Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Petru Ioan Gârda

Sonetul celui părăsit

De când te-ai dus, s-au ofilit mălinii
Pe toată strada, scuaru-i veștejit,
Lalele, gladiole s-au pălit
Și-n locul lor au năvălit ciulinii.

Eu am rămas de-a dreptul năucit,
Când mă-ntâlnesc, se miră și vecinii,
Văzând că merg cum umblă pinguinii
Și le răspund confuz și bâlbâit.

Și nu mai știu de cald e sau e rece,
Cinci simțuri - șase? - nu-mi mai sunt utile,
Egal îmi e, pot fi, din parte-mi, zece!

Petrec pe drumuri, zile după zile
Și-n fiecare clipă care trece
Mă calcă un buldozer cu șenile!

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petru Ioan Gârda

Un câine

Părinții mei s-au dus la Dumnezeu,
În Rai, să facă și acolo pâine;
La casa lor, unde-am crescut și eu
A mai rămas, de câțiva ani, un câine.

Eu nu știu cum percepe-un câine timpul,
Dar știu că-i dintr-o specie deșteaptă,
Că, dacă-i cald sau rece anotimpul,
El stă mereu acolo și așteaptă.

Când l-am mutat pe tata în neant,
Ca ultimul plecat din casa noastră,
El a urlat prelung înspre palant
Apoi și-a dus privirea spre fereastră.

De-acolo tata îi vorbea pe-un ton
Duios, cu vorbe blânde de-alintare,
Apoi pornea,-ntr-o mână c-un baston
Și-n mâna cealaltă cu mâncare.

El stă și azi, un ghem lângă ceaun,
Căci mai așteaptă semne că e bine
Și, Doamne, cum se bucură, nebun,
Cândcu ochii lui frumoși de mine!

Căci ne mai ducem, eu și frații mei,
Din când în când, la casa părintească,
Prea rar, ce-i drept, prea rar și eu și ei,
O fi de vină firea omenească...

El sare când mă vede și, vă jur,
ia în brațe cu iubire mută
Și latră-apoi rotindu-se-mprejur
Și vine iar și iarăși sărută.

El nu-i flâmând, căci ni-l hrănesc vecinii,
E singur doar și știe ce e dorul
Și recunoaște sunetul mașinii
Șia înțelege cu căpșorul

Că vrea să stau acolo, să rămân
Și vrea să vină tata înapoi,
Să aibă și el iarăși un stăpân,
Cât va mai fi-n putere și apoi,

Când va muri, c-așa e legea firii,
De-o groapă, undeva, să aibă parte
Și-un semn de prețuire a iubirii
Ce dăinuie și dincolo de moarte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

Eu, pur și simplu, pot iubi cât zece

Eu - pur și simplu, pot iubi cât zece,
Așa un suflet mare am în piept
Și chiar iubesc, așa e înțelept,
Că știți cum este, vremea... vieții trece.

Și nu e unul care mă întrece...
Al zeului Amor fidel adept,
Eu - pur și simplu, pot iubi cât zece,
Așa un suflet mare am în piept!

Și numai în iubire aș petrece,
E cel mai scump și atractiv concept;
Dar dacă sunt întruna cald și drept,
Iar draga mea se poartă, totuși, rece,

Eu, pur și simplu, pot iubi ȘI zece.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Rondelul durerii

(la un eveniment nefericit)


Rostul nu mi-l mai găsesc,
Timpul trece în neștire,
De-oi fi mort sau mai trăiesc,
Nu știu cum să dau de știre.

Zile grele, nopți doresc
Să petrec întru murire,
Rostul nu mi-l mai găsesc
Timpul trece în neștire.

Cu așa trai, omenesc,
Simt că nu-mi mai sunt în fire,
Sufletul mi-l chinuiesc
Cu dureri și-n pătimire,

Rostul nu mi-l mai găsesc.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zece negri mititei

Zece negri mititei au ieșit la masă
Unul s-a înecat și nouă s-au întors acasă.
Nouă negri mititei noaptea s-au culcat
Unul a dormit prea mult, opt s-au deșteptat.
Opt negri mititei la Devon plecară
Unul a rămas acolo, șapte nu-l urmară.
Șapte negri mititei ciopleau bețe groase
Unul s-a tăiat în două și-au rămas doar șase.
Șase negri mititei la stup s-au jucat
Pe-unul l-a înțepat albina, cinci însă-au scăpat.
Cinci negri mititei sunt duși la tribunal
Patru-s puși în libertate, unu' a fost penal.
Patru negri mititei pe mare-au plecat
Unu' a fost mâncat de-un pește, trei doar s-au speriat.
Trei negri mititei la zoo-au plătit
Ursu' a îmbrățișat pe unul, iar doi au fugit.
Doi negri mititei se-ncălzeau la soare
Unul s-a ferit, dar altul s-a prăjit prea tare.
Un negru mititel, burlac, ca nebunul
S-a însurat și-n felu-acesta n-a rămas niciunul.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

După 40 de zile

Sunt supt la față și neras,
Am viermi și cataractă,
Chelia însă mi-a rămas
Intactă.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

După ziua mea...

A fost o zi frumoasă, o zi de sărbătoare,
Cu multă poezie, cu zâmbete, cu soare;
simt dator, de astăzi, să fiu mai optimist -
fi ingrat, de-a dreptul, de-aș fi posac și trist,
Când mi-au venit mulțime de sincere urări,
Din Cluj, din toată țara, de peste mări și țări!
Sunt pus, de-acum, pe treabă să-mi fac o viață nouă,
Îmi sunt dator și mie, vă sunt dator și vouă;
Cu-amicii vechi intrasem în oarece rutină -
O fi monotonia și virusul de vină,
Dar viața nu-mi mai pare atât de gri și sumbră,
Căci au ieșit cu "ura" prietenii din umbră.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe zi ce trece, devii tot mai rece

Pe zi ce trece, devii tot mai rece
Și nu știu cum, dar, parcă, mai frumoasă!
Ce sloi de înger negru te petrece
Că-n mine eu nu mă mai simt acasă?

Când te privesc, tu îți întorci privirea,
În brațe când te iau, pari în chirie.
Să știi astfel nu-mi omori iubirea
Ci doar o faci să fie și mai vie!

Iar dacă pleci, vii și mai mult în mine,
Că în dorințe nimeni nu mă-ntrece,
Când toate amintirile-mi sunt pline
Cu tine, fata mea de nota zece.

De ești vulgară, dură sau ursuză,
Eu tot nu pot să-mi aflu altă muză.

sonet de din Iubirea nu bate la ușă (2008)
Adăugat de Nicolae SiladeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Veronica Micle

Albăstrelele

Printre galbenele spice albăstrele mândre cresc
Și-n a dimineții farmec soarele cu drag privesc;
Fermecați de-a lor privire și cuprinși de-un tainic dor,
Mii de fluturi pe câmpie s-au lăsat din al lor zbor.

Prin frunzișul des și verde se aud frumoase cânturi
Fluturașii stau și-ascultă legănați de blonde vânturi
Lângă flori o zi de vară o petrec în desfătări
Și-a lor dragoste de-o clipă ei le-o spun prin sărutări!

Însă iată, noaptea vine cu-a ei ceasuri de tăcere;
Fluturașii cu-a lor jocuri s-au tot dus ca ș-o părere,
Păsările nu mai cântă și fumoasele-albăstrele,
Dup-o zi de fericire, rămân iarași singurele.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fabulă...

După ce mult s-au sfătuit,
Jivinele au chibzuit
Ca să pună în lucrare,
Peste râu, un pod nou, mare.
S-au dus care mai de care,
La minister pentru-ajutoare.
Jupânul urs, mare meșter,
A fost trimis la minister,
Luă, după trei zile de chin,
Un camion cu lucruri, plin.
Plecând, vulpea cea șireată
Se dovedi mai inspirată:
Două camioane pline
Pentru podul nou, vezi bine!
A fost trimis și măgarul,
La minister, cu samarul.
A-ncărcat samarul bine,
Zece camioane pline!
Și încăpător, samarul,
A adus tot necesarul!
Văzând, toți mirați întreabă:
- Ai reușit tu, o gloabă!?
- La guvern, când am intrat,
De... rudele mele am dat!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legenda numerelor

Primul și limită-ntre toate
Născut din sifr sau Zephyr,
Simbol de-avut sau nulitate,
El este început de șir.

Urmează oinos, neegalul,
Simbolul pentru Creator
Sau pentru solus-sideralul,
Al lumii-n veci luminător.

Apare doi, dualitate,
E tot ce are un opus,
Simbol de omogenitate,
De răsărit și de apus.

Din contopirea lor divină
Oinos-dos dau trinitate,
Simbol de forță și lumină
Și leagăn de prosperitate.

Din quattrum s-au născut pătratul,
Sau cardinale destinații,
Simbolul crucii cu păcatul
Și-al anotimpurilor spații

Sunt cinci mistere dureroase,
Cinci simțuri manifestă ființa,
Iar cinci mistere glorioase
Au întărit în noi credința.

În șase zile de creație,
O lume s-a făcut din haos
În șase, Moise-n divinație
A luat al cerului adaos.

Cu ziua șapte s-a-mplinit
Simbolul de totalitate.
Tot șapte pâini a poruncit,
Iisus să-mpartă cu dreptate.

Urmează lotusul în floare,
Sau opt sunt ale rozei vânturi.
Simbol de octopod în mare
Și mai ales de infinituri.

E nouă un final în toate,
În iaduri nouă sunt nivele
Durată de natalitate,
Și chiar planete-n cer, sub stele.

..........
Unii le-mpart, alții le-adună,
Le pot mări, saule scadă.
Cu numerele împreună
Trăiesc doar cei ce pot să vadă.

poezie de
Adăugat de Ovidiu OanăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știu cum s-a făcut

Nu știu cum s-a făcut.
Tinerețea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mandru și încondeiat.

Ce s-au făcut zilele răsunatoare,
vara mea cu grâu și cicoare?
N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.
Toate erau mai frumoase-nainte.

Lumina egală
nu m-ademenește, nu mă-nșală.
Toate fructele spre care-am râvnit
s-au copt și-n vis din nou au înflorit.

Da. Nu știu cum s-a făcut.
Pământu-i mic și zările-au scăzut.
Nu se petrec minuni și nu cad stele,
ca-n nopțile copilăriei mele.

poezie clasică de din Poezia ieșeană contemporană (1968)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Avrămescu

Rondelul zilelor arvunite

Nu-mi socotesc viața-n zile,
Fiindcă nu pot fi-nmulțite.
Lungesc viața clipelor utile;
Doar ele pot fi neprețuite.

Aride, febrile, uneori, fertile,
În număr fix, au fost hărăzite;
Nu-mi socotesc viața-n zile,
Fiindcă nu pot fi-nmulțite.

În vremelnicul popas, alipuite,
Zilele se scurg mult prea docile;
Cu clipele frumoase, arvunite,
Vreau să le fac mai versatile,
Dar nu-mi socotesc viața-n zile.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

De când nu mă mai uit la prognoza meteo, nici nu-mi dau seama cum trece vremea!

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Angi Melania Cristea

Orașul din care se pleacă

oamenii ies la strada mare
cu demonii lor sub braț fiecare cu fiecare
îngeri înalți printre statuile goale
ce beau pe datorie cafeaua zilelor pline de ipocrizii
gazete cu limba albastră salivează pe ideea mea despre univers
vecina care fumează în timp ce împinge căruciorul
scrie despre cum se toacă bani din proiectul de-a arta
poeții nu s-au reinventat au rămas la stadiul de larvă
cât vor purta mantaua lui gogol
mai pot scrie la colectiv
arși de febra poeziei /de-a v-ați ascunselea

el a furat un câine pentru a păcăli timpul
să scrie încă un vers despre bruneta din tramvai cu sânii lascivi
serile se plimbă ca un șobolan roz gâf âind de neputințe
din orașul acesta se pleacă pe cai mari
atât de mici sunt străzile cu femei splendide cu poeme mignone și zile
nenumărate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

S-au dus pe rând...

S-au dus pe rând, pe rând, toți cunoscuții...
Și câți au fost, nu-mi mai aduc aminte!
Florin, doamna Cașiu, tanti Nuți...
Plecăm dintre cei vii, cu toți, cuminte.

S-au dus bătrâni, s-au dus copii și tineri...
Așa e rostul vieții - de-a muri...
Se-aprind pe ceruri candele de sângeri
Și lacrimi curg în fiecare zi.

Mai ieri erau în viață mulți... Acuma
Sunt doar un suflet rătăcit pe cer...
Oh, peste trupul vieții cade bruma
Și-n jur e-atâta noapte și mister!

Cosește moartea trupuri de lumină!
Ne-afundă-n iadul nemărturisirii,
Rod secerat încununat de vină,
Nu mai atingem laurii iubirii...

Murim cuvinte pentru veșnicie...
Dar ce lăsăm în urmă?! câți murim
Precum aici și dincolo de lume?!
Și câți dumnezeiască frază vrem să fim?

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Rondelul arșiței interminabile

Îmi iau bilet, doar dus, spre Groenlanda,
După atâtea zile de tortură.
Ronțăi verdețuri, parcă-s ursul Panda,
Și mă târăsc ca o leșinătură.

Pe canapea tocesc telecomanda,-
Nu mai știu câte ape trecură.
Îmi iau bilet, doar dus, spre Groenlanda,
După atâtea zile de tortură.

Mai bine cu cinci fuste ca piranda,
Doar să respir aer curat, o gură.
În acest timp m-am moleșit ca bleanda
Și de la noapte nu dorm nici în șură,
Îmi iau bilet, doar dus, spre Groenlanda.

rondel de din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Mă vei vedea

vei vedea în fiecare clipă
când lângă tine cineva va sta
vei vedea sub merii din grădină
sau ca lumină-n nopți de catifea

în ochii ce privesc ades spre tine
vorbind cu alta tu vei murmura
cuvinte care-ți amintesc de zile
când vocea caldă m-alinta

credeai că-n zile fără număr
tu vei uita mâna ce-a-ntins
ca să-ți ajungă pân-la umăr
și-obrazul tandru l-a atins?

vei vedea în fiecare clipă
sunt umbra gândului ce-l ai
își zbate timpu-a lui aripă
și-n fața lui tu nu ai grai

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cimitirul amintirii

Tu dulce cimitir al amintirii mele
Păstrezi sub mii de cruci doar zile grele.
Pe cele bune le ia cerul la apus,
Așa noaptea întreb: de ce s-au dus?

Și unde oare le ascunde?
De ce tristețea vrea să inunde?
De ce nu s-au culcat și ele-n cimitir?
Și nu-mi dau voie măcar să le-admir?

Aș vrea să-mi amintesc și eu de fericire
Din suflet să-mi alung a mea răcire,
Să văd cum printre zile grele stau și bune
Cum vântu-ncearcă iar să ne adune.

Tăcere. Îmi strigă cimitirul cu glas tare:
Tu, om tâmpit, nu înțelegi chiar oare?
zile bune ai în suflet și în gând,
Dar nu în cimitirul vieții căutând?!

poezie de din Supradoză de gânduri (19 februarie 2014)
Adăugat de Ecaterina GrecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aleea cu vise monocrome

viața e un bulevard larg plin de intersecții marcate sau anonime
și la fiecare intersecție se strâng în buchet mai multe alei
cu diverse amintiri și momente scrijelite
sunt zile când mă rătăcesc în aceste excursii temporale
luând intersecțiile la rând,
descoperind
sau redescoperind portrete prăfuite și stări
de care nu îmi mai amintesc mare lucru
uneori rătăcesc în acest labirint de lumini și umbre
și simt o gheară ce strânge de gât
țipătul se prelinge de-a lungul esofagului
înăbușindu-
mai ales când nimeresc
pe câte o alee cu vise monocrome
în care albul și negrul
metisează în cenușiul unor zile pierdute
după ce voi trece pragul
oare ce se va întâmpla cu acest bulevard?
pierdut...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

O clipă, că-i nevasta la telefon

( sună foarte des, că-i pasă
De când m-am dus, mai abitir).
Nu, dragă, nu mă-ntorc acasă!
Cum unde sunt? În cimitir!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook