În ultimul timp, am simţit nevoia să am o purtătoare de cuvinte şi un purtător de cuvânt: tăcerea este purtătoarea mea de cuvinte; cuvântul este purtătorul meu de cuvânt.

aforism de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El e purtătorul de cuvânt. Ea e purtătoarea de cuvinte...

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu un cuvânt

"A fost atâta chiu şi cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câţi martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele şi umbre.
Cuvântul – fruct oprit.
Cuvinte – păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu ştie unde nimereşte.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără şir cuvinte, necunoscute, omeneşti.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citeşte lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cuvinte mari, cuvinte şi necuvinte

[clişee]

viaţa mea se scurge printre cuvinte ca un râu fără maluri, cu meandre, vârtejuri şi-împotmoliri

iubire
e un cuvânt atât de mare încât puţine inimi reuşesc să-l cuprindă în întregime
şi toate celelalte se mulţumesc cu surogate, coji, firimituri
convinse că au cucerit Everestul

moarte
teamă, spaimă, furie, frică, nimeni nu poate să o ignore şi puţini sunt cei ce o iubesc cu adevărat
dar iubirea adevărată nu înseamnă să i te oferi plin de ignoranţă şi aşteptări
adevărata iubire înseamnă înţelegere şi este de o profunzime incalculabilă

cuvânt
ajuns bătaia de joc a celor mai mulţi, cuvântul ca adevăr suprem nu ţine cont de laşitate şi prostie
el iubeşte fără să aştepte răspuns, el oferă fără să aştepte vreo plată şi priveşte totul cu pace
pentru că nimeni nu îi cunoaşte începuturile maiestuoase dar dureroase în acelaşi timp

tăcere
tăcerea e o bijuterie. tăcerea e o avuţie imensă. tăcerea e tot ce mai poţi spera să te salveze
înţeleptul te serveşte cu tăceri măsurate, necugetatul te acoperă cu şuvoiul neroziilor
tăcerea nu este spaţiul dintre două cuvinte, tăcerea este spaţiul dintre două cunoaşteri

tu eşti mintea mea, eu sunt mintea ta şi spaţiul e doar un simplu cuvânt ce ne desparte

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi îşi arogă meritul de a fi avut ultimul cuvânt. Cum e posibil acest lucru din moment ce ultimul cuvânt nu a fost inventat!?

aforism de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfitoare sau purtătoare de cuvânt

Un psihanalist te-avertizează,
Să nu crezi orbeşte în minuni:
Bârfitoarea - zvonuri colportează,
Purtătoarea de cuvânt - minciuni.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu necuvântătorul

eu şi marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc şi visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte şi de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii

din aer strâng lumini şi praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
şi moartea mă preface-n praf de stele

în mâna dreaptă am cuvântul ce va naşte iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
şi nu ştiu de cuvintele sunt ale mele

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea, purtătorul meu de cuvânt.

aforism de George Geafir din Strigătul tăcerii
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea din urmă dezamăgire

Din cuvânt
te-ai născut
în cuvânt
te vei întoarce

Căci ale tale
sunt
şi tăcerea
şi necuvântul
şi cântarea

În numele
lui Eminescu
şi al Veronicăi Micle
şi al poezie lor
de dragoste

Până la
cea din urmă
postumă

ÎNAINTE

Să eliberăm
tăcerea
din
cuvinte

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti cuvânt în poezia mea

Respectul meu... mărite cititor,
Tu, prins de versu-mi ca un legământ,
Eşti zâmbetul de care-mi este dor,
Izvorul meu... din care iau cuvânt.

În semnul tău, lăsat, ca trecător,
Neobositu-ţi gând se ascundea,
L-am adunat dintre tristeţi şi dor
Şi-am pus cuvânt în poezia mea.

Adeseori, când lacrima-mi cădea
Peste cuvântul dăruit de voi,
Eu am simţit, de-atâtea ori, în ea,
Iubirea ce se-ntoarce înapoi.

Şi pic cu pic... din tainicu-i fior
În versul meu, cu grijă, am zidit...
Răsplata mea, mărite cititor,
Din lacrima cu care m-ai citit.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce bun cuvântul?

La ce bun cuvântul?
O gâză cu ochi negri, cum au gâzele,
În lumea uriaşilor, ele au dimensiuni apreciabile,
m-a întrebat, dând din aripi – la bun cuvintele?
Am tăcut, grea întrebare. În galaxie nu există cuvinte,
Or fi undeva, mai departe. Desigur, copiii nu se fac din cuvinte.
Mângâierile, înhumările, execuţiile merg şi fără cuvinte.
Dar vine notarul, avocatul, scriitorul, preşedintele, alţii şi alţii,
Cum adică? Cântarea Cântărilor, Biblia, Moise, Iisus, Mahomed,
Shakespeare, postmoderniştii, păi vezi?
Trece un violonist şi râde din vioară. Pe acoperiş.
Vine Picasso şi râde cu penelul. Gâza mea râde şi ea,
Nu-i prea-nţeleaptă, dar se descurcă şi fără cuvinte,
Are un sac de poeme, le ascunde, poate trăi fără ele.
Atunci – cum de s-au sinucis Paul Celan, Sylvia Plath, Maiakovski?
De ce? Din cuvinte? Iubirea a devenit un cuvânt de cinci bani.
Ia-l de jos, se adună. Spune-mi un alt cuvânt.
Caii de foc nechează, caii apocaliptici nu au cuvinte.
Haosul este şi el un cuvânt. Gâza mea, ai dreptate,
Se poate şi fără cuvinte, dar eu am să-mi tai degetele,
Limba, voi trăi fără cuvinte, dar cum? Mă sinucid, nu se mai poate.
Tot cuvinte sunt, chiar inutile.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este purtătorul de cuvânt al tăcerii.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună

Luna este purtătorul de cuvânt al nopţii.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul cuvânt

Mă bucur că aţi înţeles
Acestea nu sunt vorbe-n vânt,
Bărbatul n-are de ales,
Femeia, ultimul cuvânt.

epigramă de Any Drăgoianu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica este poate ultimul cuvânt al artei, după cum moartea este ultimul cuvânt al vieţii.

citat celebru din Heinrich Heine
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să vă las şi ultimul cuvânt

Hrăneşte-te cu versul şi nu-ntreba de mine,
Nu are importanţă; nici ce sunt eu, nici cine.
Primeşte-n dar cuvântul aşa cum ţi-l dau eu,
El este strop tăcut... al sufletului meu.

L-am îmbrăcat în lacrimi şi-n fire omenească.
Să nu te temi de el, nu ştie să rănească.
Ascultă-i vorba sfântă... rostită cu tăcerea
Şi-n liniştea din el să-ţi înveleşti durerea.

Adună-i mângâierea şi-o pune peste rană
Şi dă un bob din el... şi sufletului, hrană.
Stai în lumina lui să vezi cât e de vie
Şi lasă-i gândul, pradă, să-l pună-n armonie.

Când Dumnezeu ne-a dat şi cerul şi pământul,
Prin toate câte-au fost... nu a uitat cuvântul.
În drumul meu, vremelnic, trecut pe-acest pământ,
Din tot ce-am strâns, vă las... şi ultimul cuvânt.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoarea patimilor eminesciene

Doamne dă-mi melancolia oricând
lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte
acest Iisus Hristos se-nalţă-n cuvânt
această pagină-i doldora de morminte

Lacrimi amare îmi curg din cuvinte
o iartă-ne pre toţi care murim cântând
stele tot mai reci răsar pe bolta fierbinte
şi-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând

O iartă-ne pre toţi care murim cântând
mereu ne ispiteşte destinul opus
acest Iisus Hristos s-a-nălţat în cuvânt
acest poem s-a-nroşit spre apus

Şi Doamne-abia-l mai suport
când ţipă că-i mort

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epidemii de octombrie

o molimă ciudată ne ucide cuvintele
cad stoluri stoluri V-uri lichefiate lingând marginea cerului
gâturile lungi şi aripile lor desfăcute se întind
prin grădini
fără spasm fără zbateri
purtătorul lor de cuvânt ( isn’t ironic?)
economist de profesie întârzie să-şi dea cu părerea
se crede
de vină ar fi aceste derute migratoare
tranzitând de la nord către sud sentimentele
toamna.

nopţile visez periculos - în plină carantină de gradul zero
despre cum ne iubim şi nastem puzderie de cuvinte
necontaminate
alte alte cuvinte
vrăjite înalte frumoase cuvinte

de pildă acesta zvelt gânditor pentru singurătate
care să spună mai mult
decât tăcerea mea lângă tăcerea ta.
un cuvânt nou pentru spaimă
altceva decât aceste interioare devastate.
sub formă de cuib cuvântul
pentru părinti şi copilărie la un loc
mirosind a pâine caldă şi adăpost
altfel decât acest cimitor sclipind orbitor
cruci umede chircite-n zăpadă.
un cuvânt foşnitor pentru moarte
însemnând altceva decât această privire în gol suportând
pe viu toate extirpările.
un alt cuvânt pentru depărtare
aici desenez o fereastră sau o corabie
altfel decât pană acum podurile – parte din viaţa mea
pentru iubire cuvântul amestec de sânge şi lut
îmi pot imagina caligrafia măiastră
străbătându-ne de la rădăcini pană la frunze
altceva decât acest fluture arzând.

de cealaltă parte Dumnezeu ne încurajează
El crede că nu vor pieri chiar toate cuvintele
poate cele prea des folosite dar
ne vor rămane cuvintele mici
cu şi de la dinspre eu tu
acestea stând foarte bine la capitolul imunitate
astfel că mai tarziu vom avea cu ce încropi
o lecţie sumară despre tehnicile de supravieţuire.

poezie de Nastia Muresan
Adăugat de Reea Vladeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt, cuvinte

Să nu crezi în cuvinte care ţipă
Că sunt cuvinte-nvolburate!
Să crezi, doar în cuvintele-aripă
Ce te ridică peste toate!

Să nu crezi în cuvinte care plâng
Că sunt aidoma cuvinte-moarte!
Să crezi, doar în cuvintele-lumină
În raza lor venită de departe!

Să nu crezi în cuvinte care taie
În carnea vie-a sufletului tău!
Să crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie
Ce te ridică pân la cer mereu!

Să nu crezi în cuvinte ce strivesc
Un fluture, o inimă, o floare!
Să crezi doar în cuvânt dumnezeiesc,
În râul limpede şi-n mare!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu este niciodată sacrificiu. Ce înţelegeţi prin cuvântul sacrificiu? Renunţare? Făcând lucruri pe care nu vreţi să le faceţi? Eu mă sacrific pentru ţara mea, fiindcă îmi iubesc ţara. Mă sacrific pentru că îmi iubesc părinţii. Asta înţelegeţi? Ei bine, este asta iubire? Poate iubirea să existe când vă forţaţi cu tot dinadinsul să faceţi ceva pentru alţii? Mă întreb dacă înţelegeţi cuvântul sacrificiu. Pentru ce folosiţi acest cuvânt? Ştiţi, cuvinte precum răspundere, datorie, sacrificiu sunt cuvinte groaznice.

Krishnamurti în Despre educaţie. Arta învăţării şi valoarea vieţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidesc ca niciodată

cu mistria aşez cuvânt peste cuvânt
lângă cuvânt şi-n dreapta şi-n stânga
se înalţă scrierea măiastră în viteză
mistria e un stilou şi leg alte cuvinte
las pietroiul să văd verticalitatea zidită

ochiul vede şi citeşte odată curios
a doua oară are impresia că-i curge
scrisul pe lângă gene trece arogant

zidesc fără ana şi nu mă pot vindeca
noaptea visez că am făcut un turn
până la stele sunt cuvinte peste cuvinte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!