M-așteaptă
M-așteaptă iarna bătrânilor, scârțâie poarta
la umbra fântânilor,
îngheață ochiul de apă al lunilor
și pietrele tac, laolaltă cu focul.
Când vine marea zăpadă,
se-ascunde în mine, se duce
și arta
de-a spune povești lângă vreascuri, mă leagă
de limbă, de capul cu gânduri grămadă,
de tocul cântând,
de inima iute și bleagă,
de jar și răscruce.
Uluce
se lasă mușcate de putred,
pe rând
vin câinii cu botul prin gard și mă latră,
sunt patruped laolaltă și cred
că voi muri încet, până când
va rămâne din casa plângând
măcar ultima piatră.
Pre ultima piatră
stau și aștept să m-aștepte
oricine e mai
împăcat cu pumnalul
înfipt între porțile drepte,
cu umerii strânși și cu sângele scurs de pe o mie una de trepte,
în Graalul
vremilor noi de paiață lângă paiață.
În piață
este târziu iar pescarii își întind gâtul ca știucile
la plecarea peștelui mic,
taraba e goală și ninge,
eu cresc
și mă-ntreb pe unde-s ulucile,
pe unde-s focurile dinăuntru, ce zic
fântânile
și luna unde mă-mpinge,
dau Esc
și mă vând
pe nimic o dată cu arta.
M-așteaptă iarna
bătrânilor,
scârțâie poarta.
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre foc
- poezii despre câini
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre știuci
- poezii despre zăpadă
- poezii despre sânge
- poezii despre pești
- poezii despre pescuit
Citate similare
Câinii latră, vântul duce...
Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.
Zvon de clopot se răsfață...
Cui i-se cioplește cruce?
Cin' s-a petrecut din viață?
Câinii latră vântul duce.
Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Ațâțați de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.
Vălul nopții-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de știre
Câinii latră, vântul duce.
Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.
Viața, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Și de-un veac, de-o veșnicie
Câini latră, vântul duce.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre viață, poezii despre întuneric, poezii despre știri, poezii despre vânt, poezii despre seară, poezii despre răsfăț sau poezii despre moarte
Gânduri
prin mine cresc frunze
prin mine cresc ramuri
prin mine cer a rodit
în mine se-ascunde
vuiet de mare
și glas strămoșesc
ce-a doinit.
prin mine izvoare
își varsă tumult
în râuri ce vin
dinspre munți
prin mine cresc muguri
de viață în iarbă
și roșul în ie cusut
ce tristă-amăgire
bat clopote-n vale
și doarme bunicul in deal
veni-va o zi
când eu voi fi floare
plutind în văzduh
ireal.
astăzi mă bucur
să văd primăvara
și cais lângă casă-nflorit
alung gânduri negre
și ziua în care
ceasul va spune
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre somn
- poezii despre râuri
- poezii despre roșu
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre negru
- poezii despre munți
Lângă mine
Hai cu mine, dar nu-mi arăta drumul,
Hai lângă mine, din doi să devenim unul.
Stai cu mine, dar nu mă întreba nimic,
Stai lângă mine, ascultă și ceea ce nu zic.
Rămâi, chiar și atunci când timpul trece prin noi,
Ne lasă goi și dezgoliți de nevoi.
Așteaptă cu mine, tot ce nu poate fi așteptat
Așteaptă lângă mine, clipa unui sărut furat.
Cheamă-mă lângă tine, când ești doar jumătate,
Piesa perfectă, pentru a fi o unitate în toate.
Lângă mine, se deșiră și timpul,
Nu pleca, îți voi spune mai târziu motivul...
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărut furat, poezii despre sărut, poezii despre perfecțiune sau poezii despre devenire
Constelații care mor
(Iuliei Hașdeu)
De la lună și-napoi
Fuge carul meu cu boi;
Carul mare o fi mic,
Carul mic o fi nimic?
Stelele din ochii tăi
Se despart în două văi:
Una duce la amiaz,
Luminând ochiul meu treaz,
Una-și face drum spre Nord,
Dând lucirea pentr-un ort.
Carul mare-i scuturat
Peste noi și peste pat.
Și rămân cu ochi străin
Toate pleacă, toate vin,
Numai carul meu cu boi
Nu-și ia drumul înapoi,
Înapoi cu tot cu tine!
Calcă-ntruna peste mine
Și mă-ntreb cum carul mare
Carul mic totuna-mi pare.
Și mă-ntreb din ochiul drept
Dacă este înțelept
S-aștept iarna, să-mi fac car,
Din trei stele și-un amnar;
Și mă-ntreb din ochi străin
Unde-s toate care vin
Și nu mi se-opresc în prag,
Depărtându-se-n șirag;
Și mă-ntreb din ochi nedrept
Cât mi-e dat să te aștept.
Stâlp de stele pân' la nori,
Valul mării pe viori,
Podele de rozmarin
Și pervazul de pelin,
Fereastră de măr uscat,
Eu copac, dar neudat.
Sunt în nea de primăveri
Ghiocelul unei seri,
Sunt în florile de meri,
În siropul unei veri,
Sunt în mâna unei doamne,
Sub piciorul unei toamne,
Dar las fulgii să mă cearnă,
Viforindu-mă-nspre iarnă.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre mere, poezii despre iarnă, poezii despre înțelepciune, poezii despre vioară, poezii despre vară sau poezii despre toamnă
Unde-s?
Unde-s zilele frumoase?
Unde-s verile răcoroase?
Unde-s iubirile trecute?
Ieșiri pe faleză plăcute.
Unde-s?
Unde-s muzele inocente?
Puștoaicele ușor indecente?
Unde-s vremile neintrecute?
Unde-s liniștile absolute?
Unde-s?
Unde-s Freddie și Prince?
Moartea i-a luat înadins.
Unde-s mama și cu tata?
Unde-s costumul, cravata?
Unde-s?
Unde-s iernile prea lungi?
Și motanii mei cei nătângi?
Unde-s vecinii cu toții?
Ce munceau ca roboții.
Unde-s?
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vecini, poezii despre tată, poezii despre roboți, poezii despre pisici, poezii despre mamă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Elegie
Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau închise în colivii iarna
Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubește ploaia deasă și roditoare
Te aștept în fiecare seară la fereastră deșirând mărgelele
Așezând cărțile, recitindu-mi versurile
Și mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Și când vii să stai la mine până mâine până mâine
Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când știu că afară ninge și strada-i albă.
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre viitor, poezii despre versuri, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau poezii despre păsări
Iubite, urlă iarna
Iubite, urlă iarna cu viscolul în plete,
Iar o vântoasă surdă îngenunchează pomi,
S-aud și trosnituri cu ton de pistolete,
Când își răsfrâng din ramuri și plâng ursuzi, molcomi.
Încuie ușa bine și trage din obloane,
Nu o lăsa să intre în cuibul nostru cald,
Și încălzește-l grabnic, și caută-n cotloane
O plapumă pufoasă cu cercuri de smarald.
Ne zguduie și poarta.... Ai zăvorât-o bine?
Să nu pătrundă zbucium în cuibul nostru mic,
Și scârțâie fântâna cu răni de mandoline,
Când crivățul o-ndeasă sub tălpi de inamic.
Iubite urlă iarna și-o spaimă mă apasă,
Încuie ușa bine, să nu ne intre-n casă...
sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre spaimă, poezii despre păr, poezii despre plâns, poezii despre crivăț, poezii despre crengi sau poezii despre copaci
Noapte de unul singur
Aud un pian prin zăpezi cristaline
Și nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine
Chopin un concert de pian oarecare
Și calea e lungă și noaptea e mare.
De iarnă mă satur, de plânset te saturi
Iubiri între noi în o mie de paturi
Și primăvăratec ninsori mai sfâșie
Voalul miresei în noaptea târzie.
Se-aud ciudățenii și fiare în noapte
Și ninge himere și ninge cu șoapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie
De tine, aceea ce n-a fost să fie.
Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine
Mi-ar fi totul altfel și nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Și cerul a fum și-a păcate miroase.
Pendula ca streangul de moarte e gata
Se mișcă de parcă mă strânge cravata
Mă târâi pe coaste, te caut pe perna
Și noi ce spuneam că iubirea-i eternă.
Și uite ce grabnic se-arată și trece
Și sângele-n rana lovită e rece
Aud un pian, un Chopin de departe
De care n-ai parte, de care n-am parte.
Un mut pianist se răsfiră în stele
Și mâinile lui bat în coastele mele
Atât aș voi să te văd înc-o dată
Și-aceasta ca ultima noastră răsplată
Și când lângă focul ce-atât ne legase
În soba adânc păduraticei case
Ar fi să te văd pentru ultima oară
Aș pune pianul să-nvețe să moară.
Așa cum acum ești dusă departe
Bufnește-un pian prin ulucile sparte
Și-o lună roșcată însângeră plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot să te-apropii.
Și cad în genunchi lângă focul ce moare
Și vreau să-l întreb de mai e vre-o scăpare
Și el îmi răspunde cu-n sclipăt spre ușă
Și-mi lasă în palme o caldă cenușă.
Te-aș cere-napoi însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre pian, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare, poezii despre tăcere sau poezii despre răsplată
Diavolii vin pe rând
Vine diavolul alb și-mi spune:
Ai iubit, dar ai și uitat.
Rămân cu ochii în jos și tac.
Tac întristat, tac rușinat.
Vine diavolul roșu. Mă-ntreabă:
Unde ți-e sulița? Unde ți-e sabia?
Îi arăt portul cu ape stătute:
Mi-a plecat, îi spun, goală, corabia.
Albastrul diavol vine și-mi spune:
Știu bine că-ți plac zorile.
Îmi plac, îi răspund, dar îmi place și roua
Pe care-o păstrează în ochi florile.
Diavolul negru vine la rând.
Tace. Și m-apucă de mină.
Îl rog lângă mine, măcar o clipă,
O singură clipă să mai rămână.
Nu pot, îmi răspunde, destul ai trăit,
Hai cu mine pe marea de ceață.
Râd, îmi arăt dinții și plec cu el,
În moarte ori poate într-o nouă viaț
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre râs, poezii despre rușine sau poezii despre rouă
E târziu
poate prea târziu să cred
că îți pui mâna sub cap
și te rogi
să mă visezi
dansând
prin cameră
în timp
ce luna se așază cuminte
pe podea
e târziu
poate prea târziu
să răsfoiesc prin cărțile tale
cu gândul că voi găsi
măcar un cuvânt
ce mă va învăța
să te aștept
ca după orice vis
e târziu
poate prea târziu să cred
că dorm
lângă obrazul tău cald
și din când în când
mă rostești
în șoaptă
odată cu Psalmii
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre învățătură, poezii despre mâini, poezii despre gânduri, poezii despre cărți sau poezii despre cuvinte
Am construit
un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre palate, poezii despre realitate, poezii despre monarhie, poezii despre jocuri, poezii despre inimă sau poezii despre declarații de dragoste
Arta poetică
Câinii tăcerii când latră
sufletul mă scrie în piatră
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (24 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Costel Zăgan despre tăcere, citate de Costel Zăgan despre suflet, poezii despre poezie, citate de Costel Zăgan despre poezie sau poezii despre artă
Cam scârțâie toate, mon cher
cam scârțâie ușa cea veche,
cam scârțâie scara spre cer,
cam scârțâie într-o ureche
o frunză răpusă de ger.
cam scârțâie ventilatorul,
cam scârțâie traiul mizer,
cam scârțâie frâna, motorul,
și n-am niciun marche arrière.
cam scârțâie încheietura,
cam scârțâie clanța de fier,
cam scârțâie dinții și gura,
să scârțâi e tot ce mai sper.
cam scârțâie coarda viorii,
cam scârțâie glasu-n eter,
cam scârțâie bilele morii,
cam scârțâie toate, mon cher.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (30 mai 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frânare, poezii despre urechi, poezii despre motoare, poezii despre gură, poezii despre ger, poezii despre frunze, poezii despre fier sau poezii despre dinți
Iarna
Iar e iarnă, frig și ger,
Veșmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.
Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aștearnă
Lunga și geroasa iarnă.
Săniuțele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleții de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.
Moș Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar și anul s-a-nnoit.
Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De ești împăcat cu tine
În suflet ți-e cald și bine.
poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre sărbători, poezii despre săniuș sau poezii despre nori
A dispărut din vederea mea
Stau pe țărm. Aproape de mine, o navă
își întinde velele albe în briza proaspătă și pornește către
oceanul albastru. Este un obiect de mare frumusețe și vigoare.
O urmăresc cu privirea răbdător până când atârnă ca puf de păpădie
sau ca un norișor în locul unde marea și cerul se scufundă una în celălalt.
Atunci, cineva de lângă mine spune, " Iată, a dispărut."
Unde a dispărut?
A dispărut din vederea mea. Atât. Ea are catargul,
carena și verga la fel de mari ca înainte de a trece pe lângă mine.
La fel, este nu mai puțin capabilă de-a-și purta caricul spre portul de destinație.
Diminuarea mărimii ei este în mine nu în ea.
Și chiar în momentul în care cineva spune: " Iată, a dispărut,"
sunt alți ochi care îi urmăresc sosirea, și alte voci
sunt gata să strige voioase, " Uite-o, sosește!"
Iar asta înseamnă a muri...
poezie de Henry Van Dyke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre porturi, poezii despre ocean, poezii despre frumusețe, poezii despre briză sau poezii despre albastru
O iarnă pentru fiecare
Mai lenevesc postumele iluzii,
Pe brațe-ngreunate de tăcere;
Sunt goi salcâmii ce-au uitat să zbiere,
Doar, mai oftează-n ei, timid. Auzi-i!
Ascultă-i cum se roagă sub zăpadă,
Împovărați de-a albului cernire,
Ca tu să vii și să le dai de știre,
Că pașii ni-i încrucișăm pe stradă.
Ne-așteaptă iarna, pe-amândoi, se pare,
Să ne găsim, chiar rătăciți prin viață;
Tu ești departe, așteptări îngheață
Și-i o ninsoare pentru fiecare.
La tine ninge ca-n povești cu zâne,
La mine viscolește prin poeme
Și mi-e târziu și ție prea devreme,
Salcâmii, lângă ei, să ne adune.
Sunt goi salcâmii, dorm sub felinare
Eu car încă o iarmă în spinare...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna...
Soarele și-ascute dinții, sub tălpi scârțâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează și împodobește geamuri,
Cu steluțe de cleștar se inundă iar livada,
Pomii-n somn își țes inele tremurând ușor din ramuri...
Țurțurii par gene lungi care-atârnă pe la streșini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esența de rășini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnișoare...
Fumul pe acoperișuri se învăluie, se zbate,
Semn că viața dăinuiește și în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...
S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Și din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colții și-i arată!...
Satul se cufundă-n noapte și se sting lumini la geamuri
Iar pe uliță nici urmă, nici copii cu sănii nu-s,
Vântul șuieră năprasnic și cu biciul dă în ramuri,
Nimeni nu îl mai aude. Satul doarme,... doarme dus!...
poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieții mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre țurțuri
Prietenii din pădure
hai copii să îi dăm bice
să mergem în pădurice,
vom găsi azi mure coapte
să mâncăm pe săturate.
lângă râu trei furnicuțe
din ghinde își fac bărcuțe,
printre ramuri jucăușe
păsările sar ghidușe.
unde-s? nu-s! se mișcă frunza,
se joacă cred de-a ascunsa.
un bondar morocănos
coboară pe-un trunchi nervos,
e trist că e singurel
fiindcă s-ar juca și el.
iepurașii strânși grămadă
morcoviori au prins să roadă
fiindcă săriră uluca
drept la lelea Irinuca.
rațele-s de negăsit
au plecat la pescuit
și acum cu burta plină
dorm la umbra de sulfină.
printre mure-s ursuleți
cu mustăți pân la urechi,
s-ar opri dar vezi nu pot
fiindcă mure-s peste tot.
vulpea mare gospodină
face-o supă de găină
dă roată prin bătătură
c-ar dori și o friptură.
of copii, ce-am obosit,
poftă-mi vine de dormit
și adorm precum se vede
pe un pat de iarbă verde.
sus e soare, jos răcoare
ce vine de la izvoare
soliste sunt păsărele
ce se-ntrec în cântecele.
însă seara-ncet se lasă
și-o luăm încet spre casă
însă noaptea iute trece
și mâine iar vom petrece.
poezie pentru copii de Valeria Tamaș (2011)
Adăugat de Valeria Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre păduri, poezii despre verde sau poezii despre urși
Ultima
Iarna, cât aștept iarna!
Atunci păsările clocitoare
mi se întorc în creier
și toate mă încălzesc pe dinăuntru
și mă gâdilă de nu mai pot
cu aripile lor mătăsoase.
Domnilor, vreți să vedeți cum arată
pe bune paradisul?
Luați un topor și spargeți-mi țeasta!
Altceva nu mai am a vă spune!
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre creier sau poezii despre aripi
Lângă poarta Raiului
Lângă poarta
Raiului,
Om, cu soarta
Scaiului.
Lângă apa
Domnului,
Om, în groapa
Somnului.
Lângă visul
Stelelor,
Om, cu scrisul
Relelor.
Lângă locul
Dragostei,
Om, în focul
Pacostei.
Lângă pomul
Plângerii,
Omul, omul
Stingerii...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie