Ceasul din perete

Privesc cum limbile ceasului din perete
Dorm încolăcite la trei şi un sfert fix.
Au scăpat de strigătul himerelor...
Amorţite de parfumul morţii,
Adesea ca o frunză în vânt,
Şoptesc cuvinte neînţelese.
Sunt braţul balanţei!
Nisipul din clepsidră
Ce caută întâia secundă
A vieţii de dincolo de voi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheara din suflet

Mă strânge o gheară de suflet...
Coasa morţii luceşte în oglinda din lună.
Îngeri cu aripi negre
Dansează sub petale de vânt
Şi viaţa este un armistiţiu
Despre care nimeni nu cunoaşte nimic.
Se înalţă stihii din mormânt...
Mă ascund dincolo de umbra tremurândă
Şi rece... fiori de gheaţă
Pe spinarea încovoiată a destinului...
Am scăpat!
Mai prevăzătoare pornesc spre o nouă zi.
Au trecut orele trei ale nopţii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar simfonia celestă ne făcea fericirea mai aromată. Nisipul dragostei se risipea în jocul refluxului, peste braţele noastre încolăcite la spate.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am fi?!

Tăcerea din adâncul meu
E un ocean,
În care se răsfrâng
Ca plaja risipită în adânc,
Atâtea lacrimi
Ca-ntr-o clepsidră
Nisipul viu ce-şi caută odihnă
Spre dincolo de timp.
De s-ar opri tăcerea, timpul, moartea
Într-o zi!
Lacrima şi tristeţea,
Neliniştea oceanului rănit
De valul înspumat, de neoprit...
Dacă tăcerea sufletului ar pieri
Şi timpu-n loc, o clipă s-ar opri,
Eu... tu... ce-am fi?!
Un vas, o umbră, lin cutreierând
Drumul ce leagă noaptea de cuvânt.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am deschis pleoapele împietrite de somn. Adormisem?! Da, adormisem. Nu am avut puterea să privesc ceasul din perete, căci timpul se oprise în mine. Eram prea obosită.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lin vânt de vară –
o frunză se clatină
pe ramul uscat

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre mine

Înmuguresc în mine ca-ntr-o gară
Şi mă sugrumă-al roţilor blestem
Şi timpu-n infinituri se măsoară...
Ecou şi taină, repetat te chem.

Au adormit secundele-n vagoane,
Eu dorm ca un recrut pe bănci de lemn,
Valizele cu amintiri sunt goale,
Poartă doar urma vieţii de infern,

În caruselul vieţii o secundă
Mi-a încolţit la tâmplele fierbinţi,
Ne strigă infinitul, oh, ascultă!
Un semn spre începuturi să-mi trimiţi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul

Limbile ceasului şi-au încurcat rolul...
S-au întors înspre copilărie,
Când tocmai visam la păpuşi
Cu ochii din cârpe.
Ochi desenaţi cu un creion chimic
Bine ascuţit...
Mă întreb cum de nu am înţepat irisul
Cu speranţa mea.
Apoi mi-am amintit
Cum la vremea aceea,
Îmi doream să fiu mare,
Să pot conduce un imperiu,
Ori câţiva paşi nesiguri, mărunţi...
Uitasem că dorinţa mi-a fost împlinită.
Dar magia s-a rupt
Şi am rămas suspendată peste vidul tăcerii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am închis ferestrele... valurile de perdele se ridicau neiertător dincolo de marginile lor... Un moment de respiro, apoi deveneam recepţionerul S. O. S.-urilor din afară. O frunză se zbătea ca un muribund, prinsă în grilajul metalic al ferestrei.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută nebunul din tine în ochii celor din jur; doar ei sunt oglinda sufletului tău rătăcit...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funestă

Oh, ca o lamă rece, de bisturiu, mă arde
Privirea ta, din ceruri, de dincolo de moarte...
De-acum trăieşti prin mine şi-n mine vântul plânge
Şi picură din ceruri, în taină, numai sânge.

În ploaie ţi-e mâhnirea şi mângâierea-n vânt...
Oh, nu mai eşti cu mine! M-aşez lângă mormânt...
Îmi plec umil genunchiul şi îţi şoptesc cuvinte.
Tu, în tăcerea-ţi crudă, nu le mai iei aminte...

Şi nu-mi răspunzi, iubite, întunecarea ta
E lacrima e curge tăcut, pe faţa mea...
Sunt singură şi tristă, un jurământ tacit
Te-a luat de-acum în ceruri... Tu ştii cât te-am iubit?!

Şi lacrima tot curge... Şi lacrima tot ţese
Şi adânceşte-n suflet cărările funeste...
M-aştepţi! M-aştepţi, iubite, spre dincolo de lume...
Voi fi a ta! Aleasă unei iubiri anume...

Mă doare existenţa inexistentei umbre!
Ceva-n adâncuri stranii de dorul tău se umple...
Tu nu-mi mai eşti lumină! Eşti înger... Ştiu că vii
Să-mi protejezi destinul în fiecare zi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nume şi renume

Că-i duşman, ni se arată,
Tot o apă şi-un pământ,
Este o măsea stricată,
Frunză bătută de vânt!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra soarelui
aleargă după oameni
pierduţi în neant -

depănând timpul vieţii
nisipul din clepsidră.

tanka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă

Miroase-a must amar -
Lacrimă de frunză de nuc...
M-aplec peste lume
Învelindu-mă cu tăcerea
Ascunsă în ultima secundă
Pe care clepsidra mi-o aminteşte...
Clopotul vieţii vuieşte!
Învolburat, râul timpului
Generează furtuni de secunde.
Lava de lacrimi bolboroseşte
La marginea sufletului...
Toate într-o simfonie de toamnă,
Unică şi de necontestat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii, ici-colo, treceau ca nişte umbre frânte din amintiri. Gânduri fără cuvinte se simţeau din nou vibrând în fluiditatea timpului cast. Ancora vieţii rămânea încă fixată pe fundul Oceanului Univers.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

De gura lumii a scăpat
Şi veşnicia-a ocupat,
Precum din popor se ştie,
Având umor şi... prostie.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul dus...

Stau cu gândul dus...
Aleargă în tromba albicioasă
A aburindei cafele
Şi visele mele...
Vârtejul transcendental
Caută înfrăţirea cu absolutul.
Eu sunt începutul!
Punctul "0" în care
Se stinge o lacrimă,
Se ascunde o mare...
....................................
Nu mă ascundeţi în tăcerea
Din jurul vostru!
Voi erupe-ntr-o zi
Şi transcendent mă voi înălţa
Către stele,
Ca aburul cafelei
Din oricare clipă când
Stau la masă cuminte, visând...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din somnul fix

Sunt ca un ceas de vreme plictisit
Am numărat la clipe cât un veac
Şi-am vrut să sun la timpul potrivit
Nu m-a lăsat o boală fără leac.

Dar voi suna şi dincolo de moarte
Din somnul fix iubirea s-o trezesc
La ceas de veci în care şi departe
Şi dincolo de vreme te iubesc.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc cum plânge cerul

Stau la fereastră şi privesc
Cum plânge cerul
Şi copaci cu braţele întinse
Cer, în genunchi, cu faţa spre altar,
Iubirea celor dragi
Şi plâng amar...
Se tânguie de dor... o simfonie
În DO major... În fulgi de păpădie,
Când nimeni nu mai ştie
Că dincolo de moarte,
Un clopot, vag, răsună,
La geam, la ceas de noapte.
Nimeni nu ştie că în somnul lor
Şi primăvara îşi avea sălaş,
Că a venit deloc întâmplător,
Întâia oară, în al lor oraş...
A cumpărat de la tarabă
O rochie turcoaz, cercei de jad,
Pantofi de chihlimbar
Şi un mărgean de flori de viorele
Şi-o geantă cu zambile la curele...
Apoi degrabă a plecat
De unde a venit, din sat,
Acolo unde ninge iar floare de cais
Şi îşi deschide cupa primul vis.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În chilia mea bătrână

Când deschisă ţi-e chilia
Şi cu soarele-n panere
Intru să-ţi alung tristeţea
Din poemele-ţi boeme,

Când din valuri mătăsoase
Mir trandafiriu se scurge,
Stai la braţul fiinţei mele!
Fă-mi tăcerea mult mai dulce!

Şi la ceas târziu, în noapte,
Am să trec - o umbră lină,
Ca un vânt pribeag de şoapte,
Peste suflet... prin grădină.

Bate clopotul speranţei,
Frunze cad şi doruri pier...
Vezi?! Sărutul cutezanţei
Mă învăluie-n mister.

Orb, aleile cutreieri...
Eu de mână te cuprind
Şi-ţi şoptesc poveşti cu zâne
Şi la pieptu-ţi mă întind.

Tu, o veşnică chemare,
Eu, un veşnic aşternut
Suntem stele căzătoare
În poeme de debut.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul

Să mă opresc din scris am vrut, la trei.
Cântau cocoşii de trei ori, ehei!

Şi-am aşteptat să cânte-a patra oară:
La fără-un sfert pe toţi însă-i tăiară.

Pe creasta lor se ascuteau cuţite
Zimţata creastă-a zilei, pasă-mi-te,

Ce începuse brusc, direct din vis-
Şi-abia atunci m-am aşternut pe scris.

Nisipul, care-mi e şi sugativă
Mă-ngroapă în a valului arhivă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!