Otrăviri prin cuvinte
deasupra ploaia își zidește norul
spre a cădea în dragoste de tină
iar vântul are flamura deplină
pe când un fulger își apleacă zorul.
tu vii, frumoasă-n trupului tulpină
și-n tine ții în har de ape zborul
venea în nimb de pasăre soborul
a hotărî pe calea ta alpină.
erau acolo sfânt și dumnezeie
în zvon de mere stând pustiitor
zemos ce-n foaie curge din condeie.
privesc a teamă larme-n viitor
când se va stinge drum de melopee,
respir deja cuvânt otrăvitor...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pompiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cu ploaia lacrima să se confunde
cu ploaia lacrima să se confunde
în mine plângi, lăuntrică femeie
prin timpul care taine-n zări încleie
argintul fiert e rece în secunde.
a descuia genunile-mi ești cheie
și vis de nalt acolo îmi pătrunde
pe umbre se rostogolesc, rotunde
mirări, eres pe calea ta, lactee.
pe ape stând trupească revărsare
ieșite-s oase din încheieturi
iar tu mă cerți cu voci interioare.
te mai pândesc în gând, la cotituri
pe unde este-amorul nostru oare
când vorba ni se-atârnă-n steag, pe guri.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Kaky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre secunde
- poezii despre plâns
- poezii despre gânduri
- poezii despre gură
- poezii despre femei
Vinovată
de alb sub stih ca-n morb hârtia zace
penița ta cu veșnicii de-alină
și fără-a fi-n fântâna cu ruină
cioplitul chip e-n vorbă care tace.
ești vinovată-acolo de lumină,
de plânsetul neauzit de pace
când sacră lăcrimare se desface
din ochi a râde-n dragoste deplină.
ivind în a privirilor lucarne
morminte-n vis etern zicându-mi rost
poeme-mi strigi, a liniști ploi să-mi toarne.
ci parcă de amurg venea din ost
și-n trupul tău, cel fără zvon de carne
nunteam un azi spre mâine din ce-a fost...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Uranus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre versuri, poezii despre tăcere, poezii despre prezent sau poezii despre poezie
Sonet cu debut
pe drum de dimineți venea lumină
și naștere cât taina s-o încapă
în tot era un rost de să înceapă
iar a apune-i mult pân' o să vină.
prin lumi de clipă timpul tace, apă
să ude veșnicia-n rădăcină,
suind spre floarea șoaptelor, suspină
doar spre-a zâmbi, ființă să priceapă.
precum în om a dragostei corolă
ce-n începutul nunții s-a deschis
de har se umple zodia frivolă.
iar mirii, stând în tihne și-au promis
sărutul lor să dea-n aureolă
pe buze de genune-a unui vis.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Pokemon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre nuntă, poezii despre început, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut sau poezii despre promisiuni
Ochi de ploaie
Statuie-i amintirea, timp îndeamnă
spre viitor, din ou de azi să iasă
ca umbra ce-n lumină e crăiasă
când frunza-n brâu îmi ruginește-a toamnă.
Imaculări sub vorbă numeroasă
pe tine-n stih de liniște condamnă...
În poezia neființei, Doamnă
eu nupțial duc lutu-n a ta Coasă.
Iar Dumnezeu, în sacrul domiciliu
pictat e-n a enigmelor pereți,
pătat de Om cu rugăciuni... Șireți
se-adună Șerpi cu Mere în sigiliu...
Ci tu, femeie ce-n păcat exiști,
ai ochi de ploaie, uzi de taine, triști...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre șerpi, poezii despre tristețe sau poezii despre toamnă
Reducere la singur amândoi
Tu ai în ochi priveliște senină
Pe când deasupra apei ploaia tace,
Te oglindești în clipa cea rapace,
Lacustră-i taina din zeiri de cină.
Te cuvântam în liniști moi și-opace
De-aproape nebunia mi-e vecină,
Iscam din umbre flori ce-n duh se-anină
De coajă-n stea și-n miezuri carapace.
Nu te suiam, erai de nesfințire
În sânge ce pe cruce ți-l știam
Și răstignit pe orizont subțire.
Și-n zare multul nemuririi am,
La unul singur sunt în împărțire
Iar gândul mi-este verde-n tânăr hram...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Solo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre tinerețe, poezii despre sânge, poezii despre nebunie, poezii despre flori sau poezii despre descreștere
* * *
pasărea își îngroapă zborul în eter
cum își îngroapă omul sufletul în dragoste
cum își îngroapă salcia lacrimile-n râu
cum își îngroapă plugul lama în pământ
cum se îngroapă tâlcul în cuvânt.
imaculata iarnă
cum se îngroapă-n ger
o pasăre se-ngroapă
cu aripile-n cer.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre râuri, poezii despre iubire, poezii despre iarnă, poezii despre ger sau poezii despre arat
Mă iartă!
O catedrală s-a-nălțat spre cer...
A prin în mine rădăcini, sub cruce,
Oh, Tată Sfânt, Lumină și Îndemn,
Spre calea fără de păcat mă duce!
Sunt oaia rătăcită azi, pe drum...
Să pasc lumini în calea ta, m-așteaptă!
În lumea mea am rătăcit destul...
Vin către Tine, Tată Sfânt, mă iartă!
Mă-mpiedic iar în iedera durerii...
Deșertăciuni cu chip de catifea,
M-ademenesc cu muzici ireale.
Tată Ceresc, te rog, nu mă lăsa!
Mă-mpiedic iar în iederă și teamă,
Șerpi vii mă prind în lumea necredinței
Cu muguri fini și netezi de aramă
Care promit reînvierea ființei.
Alungă Tu-ntunericul din mine
Și lasă-mă-n pășunea Ta să stau,
Căci Tu ești calea către fericire
Iar eu alături, zi de zi, te vreau.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre tată sau poezii despre oi
Așteptarea-i grea
Vântul bate iar în geam
Și ploaia curge șiroaie,
Speranța mea va fuge iar,
Că oasele din nou mă doare.
Afară se vede, e rece iar
Și tu nu vii la mine,
Stau și privesc din nou la geam,
Cu gândul iar la tine.
Ești acum departe de mine,
Mă simt singură în loc,
Că inima mea este la tine
Și stau nerăbdătoare ca un foc.
Vine iar un cer fierbinte,
Aștept așa cum tu ai zis,
Să stau și să fiu cuminte,
Și tu vii cum ai promis.
poezie de Eugenia Calancea (8 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre foc
La noi acasă
lăuntrul tău, fântâna cea din sete,
e-adăpostit în mine, tainei ovă
pe-nfățișarea ta lactee-i slovă
femeie întocmind spre har versete.
a noapte curge liniștea alcovă
misterioase cine-s incomplete,
ca salcia spre ape visu-n plete
aplec spre tine-n veșniciei provă.
e mult și dacă, în ființa larvă
pe la ferestre-o să mă recunoști
că pe înalt îs adâncimi de oști
asediind în stih a lumii zarvă.
îmi amintesc din vremea dulce prea
la noi acasă clipa când se-oprea...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Riley
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre păr, poezii despre noapte, poezii despre armată, poezii despre apă sau poezii despre acasă
Fii
Fii poemul meu în zilele fără duminici,
Când cerul își apleacă fruntea peste ape
să înece vocea gândului din pașii cinici
Plecați s-alunge sunetele dintre clape.
Fii dimineața mea tăcută-n surâs înflorit,
Sentința buzelor din țipătul atingerii,
Veșmântul trupului în tine veșnic ctitorit
Atunci când sufletul pogoară-n sine îngerii.
Fii ploaia serii între fiorii condeiului,
Litera ce-mi crește muguri acolo-n adânc,
Privirea care aprinde floarea teiului,
S-o las prizonieră timpului, pe care-l plâng
poezie de Silvia Stan (22 aprilie 2019)
Adăugat de Silvia Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre trup și suflet, poezii despre tei sau poezii despre sunet
Erai tot mai cosmică
erai tot mai cosmică,
se vede, te adâncește lumina,
umbra deja
ți se întinde pe grumazul munților
de acolo nicăieri necăzând,
prăbușirea ta e o suire...
pe chipul tău (cel cu rânjet de frumusețe)
se apleacă noaptea părului de cerneală
șuvițe de-ntuneric acolo scriu,
penițe lungi de nălucă,
marginile existenței de a fi fără trup
eres, femeie, dumnezeie
încuiată-n altar de idee...
sanctificarea mizantropiei,
unsoare de blestem îți mânjea gura
pângărind încă sărutul...
pe limba acelui grai însă vremea
îți linge buzele pofticioasă
de dragoste și pâine de casă,
vinul acrișor o țâră
parcă mai pe omenește
în ocări se vâră...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre pâine sau poezii despre munți
Macerări în doi
pe umăru-mi tu tâmpla mică-ți lasă
pe când respiri de aer catifele,
deasupra limfei intru să-ți fiu piele
și cerul în spinare mă apasă.
triumf al cărnii sta în cuib de stele
destine amândouă să le țeasă
prin toată-a ta șoptire ne-nțeleasă
când adevărul umblă în atele.
iar duhul îți priveam, alert pe margini,
zadarnic zvon, icoana nu-mi dă bici,
credința din memorii e-n paragini.
rostirea-n preacuvinte moi o strici
și pixelii te-mbracă în imagini,
pe creștet ții marama unei frici.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Iolaus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre imagine, poezii despre icoane, poezii despre frică, poezii despre amintiri, poezii despre aer sau poezii despre adevăr
Deasupra
Fiindul tău iubire-n sânge cară
și plină de visare e desaga...
Privesc în ochii tăi și-mi văd întreaga
suire la divin pe-a tainei scară.
Morminte albe bând peniței vlaga,
în stih fântâni cu giulgiu-n stea flecară...
Erau acolo ape ce-necară
un înger rătăcit, plutindu-și plaga.
În pieptului văzduh de zbor licoare
îmi ești de leac, sărutul de-mi respiri,
minciuna existenței nu mai doare...
Tu duci, deasupra multor clevetiri,
cu adevăr a umple la izvoare
ulcica ta-n sentințele subțiri...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Autolicus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre minciună
Iubiri neîmplinite
Cerul îmi vorbește în tonuri de mov și roz aprins
Soarele zâmbind mi-a spus pe curând,
Un stol de iubiri neîmplinite își iau zborul
Gândul mi-e la tine iar
Te aștept...
Luceafărul mi-e prieten bun
În taina serilor de vară,
Privesc spre cer și vreau un semn, o minune divină
O stea căzătoare să-mi lumineze calea spre tine,
Și te voi afla într-un final!
Capătul de drum se află la marginea singurătății
Inima îmi tresară,
Și alerg spre iluzia unei iubiri împlinite.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre stele căzătoare, poezii despre singurătate, poezii despre sfârșit, poezii despre seară, poezii despre roz sau poezii despre prietenie
Calea spre tine
Se poate încheia ceva vreodată?
Nici când renunți nu are cum
pentru că altul se-nalță
și cade la fel, uitând cine ești.
- Nec plus ultra -
Câtă iubire purtăm în noi!
Cu ea am scris pe cer, pe ape,
pe stânci, pe trepte,
în slove, în trupuri și-n inimi.
Acum și aici suntem
doar noi și cerul albastru!
Vocea ta a rămas ascunsă undeva
în cele mai adânci cute
ale sufletului meu.
- Zborul tău pe buzele mele!
Simți sărutul meu cum se plimbă
peste tot trupul, îl cuprind,
m-amețește și mă smulge,
așezându-mă-n tine pentru totdeauna?
Păstrează un singur adevăr:
prin mine-ai găsit calea spre tine!
Acolo, o stea îți spunea:
fiecare clipă
trebuie trăită cu intensitatea ei.
O altă voce îți șoptea:
se naște un schimb delicat, limpede,
ce-adie peste tot trupul
cu fiecare atingere de matase,
cu fiecare vibrație, respirație și freamăt,
cu fiecare revărsare de har,
așa vom fi mereu:
mai fascinați de tot ce suntem,
contopiți cu absolutul.
Ne-am cunoscut
în acea atingere a infinitului,
ne căutam de atâtea vieți,
prin noi
curge zborul vieții
acolo unde universul s-a aprins.
Irina Lucia Mihalca
poezie de Irina Lucia Mihalca (18 decembrie 2014)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre superlative, poezii despre stânci sau poezii despre schimbare
Muza
zidire ție fac în vis fierbinte
a umbrei mele dumnezeie, muză
de umblet printre rime ce m-acuză
duioasă stând acum și-adusă-aminte.
topită-n stih pe a hârtiei buză
îngropi în sens a tainei oseminte
ești ideal de rost în preacuvinte
pe drum pitit în stele călăuză.
în dimineți de clipe ții geneze
de farmece-n poetic început
un liric soare-n piept să lumineze.
în liniști de icoane-ai încăput
nu-n omenești nimicuri, coapte-n teze
și raiuri chemi sub straiul meu de lut...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Polimnia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre lut sau poezii despre idealuri
Apoi
sfârșitul lumii începuse deja când ne-am adus buzele împreună
spre sărutul vorbei,
bârfeam orice particulă din existențele noastre ciudate
în sensul că nu trăiam,
doar ne evaporam duhurile spre clipă,
din secundă țipa veșnicia
și iar carnalitatea ne împingea
spre a ne bea reciproc sângele,
în nupțialitatea nopții
de doi erau carnagii
în sensul că ne (a)mestecam în limbă
relieful trupurilor, vorbind
un grai de pace apoi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Becul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre reciprocitate, poezii despre particule sau poezii despre pace
VINDECAREA ORBULUI DIN NAȘTERE
Eu frumusețea lumii-o sorb
Din ochi, uitând că sunt un orb,
Și-admir sculptura într-o coastă
Făcută de o mână castă,
Cum ochii mei nu au văzut
Născutu-a tot ce-a fost născut,
Știu doar că a născut Cuvântul
Din El și Cerul și Pământul
Ca mulți sunt orb și mult aș vrea,
Să vii Tu, Doamne,-n calea mea
Și ochii să-mi mânjești cu tină,
Să văd ce taină-a fost la Cină,
Dar cum nu vii, Cuvântul Sfânt
L-aud, chemându-mă-n Cuvânt
Și-n Biblie găsesc Lumină
Și Te văd, Doamne,-acum din tină!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre sculptură, poezii despre frumusețe, poezii despre creștinism sau poezii despre arte plastice
Femeia interioară
meteahna tristeții tale încape într-o poezie de ploaie
când îngerii mor deasupra mormintelor de apă
fântâni, invers, pe cer țin zeamă
în existența lichidă a tăcerii spre șoaptă,
de acolo spre strigăt
tu, femeie de casă-n odaia sufletului meu
îmi ștergi praful din umbră, de pe tăișul răcnetului,
o mică fărădelege-n albastru
seninul are lumina în cioburi,
picături din ruga ce plouă invers, spre cer
azi pe lacrima ta s-a strâns praful,
pe-afară ploaia a supraviețuit
cu apa clocotind de cădere
unde tu
ești cuvânt
și carne de-amintire,
pasărea are cântecul astupat
în sicriul târziu
în toate literele mele-i cuib de morminte,
nu știu a scrie
ce toți poeții au uitat să spună
despre tine, femeie
cu nimbul așezat, ca o pălărie pe creștetul lui Dumnezeu,
pe vis omenesc spre eternitate
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte
E atata pace...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
deși mă-nconjoară furtuna
și norii sunt tot mai grei,
Te privesc... și flori de tei
îmi ningi printre pleoape...
ești tot mai aproape...
sunt valuri ce frâng tot ce-ntâlnesc
și-n spume ar vrea să mă frângă...
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit si îmi spui locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!
și știu că se poate...
cu Tine pășesc
pe întinderea de ape,
deși vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ții de mână...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!