sădiţi un vişin
Cămaşa să mi-o ştergeti de sânge şi de pete
Lăsaţi-mi orizontul deschis să mă îmbete!
Şi flori de iasomie ca să dorm
Şi pupi de maci în plete să plouă numai iarna
Un strop să se dezgheţe să mă întorc în iarbă
În galbenul de lut din chilimbare pietre
Să-mi spune-ţi adevărul, iubire
Şi ce arde mai mult în noapte decât stelele?
Care-i oceanul vieţilor deşarte?
Şi care nor e piatră de început?
Şi ce e nemurirea, dar moartea?
Când să înnoptăm?
E prea târziu să ne trezim
E noapte, se întorc din raze stelele ca un deliciu de culori.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noapte

La noapte am să împuşc Luna!
La noapte, pe uliţa de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta şi briceagul,
Şi-am să mă cert cu Dumnezeu!

La noapte-am să mă caţăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziş,
Am să înfig cuţitul până la prăsele,
La noapte, voi ieşi din ascunziş.

La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpuşc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.

La noapte, Luna-i sângerie
Şi în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se ştie,
Decât o mască a vieţilor pierdute în zadar.

La noapte, Luna împuşcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărţi lumea la doi.

A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.

La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ţi-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpuşcat?!

poezie de Simina Păun-Moise‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sutienul

în fiecare seară încerc
să mă sinucid - nu îmi iese decât
o spaimă undeva
în sutienul rupt cu dinţii al nopţii (?!)
atunci
în fiecare noapte încerc
să îmi revin din acreală
ca laptele de mamă heroină
către dimineaţă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altare albe

ce noapte albă ce noapte albă
abia acum a înţeles că e albă e albă
femeia cu albă carne şi piele prea albă
femeia
din visele mele albite sub crupele ei
sanguine (?!) atât
de albe atât de pornite pe nas ca şi sângele
femeia
ca ultim popas ca ultimă rugăciune în faţa
altarului alb cum e noaptea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de noapte

Loveşte-mă durere! Rana-mi mocneşte.
Chinul acesta îmi este finit!
Vezi din rana mea-nfloreşte
Plină de mister o stea în noapte!
Loveşte-mă moarte! Sunt împlinit.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea

partea hotărâtă mie din acest vis
este somnul
partea mea din fructele-noapte
este fructiera sau pomul
partea mea tristă din această noptieră
este o etajeră
în care suspend toate cărţile
scrise de alţii
partea cuvenită mie din această
moarte nu este
viaţa plină de sine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai când trezim lacrimile adormite în străfundurile noastre şi cunoaştem prin ele înţelegem cum cineva a putut fi om şi nu mai este.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

'ţi-adun în minte

surâsurile prin noapte
strâng lacrimi din vreji de nori
stai la marginea lunii
ochii sclipesc ca doi licurici ver
zi şi noapte albastru-i valul
cartea din poala ta s-a în
cins de somn
dinţii sclipesc în palida mea părere
la marginea patului vin
să te îmbrăţişez cu toată gura mea
genele noastre strâng lacrimi de zahăr vanilat
îmi eşti aproape şi-mi vine
să te sărut acolo
în patul larg des
făcut pentru pândă
şi seducţie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghe

De obicei dorm
Covrigit pe partea dreaptă
Poate fiindcă m-au apăsat
Vremuri de stânga
Sau pentru a nu auzi
Cum inima
Îmi cronometrează, indiferentă,
Maratonul.
Şi de ce-mi veni, oare,
Aşa, peste noapte,
Să dorm cu faţa-n sus?
Să mă obişnuiesc?
(Puşchea pe limbă
Cât portocalele popii
De pe masa cu pomeni
Deşălată de colaci, candele
Şi cruci stilizate
Din smochine)
Şi simt cum mă adaptez
În semiîntuneric
Odihnei din urmă,
Când voi privi cerul
Prin sticla fumurie a ţărânei
Ca şi cum, în lipsa mea,
Peste Terra,
S-ar fi coborât
O nesfârşită
Eclipsă...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când recunoaştem în noi starea de martor şi o transcendem, noi vedem că suntem eterni nenăscuţi şi atunci, cui îi e frică, cine moare? Aşa cum în coşmarul din noaptea trecută nu te-ai îndoit deloc că ai murit şi totuşi tu te-ai trezit Tot în patul tău, ca în fiecare dimineaţă, exact la fel, când credem că am "murit" în veghe, noi ne trezim ca Dumnezeu cel viu, care este Viaţa din tot şi din toate. TU nu te naşti şi nu mori, DOAR VISEZI ASTA. ŞI ATUNCI, CINE EXPERIMENTEAZĂ FRICA, CINE SE NAŞTE, CINE MOARE?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte pe Caraiman

Scoboară degrabă ciobanul
La târlă cu oile lui.
E seară pe culme, şi nu-i:
Se-ntunecă-ncet Caraimanul
Cum nu-l mai văzui.

Stau neguri pe Jepi, pe Furnica,
Şi neguri pe Vârful-cu-Dor:
Se lasă din umedul nor
Tăcerea şi noaptea şi frica
Pe culmile lor.

S-a stins după muceda stâncă
Şi ultimul roşu de-apus.
Deodată, cu soarele dus,
O noapte cumplită şi-adâncă
Se varsă de sus.

Iar alta se urcă din vale
Cu spaima eternei tăceri
Ah, cum a fost ziua de ieri?
Grozave sunt, Noapte,-ale tale
Tăcute puteri!

N-aude urechea, nu vede
Nici ochiul nimic. Şi de viu
Tu pari îngropat în sicriu
Şi sufletu-n tine se crede
Un pom în pustiu!

Aşa înaintea creării
A fost tohu-bohu, socot:
Plutea peste-adânc Sevaot,
Şi, neştiutor al mişcării,
Sta haosul tot.

Aici, în sălbatica noapte
Cunoşti ce e vecinic şi sfânt.
Ce soli ai vieţilor sânt
O rază şi câteva şoapte
Pierdute de vânt!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele

ah, zilele noastre zilele lor
lovite de nulitate în urma îmbrăţişării
norului răpitor - de
materie neagră (?!) - aşa cum ne place din
totdeauna să iubim uni-versul...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceas de sărbătoare

Azi am mai prins un trandafir
În buchetul drag al vieţii mele
Şi mulţumind lui Dumnezeu
De darul de el hărăzit,
De puiul drag ce mi-la dăruit,

Acum, la ceas de sărbătoare, nu îţi cer palate sau averi,
Mai dă-mi vreo câţiva ani puteri
Sau lasă-mă aşa cum sunt
Să-mi văd cu drag puiul crescând
Şi din iubirea mea de mamă
Dându-i un sfat de bună seamă

M-ai înzestrat, Doamne, pe lume
Cu dar, talent, dar şi cu supărarea
În viaţa mea mi-ai dat o alinare
Şi lângă mine am cea mai scumpă floare
În viaţa asta nimic nu îţi mai cer
N-am să dezleg acest mister
M-ai înzestrat cu daruri sfinte
Mândria mea pe lumea asta este că sunt părinte

Pe ale vieţii spumegate valuri
Ce ne trezim prea obosiţi la mal
Şi nu vedem că marea noastră
Îşi spumegă grăbit ultimul val
Pământul tot e plin de alge
Vaporul îşi trage negrele catarge

Şi ne trezim în iureşul furtunii
Albit de sărurile uitării
Într-un carnagiu infernal
Trecuţi de jumătatea vieţii
Ne îndreptăm spre anii duri ai bătrâneţii
Nostalgic ne amintim de tot ce-a fost
Cum trece timpul, nu ai habar
Şi ne trezim pe puntea vieţii,
Fiind cel mai singuratic marinar.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Când ploaia de la geamul tău
Plângând, te va trezi în noapte
O picătură voi fi eu
Venit la tine de departe.

Când vântul, fremătând uşor,
Lin printre crengi va adia
Tu vei simţi prin al tău păr
Timidă, mângâierea mea.

Când Soarele va străluci
Şi, zâmbitoare, a ta faţă
O rază-a lui o va privi
Voi fi eu cel ce te răsfaţă.

Când marea-n ea te va primi
Şi-n apa ei vei luneca,
Un val al mării eu voi fi
Învolburat de vraja ta.

Când, la fereastră, chipul meu
Plângând, te va trezi în noapte
În poezie voi fi eu
Venit la tine de departe.

Voi fi cu tine zi de zi,
Te-oi însoţi în a ta viaţă,
La geamul tău mă vei privi
Zâmbind, în astă dimineaţă"

Din vis, atunci eu m-am trezit
Şi am privit spre curcubeu,
Ştiind că cel ce mi-a vorbit
A fost chiar El, iubitul meu.

poezie de Marilena Răghinaru din Frânturi de suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti aşa de frumoasă, că trupul meu sleit de puteri, după o noapte de dragoste cu tine, se va reface repede, doar la gândul că la noapte vei fi din nou a mea.

aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu de tine

Nu ştiu de tine ce mai faci
Şi parcă-mi este teamă,
Căci de te-ntreb, ştiu c-ai să taci
Şi vraja se destramă.

Noi facem parte din păcat,
De la Adam şi Eva,
Iar tu ades m-ai împăcat,
Făcând pe Genoveva.

Şi dacă astăzi ne e scris
Tăcuţi să ducem dorul,
Să ne-ntâlnim numai în vis,
Cum va fi viitorul?...

Aş vrea nici tu să nu mă-ntrebi
Ceva, deocamdată;
Vreau să visez la ochi superbi,
Ce străluceau odată.

Şi dacă viaţa ne va da
Din nou să ne-ntâlnim,
Din amintiri vom evada,
Spre stele să pornim,

Întâi să ne privim tăcuţi,
Să ne atingem doară,
Şi să păşim uşor, desculţi,
În iarba de afară.

De-o fi să ne iubim din nou,
N-ar fi o intâmplare,
Ar învia acel ecou,
Ce din vibraţii doare;

Cu multă sete să sorbim
Din buze mii de şoapte
Şi împăcaţi să ne iubim
Până în miez de noapte.

Într-un târziu când ne trezim,
Sub bolta înstelată,
Doar cosmosul să-l auzim
În liniştea curată.

Să fie noaptea tainelor
Şi-aducerii aminte,
Când pe altarul stelelor,
Pictam icoane sfinte;

Eram nebuni şi-namoraţi
Ca două rândunele,
Înmărmuream îmbrăţişaţi,
Plutind pe colb de stele.

poezie de Nicu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai să plângi uşor

Într-o noapte ai să plângi uşor
Din orbita stinsă-a pietrelor
Poate-ar trebui acum şi eu să tac
Cu privirea-ncremenită dinspre lac

Într-o noapte am să trec c-un plug
Peste nori din brazde-am să te strâng
N-ai să poţi să te aduni de dor
Într-o noapte ai să plângi uşor

Într-o noapte-am să mă-ntorc prin scrum
Să mă-ngroape frunzele pe drum
Din găvane viaţa ta şi-a mea
Doar în versul ăsta s-or îmbrăţişa

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alintul singurătăţii

Când ne trezim, ceva ne-apasă,
Dar apăsarea ne lipseşte,
La noi în pat, la noi în casă,
Un dor ascuns ne biruieşte.

În lipsa noastră ne atingem
De unul singur, fiecare
Şi totuşi nu putem să-nvingem
Nemângâierea ce ne doare.

În fiecare dimineaţă,
Când ne trezim cu ochii goi,
Luptăm pe moarte şi pe viaţă,
Ca doi flămânzi într-un război.

Unul de altul nesătui,
Murim şi azi ai nimănui.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele somnului

Dimineaţă a înflorit radioul
un alt difuzor
din care mă strigam după numele de floare...
Hei Păpădie! Azi este noaptea în care
vei înflori!
Ce? Ce? Ce voi înflori?
(Am repetat din cauza microfoniei)
Azi vei înflori pentru un porumbel o locomotivă
cu aburi de pene!
Cum aşa!? Cum aşa să fie... să fie!?
Da! Astăzi un orb a orbit!
Şi cu ce am greşit eu? Cu ce am greşit?
I-au înflorit din ochi
alte sprâncene
în care tu dormeai ghemuit!
Atunci m-am trezit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!