Orice femeie
atâta timp cât nu mă cunoști
sunt motivul pentru care te trezești cu
inima strânsă în capul oaselor
în miez de noapte
diminețile sunt șenile
stâlcindu-ți păpădiile între tâmple
fie că mă joc cu o șuviță de păr
fie că mă uit spre soare
printr-un ciob de sticlă
fie că sorb din cafea
cu gura prin care numele tău
nu a trecut niciodată
fiecare clipă este un munte
pe care îl muți ca să îmi poți
privi mai de-aproape umbra pe perete
ca să îmi tragi în piept parfumul
ce-ți inundă cisternele cu emoții
habar nu ai cine sunt
ce vreau de ce mi-s porii răvășiți
când mă închin
când mă alint
când mă ridic pe vârfuri
cu buze uscate și sânge bolnav
mă privești din toate unghiurile
pe toate monitoarele imaginației
din care la un moment dat
mă întorc dezvelită
zâmbindu-ți doar ție
atâta timp cât nu mă cunoști
sunt mama dumnezeilor tăi
pictată într-o icoană sepia
ceața perfectă în care te naști și mori
și care de s-ar destrăma
ar deveni subit
oricare altă femeie
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre păr
- poezii despre pictură
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
Citate similare
Orice femeie
atâta timp cât nu mă cunoști
sunt motivul pentru care te trezești cu
inima strânsă în capul oaselor
în miez de noapte
diminețile sunt șenile
stâlcindu-ți păpădiile între tâmple
fie că mă joc cu o șuviță de păr
fie că mă uit spre soare
printr-un ciob de sticlă
fie că sorb din cafea
cu gura prin care numele tău
nu a trecut niciodată
fiecare clipă este un munte
pe care îl muți ca să îmi poți
privi mai de-aproape umbra pe perete
ca să îmi tragi în piept parfumul
ce-ți inundă cisternele cu emoții
habar nu ai cine sunt
ce vreau de ce mi-s porii răvășiți
când mă închin
când mă alint
când mă ridic pe vârfuri
cu buze uscate și sânge bolnav
mă privești din toate unghiurile
pe toate monitoarele imaginației
din care la un moment dat
mă întorc dezvelită
zâmbindu-ți doar ție
atâta timp cât nu mă cunoști
sunt mama dumnezeilor tăi
pictată într-o icoană sepia
ceața perfectă în care te naști și mori
și care de s-ar destrăma
ar deveni subit
oricare altă femeie
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un mistic: Am primit inițiere în Himalaya! Sună sexy! Mie mi-a dat direct Dumnezeu inițiere în a divulga ca fiind complet false toate inițierile acestei lumi. La ce bun încă o inițiere în palmaresul tău de alergător către ceva, că spre Dumnezeu sigur nu-i; atâta timp cât nu te cunoști pe tine însuți? Poți primi toate inițierile acestei lumi, toate mantrele, toate tehnicile sau practicile, atâta timp cât nu te cunoști pe tine, ești doar un biet analfabet! Aduni doar un palmares de imagini spirituale în zi care noaptea ca și moartea ți le surpă din rădăcini. Doar umbră și deșertăciune, doar umbră și deșertăciune!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre religie
- citate despre noapte
- citate despre moarte
- citate despre imagine
- citate despre cunoaștere
- citate despre alfabetizare
- citate despre Dumnezeu
Fă tot binele pe care-l poți face, prin toate mijloacele prin care poți, în toate felurile în care poți, în toate locurile în care poți, de fiecare dată când poți, la toți oameni la care poți, atâta timp cât poți.
citat din Debbie Macomber
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi umor despre timp
Ce-ți sunt?
Lumina ochilor tăi
și durerea din lacrimile tale,
parfumul cuvintelor
și misterul din spatele tăcerii.
Frumusețea inimii tale,
cunoscutul și necunoscutul.
Vederea ochilor,
căldura îmbrătișării
și talazul valurilor din zbuciumul tău.
Frumusețea fiecărui gest,
amintirea cea mai frumoasă
cu care adormi seara,
treapta pe care pui piciorul
să urci spre curcubeu,
așteptarea nesfârșită, chinuitoare,
dar atât de plăcută,
încât a ajuns să-ți fie bucurie.
Fereastra la care te așezi
pentru a privi oamenii din jur,
adevărul din toate închipuirile
și tâmpla sprijinită în palmă
când crezi totul e pierdut.
Bucură-te că sunt pentru tine
ce nu mai sunt pentru nimeni
și curăță-ți oglinda sufletului
pentru a vedea toate acestea!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre frumusețe, poezii despre tăcere, poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre promisiuni sau poezii despre picioare
Îmi sunt din ce în ce mai străin
în oglindă nu mai zăresc copilăria
nici liniștea nici zbuciumul
nici măcar ultimul scrum
doar un palid sentiment de tip deja vu
cu un om răsucind cărări albe
când spre nicăieri
când spre cine știe ce mister
mă înec cu mine însumi
într-o sufocare din ce în ce mai perfectă
lacrimă neagră lângă altă lacrimă
din care îmi mai scriu scrisori
ca să nu-mi uit numele
ca un ecou întors pe dos
dintr-o altă zi de 12 iulie
poate dintr-o pădure cu fluturi albi
sau poate doar din copacii tăiați
între două cuvinte de-alint
și-o promisiune
unde doamne-iartă-mă să mă mai caut
cui să-i cer să mai fugă din visul meu
parcă din ce în ce mai scorojit
la intersecția cu umbra mea de om
cu mult înainte de ceața de azi
în care măgar mă pierd
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre visare, poezii despre scrisori, poezii despre păduri, poezii despre prezent, poezii despre negru, poezii despre măgari sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zbor, poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate sau poezii despre religie
Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în fiecare zi mi se mișcă ceva în piept, doctorul mi-a spus
că e absolut normal să simt asta,
din moment ce
inima mea va deveni în curând mamă,
în ea se formează acum
o inimă
căreia pot să îi aud la ecograf
bătăile inimii ei.
probabil acesta este motivul
pentru care
nu mai am cuvintele în afara mea,
toate trec acum prin vene
spre dragoste,
spre inima care va naște o inimă
și
o va alăpta cu sângele din cuvinte.
a da dragoste viului
este atunci când în fiecare zi
mi se mișcă în piept
un poem.
tu.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre cuvinte, poezii despre puls, poezii despre poezie, poezii despre medicină, poezii despre medici, poezii despre mamă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Oricâte afișe cu zei ați pune pe cer
nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
și nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictați
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată
sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte și puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
și îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene
nu-mi strigați să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile niciodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaștere
nu din cine știe ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre votare, poezii despre trigonometrie, poezii despre stele sau poezii despre lupi
Nu am persecutat niciodată pe nimeni din nicio grupare religioasă... toate religiile sunt egale și bune și atâta timp cât cei care le practică sunt oameni cinstiți și vor să locuiască în țara noastră, fie că sunt turci sau păgâni, noi le vom construi moschei și biserici.
citat din Frederic cel Mare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre moschee, citate despre creștinism, citate despre biserică sau citate despre Turcia
Vreau un bilet care duce la mama...
Vreau un bilet care duce la mama,
căci n-am mai văzut-o demult,
acum îmi ajunge răbdare,
și timp am destul s-o ascult.
Mâinile-i sunt muncite din greu
și fața îmbătrânită de muncă,
lacrimile de care vinovată sunt eu,
mii de cuvinte nu o să-mi ajungă.
Singură ești și de atâtea ori,
te rogi pentru noi, să ne fie bine,
știi că venim de sărbători,
dar gândul ne este trimis către tine.
Cu zile ce trec, ma-nvăluie teama,
dați-mi un bilet care duce la mama.
poezie de Corina Bezdiga (20 martie 2015)
Adăugat de Corina Bezdiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vinovăție, poezii despre sărbători, poezii despre muncă, poezii despre gânduri sau poezii despre frică
Oricâte afișe cu zei ați pune pe cer
nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
și nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictați
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată
sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte și puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
și îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene
nu-mi strigați să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile nicodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaștere
nu din cine știe ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce scriu poeme?
scriu pentru că visez,
scriu pentru că, dacă n-aș face-o,
aș muri chiar astăzi,
scriu pentru prieteni și dușmani,
scriu pentru iubitele mele
a căror imagine o port pe retină,
scriu pentru mine
să-mi împrospătez memoria
cu fumul și cenușa
prin care am trecut,
închin un imn soarelui
și mă rog să rămână acolo
așa rotund și frumos
pentru că el îmi dă viață,
închin un imn lunii și mă rog
să rămână pe bolta nopții
atâta timp cât va exista iubire,
scriu să încălzesc lumea cu cuvintele mele,
scriu să mă audă mama
de acolo din ceruri
că fiul ei visează frumos
și are trupul din ramuri de frunze,
care foșnesc în razele primăverii,
mă rog să nu mă lovească
fulgerul zigurat al lui dumnezeu
care m-ar mumifica într-o cruce
la răspântii
cu mâinile întinse între răsărit și apus,
scriu să-mi acopăr toate rănile
cu fășii de cuvinte,
să-mi acopăr inima
care sare din țâțâni la fiecare emoție,
să-mi astupe urechile,
să nu mai aud toate neroziile timpului,
să-mi adoarmă ochii pe visele copilăriei,
care încă nu mi s-au împlinit,
mă rog pentru toți nenăscuții lumii,
pentru aura și nimbul lor,
mă rog ca locurile să nu devină pustii,
să triumfe iubirea
ca aripa pasării albastre
care se-mpreună cu azurul cerului
și mă mai rog
ca somnul să-mi fie lin
sub umbra de cetini.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 noiembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre urechi sau poezii despre primăvară
Moshi_moshi
.. mă auzi?
începe el trăgând de volan
cât să nu calce o oaie cu accent celtic sau
vreun arici cu ideații suicide
te aud șoptesc eu -
o frunză lipită temporar de parbriz
expirăm îndelung și ne ținem puțin de mână
până trece țipătul unei ambulanțe
în care funcțiile vitale sunt
două paralele la care
evoluează un suflet anonim
ce faci baby?
îmi alung o șuviță de păr de pe frunte
am emoții și el habar nu are
evit un biciclist și cuvintele mari
îi ascult vocea călcând prin mine cu
dosarele zilei sub braț
amestec de adrenalină cu zaț
aruncăm ce am terminat și ce nu
prin oglindele retrovizoare
ca pe niște cotoare de măr
împinși de motor
apăs pe accelerator cât el oprește
să ia lămâi și cafea
aștept să termine o frază lungă despre
o întâmplare cu polonezi în Belgia
bancul cu doi narcisiști care intră într-un bar
verde galben roșu
îi fac din instinct șosete fular și copii
apoi trec pe banda 1
îl sărut și el habar nu are
(gândul i-ar aluneca brusc spre locul
în care toate filamentele se ating
și am ucide oaia, ariciul)
ploaia ne spală identitatea în trafic
cuvintele capătă un singur sens
înghițind silabe și virgule
vântul de toamnă ne usucă buzele
... mai ești?
habar n-am cum să-i spun că-l iubesc
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre vânt, poezii despre voce, poezii despre viteză, poezii despre verde, poezii despre toamnă sau poezii despre sărut
Iubirea pură
Astăzi nu e la fel ca în trecut
realitatea nu e așa de roz
ca în poveștile din trecut
cu conese fericite și baroni,
când se-auzea fâșâitul rochiilor
ce erau lăsate să cadă
pe covorul din grădină,
azi sunt momente grele
peste care treci cu mare grijă
și odată ce-ai greșit
e greu să schimbi ceva înapoi.
Iubește, atâta timp cât ai pe cine,
iartă atunci când știi că te iubește cu adevărat,
când zice că vrea să fie cu tine pe veci,
când plângi și ți se spune
că ești mai frumoasă când zâmbești.
Iubirea ar trebui să fie ca în trecut
pură și fără prea multe vorbe-n vânt.
Astăzi sunt prea multe vorbe aiurea,
dar fericirea nu depinde de gura lumii
și nici de ce va fi pe viitor,
prezentul e cartea noastră.
poezie de Eugenia Calancea (13 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre schimbare sau poezii despre roz
Templu
corpul meu e un templu în care intru
dimineața la amiază și seara
pentru dezvelirea sufletului
această golire e un ritual și
îl practic în spațiul în care
doar iubirea coboară
odată cu lacrima lui Dumnezeu
nici nu-mi pasă de celelalte lucruri
atâta timp cât primesc binecuvântarea
fie și pentru câteva clipe
încetez să mai fiu ce am fost
durerea se transformă în liniște
îmi împreunez palmele
să pot vorbi cu Dumnezeu apoi
mă plimb prin universul din mine
pentru că
fiecare bătaie de inimă e o poartă
prin care trece viața înspre o altă viață
în momentul de față
sunt o secvență sau orice altă mișcare
prin care trec dintr-un anotimp într-altul
spre un loc unde oamenii pleacă mereu...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre spațiu și timp, poezii despre plimbare sau poezii despre mișcare
Puținul timp pe care îl investesc în prepararea hranei s-ar putea să fie motivul pentru care foarte mulți sunt din ce în ce mai grași. Asta în timp ce aparatura din casele lor devine din ce în ce mai subțire.
citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre devenire
Este iertarea dragoste? Ce presupune iertarea? Tu mă insulți, iar eu resimt asta, îmi amintesc asta, apoi, fie din obligație, fie prin căință, eu spun: "Te iert." Mai întâi rețin, apoi resping ceva. Și ce înseamnă asta? Sunt încă personajul principal. Sunt încă cel mai important, eu sunt cel care iartă pe cineva. Atâta vreme cât există atitudinea iertării, eu sunt cel care este pe primul loc și nu cel care se presupune că m-a insultat.
citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iertare, citate de Krishnamurti despre iertare, citate despre superlative, citate de Krishnamurti despre superlative, citate despre iubire, citate de Krishnamurti despre iubire, citate despre existență sau citate de Krishnamurti despre existență
Și ce dacă...
Și ce dacă spune lumea să m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult și mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Și ce dacă niciodată, tu spre mine nu privești,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzești
Și cu toate că de-odată când de mine obosești,
Mă gonești cu dulcea șoaptă, eu revin, tu mă primești.
Ce să fac, îmi este bine din puțin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine mă înalță peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ți-o cuprind,
O țin strânsă între brațe și aștept tăcută-n gând.
Aștept să-mi rostești cu ochii razele ce mă recheamă,
Am răbdarea dimineții, când ea vine fără teamă.
Și ce dacă trece timpul, și ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot și mult mai mult.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre dimineață
Mâinile care mă dor
Mâinile mă dor,
Sunt mâinile acestea,
Pe care mi le-a făcut cadou
Dumnezeu,
Într-o dimineață de sărbătoare.
Mâini cu care m-am rugat,
Cu care am iubit,
Am trudit,
Am mângâiat pâinea cea de toate zilele,
Am mângâiat chipul tău,
Am mângâiat icoanele,
Și pietre și copaci...
Le-am împreunat
Și le-am ridicat spre cer
Când îmi era a pustiu,
Când îmi era a jale,
Când Dumnezeu era plecat prin lume cu sfinții,
Să judece...
Sunt mâinile care i-au hrănit pe alții,
Și pe mine.
Mâini care ți-au șters lacrima...
Sunt mâini care erau cândva
Tinere și viguroase
Și acum se prefac în crengi uscate,
Cu gheare încovoiate
Care se apleacă inexorabil
Să scurme țărâna.
Sunt mâini bătătorite de greșeli,
De iertări, de păcate, de rugăciuni,
De zidiri, de patimi, de griji,
Mâinile care mă dor,
Care te caută prin noapte,
Care te roagă să te întorci,
Pe care nu le mai pot întinde spre tine,
Cu care sap în cenușă
Să rostogolesc timpul,
Cu care îmi torn cenușă în cap,
Mâini cu care întorc tot mai greu
Ultimele file dintr-o carte,
Mâini care țin o lumânare neîncepută
În așteptarea luminii...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre tinerețe, poezii despre sfinți sau poezii despre pâine