Inutilitate
Ce inutilă-i viața,
Deodată-mbătrânești...
Deșertăciuni sunt toate
În sferele lumești!
Zadarnic de n-ai suflet
Și plânsul îți lipsește,
Copacul vieții tale,
Doar rareori rodește...
Cu iernile la tâmple
Treci singur prin pustiu
Și plângi străin în lume,
Dar este prea târziu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre plâns, poezii despre suflet, poezii despre iarnă sau poezii despre copaci
Citate similare
Mesaj pentru Nicoleta
Sora mea de suflet, "La mulți ani!"
Fericire, liniște și bani!
Împăcare, pace sufletească,
Flavi tot mai mult să te iubească!
Viața e o luptă și ți-e greu,
Dar în rugăciuni te port mereu!
Îngenunchi?! Ridică-te și plângi!
Treci zâmbind peste-ale vieții stânci!
Prin a vieții valuri treci pieptiș!
Plângi când vrei, dar fă-o pe furiș!
Ține-ascunsă lacrima din piept!
Este lucrul cel mai înțelept...
Sunt dușmani oriunde te-ai afla,
Însă tu în seamă nu îi lua!
Fii stejarul vremuri înfruntând!
Eu te voi purta mereu în gând!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înțelepciune, poezii despre timp, poezii despre stânci, poezii despre stejari, poezii despre religie, poezii despre pace sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lacrimă de jar
Oh, viața nu mi-a fost ușoară,
Dar când copilul te doboară,
La ceas târziu, la-ntunecare,
Aceasta și mai grea îți pare.
E-n suflet plâns și-ntinăciune,
Nori negrii-n suflet și în lume...
Plouă la ceas târziu în noapte,
Nimeni în ușă nu-mi mai bate.
Pâlpâie în tăceri uitarea,
Îndoliată îmi e zarea.
Zadarnic plâns, ori fericire,
Eu sunt mormântul de iubire
Ce s-a închis o umbră doar...
Voi, nici nu m-ați iubit măcar!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre ploaie, poezii despre nori sau poezii despre noapte
Călătoria vieții
Fluturi, prin polen de stele,
Scormonesc după iubire.
Paznic sunt Căii Lactee,
Etalon de fericire...
Trec prin voi, copilărie,
Must de dulci speranțe, deci,
E atâta armonie!
Fericit ai fi pe veci!
Treci prin viață mai departe...
Fior adolescentin
Prins în leagănul de noapte
Și de vis... Ce dulce chin!!
Ferm, mergi încă mai departe,
Treci străin prin viața grea...
Cu regret privești în urmă
Tot ce nu mai poți avea.
Gârbovit, te-ntoarce vremea
Și-ngenunchi, copilărie...
E târziu! În iarna vieții
Nimeni n-o să te mai știe!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre fluturi sau poezii despre copilărie
Suflet alergând
Suflet alergând spre stele,
Mânios pe nemurire,
Ei plâng moartea ființei tale,
Dumnezeu a ta menire.
Tu alergi hoinar prin lume
Căutându-ți loc, dar jale,
Lași în urma ta, Stăpâne,
Plecând unde nu se moare.
Ploi de îngeri trec în cete,
Tâmplele-ți cu jar sunt ninse,
Altă lume se succede...
Drum de lumânări aprinse...
Treci doar tu spre nemurire -
Gând ce-n zboruri se avântă,
Treci, un îngeri printre stele,
Când cei de aici te uită.
Dar povară ești în noapte...
Plânge trupul lui Iisus,
Căci plătești a tale fapte
Când spre dincolo te-ai dus.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre îngeri, poezii despre trup și suflet sau poezii despre plată
S-au scuturat magnolii
S-au scuturat magnolii! Ce trist oraș în noapte!
Lumina taie cerul în arce și-n felii...
E simfonia vieții caleidoscop de șoapte,
Pe care cad în ploaie, petale viorii.
Ne ning castani la tâmple... Pe notele albastre,
O altă partitură istoria rescrie...
Plâng la fereastra nopții și florile din glastre
Și viața este clipă de albă poezie.
Sub cumpăna fântânii, mister și renegare
Sunt lacrimile strânse în ciutura de veci
Spre ceruri adormită... doar suferința doare.
Străin, spre altă lume, tot singur ai să pleci.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vioară, poezii despre tristețe, poezii despre suferință, poezii despre somn sau poezii despre poezie
Ce îmi, sau ce ne lipsește cu adevărat, la nivel de societate?! Sănătatea, înțelegerea și comunicarea... Zadarnic atâtea câte sunt! Ne simțim goi pe dinăuntru și căutăm pacea divină, dar ne lipsește și aceea... Iată motivul neliniștillor mele!
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre sănătate, aforisme despre pace, aforisme despre informații sau aforisme despre adevăr
Tradiție
Este o tradiție să plângi
Poetic și cast
Copii orfani cu părinți lângă ei,
Bătrâni cu copiii plecați.
Cu sufletul arzând ca o icoană
În visul părinților...
Depărtare!!!!!!
În suflet tăciuni, așteptare
Sub pașii nevolnici și grei.
Este o tradiție să plângi
La parastase și cruci
Pruncii morți, frați, părinți
Ce plecat-au cuminți
Ca un semn de-ntrebare -
Suflete risipindu-se-n zare.
Plângi, atâta timp
Cât mai crezi că se moare!
La răscruci sunt troițe...
Mănăstiri ridicate...
Toate-s semne lumești,
Sunt doar goana spre moarte.
Însă nimeni zidind
Fapte bune în viață
N-a-nălțat către cer
Pentru el, altă viață.
Suflet-înger, argat
Într-un trup de bazalt,
Zbaterea aripii tale
Este teamă și zbor,
Este dor și cântare!
E cântare și dor!
Plângi! Suferința e o tradiție.
Suflet biciuit de cuvinte și ură,
Plângi! Cu aripi muiate în zgură
Lasă-ți aripa murdară de sânge și plângi
Și te duce!!!!!!!!
Te cheamă șficuielnice vise
Să le ajungi...
Fugi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre zbor sau poezii despre tradiții
Când îți lipsește mama
Când îți lipsește mama
și soarele se ascunde.
Se adâncește rana
și în suflet îți pătrunde.
Când îți lipsește mama
florile-n grădină mor.
Rău le oflește mana,
ajungi să plângi de mila lor.
Când îți lipsește mama
cu tine plânge și cerul.
Îți dorești chiar să treci vama,
să-i dezlegi și lui misterul.
Din înalt te cheamă mama
în brațe vrea să te strângă.
Să îți potolească rana,
ochii tăi să nu mai plângă.
poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vamă, poezii despre ochi, poezii despre mamă, poezii despre dorințe sau poezii despre Soare
Singurătate
Un sat pustiu... Doar un bătrân pribeag
Rugându-se, plângâmd sfârșit pe prag...
"De ce-am rămas eu ultimul oștean?!
Ce rost în astă lume să mai am?!"
I-am îngropat pe toți ai mei.... sunt scrum.
Doamne, e timpul meu să mor acum!
Biserica-i pustie, satul gol...
Sunt lut din lutul vieții trecător...
Cad casele ca niște draperii,
Ulițele sunt triste și pustii...
E-un cânt de doliu, Doamne,-ntreaga lume!
Doar moartea rătăcește prin albume...
Luna-i o sfântă candelă și jale
Văd parcă risipindu-se în zare...
E rândul meu să mor! Mi-a mai rămas
Un an, o lună,-o zi, poate un ceas...
Și lumea toată e un clopot viu...
Trec rânduri, rânduri, oameni prin pustiu...
Sunt ultimul oștean, rămas tăcut
Să lupte cu-al tăcerilor tumult.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre lut, poezii despre singurătate sau poezii despre sfârșit
Fii larg la inimă
Fii larg la inimă și darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.
Ascultă sfatul și-ndrumarea,
îndreaptă-te când ești mustrat.
Că nu asculți, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.
Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.
Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.
Iubește cald întotdeauna,
chiar și pe-acei ce te-au zdrobit.
Că n-ai iubit, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iubit.
Și iartă plin de bunătate
tot răul pe nedrept purtat.
Că n-ai iertat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iertat.
Din ce-ai văzut să ai credință
și pentru tot ce n-ai văzut.
Că n-ai crezut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea crezut.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre sfaturi, poezii despre inimă sau poezii despre generozitate
Tu, înger...
Tu, înger care ții în palme
Întreaga lume-a mea, să treci
O frunză-n ramurile vieții,
Prin adieri și vânturi reci!
Să treci o pasăre de stele,
Peste smaraldul existenței,
Să iei pe aripile tale
Amara trecere a vieții!
Rubin al vechilor apusuri,
Un răsărit de ploi de sângeri,
Lumina să-mi aduci! Și ia-mă
De-acum, cu tine printre îngeri.
Fii tu vulcan ce mă înalță
Pe-a mării cerului psaltire
Și lumii mele noi, dă viață,
Lumină, pace și iubire!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vulcani sau poezii despre păsări
Glossă celui care moare
Și sufletu-și păzește trupul, la căpătâi arzând
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând.
O lacrimă-și găsește cale ca-ntr-un oracol sfânt,
Un drum spre ultima suflare, un ultim jurământ.
Viața-i decât copac cu flori... rodește... și-n tăcere
Un vis și doar deșertăciuni, păcate și plăcere.
Un timp zadarnic irosit, o lume de ispite...
Înalță rugi spre cer, creștin! Pios să iei aminte!
Și sufletu-și păzește trupul la căpătâi arzând
Și clipa tremură-n oglindă. Coboară Duhul Sfânt.
Îți pregătești de-nmormântare gândul abia ivit
Te doare-o clipă viața toată și chipul ți-e cernit.
E doliu-n suflete și-n casă... Ce rost strigarea ta?!
Și plâns și lacrimă și clopot, curând tu vei lăsa.
E-o lume, iată,-n transformare, tu zid vei fii mereu,
Etern rămas în nemișcare, mucegăit și greu.
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând,
Îți curge-o lacrimă în suflet... Pleca-vei în curând.
Ai vrea să-i ai acum aproape pe cei ce ți-au fost dragi,
Cu gândurile negre,-n tihnă, deodată să te-mpaci.
De-ar prelungi un ceas sau două, viața, Dumnezeu,
Poate c-ar fi o bucurie... Părerile de rău
În vălătuci vuiesc și plânge întreaga ființă a ta...
Cu îngerii, spre altă lume, curând te-oi îndrepta.
O lacrimă-și găsește calea ca-ntr-un oracol sfânt.
Poate că ai lăsat iubire și pace pe pământ
Vor ninge flori de păpădie, de crini ori roze, iar,
Zadarnic plângi, te pierzi străine, căci toate-s în zadar.
Vei trece vămi, la porți închise, vei bate ne-ncetat...
- De ce vii tu și-mi bați în ușă?! Mi-e sufletu-ncuiat.
Credeai că lumea-ți la picioare, mereu se va-nchina.
- Iartă-mi Iisuse drag greșeala, cad înaintea Ta.
Un drum spre ultima suflare, un ultim jurământ,
Un somn prelung, o veșnicie, o cruce, un mormânt.
Cioclii plătiți a jelui pentru un pumn de bani,
Durere-n suflet de copii, mulți ani, mulți ani, mulți ani.
Din scrumul vieții irosit, nimic n-a mai rămas,
S-a stins și cel din urmă vis și cel din urmă ceas.
Supuși aceluiași sfârșit, același glas ne cheamă.
Deși de-a pururi ne-am mințit, trăim aceeași dramă.
Viața-i decât copac cu flori, rodește și-n tăcere,
Sub vraja vechilor ninsori, secundele își cerne.
Și ninge-n plete de bătrâni și lacrimă și vis,
Mărgăritare-n borangic, sub floare de cais.
Un drum spinos pe care ieri mergeam încrezători,
Un lan de grâu cu maci arzând sub soare, uneori.
O trecere spre nesfârșit, o liră de răcoare
În dans etern, necunoscut, aceeași resemnare.
Un vis și doar deșertăciuni, păcate și plăcere,
Prologul unuei alte lumi, prologul altei ere.
Hublou ce duce repetat spre ornicul durerii,
Popas în vreme, peste timp, la mesele tăcerii.
La tâmple cad ninsori... Târziu, ninsori ne-ascund în noapte
În urmă nu-i decât un gol și vânturi reci de șoapte.
În noi furtună-i... ori e ceasul 'nainte de-a pleca
Tăcut, în alte veșnicii?! Aici cât vom mai sta?!
Un timp zadarnic irosit, o lume de ispite
Ce între timpuri s-a ivit... Un pumn de oseminte...
Tăcere... lângă un mormânt se-așează un fecior,
De bunii lui părinți, ghiciți, îi este tare dor.
O fiică,-n lacrimi pune flori, citește rând cu rând,
Despre părinții ei iubiți. Cu fiecare gând
E mai aproape a-i vedea. Și fiecare ceas,
Petrece-n amintirea lor, atât cât i-a rămas.
Înalță rugi spre cer, creștin! Pios să iei aminte!
Căci toate pe acest pământ, de-a pururi sunt ispite,
Doar fapta ta și gândul tău, trist călător prin lume
Pentru acei ce-ți vor urma în amintiri rămâne.
Fii blând și bun, nu regreta nicicând o faptă bună,
Înțelepciune, vis, gând bun, în viața ta adună,
Ca-n clipa când va fi să pleci cu inima-mpăcată,
Să nu regreți nimic, nimic, din tot ce-a fost odată!
Înalță rugi spre cer, creștin! Pios să iei aminte!
Un timp zadarnic irosit, o lume de ispite...
Un vis și doar deșertăciuni, păcate și plăcere,
Viața-i decât copac cu flori, rodește și-n tăcere,
Un drum spre ultima suflare, un ultim jurământ,
O lacrimă-și găsește cale ca-ntr-un oracol sfânt.
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând
Și sufletu-și păzește trupul, la căpătâi arzând.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre ninsoare
Iertare
Ne iartă, Doamne Sfinte! Un suflet de păgân,
Tu-l cerți și-l faci cuminte și-l slobozești la sân.
Te-ai frânt întru iertare, dar nu ne-am cumințit,
Cu toate astea, Doamne, Tu veșnic ne-ai iubit.
În piept un clopot bate și rugile vuiesc,
Aștept din înălțime, de-acum, un semn ceresc...
Căci clocotim în lacrimi. Tu unge-ne cu mir
Și fă să înceteze durerea noastă!- Amin!
La Crucea Ta adesea ne-am aplecat în rugi...
Cu noi în noaptea asta, Tu roagă-te și plângi!
Oprește boala care în ușa vieții bate,
Nu ne lăsa Iisuse pe drumul către moarte!
Știu că greșim adesea și plângem totodată...
Prea Bunule Iisuse, te rog smerit, ne iartă!
Se-ade plânsul Maicii. Când Tu ai înviat,
Ai regăsit în noapte o lume de păcat.
Adu și azi cu Tine Lumina Învierii!
Iertare și iubire. O lacrimă de stea,
Lucească-n întuneric, căci prin a Ta iertare,
Iubitule Iisuse... și noi vom învia.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric
Primăvara poem diamant
Primăvară
Verde lume,
Cântec, viață, libertate,
Floi și ramuri înverzite,
Ale tale azi sunt toate.
Altă lume prinde viață...
Zâmbet, vise, fericire,
Mărțișoare cu...
Iubire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre primăvară, poezii despre zâmbet, poezii despre prezent, poezii despre muzică sau poezii despre libertate
Adio, mamă!
Mi-ai fost ca o mamă!
Așa te cinstesc...
Și viața ți-ai dus-o
În iad pământesc.
Cuprinsă de grijă
Patru prunci ai crescut,
Credința în Tatăl
Ți-a fost veșnic scut.
Atâta durere în suflet ai strâns!
În viață-ai luptat să trăiești cum se cade
Și iată, acum, măicuță, te-ai dus,
Căci toate-ale vieții sunt urme deșarte.
Simt lacrima-n gânduri cum pică și plâng!
Ce zi-nsângerată de ploi și durere!
E doliu și sora în brațe mi-o strâng,
Dar ea nu mai poate găsi mângâiere.
Lumina prea sfântă a vieții s-a dus...
Zadarnic și lacrimi, zadarnic suspine...
De-acolo, din ceruri, cu sufletul strâns,
Măicuța-ți privește, privește spre tine.
Oh, fie-i țărâna ușoară de-acum!
Și trupul lumesc de acum doarmă-n pace!
Prea bună măicuță, așa te cinstesc,
Tu pumn de pământ căutându-ți lumină,
Plecat de curând dintre noi, fără vină...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Felul în care alegi să reacționezi la ceea ce ți se întâmplă influențează foarte mult calitatea vieții tale. Viața fiecăruia dintre noi este presărată atât cu suișuri cât și cu coborâșuri, cu momente senine și clipe întunecate, iar felul în care treci prin toate acestea îți determină puterea ta interioară. Viața ta este oglinda atitudinii și mentalității tale.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre întuneric, citate despre calități sau citate despre calitate
Unde să vă plâng?!
Unde să vă plâng?! Morminte goale
Își așteaptă dreptul la-ncarnare...
Cruci fără de nume se așteaptă,
Prunci pe mame, fiicele pe tată...
În durere lumea se îmbracă,
Lacrima în lacrimi se îneacă,
Nu mai sunt nici litere, nici rugi,
Nu mai ai nici dreptul să mai plângi.
Nu mai ai nici timp și nici icoane...
Clocotește sângele de mame.
Ochiul este un ocean de rugi...
Tu în rugă te întorci... și plângi...
Bate-n suflet clopotul durerii.
Plâng părinți și prunci sub doliul serii.
Au plătit prea mult cu viața lor.
Suflet, lacrimi și tăcere, dor.
Mai întoarce, Doamne, morții-n viață
Și să fim mai buni, de-acum, ne-nvață!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre tată, poezii despre sânge sau poezii despre seară
Spirit liber
Spiritul liber
Îți dă forța de a te înălța
Necondiționat
Spre înalt.
Poți suferi fără ca cineva
Să-ți mângâie rănile,
Din compasiune ori din datorie
Morală...
Nomenclatura asta banală!
Nu te întrebi unde este iubire,
Căci aceea este transcendentul
Ce s-a deschis
Străin, ca o poartă,
Într-o lume de vis.
Pentru ca ființa să fuzioneze cu infinitul
Ți-am desenat cărarea cetății lumești.
Dar tu... unde ești?!
A ta este lumina și viața
Și păsările.
Numai tu poți fi fluture, apoi stea...
Numai tu te poți înălța.
Nu vei muri tăcut în spatele scenei,
Căci pleoapa se deschide
Risipindu-se ca o clipă
Pe un clișeu
Prea devreme voalat.
Ai rămas între două lumi,
OM năpădit de furtuni.
Dar etern vei trai,
Spirit liber,
Înger, de var, veșnicie.
Dă-mi aripa ta!
Arde-mă în adâncul tău
Spre a deveni curcubeu...
În arce de timp,
Dă-mi viață și mie,
Sisif!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moralitate
Plânsul este ploaia care mângâie pustiul tristeții...
RĂTĂCIND...
Sunt trist și la fel de cenușiu,
Ca un nor pe cerul pustiu,
Și vântul îmi suflă din fața,
Ce greu se-naintează în viață!
Ce drumuri cu gropi și hârtoape!
Sfârșitul e tot mai aproape.
Când vroiam să-mi iau lumea în cap,
Când în piele nu puteam să-mi încap,
Ca să-mi facă în ciudă acum,
Mi se-arată și netedul drum.
Dar mi-e teamă că-i mult prea târziu,
Doar cărarea cea strâmbă o știu...
Și-s la fel ca un nor cenușiu,
Rătăcind pe cerul pustiu.
de Ion Ene Meteleu
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre Ion
Prea târziu
Sufăr în tăcere legat cu amintiri,
În juru-mi îndreptate sunt sute de priviri,
Se-nfing în al meu suflet, și-ndurător în sânge,
E trupul meu uscat, ce nu mai știe-a plânge,
Să știi c-ai ce vărsa, atunci când ai ce strânge,
Dar cum nu ai prea strâns din tristele iubiri,
N-ai șansa să transformi scaieți în trandafiri,
Ci ai să lupti ca orbul cu lumea în zadar,
Să le arăți că-i dulce așa un trist amar,
De te-ai lupta și tu cu cineva măcar,
Vezi bine... da ești singur luptând cu amintiri,
N-au mai rămas alături nici câteva priviri....
și sclav al neputinței zadarnic vreau să sar,
În numele credinței și-n numele iubirii,
Dar prea târziu încerc, uscați sunt trandafirii.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre sclavie