Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Destin de toamnă

Boarea argintie freamătă în zări,
Toamna în destine pătrunde sihastră,
Putredele cânturi curg lin din viori,
Arde iar rugina, tu ești mai albastră.

Nurii îți sunt prinși pe-al rugului gând,
Malu-a-nflorit în voal crizanteme,
Toamna în tăcere parfumează-n rând
Coamele de vise ce-adorm lumi boeme.

Stelele înalte ard tot mai subțire
Amurgul de sticlă, rănind trandafirii,
Valul clipei luptă-n seri peste privire,

Chipul tău din basm mi-e lamura firii.
Bolta iar colindă pleoapa în psaltire,
Zilele,-n povești, duc bruma iubirii!

sonet de (27 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Amor de toamnă

Toamna a coborât, de amor e flămândă
Ca zâmbetul tău pe sărutul de seară,
Vibrând trupu-ți nud în voal de sfială
Gust strugurii dulci ce gura-ți inundă.

În basmul ruginei ai sacrul în iarbă,
Foșnind sfâșii timpul cu pleata bălaie,
Pe buze vibrezi cu litere-n ploaie,
Iubirea-n alb-negru pe foaie să fiarbă.

Lucește mătasea aurie-n icoană
Pe rama ei cresc crizanteme-n alai,
Când noaptea oftează pe trupul tău, doamnă,

În plete miroși ca gutuia din rai.
Visează iar toamna și-n gând ne condamnă,
În vers este scrum, iar în noi mucegai.

poezie de (23 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povești pe firul ploii

pe firul ploii toamna rescrie povești
cu iubirile verii născute din boemi
ploaie albastră vreau să-mi limpezești
gândurile triste strecurate în vremi

în dansul ploii sufletu-mi liniștesc
are și ea fantezie și farmec divin
speranța e un curcubeu ce îl nutresc
din beția visării nu îmi mai revin

lacrimile cerului le trăiesc și eu
țâșnite din adâncuri picuri de necaz
doruri din inimă suspină din greu
trenul bătrâneții să-l schimb la macaz

pe firul ploii toamna rescrie povești
din zvâcnirile clipei curg lacrimi cerești

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste mine a venit toamna...

iubito, peste mine a venit toamna,
cu tot alaiul ei, cu toată gama
de melodii prea triste și îngândurate,
iubito, ploaia ei de frunze ne desparte
și unde ești iubito? ești departe...

la fel ca pomii când își pierd verdeața
pe chipul meu sunt riduri dimineața,
mai trag de timp, întind la maxim ața,
deschid larg ochii să-mi gonească ceața
și deapăn printre gânduri toată viața

atât mai fac, iubito și mai scriu,
un rând aștern din visul meu pustiu,
el îmi zâmbește, este amărui,
îmi amintesc pe versuri cum te știu,
cu râsul tău mereu, mereu, zglobiu

și toamna cea din mine mă apasă,
îmi cocoșează trupul, cui îi pasă?
sunt prins de boala ei ca într-o plasă,
îmi cade câte-un fir de păr, dar lasă,
tu cum mai ești? erai cea mai frumoasă

mai am o prietenă, o știi de-atâta vreme,
cafeaua dimineților eterne,
cu ea îmi aranjez atâtea teme,
rămase de azi- noapte printre gene
și-mi simt picioarele cum dor, sunt semne...

și mă gândesc la tine mai tot timpul,
te mai iubesc să știi, îți chem în vise chipul
iar când sunt treaz mă cotropește gândul
c-o întrebare ce nu-i știu răspunsul
ce ne-a gonit de noi lăsându-mi plânsul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă gri

Își plânge toamna frunzele uscate,
pe umeri poartă norii fumurii,
și-un gri intens plutește peste toate
iar dintre toate gându-i cel mai gri.

Își plânge toamna zilele scurtate,
lumina risipită-n crizanteme
și plouă trist și plouă peste toate,
inima ei doar de îngheț se teme!

Își plânge toamna noii trandafiri,
și-n parc, fanfara îi ține isonul.
În serile-i reci te mai aștept să vii,
iubirii să-i dăm încă odată tonul...

poezie de din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răscolitorul dor

Mă răscolește acum un dor
Și-n suflet îmi urlă focul iubirii,
Pe cerul azuriu nu e niciun nor
Să-mi picure-n adâncul firii.

Până și tăcerea urlă-n mine,
Și prinde rădăcini prin gând,
Dar inima-mi fuge către tine
Pe aripa unei adieri de vânt.

Și se strecoară lin în noapte,
Se așează pe păru-ți argintiu,
Să te iubească iar în șoapte
Spulberându-ți gândul pustiu.

Tu, uiți, iubite, că timpul trece
Și vine toamna, tu nu observi
Iar iubirea devine tot mai rece,
Nici frunzele nu vor mai fi verzi.

Vino, iubite, stinge focul iubirii,
Și-alungă dorul din pieptul meu
Rupe tăcerea din adâncul firii,
Iubește-mă cum te iubesc și eu.

poezie de (31 august 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Toamna...

Un val de bruma argintie,
Se lasa peste campie...
Cerul plange cu amar,
Iar frunzele cad in zadar...

Florile stau intristate,
Iar copiii cu ochii in carte.
Copacii infrigurati,
Sunt de frunze dezbracati...

Pe geam stau si privesc...
Cum toti ne parasesc...
Doar singuratatea... si moartea...
Nimeni nu spune.. lucrurilor pe nume...
Dar toamna, infrigurata...
Se lasa de toti... uitata...

poezie de
Adăugat de Alexandra Salomeea FilimonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cânt de toamnă

E obosită frunza și cerul cade-n vale.
În bronzuri cresc rubine din flăcări nemiloase.
S-au limpezit hotare prinse-n refluxuri goale,
Ce-aștern în părul brumei refaceri tămâioase.

A adormit pădurea-n căința argintie.
În ceața liniștită ispitele sunt vraci,
Căci umblă bucuria în toamna sihăstrie,
Colind de tinerețe în somnuri de copaci.

Și azi a mai trecut un ieri de altădată,
Iar mâine va veni din petece de timp;
Cărările-au a trezit suspine pe la poartă,
Pe-acele unde-n care mai trece-un anotimp.

Amarul și-adâncește în ram a sa dorință;
Își pierde din parfumuri mătasea sunătoare.
Se duc smaralde umbre în vânt de pocăință
Și friguri despuiate se-așeză-n geam la soare.

E obosită frunza prinsă-n tristețea rece.
Și-au umezit tăcerea, prin moarte, vii culori;
Mănăncă din verzi file rugina ce petrece,
Căci a urcat iar basmul de toamnă-n trecători.

În așteptări de nouri pică cu ploi simțirea.
Nutresc zilele-n gânduri un dor de clopoțel;
Veni-va iarăși iarna călcând alb omenirea,
Iar eu mă voi așterne, uitat, pe-al ei inel!

poezie de (16 noiembrie 2020)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trandafirii înfloriți în toamnă

În toamnă mi-au înflorit iar trandafirii
Și purpura lor mă doare cumplit.
E-o vreme solemnă, e toamna iubirii
Dar le zâmbește-un soare-obosit...

Și vor veni brume să mi-i pălească,
Vor arde geruri în inima lor
Iar fulgii albi vor veni să-i gătească
La nunta de-argint a dorului-dor.

În toamnă mi-au înflorit iar trandafirii
Și purpura lor mă doare cumplit
În iarna ce vine, o doină a firii
Doini-va trist, sufletu-mi înflorit...

poezie de din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trandafirii înfloriți în toamnă

În toamnă mi-au înflorit iar trandafirii
Și purpura lor mă doare cumplit.
E-o vreme solemnă, e toamna iubirii
Dar le zâmbește-un soare-obosit...

Vor veni brume să mi-i pălească,
Vor arde geruri în inima lor
Iar fulgii albi vor veni să-i gătească
La nunta de-argint a dorului-dor.

În toamnă mi-au înflorit iar trandafirii
Și purpura lor mă doare cumplit
Că-n iarna ce vine, o doină a firii
O va cânta trist, sufletul înflorit...

poezie de din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Va veni toamna...

Va veni toamna
Curând și grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.

Va veni toamna
Cu plete arzând,
Și haine de vânt, transparente, din ceață
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.

Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii și berzele să stea pe casă,
Va veni toamna
Și căt nenoroc
Să fim părăsiți de-a verii crăiasă.

Va veni toamna
Mă doare un gând
Că și viata mea spre toamnă se-dreaptă
În mine speranțele și zilele-mi plâng
Și va fi ceata.... în orice dimineată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Strălucește toamna bobilor de brumă

Ceru-i limpede și marea tot aceiași ca în povești
Pescarușii aud chemarea inimii ce lacrimează
Poartă salbe licuricii, când prin iarbă se aude trupul tău
Cum trece apa, colorându-se în secunde
Și cum stăm privind apusul,
Răsăritul tot răsare luna - pare o întâmplare
Stelele sunt chipul tău
Tot mă doare o nemișcare între apă și sărut
Chipul tău atât de alb al luminii de început
Se trezesc în flori de cireși
Vântul în mlădițe.
Sumă în zăpadă
Strălucește toamna bobilor de brumă.

poezie de din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Mă poartă toamna

Mă poartă toamna pe alei
Și pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru și discret.

Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Și-aproape de nemărginire,
În amintiri... mă înfășor.

Mă poartă toamna și mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Și strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.

Mă poartă toamna și mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Și-n așternuturi zăbăuce
În care-am învățat... să zbor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Rondelul mării

Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De țărmul ce-ți îmbrățișează valul,
Steluțe să așterni în calea noastră,
Aș vrea să te revăd călcându-ți malul.

Luna cu strălucirea ei măiastră
Se-nalță și ridică nopții voalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De țărmul ce-ți îmbrățișează valul.

Tandră, aduci iubirii ritualul,
Ușor deschizi a inimii fereastră,
Tu faci să râdă florile în glastră,
Azurul tău deschide-n larg regalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Chemarea

s-a făcut ziuă, iubito
nu mi-e somn
mă gândesc la ieri, te privesc
se luminează de ziuă
tu pleci prin falduri de vise
întoarce-te femeie
să sting în brațe durerea
esți soarele sufletului meu
fumez pe țărmul mării
mă arde țigară și plâng
mă joc în gând cu angelicul trup
caut nebun gura să o sărut
așa te voi iubi mereu
cu patima zilei dintăi
vino, să strâng în brațe femeia
și chinul și dorul
lasă-mă se te adorm lin
ca într-un duios suspin
mi-e dor, mi-e dor de tine
ești tot ce am, ești tot ce azi mai cer
cerului, pământului, vântului și timpului
vino iubito să sărut zorile
am nevoie acută de tine
din ochi curg oceane
trimit un rând dar nu există cuvinte
ard, mă topesc
femeie, aici, tu m-ai învățat să iubesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chipul toamnei

Privirea ta rămăne senzația de țintă
Pe coamele acuzatoarelor tăceri,
În poze ce zâmbesc ca să nu mintă,
Ecoul râsetelor risipind dureri.

În ochi zâmbește dreptul tău la viață,
Pecetea lor respiră-n zori de zi,
Când zbor cuvinte ce au frunza arsă,
În ram pășindu-ți nurii ruginii.

Ard ghețuri strălucite în integru,
Desfrâul buzelor ți-absorb vagi insomnii,
Te-aș dezmierda cu-același dulce-negru

Sărut sfios cu scrum de poezii.
Mor litere sculptate-n chip de cedru,
Stigmate ard durerile târzii!

poezie de (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Iubito, vine toamna!

Iubito, vine toamna peste noi,
Făcând să plece vara în uitare!
Ți-aș da, subit, o caldă sărutare,
Pe ceafa și pe umerii tăi goi.

Iubito, vine toamna peste tot!
Cad frunzele ce-mpodobeau copacii.
În stoluri mari, plecat-au pitpalacii,
Iar timpul prins-a verdele-n chivot.

Iubito, vine toamna peste văi
Cu pași târșiți, de frunze buimăcite,
Ce s-au trezit din vise năruite
Și rătăcesc pe neumblate căi!

Iubito, vine toamna peste deal,
Cu ploi și vânt, călcând însingurate,
Pe sufletele noastre tulburate,
Surpând în crez, supremul ideal.

Iubito, vine toamna peste munți
Și se prăvale-nscăunând stihia,
Uitând să ia-n desagi anestezia
Și să arunce înainte punți!

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul clipei

Oglinda îmi șoptește prin firele albite
Că lupii vremii mușcă din fibre obosite,
bruma nemiloasă îmi suge din vigoare
Și tihna mi-o-nvelește cu-a frunzelor paloare.

Dar toamna generoasă, ca struna de vioară,
În sunete adună un ritm ce înfioară.
E șipot de izvoare? E glas de ciocârlie?
Sau trilul clipei mele... Se poate să mai fie?

Spre zări necunoscute cocorii se agită,
Își flutură penajul prin ceața-ncremenită;
Îmi spun că trece toamna și nervul o să strige,
Capriciile vremii în mine s-or înfige.

Se lasă-n vene iarna, în fulgi mă înfășoară,
Dar cântul clipei mele mi-e drag ca-ntâia oară.
Lumina mă-mpresoară și-a vieții serenadă
Mă strânge ca o rugă sub bluza de zăpadă.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

E iarăși toamnă peste toamna mea

Simt o picătură, m-a lovit pe frunte,
O simt atât de rece și de grea,
Urmează alta, alta și mai multe,
E iarăși toamnă peste toamna mea.

Și aș fi vrut s-o rog să nu mai vină
Și aș fi vrut prin verde să mai stau,
mai amân ce ploaia îmi adună,
Înlăcrimate clipe și eu nu le vreau.

E iarăși toamnă și o văd pe frunze,
Copaci-și scutură povești de ieri,
Mi-e frig și simt că toate sunt lăuze,
Puține flori rămase se-ascund în seri.

Simt picături, urmează dese, multe,
E toamnă iarăși peste toamna mea,
Trecute primăveri de-acum sunt amintite
De albe nopți, căzându-mi azi o stea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nostalgie arămie

se așează bruma pe zâmbete de crizanteme
tremurul arborilor îl resimt și eu
își desfrunzesc treptat trăirile boeme
nostalgia arămie mă apasă din greu

toamna se strecoară și-n conștiința mea
ceața persistentă acoperă zorii lucizi
am păstrat din vară mirări de catifea
zboruri și avânturi de fluturi candizi

în parcuri trandafirii s-au veștejit
povestea lor mireană dăinuie în poeme
băncile sunt triste sub cerul cernit
cu moartea aproape învăț a mă teme

entuziasmul scade ca lumina zilei
o romanță răsare pe albul pur al filei

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dublu rondel despre esență

Gusta-vom esența cea plină
din viile coapte-ale clipei
și-om arde în zborul aripei
un gând sărutat de lumină.

Ne mângâie vremea dolină
în coapte povești peste file,
prin ochi cu văzduh de acvile
gusta-vom esența cea plină.

Purtați prin tunelul ispitei,
în minți rătăcesc viziuni,
cumplit ne mai dor rugăciuni
din viile coapte-ale clipei.

În pori ne-om hrănii cu crâmpei
din dorul vărsat peste buze,
și-n suflet vom bea rai de muze
și-om arde în zborul aripei.

Primi-vom năluci fără vină,
fantome-n luciri palpitând,
și nava ancora-va curând
Un gând sărutat de lumină.

Vom cerne din clocotul frunții
altare chemate-n izbândă.
Când noaptea va fierbe flămândă,
din via cea coaptă-a virtuții,
Gusta-vom esența...

rondel de (19 martie 2018)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook