Geneză

la început a fost Cuvîntul şi Cuvîntul era Copil
şi Copilul ţinea în palma stîngă Calea Lactee
cu nori de stele şi crîng de comete...
crescînd, l-au momit potop de libelule vii
şi pajişti cu fluturi, iar peştii şi păsările erau cusuţi
pe fusta plină de culori a mamei

plăpîndă era lumea şi mare lumina care
îl urma pas cu pas în jocul spre fiinţare şi stră-fiinţare
şi palma lui creştea, dezvăluind, rupte din colnic de cer,
munţii şi rîurile, cîmpiile şi mările
în zilele Facerii sale,
cît timp copilul mişca aerul cu palmele lui, rîzînd

şi Bătrînul din ziua a şaptea-a e tot Copil
chiar dacă palma lui e mare cît tot pămîntul
ce-i scris, cu crăpături, în ea -
el abia îşi ţine umbra firavă, proptită cu umerii
şi în curînd ultima stea, străvezie parcă,
va luneca departe, din palma lui,
în cristelniţa unui izvor

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi copil

Rămâi copil,
cu palma ta să-mi scrii poveşti
ce le-am dorit de-o viaţă,
să-mi fii în dimineţile de iarnă reci
soarele ce-mi râde cald pe faţă.

În zilele când s-or aşterne ploi
şi lacrimi printre noi vor vrea a curge,
tu sa topeşti prin zâmbet tot ce-i sloi
să nu ştim niciodată ce inseamnă a plânge.

Cu palma ta în palma mea
hai să pictăm o lume nouă,
copil şi tu şi eu prin ea
şi-o bătrâneţe ca un răsărit spălat în rouă.

Rămâi copil iar eu copila ta
poveşti să scriem cu a inimii bătaie
iar zilele ce vin să reuşim a le picta
în fericire folosind... picurii de ploaie!

Rămâi copil.....

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palma ta era iubire

Da mamă, astăzi ştiu...
Şi-ţi mulţumesc,
Chiar dacă-i prea târziu.
Azi înţeleg de ce,
Copil fiind,
Dojana ta cu voce calmă,
Mai ridica spre mine
Din când în când...
O palmă.
Azi înţeleg
Ce nu puteai să-mi spui,
Sub teama ei,
Tu îţi doreai
S-ajung, un om la locul lui.
Azi stiu,
Ce-atunci,
În lacrima-ţi din ochi
Eu n-am văzut,
Azi ştiu
Că palma aceea
Pe tine te-a durut.
Şi ştiu,
Că unei mame nu-i stă-n fire
Să îşi rănească
Pruncul.
Da mamă, astăzi ştiu
Că-n palma aceea...
Tu îmi dădeai iubire.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adăpost

În palma lui Dumnezeu
copilul din mine
îşi sprijină capul.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza din palma

Pumnul ce bătuse neîncetat în uşă
se desfăcuse brusc...
Posesorul lui îşi amintise
că traiectoria destinului său
ar putea să se deformeze
sau chiar să se desprindă de palmă...
Şi atunci ce folos că uşa se va deschide?
Privise în palmă şi-i păruse
că vede nervurile unei frunze...
Două erau mai pronunţate.
Începeau departe una de alta
Una era aproape dreaptă,
iar cealaltă îşi înclina curbura spre ea
ca într-un punct să o tangenteze
şi să o încolăcească ca o liană infinită.
Pentru o clipă gîndi
că una din aceste două traiectorii
nu-i aparţine...
O fi uitat-o cel de după uşă.
În palma sa avea două destine...
Înţelese că trebuie să o facă
din nou pumn şi să bată în uşă.

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

deasupra mamei răsărise un curcubeu negru.
pe-atunci mama era doar o fetiţă
şi părul ei era din şuvite de diamant.
ea se opri din jocul ei
îşi netezi rochiţa
şi privi înspre curcubeu.
era un curcubeu negru şi de atâta negru scânteietor
pe câmp muşeţelul se întunecase.

mama privi înspre curcubeu.
era atât de jos, că aproape-l putea atinge cu buzele
iar părul ei electrizat, transparent
se lipea de tuburile moi, ca de orgă.
roşul curcubeului era negru.
şi oranjul lui era negru.
şi galbenul lui era negru.
şi verdele lui era negru.
şi albastrul lui era negru.
şi indigoul lui era negru.
doar violetul lui rămânea violet.
violetul lui era un şuvoi care se pierdea în mare.

mama ştiu atunci că este pierdută.
avea să cunoască dragostea.
şi brusc umbra ei pe asfaltul cald din floreasca
se împodobi cu vene şi oase.
mama sui într-o corabie din pânză de păianjen
şi o porni în sus pe curcubeu.

umbra ei, cu vertebre şi intestine
îi continua joaca.

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul albastru

Pe umbra lui se întinde galeşă mirarea
că nu ne-am spus tot
au mai rămas 3 vocale şi o consoană
o să le împărţim pe din două fiecare în palma lui
după cum ne e inima de colţuroasă

nu te zvârcoli degeaba
ţi-am făcut loc în albastru
atunci când sting lumina

ai plecat fără să ştii
cine ai fost cu mine.

poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals

cât de asemenea ardere
palma lui înghiţind în aer palma ei
ce dulce spaimă în concentrare
peste florile degetelor cu miros de taină
răpită din parfumul de ierburi de pe buze
când ultimele acorduri se sfârşiră
în vrăjită pierdere

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice că niciodată nu poţi să ceri unui copil să meargă la acelaşi pas cu un om mare. Un copil are pas de copil. Dacă vrei să mergi cu el, te laşi tu după el, trebuie să-i înţelegi neputinţa lui; nu­-i ceri nişte lucruri pe care nici tu nu le­-ai făcut când erai copil şi nici nu le­-ai fi putut face.

citat din Teofil Părăian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie zâmbetul unui copil mi-e similar cu palma lui Dumnezeu pusă pe creştetul capului...

aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri albi

Ninge cu îngerii albi,
Peste chipul tău, peste chipul meu,
Parcă au fost trimişi din cer de Dumnezeu.
Se topesc în palma mea, în palma ta,
Aceşti îngeri albi cu sufletul de catifea.
Ei tot pământul îl învelesc cu un covor alb nepământesc.
Se bucură mic şi mare de această magie, de această splendoare,
Adusă pe pământ de aceşti îngeri gingaşi fără aripioare.

poezie de Vladimir Potlog (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

în palma ta

în palma ta creşte copacul
care înfloreşte şi-şi desenează cerul
îl face cum vrea să-l facă
îi trage o culoare sângele zvâcneşte
îl simţi în timpane cum vuieşte
copacul din palmă deschide lumea
deschide geamul zgârie să nu zacă
trist şi izolat în debutul veacului

palma ta hrăneşte viaţa născută
cu multă trudă din veştedul copac
muză în palida chemare
degetele zvâcnesc şi strâng copacul

palma ta e o ultimă chemare
cu înţelepciune lipeşte şoapte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan Bănică era un om de un şarm deosebit. Era de o vibraţie extraordinară, totul în jurul lui se mişca cu o viteză uluitoare. Chiar şi el însuşi era aşa, cu vorba şi gesturile lui precipitate. Dar, în acelaşi timp, avea nu farmec nemaipomenit, era de o mare spontaneitate şi drăgălăşenie şi de o mare colegialitate. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că era şi un actor extraordinar.

citat din Marin Moraru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palma ta

În palma ta, căuş făcută, mi-aş pune sufletul şi gândul
Să mă topesc, alene,-n ea, din piept să îmi alung plângândul.
Că-n palma ta, înfrigurată, eu uit de lacrimi şi suspine,
De grijile ce mă-nfăşoară, de-al tău tumult, dar... şi de mine.

În mâna ta îmi e destinul, aşa precum ne-a fost lăsatul,
Să mă iubeşti, să-mi fii aproape, dacă greşesc, să-mi ierţi păcatul.
Iar dacă tu, la rândul tău, cu pietre mai arunci în ape
Din valurile ce se nasc eu ies, te iert şi-ţi sunt aproape.

La pas cu tine, doar cu tine, adesea pe un drum pietros
Încerc să-ţi fiu mereu aproape, să te ridic, dacă pici jos,
Iar dacă pasul meu e moale şi, cumva-n urma ta rămâne
Mă prinzi de umeri şi, alături, mă treci din astăzi către mâine.

În mintea ta eu stărui veşnic, şi azi, şi mâine,-ntotdeauna
Şi navigăm pe valul vieţii, cârmind şi ocolind furtuna,
Iar dacă-n ochiul ei ne prinde şi nu avem altă scăpare
Îmbrăţişaţi plutim pe valuri, ori ne-afundăm, tăcuţi, în mare.

În inima tu mi-ai făcut un loc, ce este doar al meu,
Un loc în care-ţi stăm, alături, doar eu şi bunul Dumnezeu,
Căci Domnul Sfânt te ocroteşte, te apără şi-ţi dă putere,
Iar eu sunt floarea ta de nufăr, pe care-o aperi de durere.

Durere ce mi-o stingi cu vorba când voi pleca de lângă tine
În palma lui Iisus, Preabunul, gândind c-acolo mi-e mai bine.
În mâna ta şi-n mâna Lui eu viaţa toată mi v-am pus
Că voi ştiţi să grijiţi de mine, tu, Om şi marele Iisus.

poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisiacă

între noi doi există aer, există oase, carne şi piele,
există reţele sociale şi colocvii la distanţă,
palimpseste vii şi moarte,
ceva numit lună şi umbra unui păcat
iar alteori soarele ca o pîine cea de toate zilele

~.~

noi nu ştim de ce şi cum
urcăm pe scări rulante şi în ascensoare,
zburăm cu avioane,
ne simţim animale respectate şi iubite,
nu ne e frică să stăm blînzi ca mieii deasupra fulgerului

e posibil ca în soarele de pe cer să fim chiar noi
şi ne cheamă probabil Adam şi Eva,
ba chiar toţi oamenii sînt poate acolo,
număraţi atîţi cît încap în istorie
în funcţie de ora trezirii din noapte sau din pîntecul mamei
a luminii de candelă din ei înşişi,
a pufului de viaţă care tremură gingaş în urechi,
aici, în lumea cea de jos

~.~

şi parcă altfel decît copacii sau păsările,
ne atingem cu vorbe rostite şi nerostite,
ne iubim,
şi uneori clădim piramide de circari umăr lîngă umăr,
fericiţi că nu cădem
din mintea noastră în altă minte,

fiindcă ceva e mereu la mijloc,
un Dumnezeu atît de mare şi mereu necunoscut, ca un zid,
oricît ne apropiem unul de altul
mai înainte să murim

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată într-o pustie mare un pustnic, şi petrecea singur singurel. Vecinii săi erau fiarele pădurilor. Şi aşa era de bun la Dumnezeu, încât toate dobitoacele i se închinau, când se întâlneau cu dânsul. Într-una din zile se duse pustnicul pe marginea gârlei, care curgea pe-aproape de coliba lui, şi iată văzu că vine pe apă un sicriaş smolit şi încleit bine, şi auzi un orăcăit de copil ieşind dintr-însul. Stătu puţin de cugetă şi, după ce făcu rugăciune, intră în apă şi trase cu o prăjină sicriaşul la margine. Când deschise, ce să vază în el? Un copilaş ca de vro două luni; îl scoase din sicriu şi cum îl luă în braţe tăcu. Acest copil avea un baier atârnat de gât. Şi, dacă îl luă, văzu că într-însul era o scrisoare, o ceti şi află că copilul de faţă este lepădat de o fată mare de împărat, care alunecase şi ea în valurile lumei şi, care, de frica părinţilor, lepădă copilul, îl puse în secriaş şi-i dase drumul pe gârlă, lăsându-l în ştirea lui Dumnezeu. Pustnicul voia din toată inima să crească pruncul ce-i trimisese Dumnezeu, dară când se gândi că n-are cu ce să-l hrănească îl podidi un plâns de nu se mai putea sfârşi. Căzu în genunche şi se rugă lui Dumnezeu, şi o! minune! deodată răsări, măre, dintr-un colţ al chiliei sale o viţă, şi numaidecât crescu şi se înălţă, până la streaşina casei.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt ploile, iubite?

E arşiţă în mine
şi lanul cu maci
e ca o scrisoare uscată
ce nu va mai fi trimisă,
iar buza de cer
îmi astâmpără setea
ce aşteaptă
la intrarea-n poem...
Să vii, la ceasul când iarba
îşi pune în lada de zestre
visul cu zei lungiţi pe ea
şi spune-mi povestea cu noi,
aceea în care eram
fluturi de ploaie,
decojiţi
din palma lui Dumnezeu.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porunci

La ultima apocalipsă
purtam ochelarii
cu o lentilă Big
şi cu alta Bang...

De atunci iarba a mai încercat asta
de o căpiţă de infinit
şi tot verdele s-a pus pe murit.

La ultima parte din noi
purtam palma ta în palma mea
pe strada în cerc
care ducea la ea.
Şi de atunci
de atunci
se asfaltează
unu şi
zero porunci...

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl care a degustat esenţa paternităţii sale trebuie să se întoarcă înapoi din planul experienţei sale, să ia cu el roadele călătoriei sale prin viaţă şi să înceapă iarăşi, alături de copilul lui, să meargă, pas cu pas, de-a lungul aceluiaşi drum vechi.

citat din Angelo Patri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din palma mea cocori
Zburară în eter
Şi palma mea în zori
Se prefăcu în Cer

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua din ochii ei, iubirea din inima lui

Într-o zi din toamna lui aurie
băiatul întâlni o femeie,
avea oglindirea stelei lui în privire
pe rochia-i albă de mătase erau înaripaţi
toţi fluturii lumii
pe umeri avea Carul mare
iar pe cap o tiară din Ursa Mare
băiatul o privea pierdut în lumea apelor ei
steaua lui visată se oglindea în ochii ei,
căprui cu iradieri de chihlimbar
pulsul inimii lui depăşi orizontul vieţii
sângele-i părăsea trupul
urmându-i fluturii de pe rochia ei
el nu mai era el
era doar jumătatea lipsă din puzzle-ul ei
steaua din ochii ei, iubirea din inima
lui...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!